Telegraful Roman, 1882 (Anul 30, nr. 1-152)
1882-05-25 / nr. 59
Nr. 39. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarhile pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 f., 3 luni 3 fl. Sibiiu, Marți 25 Maiți (6 iunie) 1882. TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marița, Joia și Sâmbăta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47. Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 47. Epistole neflancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se înapoiază. Anul XXX: INSERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 cr., — de trei or 15 or. rondul cu litere garmond — și timbru de 30 or. pentru fiecare publicare. Desbaterea creditului de pacificare în dieta Ungariei. (Urmare.) în ședința din 20 Maiun. deputatul Emeric Ivanca se pronunță pentru primirea proiectului delegațiunei, mai vârtos din motiv, că toate cestiunile sulevate în proiect sunt de natură militară, și ca atari cad în compentența delegațiunei. Ivanka în discursul seu atinge și coarda Dacoromâniei. După ce dep. Hara sz vorbi contra primirii proiectului, iar Csiky pentru primire, vorsti d. conte Albert Apponyi o cuvântare în care combate aserțiunile din ședința trecută a d. ministru președinte Tisza. Mai ântâiu apără în câteva cuvinte argumentele d. Szilágyi adăugând, că acesta când a vorbit, a fost în deplină chiaritate cu starea actuală politică. După aceea, precum mai ’nainte d. ministru președinte Tisza, se folosisc în explicarea competenței delegațiunei de dicționarul academic francez, astfel acum d. Apponyi își ia refugiul la dicționarul academic unguresc. Iată ce «zice dânsul. Eu am căutat legea privitoare la înarticularea contractului dela Berlin și aflai acolo cuvântul ocupațiune tradus în ungurescă cu cuvântul „megszállás.“ Curios de a afla, ce se înțelege in limba ungurească sub acest cuvânt, am resipit dicționarul academic unguresc, din care m’am convins că „megszállás“ are mai multe însemnări cari însă nici una nu consună cu sensul cuvântului ocupațiune din dicționarul academic francez. Cuvântul „megszállás“ însemnează remânerea în vreun loc, spre a te susține acolo pentru un timp scurt, interval mic. Dacă „scurt“ nu se nimerește cu sistemul de ocupațiune al d. Ministru președinte. Mai departe asemenea posesiunea unui loc, spre a așesta o fortăreață, o cetate, însemnarea aceasta se nimeresce mai bine în cestiunea noastră. Mai are și însemnătatea de a colonisa; în fine mai însemnează și aceea că omul e stăpânit de un spirit rău sau bun. După cum vedem — continuă D. Apponyi— dicționarul academic francez și cel unguresc sânt în contradicțiune, opuse și dacă vom recunoasce excursul filolologic al D. Ministru președinte atunci ajungem la conclusiunea, că delegațiunea după dicționarul academic francez e competentă în acordarea speselor din cestiune după cel unguresc însă nuilaritate în stânga.) Basa raționamentului D. Ministru Pres.,lice Apponyi, este, că noi am primit din Berlin 2 mandate diferite din care emanează 2 serii de conclusiuni. După acestea espune dep. Apponyi condusul congresului dela Berlin, adaugând că sub acela n’are se se înțeleagă nici de cum altceva, decât numai însărcinarea ce s’a dat Austro Ungariei cu escluderea suveranității. După ce combate prin argumente destul de puternice aserțiunile pentru primirea proiectului recomandă propunerea dep. Szilagyi. (Va unna.) Revista politică. Sibiiu, în 25 Maiuniță se vor observa mai riguros ca in trecut. Cestiunea dunăreană este dar intr’adevĕr amânată. După „Românul“ propunerea Barrare este primită în principiu de toți delegații, afară de cel român. Delegatul român a sprijinit în decursul desbaterei dreptul fiecărui stat „riveran“ de ași denumi funcționarii în porturi și a cerut ca pe inspectorul care va ave să privegheze esecutarea regulamentelor de navigațiune, să-l denumească comisiunea europeană din Galați. Cestiunea se va desbate de aci încolo între puteri pe cale diplomatică. Delegatul Bulgagariei a făcut amendamente la proiectul Barrare cam de aceeași natură ca ale delegatului român. Sesiunea comisiunei este încheiată. Scupstina sârbească are să se deschidă astăzi. Mai multe ziare sunt de părere că cabinetul actual nu va demisiona. Cestiunea egipteană se asigură că va ajunge înaintea unei conferențe a puterilor europene. De la Paris se telegrafează că conferența este deja primită. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Român11 Gurariului, 1 Maiu *). (La demnitatea statului învățătoresc și cestiunea școalelor din archidiecesa.) Die redactor! Sub titlul de sus s’a publicat în „Telegraful Român“ Nr. 42 din est au o corespondență. Autorul ei, dl Nicolau Ivan, diacon și învățătoriu la școalele poporale superioare (capitale) din Săliște, accentuează cu mult accent lipsa unui regulament sau statut, prin care statul învățătoresc ar i se câștige stabilitate, respectul cuvenit și o salarizare corespunzătoare chiemărei sale. E lăudabil zelul cu care d-sa pledează în favorul învățământului po* întârziată din lipsă de spațiu, poral și îndeosebi a corporațiunei, din carea însuși face parte. Când nu ar sta la disposiție putința și mijloacele recerute, am comite un păcat neertat, nevrând a le aplica acelea pentru promovarea intereselor de cultură ale poporului și bisericei noastre. Dar între împregiurările critice, în care ne aflăm, imputarea din amintita corespondință ’mi revoacă în minte anecdota poporală despre bărbatul carele, nebăgând în samă e scnla muierei sale cu lipsa ce domiia în