Telegraful Roman, 1880 (Anul 28, nr. 1-151)
1880-08-28 / nr. 101
Nr. 101. Sibiiu, Joi 28 August 1880. Anul XXVIII. TELEGRAFUL ROMÂN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la: Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarcic pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 9 Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni 3 fi. Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 37. Epistole neflancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE: Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fiecare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 27 August. Călătoria împăratului Franz Josef în Galiția,zice „Timpul“ de Marți, este încă obiectul de predilecție al foilor austro-ungare. Ele ved în primirea cordială, ce i s-a făcut împăratului în Polonia austriacă, o consecință fericită a alianței germano-austriace, care dă Austriei o completă libertate de acțiune. Din parte le, foile polone salută pe împăratul Austriei cu mult entusiasm, exprimându’i mulțămirile lor pentru libertățile acordate Galiției și asigurându-l despre sentimentele de lealitate și devotament pentru dinastie de cari, dealtminteri, s’au dat dovedi strălucite împăratului în călătoria sa în Galiția. Aceste dovezi sunt suficiente, cred numitele foi, pentru a arăta, că ideea austriacă a prins rădăcini între Poloni, punând astfel nișce case nedestructibile domniei Habsburgilor în țările polone. Foile maghiare și austriace au destăinuit oarecum vederile politicei austro-ungare în privința elementului polon din monarhia habsburgică. Acele vederi se întemeiază, cum se im, pe necesitatea mărturisită, în care s’ar afla Austria de a se alia cu toate elementele nemulțumite și revoluționare ale Rusiei pentru a se pute pune la vreme ca o stavilă puternică în fața „torentului panslavist“. Din limbagiul foilor polone și din primirea, ce a întimpinat împăratul în Galiția, se vede, că vederile politicei austriace nu sunt pănă acum lipsite de sorții succesului. Cu privire la alianța României cu Austrio-Ungaria și Germania află „Resboiul“ din Bucureșci, că basele preliminare ale unui tractat sunt puse sub următoarele condițiuni: „România va încheia o alianță cu Austria și Germania, obligându se de a merge alături cu aceste puteri, în cazul unui conflict, fie în Orient, fie cu orice altă putere limitrofă cu România.“ „Austro-Ungaria și Germania se obligă de a garanta integritatea teritoriului român, a recunoaste și a garanta României rangul de regat și a o sprijini pentru ca și celelalte puteri să o recunoască ca atare.“ „Resboiul“, dând cele de mai sus sub reservă, spune totodată, că „a primit scirea aceasta din sorginte autorizată“ și că numai sub condițiunile aceste principele Leopold de Hohenzollern,și-a dat consimțemăntul, ca al doilea fiiu al seu să fie ales succesor de tron al principelui Carol. „Telegraful“ din Bucuresci asigură, că nu s’a încheiat nici o alianță cu Austria și cu Germania, dar „chiar dacă s’ar încheia, puterile aliate vor trebui se ofere „statului“ român „ceva“, remânănd negreșit să vadă (România) și înapoi, întru cât se poate satisface acelui ceva. Din Belgrad se aude, că comitetele bulgare pregătesc o proclamațiune fulminantă la adresa tuturor popoarelor din peninsula balcanică, prin care aceste, cu privire la activitatea Porței, sunt provocate, a-și ajuta ele înseși. Cestiunea bulgară se arată tot mai mult în planul dintâiu și are se devină acută la cea dintâiu pușcătură în Orient. Atitudinea puterilor în cestiunea orientală o caracterisează „Le Temps“ picând, că puterile, afară de Rusia, doresc sincer ca Poarta se ceadă pretensiunile lor. Aspirațiunea Rusiei, o Bulgarie între Dunăre și mare, nu se poate împlini pe cale pacinică. De aceea puterile se îngrigesc cum se până stavilă aspirațiunilor ruseșci. Această programă, continuă „T.