Telegrafulu Romanu, 1868 (Anul 16, nr. 2-104)
1868-09-01 / nr. 70
Politica Românilor”. (Urmare). „Ideea care conducea pre acei români era ca suzeranitatea sultanului redusa la Umilele prescrise in tractate , este unu dreptu ilusoriu , destinate a dispare de sine si , sî ca desî acea situatiune politica aru putea pana la unu punctu impedeca séu intârdiîă desvoltarea politica si sociale a româniloru, dara ca ea nu pile lovi romanismulu in esenti’a sî esistenti’a sea ; dara odata ce Principatele aru cadea sub dominatiunea rusesca, nu va mai remanea nici o sperantia de scapare si nationalitatea nóstra aru peri disolvându-se in marea familia slava. „Esecutarea lui Grigorie Ghica, inchisorea familieloru Câmpinianu sî Cantacuzino la Idiecule, esiliulu Filipesciloru sî Ghicitoru la Arnaut-Keny , asasinatulu lui Alecu Vacarescu, omorulu lui Vladimirescu, esilulu lui Ioanu Vacarescu, imprigionarea lui Ioann Campinianu , lui Mitica Filipescu sî lui Nicolae Balcescu, revolutiunea dela 1848, proscriptiunile dela 1849, lucrarea emigratiunii la London, la Parisu, la Francfurt sî la Constantinopole, actulu dela 11 Februarie , nu suntu decâtu urmărirea si persistenti’a româniloru intr’acea politica adeveratu natiunale si salutaria , temerea de a fi cotropiți de slavi. „Colonii români veniti in Panoni’a , in Daci’a in Macedonia, si-au pestratu pretutindeni caracterulu loru natiunale, limb’a si obiceiurile, dara unde suntu astazi românii dintre Dnistru sî Bug ? unde era sa mai gasimu mâne pre românii din Basarabi’a, déca dominatiunea rusesca aru fi mai urmatu câti-va ani asupra acelei provincia ? Panslavismulu imperialu isi are sistemulu seu de a sterpi nationalitatile eterogene si eterodocse , sistemu eficacia aplicatu dintr’unu capu până intr’altulu a imperiului cu tóta abilitatea sî puterea autocratica. „Periclitata semnalatu de românii veniti de dincolo de Basarabi’a ne-a impinsu a ne apropia de acei’a cari ne potu protege contr’a aceloru tendintte sî de acei cari, amenintiati ca sî noi de repedele progrese ale propagandei panslaviste, suntu destinați a se luptă ca sî noi, sî de a nu lasa pre slavi in orientu a deveni unu instrumentu alu politicei cotropitore a cabinetului de St. Petersburg. „Isband’a armeloru francese in orientu pre la inceputulu acestui secolu a desceptatu sperantiele celoru mai descuragiati , generalulu Bonaparte, respundiendu intr’unu modu favorabilu representaliuiei româniloru , făgăduise a se interesă la sórba Principateloru. Românii intțelesera din vreme de ce parte eră pericululu sî de unde le putea veni ajutoriulu sî scaparea. „Cându va sosi tempulu că imperiulu otomanu sa se diselve sau sa se transforme in folosulu unei federatiuni care sa preseace Europei o garanția seriósa sî a nui lasă nici o temere, nici o indoiéla despru rolulu ce noulu stătu aru juca in politic’a orientale , concursulu Franciei , Engliterei, Germaniei sî Italiei nu va lipsi greciloru sî slaviloru , precum elu nu a lipsitu nici greciloru regatului, nici româniloru ; dara pre câtu tempu va fi întemeiata ideea ca disolutiunea imperiului loru aru veni sa marésca sau sa intarésca sultanimultu puterea Russiei, toti omenii de statu, sî mai tati politicii, toti publiciștii Europei, voru fi unanimi a caută sî a gasi mijlóce de a prelungi dîlele bolnavului, la trebuintta voru reîncepe acțiunea din 1851 , rivalitățile sî gelosiele dintre puterile Europei voru fâcea totu deun’a dinaintea temeriloru ce le inspira ambițiunea Czariloru. Si acést’a până cându populatiunile bine inspirate voru putea presentă o solutiune care sa fia primita fara periculu pentru ecuilibrulu politicu. „Dualismulu domnului de Beust nu este decâtu unu efectu alu temerei ce inspira Austriei progresele panslavismului. Acolo lupt’a póte sa incepa mai curendu decâtu s’aru crede. Magiorii , ei caii au aceleasi temeri că si noi, isi cunoscureu interesulu, déca la rendnlu loru nu inttelegu ca românii din Transilvania sî Banatu le potu fi de mare ajutoriu in contr’a panslavismului