Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)

1893-11-18 / nr. 127

506 pot fi recunoscători lui Bodnár — pentru constatarea adevărului. Stim noi, că și­ el este un corb alb, dar în fine nici surele nu se arată deodată — ci trebue să premărgă aurora. In contra agitațiunii naționalită­ților. Mai nou a adresat la guvern în ce­­stiunea naționalităților un rescript comita­tul Ciucului, accentuând în introducere, că acest comitat este așezat „la punctele de despărțire ale mărilor valah­e din Ard­el și România". Rescriptul stă din patru puncte: 1. Legea penală să se mo­­difice așa, că agitațiile contra statului și na­țiunii, să nu fie pedepsite cu ïnchisore de stat, ci cu ïnchisore ordinară. 2. Legea de presă esistentă se se modifice in acel sens, ca agitațiile să fie pedepsite cu pedepsa mai mare. 3. Foia periodică, în care să face odată agitație contra statului, să se sisteze de­ a mai apără, dacă e lipsă, chiar și cu se­­chestrarea tipografiei. 4. Să fie îngri­­jit, ca adevărații făptuitori ai agitației din presă, să se afle și să fie trași în judecată, oi ca cei condamnați să nu potă încungiura pedepsa, să se ștergă disposiția de­ a pute fi lăsați liberi pe lângă depunerea de cau­țiune. Am alis, că proiectele, comitatelor apar ca ciupercile după plaie, ci o broșură mna­­magiară apărută de curând Ilice, că comi­tatele magiare să blameze înaintea lumii prin planurile lor absurde. Vivant secu­­entes .... TELEGRAFUL ROMAN. Deschiderea corpurilor legiui­­tore române. Din mesagiul cu care Maiestatea Sa regele Carol a deschis corpurile legiuitore extragem urmatorele: Domnilor senatori! Domnilor de­putați ! Astăzi, mai mult de­cât ori­când, me simt fericit de a me găsi în mijlocul representațiunei naționale. Căsătoria iubitului meu nepot a fost binecuvântată de Provedință. Naș­­cerea pe pământul României a tineru­­lui principe Carol a strâns și mai mult puternicele legături, cari unesc dinas­tia mea cu sortea acestei țeri și asi­gură pentru vecie viitorul ei. Cu acest prilegiu am avut m­ul­­țămirea se constat încă odată cât de adânc înfipte în inimile națiunei sunt dragostea și credința cătră tron. Și anul acesta putem constata cu o viuă mulțumire, că tóte puterile pro­clamă, în ori­ce împregiurare, voința lor nestrămutată de a păstra 1­um­ei ne­prețuitele binefaceri ale păcei. Țara nostră tradue­se se feriească de aceste solemne declarațiuni cari, asigurând liniștea Europei, ne permit să lucrăm la desvoltarea nostră pe tote căile progresului. Politica României fiind și ea călăuzită de aceeași dorință, raportu­rile nóstre cu tote puterile sunt ami­cale și pe deplin satisfacetóre. Puteți dar fără altă preocupare urmări și desevîrși opera de reforme, cu care v’a însărcinat, acum doi ani, încrederea națiunei și pe care cu atâta rîvnă și cu atâta succes ați realisat-o în parte în sesiunile precedente. Pe lângă proiectele de legi, pre­­sentate deja domniilor-vóstre de cătră guvernul meu și cari din lipsă de vreme au fost amânate pentru es timp, ne­voile mereu crescânde ale vieței nóstre de stat cer de la luminatul domniilor­­vóstre patriotism să cercetaț­ nouă mă­suri, menite a desăvîrși lucrarea în­treprinsă de domniile­ vóstre. Situațiunea favorabilă, la care au ajuns finanțele statului în anii din urmă se menține tot atât de satisfa­cetóre. Esercițiul trecut 1892—93 s’a soldat cu un escedent de peste trei milione, fără se fi fost nevoie de a se atinge resursa estraordinară de 3.887.000 lei din escedent, prevedută în budgetul respectiv, și ministrul meu la departamentul finanțelor ve va su­pune cuvenitele propuneri pentru