“, are însă trebuință de timp. Rusia este astăzi cu acțiunea sa pentru marea Bulgarie mai înaintată decât Austria cu apropierea sa de Serbia și România. Rusia este mai aproape de Constantinopole, și de aici provine însemnatul interes pentru Austria să amâne oara resolvării, se amâne țiiua certei pentru moștenire. Austria nu este încă gata, și, dacă nu este bine se perdem din vedere, cum ar face Austria cu necompleta sa unitate națională și cu finanțele ei sdruncinate, și cam ce ajutor direct ar putea primi de la Germania. Francia nu are alt interes decât acela de a menține pacea și echilibrul european. Politica exterioara a Italiei se duce cu greu după nesce tulburări și în disposițiuni positive. Resultatul principal este sincera dorință a tuturor puterilor de a dobândi de la Poartă concesiuni care ar face netrebuincioase alte demersuri. Din nenorocire motivele tuturor puterilor sunt diferite. Engliteza privește cu bucurie la măsurile de siluire, dacă prin aceste nu s’ar tulbura concertul european. Austriei, din contra, îi displace în principiu orice acțiune care ar compromite existența Turciei. I’randa voesce se se unească cu acțiunea europeană numai cu condițiunea ca se nu se meargă prea departe. De aci provine rara situațiune. Puterile urmează cu temere conducerea Enghitezei, cântărind la tot pasul consecințele ei. Ele consimt la demonstrațiunea navală și’și întrunesc vasele la Ragusa. Dacă aceasta nu va folosi la nimic, atunci atunci ele se vor apropia de coastele albaneze în speranța că vor insufla Sultanului frică. Dar Sultanul scie că neînțelegerile între puteri cresc pe cât merg mai departe. Totul se aseamănă cu acel joc, în care ambele părți se depărtează una de alta. Sultanul va ceda când se va procede la măsuri extreme; el scie însă că această nu se va întâmpla. Totuși la spatele comediei clocesce tragedia revoluțiunei bulgare. Nici Grecia nu poate se renunțe la pretensiunile sale. Lupta înse între Albanezi și Greci va ave de consecință o răscoală generală, care va provoca iarăși cearta dintre Rusia și Austria pentru însușirea sfărâmăturilor turcești. Având aceasta în vedere Turcia ar trebui să cedeze. primă a viitoarei „carte de aur“ a asociațiunei ? La aceasta înse încă nu s-a sosit timpul, deoarece vedem, că întrebările cele mai cardinale se respir abia astăzi la 20 de ani de la înființarea asociațiunei noastre. Așa de întrebarea: cine a fost întemeietoriul asociațiunei noastre ? Nouăsprezece ani a fost toată lumea în eroare crezând, că prea venerabilul președinte actual al asociațiunei a vorbit adevărul în prima adunare generală a acestei asociațiuni. Numai în eston, la banchetul dela Turda, aflatăm deja dl vice-președinte actual, cât de ușor poate greși și cel mai brav, mai onest și mai înțelept om muritoriu! Lumea e păcătoasă; ea crede și apreciază numai ceea ce vede cu ochii și prinde cu mâna și de aicea vine, că multe merite egregie rămân etern ascunse sub velul modestiei. Dacă dar oposițiunea atari merite nu le cunoasce și nu le înregistrează, aceasta desigur nu i se poate imputa ei de păcat. Ear dacă unuia sau altuia i s’ar face nedreptate în privința aceasta, apoi nu’i putem aduce altă mângăere decât profundele cuvinte ale lui Göthe, ce le a tradus poate tocmai di Bariția înainte de aceasta cu ani 40: „în toate vremile numai unele duhuri (individuri) sunt, care lucrează pentru sciiițe, fară nu veacul lor. Veacul a fost, care a otrăvit pe Socrates; veacul a fost, care a ars pe Hus, veacurile au rămas tot acele.“ (Foaie pentru minte, inimă și literatură Nr. 22 ex 1840, pag. 175.) —. înainte de a trece la al doilea punct al incriminărilor, ce raportul citat se aruncă în fața oposițiunei aflu de necesariu, ca onoratul public să fie informat despre punctul de mânecare și programul acesteia. Oposițiunea s’a convins, că asociațiunea pentru literatura română și cultura poporului român în timp de 19 ani n’a făcut direct mai nimica pentru literatura română și cultivarea poporului român. Oposițiunea a constatat, că asociațiunea consumă la 8000 fl. *) pe fiecare an din averea națională, din care abia 2.000 fl. se folosesc de stipendii și ajutoare. Oposițiunea a constatat în sine, că asociațiunea a devenit astăzi un colegiu pentru împărțirea alor câteva stipendii (burse) și ajutoare, din care literatura română nu trage nici un folos,ează cultura poporului român foarte neînsemnat. Oposițiunea a jis dară: sĕ ne oprim, și să ne întoarcem! Oposițiunea n’a scăpat din vedere, cât e de greu de a rumpe cu un trecut oarecare, mai ales dacă alonormitatea au devenit