moscovitu , cându si ei aru fi radicali la inaltimea la care au dreptu , in locu de a-i lasă cu desnadejdea sî amorulu propriu natiunale valematu sa-i arunce in bralele slaviloru sî sa-i puna la discretiunea politicei rusesci, muagiarii aru trebui sa vada ca câmpiele Ungariei suntu destinate a fi celu de pre urma câmpu de balaia alu Russiei in orientu, ca acolo puterea moscovita va fi înfrânta séu puterea Turciei sî Austriei nimicită. „Pentru ca românii nu potu deveni unu instrumentu alu ambitianei rusesci, pentru ca giirea si positiunea nóstra geografica ne obliga a ne opune panslavismului imperiale, noi n’amu fostu sustinuti sî aperati de diplomatia européna in lóle impregiurarile din urma , de aceea amu avutu cu peferintia sprijinulu sî concursulu bine-voitoriu alu puterloru occidentali, de aceea Franci’a mai cu sema a cantatu a ne sustiage actiunei rusesci „La 1804 , in urm’a representatianei făcuta de români la Parisu, generalulu Sebastian, trimisulu republicei francese la Constantinopole, a fostu insarcinata a petrece câtu-va tampu in Bucuresc! că sa studie spiritele sî tendintțele româniloru, si una din preocupatiunile acestui diplom «tu a fosta de a obtione dela Porta departarea lui Ypsilantu sî a lui Moruzi din domni’a Principatelor si , acești domni numiți prin stâruinti’a ambasadorului Stalinsky erau cu totulu devotați politicei Nordului, cabinetulu de Petersburgu , ingrigiatu la rendulu sea de preponderanti’a ce luă Franci’a la Constantinopole, a dorilu sa faca dintr’acést’a o cessiune de resbela s’ a ordonatu ostiriloru sdle sa intre in Principate. Generalulu Michulson, in proclamatiunea ce a datu la Iassi , declara ca acela resbela nu avea altu scopu decâtu a sustrage pre sultanu de sub influiti’a ministrilor sei cari , dice elu , erau cu totulu devotati lui Bonaparte si alu present de pericululu de a deveni prada ambitiunei nemesurata a întâiului consulu. Scimu insa ca scopulu celu adeveratu era altuia, cabinetula rusescu credea ca lupt’a crâncena dintre Francia si Engisler’aferă o ocasiune favorabile de a incorpora Principatele, sî la pacea dela 1812, neputendu sa decidă pre Porta a-i cedă totulu, se multiumesce cu o buna parte din Moldova. Luarea Basarabiei a deschisa ochii celoru mai putini prevedietori din români , precum cu câtiva ani mai inainte o făcuse trecerea Bucovinei din mânile armatei muscalesci in acelea ale Austriei , complicitatea era complecta in amendóne cașurile. „La 1821 cându cu rescularea pregătită de heteristii greci in tóte părțile imperiului otomanu , urulu din domnii Principateloru , heteristu elu insusi, pregati-se din vreme succesulu miscarei in Moldova ; administratiunea tierei fusese data tinerului Rasnovanu afiliatu heteriei de bibliotecariula institutului Franciei, Nicolopolo, abia esîtu din scala fusese numita Vistieria că sa pata secundă mișcarea. Cu tóte aceste precautiuni, pre de o parte impopularitatea administratiunei Fanariot Ioru , pre de all’a incapacitatea siefiloru militari sî depredaliniile corpuriloru de zavergii, făcu ca miscarea sa nu gasesca nici unu echo , nici o simpathia intre români . Moldovenii remanu spectatori impossibili sî o lasa sa rada In tier’a romanésca , desi Alessandru Sutiu este contrariu insurectiunei, dara elu mare fara veste, sî atunci spriginulu ce gasesce Ypsilantu iu bravur’a panduriloru sî a siefului loru Vladimirescu, trasu in heteria de Domnando sî de PREAMBLARI (reprod. din „Convorbiri literarie“) (Urmare.) XII. Bravo G! Admirabile versuri. Ai scapatu onórea Natiunei Române intre tóte celelalte, numai ca nu pre ai multu spiritu ca nu sa-ti Pecâtu arâtu eu ! . . . si luându pan’a in mâna, vreamu sa scriu si eu câteva versuri in limb’a nationala pentru glori’a patriei si laud’a posteritatii, dar cu tote incercarile mele nici o idee nu-mi trecea prin gându. Puneamu mâna in pâru, treceamu cu palm’a pre frunte, muscâmu pen’a — in zadaru . Nimic’a n’amu pututu scrie decâtu numele meu. Domnulu G. are mai multu spiritu decâtu