între­buințarea sumelor de cari dispune astăzț­ tesaurul public din escedentele succesive ale exercițiilor închise. Aceste resultate permit ca budge­tul pe 1894—95, care este deja pre­gătit, să se prezinte echilibrat numai cu mijloce normale, fără adaus de imposite sau mijloce extra-ordinare, cu tote că am avut a face față tre­buințelor ce isvorăsc din punerea în aplicare corpurile a reformelor deja votate de legiuitare în diversele ra­muri ale administrațiunei publice. Mulțumită reformei sistemului nostru monetar și a consolidărei valu­tei săvârșite cu succes la momentul oportun, Țara nostră s'a găsit la adă­post de perturbațiunile, ce s’au provo­cat în alte țări din causa crisei argintului. Creditul statului român este bine înte­meiat. Studiând convenția încheiată de guvernul Meu cu imperiul german și care va fi supusă deliberărilor dom­­nilor-vóstre, vă veți convinge, că am isbutit să lărgim debușeurile produc­­țiunei nóstre agricole, fără a știrbi câtuși de puțin protecția pe care ta­riful autonom o acordă industriei nóstre. Armata este pe aceeași cale de propășire ca și în anii din urmă. Țara se pate cu încredere regima pe dânsa. Reforma codului penal militar și a legei de organizare a statului-ma­­jor general vor fi supuse, în sens.­„Fiindcă de la Rusia am primit co­­rona, sunt gata a o pune la disposiția Dom­nitorului ei". Țarul a răspuns: „Nu pot aproba rentorcerea în Bulga­ria. Me voiu feri de ori­ce amestec, până când vei fi acolo. Alteța Ta trebuie să scii, ce ai de făcut. îmi susțin dreptul a pute­a precia, cu ce sunt dator memoriei părin­telui meu, interese ar Rusiei și păcii Ori­entului“. Țarul a adus la publicitate ac­esta de­peșă și în urma acesteia principele a abu­it de tron, în 26 Septembre 1886 și a părăsit Bulgaria. Intorcându-se în Germania, era să ia în căsătorie pe sora actualului împărat ger­man, care să amorisase în el, Inse Bismarck a zădărnicit acest plan. Amărît de intri­­gele diplomației, a luat in căsătorie pe o cântăreță de operă, Luisa Loisinger, cu care a făcut cunoscință în Darmstadt și cu care a avut vrața casnică forte fericită. După căsătorie a abțlis de titul­ de principe și a acceptat numele de conte de Hartenau și în urmă a intrat în armata austro ungară, așe­­­zându-se în Graz. El a avut doi băieți, ră­mași acum orfani, un băiat de doi ani și o bâiată, născută cu două săptămâni înainte de­­­oartea lui, unea actuală, studiului domnilor­ vos­­tre. Țara așteptă de la domniile-vós­tre desăvârșirea înțeleptelor reforme cărora le ați închinat deja neobosita domniilor-vóstre muncă. Lucrând ast­fel, veți fi și în sesiunea actuală la aceeași înălțime, și nu m­e îndoiesc, că opera legislativă a accestei adunări va rămâne una din cele mai însem­­nate ale vieței nóstre parlamentare și va constitui o pagină memorabilă în analele României. Dumne­­eu se bine­cuvinteze la lucrările domniilor­ vóstre. Dacorom­ânism­ul și politica cul­turală magi­ară. ("Din „Egyetértés“.) XI Cărțile Putnoky-Crișan sunt scrise cu pregătire pedagogică deplină. Dar guvernul magiar, când a văd­ut că ce pot produce acești domni, cu un singur cuvânt n’a pro­vocat pe cei­lalți profesori de magiară, ca pe lângă o remunerațiune corespunzăle care se scrie și ei manuale bune pentru învă­țământul limbii magiare. Guvernul de instrucțiune ar fi avut datorința după aducerea legii din 1883 se­di­că : „văd că n’aveți manualele de lipsă pentru învățământul limbii magiare. Desig­nați dintre voi pe acei profesori, pe care-­i credeți de mai apoi pentru scrierea de cărți. Eu încă trimit un om de specialitate, ca dimpreună se lucrau­ la