Telegraful Roman, 1865 (Anul 13, nr. 1-102)

1865-05-06 / nr. 35

rele Sultanu, introduseseră datine sî limb’a clerica; boierii sî coramerciantii le adoptara, sî numai tieranii pastrara cu Con­stantin limb’a materna sî caracterulu natîrnalu. Fu o mare norocire, ca in vecin’a Transsilvania, supusa cortinei austriace, populatîunea era in mare parte româna , sî ca o fracțiune a acestei populatîuni professu cultulu greco-unitu, pe candu in Moldov’a sî Tier’a­ romanésca religiunea e cea greca ortodoxa; caci prin acést’a se introduse datin’a de a tri­­mite câti-va tineri clerici la colegiulu de propaganda fide in Rom’a , spre a-si îndeplini studiile acolo. Din nu­­meralu acestor’a eră cei doi preoți , unulu Petru Maioru de Dicio-Sân-Martin, celalaltu George Sîncai de Sînc’a , carii a­­flându-se in Rom’a, remasera incantati de gloriele Cetatii­ eterne, sî contemplandu Column’a traiana , se simtîra chiamati de a indaga vicisitudinile istorice ale descendentîloru aceloru coloni romani conduși de Traian in Daci’a, din cari se trageau densii sî a câroru limba o vorbiau. Resultatulu acestoru cercetări fuse: oper’a lui Petru Maioru, istori’a pentru inceputulu Românilor u in Daci’a (Bud’a 1812), frumósa lucrare, care la 1824 se edita a dou’a ora , adausa cu o discrtatiune de d. Damaschinu Bojinca. Sîncai si­ petrecu viéti’a sea cea la­­boriósa culegendu sî copiandu in vr’o trei­ dieci volume in fo­lio, pasagie sî estrad­e din opere stampate dar’ rare , sî ma­nuscripte descoperite in bibliotecele Romei, Veneției, Viennei sî Budei. După acestea compilà Cronic’a Românilor­u, care se estinde dela anulu­84 până la 1739. Carte de erudi­­tiune sî pacientia, sî care remase inedita până la 1852, candu aflandu-se de vendiare un­ a din cele trei copie ce esistau, Dom­­nulu Moldovei de atunci George Alessandru Ghic­a, o cumpera sî ordinal a se tipări sub îngrijirea sî direcțiunea pre lumina­tului filologu Treb. Laurianu, dara tóte cercetările făcute spre a descoperi cele trei­ dieci de volume mai susu indicate , re­masera indesiertu.’ La anulu 1822 restaurandu-se de catra Porta principii indigeni in Moldov’a sî Tier’a­ romanésca , dreptu recompensa, pentru ca au respinsu sî combatutu eteri’a grecésca condusa de Ipsilanti sî favorita de Russi’a, simtiera entulu natiunale , a­­pasatu tempu atâtu de îndelungații, se descepta din nou, sî prin acést’a dorinti’a de a ilustră analele patriei. Chiamalu din Transsilvani’a in Romani’a, mai susu numitulu professoru T. Laurianu, se insotî cu junele atunci sî laboriosulu domnu Ni­­colae Balcescu, care mori apoi misera in esiliu la Palermo la 16 Nov. 1852 , sî intreprinsera împreuna publicatîunea u­­nui Magazinu istoricu pentru Daci­a, care în­cepu a esî la lumina la 1845, sî se inchise la 1847, for­­mandu cinci volumini. Revolutîunea de la 1848, la care par­ticipară amendoi, fu sugrumata;­eara patrioticii compilatori ai Magazinului se vechiura nevoiti a-si parasi patri’a, sî astfelu oper’a remase suspensa. Totu de odata cu publicatîunea acestei pre importante co­­lectiuni de documente , cronologie sî monografie istorice, D. Mi­hailu Cogalnicenu, fostu pressedinte aîu consiliului de mi­niștri , sî ministru de interne alu României (care pe candu studia in Berlinu publicase la 1837 numai volumulu primu alu Istoriei Valachiei, Moldovei sî a Româniloru de preste Dunăre) întreprinse in Iași publicatîunea vechieloru anale moldove­­nesci, care faceă inca totu inedite, cu o intitulatiune din ne­norocire slava : Letopisitiele tierei Moldovei, in~4 ° mare, cu vechie caractere cirilice. Primulu volumu esî la 1845, alu treilea la 1852, sî acést’a pentru ca se întrerupse tipariulu din caus’a greleloru eveniminte politice din 1848 sî următorii ani. Aceste anale suntu de cea mai înalta importantia, cu deosebire cronica a lui Mironu si Nicolae Costinu. Culegerea cuprinde unspre-diece analiști. Celu mai vechiu e vorniculu Grigorie Urechia, care traia in primii ani ai secuiului siepte­­spre-diece, celu mai nou, stolniculu Enachi Cogalnicenu, mortu la 1785. Mai încolo, la 1860, dete la lumina in Iași unu altu volumu de documente, intitulatu: Archiv’a romanésca. Mai mare copia de documente ne presinta acum unu altu distinsu si pre laboriosu Transsilvanu, care ocupa unu inaltu postu in Romani’a. Intrelegu pre D. Papiu Ilarianu, care stu­dia in Padov’a, si care la 1851 sî 1852 publică in Vienn’a in dóue volume Istori’a Româniloru din Daci’a superiori, alu doilea volumu, care nareza resbelele, ce purtara Românii din Transsilvani’a asupr’a Unguriloru resculati in contr’a Coronei austriace fu (lucru de mirare !) secuestratu de catra politica imperiala, pentru ca aducea aminte promissiunile imperiale de libertatîle si drepturile natiunei române. Dominiu Papiu Ilarianu se apuca acum sa publice in Bucuresci unu t­e­­sauru de monumente istorice pentru Roma­­n­i­­a, in volume in 4. Doue volume au aparutu deja; alu treilea acum ese la lumina in fasciere lunarie. Acesta co­­lectiune respunde , considerandu proportiunile mai mici, la aceea a nemuritoriului nostru Muratori, Rerum italica­­r­u­m S­c­ri­pto­r­e­s.