Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)

1880-08-28 / nr. 101

Nr. 101. Sibiiu, Joi 28 August 1880. Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarc­ic pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 9 Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole neflancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie­care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 27 August. Călătoria împăratului Franz Jo­sef în Galiția,­­zice „Timpul“ de Marți, este încă obiectul de predilecție al foilor austro-ungare. Ele ved în pri­mirea cordială, ce i s-a făcut împăratu­lui în Polonia austriacă, o consecință fericită a alianței germano-austriace, care dă Austriei o completă libertate de acțiune. Din parte­ le, foile polone salută pe împăratul Austriei cu mult entusiasm, exprimându’i mulțămirile lor pentru libertățile acordate Galiției și asigurându-l despre sentimentele de lealitate și devotament pentru dinastie de cari, dealtminteri, s’au dat dovedi strălucite împăratului în călătoria sa în Galiția. Aceste dovezi sunt sufi­ciente, cred numitele foi, pentru a arăta, că ideea austriacă a prins ră­dăcini între Poloni, punând astfel nișce case nedestructibile domniei Habs­­burgilor în țările polone. Foile ma­ghiare și austriace au destăinuit oare­cum vederile politicei austro-ungare în privința elementului polon din mo­narh­ia habsburgică. Acele vederi se întemeiază, cum se im, pe necesitatea mărturisită, în care s’ar afla Austria de a se alia cu toate elementele ne­mulțumite și revoluționare ale Rusiei pentru a se pute pune la vreme ca o stavilă puternică în fața „torentului panslavist“. Din limbagiul foilor po­lone și din primirea, ce a întimpinat împăratul în Galiția, se vede, că ve­derile politicei austriace nu sunt pănă acum lipsite de sorții succesului. Cu privire la alianța Româ­niei cu Austrio-Ungaria și Germania află „Resboiul“ din Bucureșci, că ba­­sele preliminare a­le unui tractat sunt puse sub următoarele condițiuni: „România va încheia o alianță cu Austria și Germania, obligându se de a merge alături cu aceste puteri, în cazul unui conflict, fie în Orient, fie cu ori­ce altă putere limitrofă cu România.“ „Austro-Ungaria și Germania se obligă de a garanta integritatea teri­toriului român, a recunoaste și a ga­ranta României rangul de regat și a o sprijini pentru ca și celelalte pu­teri să o recunoască ca atare.“ „Resboiul“, dând cele de mai sus sub reservă, spune totodată, că „a primit scirea aceasta din sorginte auto­rizată“ și că numai sub condițiu­­nile aceste principele Leopold de Hohenzollern,­­și-a dat consimțe­­măntul, ca al doilea fiiu al seu să fie ales succesor de tron al principelui Carol. „Telegraful“ din Bucuresci asi­gură, că nu s’a încheiat nici o alianță cu Austria și cu Germania, dar „chiar dacă s’ar încheia, puterile aliate vor trebui se ofere „statului“ român „ceva“, remânănd negreșit să vadă (România) și înapoi, întru cât se poate satisface acelui ceva. Din Belgrad se aude, că comi­tetele bulgare pregătesc o proclama­­țiune fulminantă la adresa tuturor po­poarelor din peninsula balcanică, prin care aceste, cu privire la activitatea Porței, sunt provocate, a-și ajuta ele înseși. Cestiunea bulgară se arată tot mai mult în planul dintâiu și are se devină acută la cea dintâiu pușcătură în Orient. Atitudinea puterilor în cestiunea orientală o caracterisează „Le Temps“ picând, că puterile, afară de Rusia, do­resc sincer ca Poarta se ceadă preten­­siunile lor. Aspirațiunea Rusiei, o Bulga­rie între Dunăre și mare, nu se poate împlini pe cale pacinică. De aceea pute­rile se îngrigesc cum se până stavilă aspirațiunilor ruseșci. Această programă, continuă „T.