gramatici, cărți de cetire, comentarii la scriitorii m­agiari și dicționare. Remunerațiunea o plătesc eu, éi voi aveți dreptul de ediție“. Dacă guvernul nostru astfel ar fi pur­ces, nu ar deven­i lucrurile comice, că pe lângă gramatica lui Paul Budin, compusă după Toppler, se foloseșce cartea de cetire a lui Szinny­ei, care e compusă pentru scenele magiare. Er paralel cu gramatica lui Octavian Bari­țiu se foloseșce cartea de cetire Tornor-Várady, ér acolo unde băieții nu sciu deloc unguresce în urma presiunii esercitate de rituațiune învață po­etica din manualul magiar a lui Riedl. Éi dicționarul magiar­ român de șcula n’ar fi trebuit să-l așteptăm pănă în vara anului curent și să ne ajutăm pănă atunci cu ne­­corăspunz­ătorul dicționar al lui Octavian Bar­iți­u, mai ales după­ ce dicționarul bătrânului Barițiu a devenit atât de rar. Scia forte bin­e, că guvernul magiar n’a făcut acesta din c­iusa lipsei de interes față cu interesele de stat și naționale, ci fiind-că n’a fost nime cine să-i atragă aten­țiunea. Politica de pănă acum față cu na­ționalitățile, ori mai bine sclis lipsa unei astfel de politică e causa, că guvernul nu s’a simțit îndemnat ca sé se apuce de ast­fel de măsuri profilactice pentru sanarea năcazurilor. A lipsit administrațiunii de in­strucțiune acel organ, care cunoscând bine stările româneșc i se exercite influența asupra guvernului în direcțiunea acesta. Dacă la timpul seu ar fi angagiat un astfel de om, apoi și cu învățământul limbei și literaturii române scolele române ar sta altcum. Cine cunosce vie­a scolelor secun­dare românesci scie, că acesta este punctul cel mai delicat, că învățământul literaturii române pentru ce fel de idei face propa­gandă am ved­ut din vorbirea lui Mârzescu citată într’un capitol premergător. Din punct de vedere al statului este mai greu să controlezi învățământul lite­raturii române și astăzi controla o forte palidă, căci comisarii guvernului n’au cul­tură literară românescă. Dacă noi voim să controlăm scala cu mijloce fine și dacă voim — ceea­ ce este necesar să facem — să dăm directivă mișcării culturale româ­neșci, atunci directorul superior cercual tre­buie să scie cel puțin atât din literatura română ca și un profesor român mai in­struit. Ce privesce învățământul limbii și literaturii române, guvernul pănă acum n'a făcut altceva decât a oprit vre­o câteva manuale, mai ales de acelea, care au apărut în România. Astfel a oprit acum de curând ma­nualele lui Stratan și Man tiu. Bine a făcut când l- a oprit, dar ar fi trebuit să se cugete și asupra înlocuirii lor. Și ar trebui să facă ceea­ ce am e spus la limba magiară, că adecă cu ajutorare faptică mate­rială să promoveze învățământul limbii române, ca profesorii de limba și literatura română să scrie manualele de literatură. Căci prin oprirea manualelor și ne­­înlocuirea lor, guvernul a mărit numai nă­cazul. Pănă acum s’au învățat din Man­­liu ori Strajan, dar guvernul a putut controla materialul percurs. Acum însă cum mai pute controla după oprirea acestor cărți? Acum ce se în­tâmplă ? Profesorul spune cu gura sau dic­­teza ceea­ ce doresce ca băiatul să scie, și în locul crestomației dă băiatului operele com­plete ale scriitorilor, memorialul lui Șaguna. Intr’o scală au cetit Bine, [dar e în­trebarea, că ce au cetit, din care punct de vedere și cum. Se cetesc scrierile lui Bo­­lin­tineanu Alecsandri, Eminescu,­­Bălcescu, dar cum se comenteză? Cum va putea aceste judeca acel comisar, care cunosce literatura română numai din auzite. Vedem deci că prin aceste opriri s’a îngreunat nu­mai controla. Când s’a început