Telegraful Roman, 1893 (Anul 41, nr. 1-143)
1893-11-18 / nr. 127
506 pot fi recunoscători lui Bodnár — pentru constatarea adevărului. Stim noi, că și el este un corb alb, dar în fine nici surele nu se arată deodată — ci trebue să premărgă aurora. In contra agitațiunii naționalităților. Mai nou a adresat la guvern în cestiunea naționalităților un rescript comitatul Ciucului, accentuând în introducere, că acest comitat este așezat „la punctele de despărțire ale mărilor valahe din Ardel și România". Rescriptul stă din patru puncte: 1. Legea penală să se modifice așa, că agitațiile contra statului și națiunii, să nu fie pedepsite cu ïnchisore de stat, ci cu ïnchisore ordinară. 2. Legea de presă esistentă se se modifice in acel sens, ca agitațiile să fie pedepsite cu pedepsa mai mare. 3. Foia periodică, în care să face odată agitație contra statului, să se sisteze de a mai apără, dacă e lipsă, chiar și cu sechestrarea tipografiei. 4. Să fie îngrijit, ca adevărații făptuitori ai agitației din presă, să se afle și să fie trași în judecată, oi ca cei condamnați să nu potă încungiura pedepsa, să se ștergă disposiția de a pute fi lăsați liberi pe lângă depunerea de cauțiune. Am alis, că proiectele, comitatelor apar ca ciupercile după plaie, ci o broșură mnamagiară apărută de curând Ilice, că comitatele magiare să blameze înaintea lumii prin planurile lor absurde. Vivant secuentes .... TELEGRAFUL ROMAN. Deschiderea corpurilor legiuitore române. Din mesagiul cu care Maiestatea Sa regele Carol a deschis corpurile legiuitore extragem urmatorele: Domnilor senatori! Domnilor deputați ! Astăzi, mai mult decât oricând, me simt fericit de a me găsi în mijlocul representațiunei naționale. Căsătoria iubitului meu nepot a fost binecuvântată de Provedință. Nașcerea pe pământul României a tinerului principe Carol a strâns și mai mult puternicele legături, cari unesc dinastia mea cu sortea acestei țeri și asigură pentru vecie viitorul ei. Cu acest prilegiu am avut mulțămirea se constat încă odată cât de adânc înfipte în inimile națiunei sunt dragostea și credința cătră tron. Și anul acesta putem constata cu o viuă mulțumire, că tóte puterile proclamă, în orice împregiurare, voința lor nestrămutată de a păstra 1umei neprețuitele binefaceri ale păcei. Țara nostră traduese se feriească de aceste solemne declarațiuni cari, asigurând liniștea Europei, ne permit să lucrăm la desvoltarea nostră pe tote căile progresului. Politica României fiind și ea călăuzită de aceeași dorință, raporturile nóstre cu tote puterile sunt amicale și pe deplin satisfacetóre. Puteți dar fără altă preocupare urmări și desevîrși opera de reforme, cu care v’a însărcinat, acum doi ani, încrederea națiunei și pe care cu atâta rîvnă și cu atâta succes ați realisat-o în parte în sesiunile precedente. Pe lângă proiectele de legi, presentate deja domniilor-vóstre de cătră guvernul meu și cari din lipsă de vreme au fost amânate pentru es timp, nevoile mereu crescânde ale vieței nóstre de stat cer de la luminatul domniilorvóstre patriotism să cercetaț nouă măsuri, menite a desăvîrși lucrarea întreprinsă de domniile vóstre. Situațiunea favorabilă, la care au ajuns finanțele statului în anii din urmă se menține tot atât de satisfacetóre. Esercițiul trecut 1892—93 s’a soldat cu un escedent de peste trei milione, fără se fi fost nevoie de a se atinge resursa estraordinară de 3.887.000 lei din escedent, prevedută în budgetul respectiv, și ministrul meu la departamentul finanțelor ve va supune cuvenitele propuneri pentru întrebuințarea