______(Capetulu va urma.)__________ Varietăți si noutati de dl. Din biografi’a lui I. C. Schuller comunicamu, dupa cum promiseramu, câte­va liniamente.­ Ioann Carolu Schul­ler se născu in 16 Martiu 1794 la Sabiiu. Tatalu lui pe atunci eră professoru la gimnasiulu evangelicu de aici, apoi se făcu pa­­rochu la Siur’a­ mare, in care calitate reposata an. 1830. Fiiulu, dupa ce-si făcu­ studiele academice la Lipsi’a sî Vienn’a, intrâ la anulu 1814 in professur’a gimnasiala, unde înainta treptatu la Conrectoru sî Rectoru sî lucră preste totu 34 ani cu successulu celu mai emininte. După obiceiulu bisericei luterane transsilvane aru fi fostu sa se faca parochu, insa o boia­lu impedeca dela acést’a pen­tru totdeun­ a. La an. 1848, dupa ce cadiuse Sabiiulu in mânile re­­beliloru, fugi cu uniculu fiiulu seu, carele eră numai de 11 ani, in Romani’a, de unde la 1849 fu chiamatu prin ministrulu de inven­amentu, Contele T­h­u­n, la Vienn’a, pentru de a conlucra la reorganisarea sculeloru austriace. La an. 1850 se retramise la Sabiiu , spre a stă intr’ajutoriu guvernamentului militaru sî civilu după trebuinti’a comissarului ministerialu Cavalerulu de Heufler. La an. 1850 se facu referințe in tóte afacerile școlare din tiéra, la an. 1854 secretariu alu Locotenentiei c. r., in fine la an. 1855 consiliaru de instrucțiune pentru scólele bisericei de confessiunea augustana. Activitatea lui in acesta calitate va remane multu tempu neuitata sî insotîta de binecuventarile con­­natîo­aliloru sî correligionariloru­lui. In 21 Octobre 1859, la cererea sea, se puse in statulu de odih­na cu pensiunea intrega, sî monarh­ulu, la caldurós’a recomendare din partea Gubernato­­rului Principelui de Liechtenstein, ideie titlulu sî rangulu de con­siliaru locotenentîahi. Cu tóte acestea Schuller persevera in ofi­­ciulu seu până la desfiintiarea Locotenintiei in 23 Aprile 1861, sî preste totu a servitu sculei, solvntiei, poporului seu si statului mai multu de 46 ani. — Din Romani’a aflamu, ca Principele s’a re’ntorsu Vi­neri nóptea, 30 Aprile, in capitala. In politic’a esterna nimicu de însemnătate straor­­dinaria. - ......­­■ —- ------... .­­-a—. ....~ - ■­­rrr .■zr.r.i’m Nr. 16—2 CONCURSU. Cu inceputulu anului scolasticu 186 5/6 venitoriu, avendu a se adauge la cele siepte classe gimnasiali deja infiintiate in gimnasiulu românu de religiunea ortodoxa orientala, si clas­­s’a a VIII, si cea din urma spre complinirea intrega a gimna­­siului , se deschide cu acest’a concursu inca pentru doi pro­­fessori, fia­care cu salariu anualu de câte 800 f. v. a. Dela concurente se cere că sa documenteze : 1) prin atestatu de botezu, ca este Românu de națiune sî crestinu gr. orientalu de religiune; 2) prin atestatu de maturitate, ca a linitu studiele gim­­nasiale dupre sistem’a prescrisa de Proiectulu de organisarea gimnasieloru Austriei din 1849 ; 3) prin atestatu academicu, ca a linitu facultatea filoso­fica in vre-o universitate precare; 4) prin atestatu de conduita dela dregatori’a politica locala, ca aceea i este nereprobatera. Se voru preferi insa cari pe lângă acestea voru docu­mentă : a) ca a maturisatu cu eminentia; b) ca a facutu sî coloquie din obiectele de sclintia, pentru care lu arata indicele ca s’a inscrisu. Tóte aceste documente concurentele le va tramite celu multu până la 15 Augustu 1865 s. v. adresandu-se francate catva subscris’a Eforia. Brasiovu 24 Aprile 1865. Efori’a scóleloru centrale române de legea gr­e­c­o-O­r­i­en­ta­l­a. Redactoru respundiatoriu Zach­aria Sioiu. Editur’a sî tipariulu tipografiei archidiecesane. Actiile de creditu 184 50 Argintulu 107 50 Galbinulu 5 1B5/Ia Nr. 17—1 ANUNCIU. Institutu de crescere sî instrucțiune. In institutulu meu de crescere sî instrucțiune pentru copile de clase mai alese, deschisu in 1 Decembre a. c. se priimescuin fiacare dî atâtu eleve esterne, câtu sî internande. Programe pentru interesați, atâtu in privinti’a instructiunei câtu sî a conditîuniloru, se afla la subscris’a. Desluciri mai de aprópe despre principiele si organisatiunea institutului im­­partasiescu— din bunavointta— P. Protopopu Hanni’a si D. Cons. gub. I. Bolog’a. Sabiiu 6 Maiu 1865-Philippine Berraud. Strad’a Pintenului Nr. 361. Burs’a din Vienn’a 5/17 Maiu 1865. Metalicele 5% 71 45 Imprumuturu nat: 5% 76 40 Actiile de bancs 804

Next