în anii cincizeci învățământul limbii române în institutele nóstre române și la gimnaziul din Cernăuți guvernul austriac a însărcinat pe Aron P­u­m­m­u­l să compună o carte de cetire română. Astfel s’a compus renumitul „Lep­­turar românesc“ în 6­ volume. Din punct de vedere literar nu este o colecțiune pre­­țiosă, și Titu Maiorescu a nimicit o cu un sarcasm nemilos­; cu tote aceste acesta carte pe lângă serviciile în școlă a făcut posibil guvernului austriac să controleze învățămân­tul limbii române. Și ori­cât de naiv au fost adunate piesele de lectură- totuși representă un pro­gres în desvoltarea scalei româneșci, și fiindcă compunerea ei este de a se mul­­țumi guvernului austriac românii altfel au privit lucrul ca și când guvernul aus­triac ar arăta un interes sincer pentru des­voltarea literaturii române și s­-au simțit pentru acesta recunoscători și de obligați. Alecsandru Battenberg. (Indiceze) Conjurații, cari au detronat pe prin­cipele Battenberg, s’au folosit de cel mai mare terorism, îndată ce le-a succes ares­­tarea și escortarea principelui. Toți aceia, cari voiau să se opure, erau amenințați de a fi pușcați, n’au permis nici unui străin să trecă prin țară, n’au permis espectarea de depeșe, nici ale agenților diplomatici, ci în­tre popor împărțiau bani etc. Cu tote aceste cei mai mulți cetățeni au devenit nemulțumiți, îndată ce le-a ajuns la cunoscință starea adevărată a lucrurilor; numărul lor crescea repede și în curând a a erupt contra­revoluția, în favorul princi­pelui. In fruntea mișcării s’a pus Stam­­bulov și Matcarov și ajungând stăpâni pe situațiune,sau rechemat pe Battenberg. Acesta se rentorse și întră in triumf în Sofia. Capii conjurațiunii au fost arestați și tribunalul marțial a condamnat pe Zancov și Gruev la morte, ci pe metropolitul Clement la închi­­sore pe viéța. Principele Battenberg însă în curând după ce s-a rentors a espectat țaru ui o tele­gramă de următori­l cuprins: Numele de Hartenau­­ și l-a luat el de la o mora, care se află în apropierea satu­lui Iugenheim, în Hessen Damstadt, unde principele a petrecut multe z­ile fericite în copilăria și funeța sa. Odinióra în jurul morii era sat; azi satul nu mai esista și mora este singură în câmp. A existat apoi și o familie nobilă de Hartenau, care fuse s’a stîns în secolul al XVI lea. ■* Principele Battenberg pe patul de morte și-a exprimat dorința se fie înmormântat în Bulgaria. Acesta au dorit-o și bulgarii. După ce soția lui și ceialalți membrii ai fa­miliei și-au dat învoirea, corpul lui a fost transportat la Sofia și înmormântat cu mare pompă- Să țlice, că la inițiativa mai mul­tor deputați i­ se va ridica un monument pe piața Alecsandru în Sofia, ér sobrani­a va acorda pensiunea, ce o trăgea el, văduvei și băieților lui. Acesta e o faptă nobilă a unui popor recunoscător. Rămășițele pă­­mânteșci ale lui vor fi așezate spre odih­nă în catedrala din Sofia. Aici va dormi som­nul vecinic eroul de la Slivnița, or spiritul lui nobil și vitéz va via în poporul bulgar îndemnându-l la jertfire pentru patrie in­elile de pericol și de grele încercări. I. I l A 1 Noutăți. Concert. „Reuniunea română de mu­­zică din Sibiiu" va da Vineri în 19 No­vembre (1 Dec.) a. c. în sala de la „Gesell­schaftshaus“ concert cu concursul capelei orășenesci. Program. 1. O uvertura din opera: „Die Zau­berflöte“, de W. A. Mozart. 2. Două piese pentru violină cu acom­­paniare de orchestră: a) „Romance“ (G-dluri, de L. v. Beethoven ; b) „Legénde" (G-moll), de H. Wie­­niawski. 3. „Cruciații“, poemă dramatică pentru soli, cor miest și orchestră, de N. W. Gade, * * I

Next