sumelor de cari dispune astăzț tesaurul public din escedentele succesive ale exercițiilor închise. Aceste resultate permit ca budgetul pe 1894—95, care este deja pregătit, să se prezinte echilibrat numai cu mijloce normale, fără adaus de imposite sau mijloce extra-ordinare, cu tote că am avut a face față trebuințelor ce isvorăsc din punerea în aplicare corpurile a reformelor deja votate de legiuitare în diversele ramuri ale administrațiunei publice. Mulțumită reformei sistemului nostru monetar și a consolidărei valutei săvârșite cu succes la momentul oportun, Țara nostră s'a găsit la adăpost de perturbațiunile, ce s’au provocat în alte țări din causa crisei argintului. Creditul statului român este bine întemeiat. Studiând convenția încheiată de guvernul Meu cu imperiul german și care va fi supusă deliberărilor domnilor-vóstre, vă veți convinge, că am isbutit să lărgim debușeurile producțiunei nóstre agricole, fără a știrbi câtuși de puțin protecția pe care tariful autonom o acordă industriei nóstre. Armata este pe aceeași cale de propășire ca și în anii din urmă. Țara se pate cu încredere regima pe dânsa. Reforma codului penal militar și a legei de organizare a statului-major general vor fi supuse, în sens.„Fiindcă de la Rusia am primit corona, sunt gata a o pune la disposiția Domnitorului ei". Țarul a răspuns: „Nu pot aproba rentorcerea în Bulgaria. Me voiu feri de orice amestec, până când vei fi acolo. Alteța Ta trebuie să scii, ce ai de făcut. îmi susțin dreptul a putea precia, cu ce sunt dator memoriei părintelui meu, interese ar Rusiei și păcii Orientului“. Țarul a adus la publicitate acesta depeșă și în urma acesteia principele a abuit de tron, în 26 Septembre 1886 și a părăsit Bulgaria. Intorcându-se în Germania, era să ia în căsătorie pe sora actualului împărat german, care să amorisase în el, Inse Bismarck a zădărnicit acest plan. Amărît de intrigele diplomației, a luat in căsătorie pe o cântăreță de operă, Luisa Loisinger, cu care a făcut cunoscință în Darmstadt și cu care a avut vrața casnică forte fericită. După căsătorie a abțlis de titul de principe și a acceptat numele de conte de Hartenau și în urmă a intrat în armata austro ungară, așezându-se în Graz. El a avut doi băieți, rămași acum orfani, un băiat de doi ani și o bâiată, născută cu două săptămâni înainte deoartea lui, unea actuală, studiului domnilor vostre. Țara așteptă de la domniile-vóstre desăvârșirea înțeleptelor reforme cărora le ați închinat deja neobosita domniilor-vóstre muncă. Lucrând astfel, veți fi și în sesiunea actuală la aceeași înălțime, și nu me îndoiesc, că opera legislativă a accestei adunări va rămâne una din cele mai însemnate ale vieței nóstre parlamentare și va constitui o pagină memorabilă în analele României. Dumneeu se binecuvinteze la lucrările domniilor vóstre. Dacoromânismul și politica culturală magiară. ("Din „Egyetértés“.) XI Cărțile Putnoky-Crișan sunt scrise cu pregătire pedagogică deplină. Dar guvernul magiar, când a vădut că ce pot produce acești domni, cu un singur cuvânt n’a provocat pe ceilalți profesori de magiară, ca pe lângă o remunerațiune corespunzăle care se scrie și ei manuale bune pentru învățământul limbii magiare. Guvernul de instrucțiune ar fi avut datorința după aducerea legii din 1883 sedică : „văd că n’aveți manualele de lipsă pentru învățământul limbii magiare. Designați dintre voi pe acei profesori, pe care-i credeți de mai apoi pentru scrierea de cărți. Eu încă trimit un om de specialitate, ca dimpreună se lucrau la gramatici, cărți