Teatrul, 1988 (Anul 33, nr. 1-12)
Numerele paginilor - nr. 10 - 42
lui“ şi încercînd să treacă o vreme neobservat. SLAVICI : Eu ce-ar trebui să fac ? MAIORESCU : In locul dumitale, aş trece munţii cit mai curînd cu putinţă. SLAVICI : Vă puteţi lipsi de mine ? MAIORESCU : Deocamdată nu, dar aş vrea să ştiu din timp ce vei face. SLAVICI : Voi trece munţii. Mă voi stabili la Sibiu, voi tipări „Tribuna“ şi voi aduce Ardealul înapoi în ţară. MAIORESCU : Aşa ar fi să fie, dar tu singur nu-l vei aduce. Pe tine te aşteaptă închisoarea de la Vacz, de aceea nu te las încă să pleci. Iar în privinţa Ardealului, ia seama cum vorbeşti. El este dintotdeauna în ţară şi va fi întotdeauna în ţară. SLAVICI : Cu Eminescu ce va fi ? MAIORESCU : Eminescu trebuie să moară aici, astfel ca nimeni să nu poată domni peste mormîntul lui. Să nu fie linişte în casa nici unui român pină ce sufletul acestui om nu va fi izbăvit. SLAVICI : Vreţi să-l omorim, domnule Maiorescu ? MAIORESCU : Ei vor să-l omoare, Ioane, și mă tem că nu-i vom putea opri, dar in seara aceasta vom asculta încă o dată „Scrisoarea III“ de Mihai Eminescu. CLARA MAIORESCU (intrînd) : Titule, domnul locotenent Candiano Popescu este complet deprimat. MAIORESCU : Știu. Cu sensibilitatea sa extraordinară, nu se poate încă smulge de sub impresia funeraliilor la care a participat și este dezolat că, neavînd vreme să-i ascult zguduitoarele sale impresii, n-a putut să mi le împărtășească. CLARA: Nu, Titule, mi-a spus că te-a rugat ceva în legătură cu domnul Eminescu. MAIORESCU : Ceva în legătură cu domnul Eminescu ? Se pare că domnul Candiano Popescu ar fi mai liniştit dacă i-ar şti şi pe domnul general Cerchez şi pe Eminescu în acelaşi loc. CLARA: Cum, Titule, domnul Candiano Popescu a fost împreună cu domnul general Cerchez... MAIORESCU : Tocmai pentru că a fost. CLARA : Nu ştiu ce să spun. Era vorba de domnul Eminescu. Vine în seara aceasta la noi ? MAIORESCU : Precum ştii, domnul Eminescu îl evită pe Candiano Popescu ; nu înțeleg de ce Candiano Popescu vrea să-l evite pe domnul Eminescu. CLARA : Dacă-mi dai voie, am să-ţi spun eu. Candiano Popescu apreciază că este suficient că aţi publicat „Scrisoarea III“ în ziua încoronării şi n-ar vrea să fie silit să mărturisească la palat că voi continuaţi să fiţi în admiraţia domnului Eminescu. MAIORESCU : In acest caz, Candiano Popescu va trebui să se lipsească de plăcerea de a relata la palat cu cu entuziasm ascultăm noi „Scrisoarea III“ spusă nouă de însuși domnul Eminescu. CLARA : Vrei, deci, să plece ? MAIORESCU : Ca să vreau să plece ar fi trebuit să vreau să vină, iar el și-a luat cu de la sine putere libertatea de a reprezenta Palatul în casa mea. CLARA : Titule, doreşti un conflict cu domnul locotenent Candiano Popescu ? MAIORESCU : Nici vorbă! Eu sper ca ţarii să fie detronaţi şi, în consecinţă, Candiano Popescu să fie dezavuat. CLARA : Nu ştiu ce să spun. S-o rog pe domnişoara Rosetti să-ţi explice consecinţele ? MAIORESCU : Nu. II voi ruga eu pe Candiano Popescu să înţeleagă situaţia. (Ies.) (Intră Mihai Eminescu şi Livia.) LIVIA : Poftiţi, domnule Eminescu, luaţi loc. (Eminescu se aşază şi scoate dintr-un buzunar nişte manuscrise.) Domnule Eminescu, ne-a rugat, regina să vă rog ceva... (Pauză. Eminescu tace.) Domnule Eminescu, mîine dimineaţă tata va primi nişte vizite. Va fi un fel de consiliu de coroană în privinţa dumneavoastră şi v-aş cere îngăduinţă să aud tot ceea ce vă interesează şi să vă spun ceea ce voi auzi... (Pauză. Eminescu tace.) Domnule Eminescu, se pare că dezvelirea statuii lui Heliade se va amina... (Pauză. Eminescu tace.) Domnule Eminescu, la biblioteca din Leipzig v-a apărut o traducere după Schiller, vreau să zic un original, „Mănușa“, domnule Emiinescu... (Pauză. Eminescu tace.) Domnule Eminescu, domnul Negruzzi i-a scris tatei că v-a scris două scrisori în care vă imploră să-i trimiteţi nuvela lui Slavici... (Pauză. Eminescu tace.) Domnule Eminescu, la Paris s-a deschis prima expoziţie internaţională de electricitate... (Pauză. Eminescu tace.) Domnule Eminescu, Nicu Cane a fost numit primar al Iaşilor... MIHAI EMINESCU : Foarte bine. LIVIA : Domnule Eminescu, am auzit că se pregăteşte un atentat la adresa preşedintelui Statelor Unite ale Americă... EMINESCU : Nu-s de acord. LIVIA : Domnule Eminescu, Iuliu I. Roşca a cerut-o în căsătorie pe ...doamna Veronica, dar din ea a refuzat... Domnule Eminescu, noi, nu demult, am fost în excursie la Cernica și la Pasărea, trăsura noastră avea patru cai și ne-a costat 35 de lei... (Pauză. Emi-