“, are însă trebuință de timp. Rusia este astăzi cu acțiunea sa pentru marea Bulgarie mai înaintată decât Austria cu apropierea sa de Serbia și Ro­mânia. Rusia este mai aproape de­­ Constan­­tinopole, și de aici provine însemnatul in­teres pentru Austria să amâne oara resol­­vării, se amâne țiiua certei pentru moște­nire. Austria nu este încă gata, și, dacă nu este bine se perdem din vedere, cum ar face Austria cu necompleta sa uni­tate națională și cu finanțele ei sdrunci­­nate, și cam ce ajutor direct ar putea primi de la Germania. Francia nu are alt interes decât acela de a menține pacea și echilibrul european. Politica exterioara a Ita­liei se duce cu greu după nesce tulburări și în disposițiuni positive. Resultatul principal este sincera dorință a tuturor puterilor de a dobândi de la Poartă concesiuni care ar face netrebuincioase alte demersuri. Din ne­norocire motivele tuturor puterilor sunt di­ferite. Engliteza privește cu bucurie la mă­surile de siluire, dacă prin aceste nu s’ar tulbura concertul european. Austriei, din contra, îi­­ displace în principiu ori­ce ac­țiune care ar compromite existența Turciei. I’rand­a voesce se se unească cu acțiunea europeană numai cu condițiunea ca se nu se meargă prea departe. De aci provine rara si­­tuațiune. Puterile urmează cu temere condu­cerea Enghitezei, cântărind la tot pasul consecințele ei. Ele consimt la dem­onstra­­țiunea navală și’și întrunesc vasele la Ra­­gusa. Dacă aceasta nu va folosi la nimic, atunci atunci ele se vor apropia de coastele albaneze în speranța că vor insufla Sulta­nului frică. Dar Sultanul scie că neînțele­gerile între puteri cresc pe cât merg mai departe. Totul se aseamănă cu acel joc, în care ambele părți se depărtează una de alta. Sultanul va ceda când se va procede la măsuri extreme; el scie însă că această nu se va întâmpla. Totuși la spatele comediei clocesce tragedia revoluțiunei bulgare. Nici Grecia nu poate se renunțe la pretensiunile sale. Lupta înse între Albanezi și Greci va ave de consecință o răscoală generală, care va provoca iarăși cearta dintre Rusia și Austria pentru însușirea sfărâmăturilor tur­­cești. Având aceasta în vedere Turcia ar trebui să cedeze. primă a viitoarei „carte de aur“ a asociațiunei ? La aceasta înse încă nu s-a sosit timpul, de­oare­ce ve­dem, că întrebările cele mai cardinale se respir abia astăzi la 20 de ani de la înființarea asociațiunei noastre. Așa d­­e­ întrebarea: cine a fost întemeietoriul asociațiunei noastre ? Nouăsprez­ece ani a fost toată lumea în eroare crezând, că prea venerabilul președinte actual al asociațiunei a vorbit adevărul în prima adunare ge­nerală a acestei asociațiuni. Numai în eston, la banchetul dela Turda, afla­­tăm deja dl vice-președinte actual, cât de ușor poate greși și cel mai brav, mai onest și mai înțelept om muri­­toriu! Lumea e păcătoasă; ea crede și apreciază numai ceea ce vede cu ochii și prinde cu mâna și de aicea vine, că multe merite egregie rămân etern ascunse sub velul modestiei. Dacă dar oposițiunea atari merite nu le cunoasce și nu le înregistrează, aceasta de­sigur nu i se poate im­puta ei de păcat. Ear dacă unuia sau altuia i s’ar face nedreptate în pri­vința aceasta, apoi nu’i putem aduce altă mângăere decât profundele cu­vinte ale lui Göth­e, ce le a tradus poate tocmai di Bariția înainte de aceasta cu ani 40: „în toate vremile numai unele duh­uri (individuri) sunt, care lucrează pentru sciiițe, fară nu veacul lor. Veacul a fost, care a otră­vit pe Socrates; veacul a fost, care a ars pe Hus, veacurile au ră­mas tot acele.“ (Foaie pentru minte, inimă și litera­tură Nr. 22 ex 1840, pag. 175.) —. înainte de a trece la al doilea punct al incriminărilor, ce raportul citat se aruncă în fața oposițiunei aflu de necesariu, ca onoratul public să fie informat despre punctul de mâ­­necare și programul acesteia. Oposițiunea s’a convins, că aso­­ciațiunea pentru literatura română și cultura poporului român în timp de 19 ani n’a făcut direct mai nimica pentru literatura română și cultivarea poporului român. Oposițiunea a consta­tat, că asociațiunea consumă la 8000 fl. *) pe fie­care an din averea națională, din care abia 2.000 fl. se folosesc de stipendii și ajutoare. Oposițiunea a constatat în sine, că asociațiunea a devenit astăzi un colegiu pentru îm­părțirea alor câte­va stipendii (burse) și ajutoare, din care literatura română nu trage nici un folos,­ează cultura poporului român foarte neînsemnat. Oposițiunea a­­ jis dară: sĕ ne oprim, și să ne întoarcem! Oposițiunea n’a scăpat din ve­dere, cât e de greu de a rumpe cu un trecut oare­care, mai ales dacă alonormitatea au devenit dogmă și regulă. A văz­ut clară, că oprirea și întoarcerea va fi po­sibilă numai re­­stituindu-se valoarea legei — ordinea și principiile prescrise prin statutele asociațiunei în atitudinea și agendele ei. A delătura clară alonor­mi­t­ăți­le, ce s’au furișat în de­cursul anilor întru afacerile asociațiunei; a le conforma aceste prescriptelor și spi­ritului statutelor — aceasta e programa oposițiunei. Mănecănd de aici oposițiunea a aflat, că prima și capitala alonormitate e aceea, de a mărgini întreaga acti­vitate a asociațiunei la împărțirea de stipendii și ajutoare și e de pirma credință cum că aceasta nu satisface scopului asociațiunei precisat în §. 