de cetire, comentarii la scriitorii magiari și dicționare. Remunerațiunea o plătesc eu, éi voi aveți dreptul de ediție“. Dacă guvernul nostru astfel ar fi purces, nu ar deveni lucrurile comice, că pe lângă gramatica lui Paul Budin, compusă după Toppler, se foloseșce cartea de cetire a lui Szinnyei, care e compusă pentru scenele magiare. Er paralel cu gramatica lui Octavian Barițiu se foloseșce cartea de cetire Tornor-Várady, ér acolo unde băieții nu sciu deloc unguresce în urma presiunii esercitate de rituațiune învață poetica din manualul magiar a lui Riedl. Éi dicționarul magiar român de șcula n’ar fi trebuit să-l așteptăm pănă în vara anului curent și să ne ajutăm pănă atunci cu necorăspunzătorul dicționar al lui Octavian Barițiu, mai ales după ce dicționarul bătrânului Barițiu a devenit atât de rar. Scia forte bine, că guvernul magiar n’a făcut acesta din ciusa lipsei de interes față cu interesele de stat și naționale, ci fiind-că n’a fost nime cine să-i atragă atențiunea. Politica de pănă acum față cu naționalitățile, ori mai bine sclis lipsa unei astfel de politică e causa, că guvernul nu s’a simțit îndemnat ca sé se apuce de astfel de măsuri profilactice pentru sanarea năcazurilor. A lipsit administrațiunii de instrucțiune acel organ, care cunoscând bine stările româneșc i se exercite influența asupra guvernului în direcțiunea acesta. Dacă la timpul seu ar fi angagiat un astfel de om, apoi și cu învățământul limbei și literaturii române scolele române ar sta altcum. Cine cunosce viea scolelor secundare românesci scie, că acesta este punctul cel mai delicat, că învățământul literaturii române pentru ce fel de idei face propagandă am vedut din vorbirea lui Mârzescu citată într’un capitol premergător. Din punct de vedere al statului este mai greu să controlezi învățământul literaturii române și astăzi controla o forte palidă, căci comisarii guvernului n’au cultură literară românescă. Dacă noi voim să controlăm scala cu mijloce fine și dacă voim — ceea ce este necesar să facem — să dăm directivă mișcării culturale româneșci, atunci directorul superior cercual trebuie să scie cel puțin atât din literatura română ca și un profesor român mai instruit. Ce privesce învățământul limbii și literaturii române, guvernul pănă acum n'a făcut altceva decât a oprit vreo câteva manuale, mai ales de acelea, care au apărut în România. Astfel a oprit acum de curând manualele lui Stratan și Man tiu. Bine a făcut când l- a oprit, dar ar fi trebuit să se cugete și asupra înlocuirii lor. Și ar trebui să facă ceea ce am e spus la limba magiară, că adecă cu ajutorare faptică materială să promoveze învățământul limbii române, ca profesorii de limba și literatura română să scrie manualele de literatură. Căci prin oprirea manualelor și neînlocuirea lor, guvernul a mărit numai năcazul. Pănă acum s’au învățat din Manliu ori Strajan, dar guvernul a putut controla materialul percurs. Acum însă cum mai pute controla după oprirea acestor cărți? Acum ce se întâmplă ? Profesorul spune cu gura sau dicteza ceea ce doresce ca băiatul să scie, și în locul crestomației dă băiatului operele complete ale scriitorilor, memorialul lui Șaguna. Intr’o scală au cetit Bine, [dar e întrebarea, că ce au cetit, din care punct de vedere și cum. Se cetesc scrierile lui Bolintineanu Alecsandri, Eminescu,Bălcescu, dar cum se comenteză? Cum va putea aceste judeca acel comisar, care cunosce literatura română numai din auzite. Vedem deci că prin aceste opriri s’a îngreunat numai controla. Când s’a început în