casa lor, pretindea dela ea lucruri îndoit mai mari ca la început. Este îndeobște cunoscută lipsa de care sufere și greutățile publice, sub care geme poporul nostru de la o margine a patriei pănă la ceealaltă; e sciut că bisericile în cea mai mare parte sânt atât de sărace, încât abea ’și pot acoperi lipsele cele mai urgente; e constatat pe deplin că comunele politice, cu deosebire unde sânt compuse din două sau mai multe confesiuni, fie din neputință, fie din rea voință, nu se prea imbulzesc a ne sări în trajutoriu pentru de a ne înlesni deslegarea problemei: promovarea culturei intelectuale și morale în poporul nostru. Organele bisericesci, căror pe cât de des, pe atât de cu nedrept li se face imputare de neglijență, dispun numai de putere morală. Brachiul autorităților politice parte li se deleagă, parte se aplică de a dreptul în contra noastră. Ași putea servi cu exemple. De regulamente, statute și decrete nu ducem tocmai lipsă, avem destule, în timpul relativ scurt dela introducerea erei constituționale în viața noastră bisericească, atât legislațiunea, cât și organele administrative bisericești și-au întins activitatea lor aproape în toate direcțiunile posibile. Obiect de solucitudine a fost și școala. Stabilitatea statului învățătoresc este enunciată prin lege — vezi §. 71 organisarea învățământului în congresul din 1870! Red. FOIȚA. „Ai caduti.“ în „Alegătoriul“ aflăm o corespondență din Italia care ne interesează și pre noi. Ea se ocupă cu deosebire cu monumentul celor căzuți în 20 Maiu 1859 între care avem și noi pre ai noștri-iată ce știce acea corespondență: Milano 17 23 Maiu 1882. Un bun prieten, de foc de la Voghera, îmi făcu onoarea a me pofit să merg cu el spre a vedea orășelul seu, și spre a asista la o sărbătoare de o deosebită însemnătate pentru acele locuri. " La 20 Maiu 1859 se începuse strălucita campanie a francezilor, în alianță cu puținele trupe ce italienii aveau pe atunci, în contra Austriei, campanie care s’a terminat cu victoria de la Solferino. Această campanie se deschisese la șlina numită printr’o Creditul de pacificațiune a trecut și prin casa magnaților. Cum că casa magnaților l’a aceptat numai poate fi nici o îndoială. Mai momentol din toată desbaterea în corporațiunea aceasta, a fost registrul învinuirilor adresate de contele Desewffy funcționarilor din Bosnia. Dl. ministru president a pus în perspectivă purificarea materialului de funcționari în Bosnia. Unele ziare împrășciara scriea că guvernul central va trage un cordon la granițele ruseșci în Galiția din causa trecerei în masse a Evreilor alungați din Rusia. O telegramă de ori deminte scirea în ceea ce privește cordonul, afirmă însă ca regulamentele privitoare la trecerea preste eraruptă aproape de orășelul Voghera. Prin posiția sa naturală acel loc se pare destinat a servi de câmp al luptelor, și istoria le arată abundante din depărtata vechime. Marea vale a Padului, șesul lombard (pianura lombarda), se sfîrșește acolo, și cele dintâi rămurele ale Apeninului sunt o serie de frumoase coline, care domină departe șesul monoton și atât de minunat cultivat de industrioasele și neobositele mâni ale populației. Pe una din aceste coline, cale de un ceas de la Voghera, se află sătulețul Montebello, așezat într-o minunată posiție. Această localitate înainte cu 23 ani și 5 zile era ocupată de trupele austriace, cari trebuiau respinse printr'un asalt de francezi, căci infanteria italiană nu era de față. Casă cu casă trebuia fi luată cu asalt pe rând, când aceasta s’a îndeplinit. Austriacii, cari voiau a ceda poziția, sau retras la împrejmuirea de zid a cimitirului, așezat pe o extremitate a colinei, singurul punct ce le mai rămăsese, care per rândul după o sângeroasă luptă au fost siliți să se retragă, câți mai puteau, spre a primi mai târziu ceea ce făcuse pe mulți din ai lor să remâne pe loc. Morții acelei lupte au fost îngropați în mai multe părți, în anii trecuți însă s’a ridicat ideea, acum realisată de a se aduna toate oasele căduților în acea zi și a se îngropa împreună acolo unde s’a terminat bătaia, ridicânduse spre onoarea și pomenirea lor un monument. La inaugarea acestui monument mă chema colegul și amicul din Vogăera, a cărui invitare am primit’o cu mulțămire, atât pentru ocasia ce mi se presenta de a vedea o frumoasă parte a Italiei, cât și pentru a asista această sărbătoare, care promitea a fi strălucită. Monumentul ossariu este un fel de mic templu de piatră albă, fără multe ornamente, dar solid și destul de frumos; deasupra lui o statuă, de o valoare artistică — ce e drept — foarte problematică, reprezintă victoria întinzând o ramură de laur. Inscripțiunea din față : AICADUTI IL XX MAGGIO MCCCLIX în puține vorbe arată destinația monumentului. Sub această inscripție se văd în rând cuvintele: Austria, Italia, Francia, representând patriele căzuților. Monumentul s’a ridicat cu banii adunați din subscrierile cetățenilor, din acele locuri mai cu samă cari aveau directe suveniri de luptele rememorate printrânsul. A costat aproape 25.000 franci. Inaugurarea a fost făcută cu splendoare și nu numai orășenii, dar sătenii din toată împregiurimea au luat parte cu miile. Regele era representat prin admirabil principe Tomaso duce di Genova. Ministerele, Senatul, Camera, toate ’și trimiseseră representanții lor, lângă cari se adaugaseră cei din partea locului, comunali județieni, societăți, institute de cultură etc. Pe lângă cari se vedeau un representant militar al Franciei și unul al Austriei, trimeși de