2 a statutelor, nici nu corespunde pro­gramului, ce s’a stabilit și adoptat, de prima adunare generală din Sibiiu la 1861 (veșli Analile pag. 8 și 9). în sensul programei sale a propus dară oposițiunea în adunarea generală de la Sighișoara, să ne reîntoarcem în­tru activitatea asociațiunei la pres­­criptele și spiritul­­ fului 2 din sta­tute, se tindem la realizarea bazei unora posibile puncte din programa dela 1861. Propunerea aceasta e cu­noscută onoratului public, și e cunos­cut și cond­usul, ce l’a luat adunarea generală în meritul aceleia. Nu le voi repeți dară aici, ci me provoc eventualmente la Nr. 67 al „Telegrafului Roman“ din a. c. Raportorul d-voastre din Turda numesce această propunere „alună găunoasă“ — „cu scop absolut străin de asociațiunea noastră“ ... „sberătură furioasă“, „nod în papură“ „scandal gratuit“ etc. Eu ’l-ași ruga prea fru­mos se binevoească a’și aduce și ar­gumentele acestei a sale păreri, pen­tru că fără de aceste on, public nu e în stare de a judeca între noi. Apoi în veacul de astăzi oamenii nu prea dau nimic numai pre barba unuia sau altuia. Poporul român „eliberat de sub rochia spirituală“ a început a umbla și pre picioarele sale proprii. Se nu’l mai purtăm de sforicică. Să’l lăsăm să cugete și se judece el, pentru căeată se îngrețoșază de bucăturile, ce i le mestecă alții. Dar se presupunem, că s’ar afla mai mulți, cari ar fi de o părere cu raportorul d-voastre din Turcia. Nici atunci păcatul de a fi eșit cu propu­nerea de mai sus, n’ar căde numai asupra oposițiunei, pentru că idea fun­damentală, ce zace în acea propunere nu e a oposițiunei. Dl vicepreședinte actual a aflat de necesariu a întona cât de puternic în aceea­și adunare generală, că de aici încolo se lucrăm mai mult și se sperăm mai puțin. A­­ceasta după mine nu însemnează alta decât­ oprire și întoarcere, ceea ce e și programul oposițiunei. Se vede dară din aceasta, Preaon. Redacțiune, că nu numai oposițiunea simte tre­buința de corecturi și reforme, nu nu­mai „clopotul din turn“, ci și preotul „de la altariu“ constată, că este ceva „găunos“ putred și destrăbălat în ces­tiunea Asociațiunei noastre, și ambii cer, sau tocmai dacă voiți, strigă după delăturare. Eu cred că ambii înțeleg­ aderarea dela scopul genuin. I și abonormitățile, ce se învescură întru *) „Observatoriul“ care în toate dis­­cuțiunile noastre, care nu’i vin la socoteală, vede tot atâtea „denunțțări“, în Nr. 69 de­clară aceasta de minciună criminală“. Ar fi bine dacă s’ar deda „Observ.“ de a mai și cugeta nițel! 5947 fl. se spesează din venitul asociațiunei; restul de 2053 fl. de­sigur il spesează acele 2—3 sute persoane, cari merg la adunările generale spre a as­culta disertațiuni ca acea despre „Schop­­penhauer“, pentru care autorul respectiv nu sciu­se fie primit pănă astăz­i sutele de franci de la Academia română. Reflesiuni din partea oposițiunei la raportul „Ob­serv­atorului 11 despre adunarea generală a asociațiunei pentru literatura română și cultura poporului român. (1 Urmare). *) Oposițiunea nu e însă nici bio­graf, nici areopag­ Ea cu trecutul oamenilor nu are de a face nimic; ea se ocupă de present și aici nu­mai de afacerile asociațiunei. Tot ce se poate pretinde dela ea în privința aceasta e, ca se-și dea și ea părerea, că cine e de a se înregistra pe pagina * In anul precedent sânt a se corege următoarele erori: col. I. alin. I. „Prea o­­norabila“ în loc de prea venerabila; alin. 2 „onorabila“ în loc de venerabila; Col. 2 și­rul 6. „oposiționiștilor“ în loc de oposițiu­­nilor, col. 3. alin. 2. „unul publicist oneste“ în loc de­ oneste.

Next