anii cincizeci învățământul limbii române în institutele nóstre române și la gimnaziul din Cernăuți guvernul austriac a însărcinat pe Aron Pummul să compună o carte de cetire română. Astfel s’a compus renumitul „Lepturar românesc“ în 6 volume. Din punct de vedere literar nu este o colecțiune prețiosă, și Titu Maiorescu a nimicit o cu un sarcasm nemilos; cu tote aceste acesta carte pe lângă serviciile în școlă a făcut posibil guvernului austriac să controleze învățământul limbii române. Și oricât de naiv au fost adunate piesele de lectură- totuși representă un progres în desvoltarea scalei româneșci, și fiindcă compunerea ei este de a se mulțumi guvernului austriac românii altfel au privit lucrul ca și când guvernul austriac ar arăta un interes sincer pentru desvoltarea literaturii române și s-au simțit pentru acesta recunoscători și de obligați. Alecsandru Battenberg. (Indiceze) Conjurații, cari au detronat pe principele Battenberg, s’au folosit de cel mai mare terorism, îndată ce le-a succes arestarea și escortarea principelui. Toți aceia, cari voiau să se opure, erau amenințați de a fi pușcați, n’au permis nici unui străin să trecă prin țară, n’au permis espectarea de depeșe, nici ale agenților diplomatici, ci între popor împărțiau bani etc. Cu tote aceste cei mai mulți cetățeni au devenit nemulțumiți, îndată ce le-a ajuns la cunoscință starea adevărată a lucrurilor; numărul lor crescea repede și în curând a a erupt contrarevoluția, în favorul principelui. In fruntea mișcării s’a pus Stambulov și Matcarov și ajungând stăpâni pe situațiune,sau rechemat pe Battenberg. Acesta se rentorse și întră in triumf în Sofia. Capii conjurațiunii au fost arestați și tribunalul marțial a condamnat pe Zancov și Gruev la morte, ci pe metropolitul Clement la închisore pe viéța. Principele Battenberg însă în curând după ce s-a rentors a espectat țaru ui o telegramă de următoril cuprins: Numele de Hartenau și l-a luat el de la o mora, care se află în apropierea satului Iugenheim, în Hessen Damstadt, unde principele a petrecut multe zile fericite în copilăria și funeța sa. Odinióra în jurul morii era sat; azi satul nu mai esista și mora este singură în câmp. A existat apoi și o familie nobilă de Hartenau, care fuse s’a stîns în secolul al XVI lea. ■* Principele Battenberg pe patul de morte și-a exprimat dorința se fie înmormântat în Bulgaria. Acesta au dorit-o și bulgarii. După ce soția lui și ceialalți membrii ai familiei și-au dat învoirea, corpul lui a fost transportat la Sofia și înmormântat cu mare pompă- Să țlice, că la inițiativa mai multor deputați i se va ridica un monument pe piața Alecsandru în Sofia, ér sobrania va acorda pensiunea, ce o trăgea el, văduvei și băieților lui. Acesta e o faptă nobilă a unui popor recunoscător. Rămășițele pământeșci ale lui vor fi așezate spre odihnă în catedrala din Sofia. Aici va dormi somnul vecinic eroul de la Slivnița, or spiritul lui nobil și vitéz va via în poporul bulgar îndemnându-l la jertfire pentru patrie inelile de pericol și de grele încercări. I. I l A 1 Noutăți. Concert. „Reuniunea română de muzică din Sibiiu" va da Vineri în 19 Novembre (1 Dec.) a. c. în sala de la „Gesellschaftshaus“ concert cu concursul capelei orășenesci. Program. 1. O uvertura din opera: „Die Zauberflöte“, de W. A. Mozart. 2. Două piese pentru violină cu acompaniare de orchestră: a) „Romance“ (G-dluri, de L. v. Beethoven ; b) „Legénde" (G-moll), de H. Wieniawski. 3. „Cruciații“, poemă dramatică pentru soli, cor miest și orchestră, de N. W. Gade, * * I