mine, gându; m’amu pre grabitu sa rîdu de deusulu. Dar elu e sî poetu de profesiune. De pre Col de palme, me coborii la vale josu, lasandu catâru sî calauzu sa me urmeze de departe. Din cându in cându intalneamu o caravana de Englezi, unii mai pozuasi decâtu alții. Nu trecea una din ele pre lângă mine fara ca s’audu unu glasu de Engleza intrebându-me de vorbescu limb’a loru. Eu respundeama sau yes sau no sau a title după cumu venea cuventulu pre limb’a sî treceamu mai departe, poznasia. A nu scru a catifea caravana era cea mai Ea se compunea numai din barbari, cu totii imbracati in haine de visita sî cu pălării nalte albe. Unulu, celu mai naltu, parcă sa fie capitanulu cetei; elu avea nisce favoriți lungi, purtă palaria alba pre ceafa; vârfulu nasului eră strinsu de sinu pince-nez; gatulu seu de unu cotu eră intrepinitu intr’unu faux cot si piciorele i erau asta de lungi incatu balabaneau de-a lungulu casteloru catârului seu ma până la pamentu. — Speak you English Sir, me intreba elu cu unu aeru de protectoru. — Yes — Sir, i respunsei cu umilintia. — From what place do you come, Sir ? — From how, mow, now, pow, sow het, bet, ket Liverpool, Oxford, New-York, Manchester, New- Orleans. . , . — Goddam ! tipa Englesulu furiosu. Dar eu puindu mâna la nasu si facendu-i unu semnu cunoscutu, alergai grabnicu la vale. Imi inchipuescu ca Englezii trebue sa fi fosta forte suparati pre mine. — După câteva ore de marsiu, me simtii obositu. Calauzulu îmi spuse ca putimu mai la vale este unu boschelu naturalii in care toti trecătorii se odihnescu si ca acolo curge unu isvoru cu o apa minunata de beutu. Apropiindu-me de boschetu veciui câteva rochii fosforndu prin frunche, gândit, amu sa fiu in societate de femei. Minunatu! In adeveru ! In Boschetu întâlnii doua dame, care daca nu erau tocmai tinere, erau fórte putinu frumóse. Ce desceptiune ! Dar ra’amu mângaiatu cu ideea ca póte voru ave spiritu. — Dómnele mergu in susu sau in josu, le întrebai eu. După ce schimbare o privire intre densele, desiguru pentru a se intielege care din doue sa-mi respunda, cea sluta îmi dise, plecându ochii la pamentu. — Noi mergemu in josu. Sî eu mergu in josu. „Ah! suspina cea mai sluta, plecându sî ea ochii la pamentu. Catârii D-vóstre ve urmeza ? — Suntemu pre josu dise cea sluta. In itinerariulu nostru e scrisu ca partid’a acést’a s’o facemu pre josu. Aveți anca multe ore de mersu. „In itinerarulu nostru sta scrisu ca avemu inca cinci ore, dîse cea mai sluta. De la Martigny credu ca veti face partid’a lacului de Geneva? — O nu, respinse cea sluta, caci itinerariula ce ne-a fostu prelucratii, ne prescrie sa ne intorcerau la Chamounix pre la Tetenoire. — Ve recomandu sa faceți partida pre Pierre avoir de la Martigny — déca sta scrisu in itinerariulu D-vóstre. — Sa vedemu, dîsera amendoue insr’unu glasu, scotindu fiecare câte o cărticică din buzunariu. „Nu acésta partita nu este însemnata.“ — Daca călătoriți pentru plăcere, credu ca nu aveți nevoia sa fiți atâta de credincióse itinera, fiului, caci .... — Noi calatorimu mai multu pentru a ne instrui, decâtu pentru a petrece , dice cea sluta. „Suntemu profesore, adaose cea mai sluta. — După instrucțiunea unui omu, se póte judeca meritele sele dîse cea sluta. „Vieti’a este asta de scurta, incâtu fiecare momenta aru trebui intrebuintialu pentru a se instrui“, dîse cea mai sluta. Ve dorescu inca multa instrucțiune, dîsei eu atunci sculându-me si nne depărtai in fuga. Cându me vediui câteva sute de pasi mai departe mamii resuflatu adâncu, caci me temeamu ca nu cumva sa fie scrisu in itinerarulu loru sa me urmarésca sî sa nu mai potu scapa de densele. In spre sera ajunsei la Martigny. După prândiu, din toti ospetii otelului esî singuru in gradina. Lun’a plina lucea pre ceriu si raciele sale aruncau vii lumine pre stânc’a Piere avoir, care parea ca se inaltia pâne susu printre stele. Nimic nu se andică in tacerea serei, dar in gândulu meu suna o data instrumentata italianului si siuerulu d'uiosu a tai Edgar.