Telegraful Roman, 1879 (Anul 27, nr. 1-152)

1879-07-19 / nr. 83

Nr. 83. Sibiiu, Joi, 19 iulie v. 1879. Anul XXVII. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL. Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarh­ie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl. Pentru Străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 8 fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Administrațiunea tipografiei arc­idle Cesane, Sibiiu, strada Măcelarilor 47, și la espedițiunea de inserțiuni Adolf Steiner la Hamburg (Germania). Corespondențele sünt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Revista politică. Sibiiu, in 18 Iulie. Contele Zichy, faimosul secre­­tariu de stat al Ungariei și amicul ministrului­ president Tisza în urma urmelor ,și-a dat di­mi­si­unea. Dacă guvernul unguresc ar fi silit pe Zichy mai în grabă la demisionare, poate că eșta din toată afara nepătat, dar acum după ce Coloman Tisza a ținut spatele la loviturile îndreptate în pri­ma linie către secretariul său de stat, demisionarea acestuia este cam târzie. „Pester Lloyd“ anunță demisionarea despre care vorbim în următoriul mod: „In ț­iua, când a apărut comunicatul guvernului în incidentul secretariului de stat Zichy, noi am pus întrebarea, că pare fi va mulțămit domnul secretariu de stat pentru sine însuși prin comu­nicatul guvernului și că nu va simți el trebuința a întreprinde independent de măsurile guvernului aceea, ce ar pută contribui la terminarea grabnică a causei. Precum aflăm, contele Victor Zichy s’a hotârît la un astfel de pas.“ „Secretariul de stat a rugat prin o scrisoare motivată pe presidentul partidei dietale liberale, d. Pavel Szon­­tagh, a compune un tribunal de o­­noare din deputați fără privire la partide. Totodată contele Zichy a pe­­tiționat la ministeriul de interne pen­tru suspendarea dela oficiul unui se­cretariu de stat. Ministrul Tisza a așter­nut cererea de dimisiune Maiest. Sale.“ Eli a fost tocmai anul de când trupele austriace au pus piciorul pe pământ bosniac. Și chiar acum se vor­­besce că în timp foarte scurt au să între trupele noastre în sangiacul Novi­ B­a­z­a­r. Deși guvernul desmințește a­­ceste sorii, faptele însă nu sunt pe par­tea desmințirilor guvernamentale. Hus­­ni-pașa, plenipotențiarul militar tur­cesc și unul din cei mai capabili ofi­­țeri din statul major al armatei tur­­ceșci a sosit la Saraievo. El va dis­cuta cu comandantul austriac detai­­lurile marșului și va însoți ca conducă­­tor cu corpul austriac. Deputațiunea regnicolară a dietei croatice a terminat dis­­cuțiunea despre nunțiul ce are a se trimite Ungariei și-l va transpune în curând deputațiunei unguresci. Cuprin­sul acestui nunțiu nu va surprinde pe nim­eni, mai puțin în Pesta, căci este astfel compus, încât Ungaria­­ poate primi fără schimbare. El culminează în pretensiunea, că proporția cuprei de pănâ acum să se susține neschimbată, adecă 45 procente din toate veni­turile directe și indirecte ale țărei. Croația le poate folosi pentru aco­perirea trebuințelor ale administra­ției autonome, iar celelalte 55 pro­cente are a le administra la cassa de stat comună pentru cheltuelile co­mune. Mai departe nunțiul pretinde, ca veniturile de pănă acum din gra­nițele militare — cari Ungaria cru­ce că nu compet Croației — să se socotească și în viitoriu în favorul Croației. Punc­tul cel din urmă va fi singurul, care dă prilegiu la discuțiuni între depu­tațiunea regnicolară ungurească și croa­­tică, însă Ungurii probabil vor ceda în acest punct, de­oarece suma despre care e vorba (110,502 floreni) este re­lativ mică. Afară de aceste nunțiul a­­tinge toate cestiunile nehotărîte între Ungaria și Croația: cestiunea graniței, cestiunea Fiumei și a Dalmației, pre­tinzând încorporarea numitelor terito­rii, vorbesce și despre autonomia fi­­nanțiară a Croației — dar toate ace­ste se fac numai într’un stil acade­mic, despre o pretensiune formulată precis nici pomeneală nu este. Deși camerile României sunt prorogate, deși deslegarea c­e­s­t­i­u­n­e­i Evreilor prin urmare n’a putut îna­inta cu nici un pas, totuși foile evre­­esci de diferite limbi nu înceată a’și continua invectivele asupra României, în fruntea acestor ziare se află ca totde­auna „Pester Lloyd“. Acest ziar a scornit faima, cu totul nelasată, sau a primit de bani buni scornitura altei foi evreesci, că în România s-a început la mandatul guvernului per­ Deodată el se îndrepta aspru și zise hotărit. — Vino cu mine, Marta! „Unde? îl întreba ea spăriată. — Vino! Zise el iarăși, apoi a­­puca mâna ei și merse cu ea afară din pădure și drept spre bălciu. — Unde e tatăl­ tău? întreba el. Marta își scoate mâna din a lui: „Sciu ce vrei Miroane! Z’se ea­ Fă! Dar apoi nu mă mai depărtez de la tine. Vino! Ei plecară drept spre carpenul, sub care Mihu, Pintea, Safta și soția lui Pintea așteptau cuprinși de vie în­­grijire pe Manea și pe Mitrea, ce se duseră să caute pe Marta. „Bacă­tă-o! striga Safta, când o văzu cu flăcăul înalt, pepros și bălan. „Miron­ își z^se ea ca trezită din vis și remase răcită de puteri. Mihu­luca câțiva pași înainte, a­­poi se opri și aștepta turburat. Era flăcăul de la câmpie, cu care vorbise și nu înțelegea cum el ajunge a fi împreună cu Marta. Marta se apropie ținându-și tru­pul drept. Fața’i era albă ca varul, dar liniștită și așezată, secuțiuni de Evrei ca la anul 1869. Este cu totul incompatibil cu posiția unui ziar ca „Pester Lloyd“, ca să se folosească de astfel de mijloace pen­tru de-a face opiniune publică. Acte din România. Fiind rasa politică, prin care a trecut România în 7o 6 aceste, de mare însemnătate, și fiind deslegarea cestiunei Evreilor o cestiune de viață pentru frații noștri de dincolo de Car­­pați, dăm loc te­stului unor acte re­lative la evenimentele politice ce s’au petrecut de curând la Bucuresci. 1. Adresa consiliului de miniștri cătră M. S. R. Domnitoriul prin care își motivează dimisiunea: Prea Înălțate Doamne! Comitetul de­legaților, ales de adunarea legiuitoare pen­tru examinarea proiectului de revizuire a art. 7 din constituțiune, a fost luat în ma­­joritatea sa dintre membrii oposițiunei. „Discuțiunile urmate în sinul acestui comitet și votul care le-a terminat, ne au dat convingerea că această majoritate era adevărata espresiune a opiniunilor emise în această privință de oposițiune, și că majo­­ritatea parlamentară în sînul camerei era în realitate deplasată. Pentru regularea unor cestiuni atât de grele ca acele ce camerele de revizuire sânt chiemate a le resolva, guvernul nu ar ave pu­terea și autoritatea necesară, decât atunci când s’ar bucura de încrederea nu numai a majorităților necesare chiar în timpuri normale, dară însăși a mai unanimității cor­purilor legiuitoare, în fața dar a acestei situațiuni, mini­steriul crezând de a sa datorie de a se re­trage, avem onoarea Prea înălțate doamne, a depune demisiunea noastră în mânile Al­teței Voastre Regale și a vă ruga, să bine­voiți a primi și cu această ocasiune espre­­siunea profundului nostru devotament. Sun­tem, cu cel mai profund respect, Prea înălțate Doamne, Ai Măriei Voastre Regale Prea plecați și prea supuși servitori. Președintele consiliului miniștrilor și „Tată! eaca Miron! Zise ea. Miron remase cu ochii la pământ înaintea bătrânului încărunțit. — Foarte bine! foarte bine! grăi Mihu, frecându’și mânile nedumerit și privind mereu când la Marta, când la Miron, când la Safta ce grăbise în­spăimântată la dânșii, când iarăși la Pintea ce sta câțiva pași în dosul lui la dreapta. Ar fi dorit să mai Zi cu cineva ceva, dar nimeni nu găsia cu­vântul. „Nene Mihule ! Zise în sfârșit Miron sei că’ți iubesc fata și o cer de ne­vastă .. — Cum așa ? grăi Mihu spăriat. Miron ? oierul, ce s’a dus în lume ? .. O ceri de nevastă ? Cum așa ? Marta e logodită. „Taică! Zice Marta. Nu Zice că vrei, dacă nu vrei, dar să scii că’mi dai moartea sau viața. „Mihule! îi Zise apoi Safta. Nu soii tu ce-am suferit noi în doi ani de Zile ? Mihu sta în mijlocul lor și nu putea găsi nici un cuvânt. Pintea se apropia de dânsul, îi puse mâna pe umăr și grăi cumpătat;­­ ministru de interne, I. C. Bratianu; mi­nistrul finanțelor, D. Sturdza; ministrul afacerilor străine, I. Câmpineanu; mi­nistrul justiției Eug. Stătescu; ministrul lucrărilor publice, M. Pherekydi; minis­trul cultelor și al instrucțiunii publice, G. Cantilli; ministrul de resbel N. Da­­bija. 2. Raportul consiliului miniștrilor cătră M. S. R. Domnitoriul prin care se propune prorogarea oamenilor : Prea Înălțate Doamne! înainte de a se pute termina revizuirea art. 7 din con­­stituțiune de cătră adunările de revisiune, fostul guvern­­ și-a dat demisiunea, pe care Măria Voastră Regală ați binevoit a o primi. Noii miniștri, cari fac parte din actu­alul ministeriu, nu pot, îndată după numi­rea lor, să între în discuțiune și să se pro­nunțe imediat, într’o cestiune atât de mare și de complecsă ca aceea a revizuirei art. 7 din constituțiune. Se trebuie un timp oare­care pentru studiul lucrărilor ce adunările au făcut pănă acum în această cestiune, au nevoie de oare­care reflecțiune, trebuie să ia cunoșcințâ cu amănuntul și consciințios de toate actele esistente, precum și de toate rasele ce a presentat sau presentă această cestiune. Pe de altă parte, noii miniștri mai pot ave tre­buință să adune diferite alte materialuri sau elemente, cu care ei să poată explica și sus­­țină, atât în întrul țerei cât și afară din țară, soluțiunea de care s’a vorbit în programa ministerială, adică modul cel mai practic și mai posibil de a revizui art. 7 din constitu­țiune, în conformitate cu tratatul din Berlin și totdeodată fără a vătăma interesele cele mai vitale ale țărei. Este clar o necesitate, impusă de forța și natura chiar a lucrărilor, ca să se amâne, pentru un scurt timp, sesiunea extra­ordi­­nară a adunărilor. în acest interval de amânare, guver­nul Măriei Tale mai este încă în drept a spera că puterile semnatare tratatului din Berlin se vor convinge și mai bine, atât de buna credință și de lealitatea, cu care po­porul român voiește să se conforme acelui­a Vere Mihule nu te dai după vorbele muerilor și bine faci. Marta e logodită și chiar dacă e vorba, o lo­godnă nu se strică așa ca din senin. Nu poți să te faci de rușinea târgului. Mihu face un pas la dreapta, se întorse spre Pintea și ridicând fruntea îi privi în față, stete câtva timp în luptă cu sine, apoi îi zise cu hotărire desnădăjduită : „Ei! Mă fac! Mă fac de rușinea târgului! Mă fac de rușinea lumii! Mie, urma el aprins, mie nu’mi mai poruncesce nimeni pe fața pământului. Eu sciu cât amar am răbdat! Grăind aceste, el se duse la Miron îi apucă mâna și’i zise cu căldură. — Ne poate!­eartă-mă. Miron simți că ochii i se umplură de lacrimi. El ridica mâna bătrânului și o atinse cu fruntea. FOIȚA. Gura satului. Novelă. *­ (încheiere.) „Nu se poate Miroane!­­Iise ea cu glas limpede. Mai bine mor. — Tu vrei adecă să te măriți! striga Miron. „Nu vreau Miroane! răspunse Marta ridicând capul. Mai bine mor, d­­când aceste cuvinte, ea îl privi câtva timp dusă, ochii iarăși i se um­plură de lacrămi, apoi deschid­ându’și brațele se arunca desnădăjduită și’i cu­prinse trupul: „Ucide-mă, Miroane! fă ce vrei cu mine!­­lise ea, Mie nu’mi mai pasă. — Cât ești de frumoasă, Marto­­­ lise el gânditor, apucându’i capul cu amândoane mânile, apropiindu’l și depărtându’l iarăși dela sine. * * * „N’am spus eu, că așa are să vie“ Zise Floarea lui Ciucur, când văzu că nunta satului se face. I. Slavici. *­ Din „Convorbiri literare“.

Next