dogmă și regulă. A văzut clară, că oprirea și întoarcerea va fi posibilă numai restituindu-se valoarea legei — ordinea și principiile prescrise prin statutele asociațiunei în atitudinea și agendele ei. A delătura clară alonormitățile, ce s’au furișat în decursul anilor întru afacerile asociațiunei; a le conforma aceste prescriptelor și spiritului statutelor — aceasta e programa oposițiunei. Mănecănd de aici oposițiunea a aflat, că prima și capitala alonormitate e aceea, de a mărgini întreaga activitate a asociațiunei la împărțirea de stipendii și ajutoare și e de pirma credință cum că aceasta nu satisface scopului asociațiunei precisat în §. 2 a statutelor, nici nu corespunde programului, ce s’a stabilit și adoptat, de prima adunare generală din Sibiiu la 1861 (veșli Analile pag. 8 și 9). în sensul programei sale a propus dară oposițiunea în adunarea generală de la Sighișoara, să ne reîntoarcem întru activitatea asociațiunei la prescriptele și spiritul fului 2 din statute, se tindem la realizarea bazei unora posibile puncte din programa dela 1861. Propunerea aceasta e cunoscută onoratului public, și e cunoscut și condusul, ce l’a luat adunarea generală în meritul aceleia. Nu le voi repeți dară aici, ci me provoc eventualmente la Nr. 67 al „Telegrafului Roman“ din a. c. Raportorul d-voastre din Turda numesce această propunere „alună găunoasă“ — „cu scop absolut străin de asociațiunea noastră“ ... „sberătură furioasă“, „nod în papură“ „scandal gratuit“ etc. Eu ’l-ași ruga prea frumos se binevoească a’și aduce și argumentele acestei a sale păreri, pentru că fără de aceste on, public nu e în stare de a judeca între noi. Apoi în veacul de astăzi oamenii nu prea dau nimic numai pre barba unuia sau altuia. Poporul român „eliberat de sub rochia spirituală“ a început a umbla și pre picioarele sale proprii. Se nu’l mai purtăm de sforicică. Să’l lăsăm să cugete și se judece el, pentru căeată se îngrețoșază de bucăturile, ce i le mestecă alții. Dar se presupunem, că s’ar afla mai mulți, cari ar fi de o părere cu raportorul d-voastre din Turcia. Nici atunci păcatul de a fi eșit cu propunerea de mai sus, n’ar căde numai asupra oposițiunei, pentru că idea fundamentală, ce zace în acea propunere nu e a oposițiunei. Dl vicepreședinte actual a aflat de necesariu a întona cât de puternic în aceeași adunare generală, că de aici încolo se lucrăm mai mult și se sperăm mai puțin. Aceasta după mine nu însemnează alta decât oprire și întoarcere, ceea ce e și programul oposițiunei. Se vede dară din aceasta, Preaon. Redacțiune, că nu numai oposițiunea simte trebuința de corecturi și reforme, nu numai „clopotul din turn“, ci și preotul „de la altariu“ constată, că este ceva „găunos“ putred și destrăbălat în cestiunea Asociațiunei noastre, și ambii cer, sau tocmai dacă voiți, strigă după delăturare. Eu cred că ambii înțeleg aderarea dela scopul genuin. I și abonormitățile, ce se învescură întru *) „Observatoriul“ care în toate discuțiunile noastre, care nu’i vin la socoteală, vede tot atâtea „denunțțări“, în Nr. 69 declară aceasta de minciună criminală“. Ar fi bine dacă s’ar deda „Observ.“ de a mai și cugeta nițel! 5947 fl. se spesează din venitul asociațiunei; restul de 2053 fl. desigur il spesează acele 2—3 sute persoane, cari merg la adunările generale spre a asculta disertațiuni ca acea despre „Schoppenhauer“, pentru care autorul respectiv nu sciuse fie primit pănă astăzi sutele de franci de la Academia română. Reflesiuni din partea oposițiunei la raportul „Observatorului 11 despre adunarea generală a asociațiunei pentru literatura română și cultura poporului român. (1 Urmare). *) Oposițiunea nu e însă nici biograf, nici areopag Ea cu trecutul oamenilor nu are de a face nimic; ea se ocupă de present și aici numai de afacerile asociațiunei. Tot ce se poate pretinde dela ea în privința aceasta e, ca se-și dea și ea părerea, că cine e de a se înregistra pe pagina * In anul precedent sânt a se corege următoarele erori: col. I. alin. I. „Prea onorabila“ în loc de prea venerabila; alin. 2 „onorabila“ în loc de venerabila; Col. 2 șirul 6. „oposiționiștilor“ în loc de oposițiunilor, col. 3. alin. 2. „unul publicist oneste“ în loc de oneste.