Telegraful Roman, 1909 (Anul 57, nr. 1-142)
1909-01-01 / nr. 1
f lluoriu. Sau ilul L dua U « unite în cugete și sungii, »așA Oi o■..■« planul viitorului, ci gata să-și mați zdrobească puterile, grozavă priveliște! Grozavă luptă s’ai la Grădiște!.. Atâți viteji romani au sângerat, înaven nici cârpe de ajuns, ca să lege ■e celor răniți, împăratul Traian își rupe hainele îm.ară ești și împarte legături bravilor săi ieri. Dacii joară moarte ori isbândă... înțelese Traian, că Longinus, iubitău comandant fu ucis, fiindcă nu era să cerșească pace, să trădeze pe ,fiul său, de dragul lui Decebal , își ajunse culmea. Resunau codrii de viete, gemete și vie. Traian însuși păși în fruntea legili sale. Decebal căzu învins și prins. Să temea sărmanul strămoș, că va fi să tragă carul, în care Traian va i, — cum obicinuiau învingătorii roii,— cu osana (triumf) în Roma; și aceea în teamă ca să nu isse după rușine urmașilor săi, golit’a păharul otravă și străpunse cu sabia proprie :.i ia plină de iubire de patrie, pentru a piorului și a țării sale mărite. Mulți fimurmară pilda craiului lor iubit... Biorul se făcu stăpân, biruitul rămase pe câmpul de luptă. Voiau toți mai ,e să moară, decât să se chinuiască, de mii au căzut... Din mormântul lor i sărit o viață nouă, — viața română, în viețuitoare, căci are șapte vieți întu i de aramă.* Columna lui Traian, înaltă de turme, păstrează faptele mărețe ale Traian zugrăvite pe marmoră albă, usă din insula Paros. Ea împodește piața lui Traian din Roma. Pa varul Se afla chipul lui Traian, care pria departe peste Împărăția Romanilor, ►vadă vecinică, ori știau străbunii să înro seze pe cei ce se luptau pentru pa trie și muriau pentru a neamului mărire. Traian stăpânea peste Dacia, țara ce întindea de la Tisa pănă la Nistru, plarile cu dealurile, munții și codrii, pe ide locuește poporul român, care abea cum începe să devină conștiu de mărima de odinioară a strămoșilor săi Biani și Daci. După moartea bravului lor craiu, apii se retreg și se ascund prin codri, timpurile deșerte le luă în stăpânirea sa svingătorul Traian și așeză aici ostași dei săi din toate părțile împărăției romane, el nu ocupase țara mândră, frumoasă și ogată, ca să o lase pradă barbarilor, ci ca s o cultive, cu comorile munților ei și cu rațele locuitorilor să apere mama Roma - farul apusului... Romanii deschiseră minele pământuri, (bălșaguri) desfundară isvoară, croirăiduri mărețe și drumuri și înălțară orașe, colonii, se încuscriră cu băștinașii, trăiră o pace și dragoste aproape 200 de ani.In amestecul lor răsări poporul român, entinelă neadormită peste plaiurile și locrii binecuvântați de bunul Dzeu cu cate bună fire firești. Dacia era fericită filiy"cum o numește istoria în limba răbunilor și poporul trăia, ca în raiu. * In fine nu-i nimic statornic, totul se chimbă... După soare urmează ploaie, după ploaie soare... Pe armonie și disarmonie se internează: plăcutul, frumosul, progresul.. Asupra Daciei fericite s’au repezit: Goții, Hunii și Avarii apoi... Gepizii, ’ Turcii și Tatarii etc. Sute de ani au ținut năvălirea barbarilor plini de viață, căci și îndreptau pașii repezi, ca săgețile spre ipusul luminat, bogat... Dar ca valul au venit, ca valul aur,recut, căci: „Ce-i val, ca valul dece.. .* Istețimea Românului moștenită de la strămoșul său dac și roman, iubirea-i îi răzjoută față de limba sa dulce și frumoasă, alipirea tradițională față de glia scăldată !n sângele părinților săi, sute, mii de ani, ti șoptește : „Apa trece pietrile rămân.. Când se apropiau barbarii, nu li se împotriveau, ci să retrăgeau cu codrii, cum făcuseră și Dacii. Frunza și codrul îi era scăparea. Acolo a rămas „ca stânca în fundul mării“ pănă s’a curățit văzduhul... A dat mult sânge barbarilor; dar limba părintească nici când nu și-a dat-o. Pentru aceasta s’au luptat mai mult Românii decât pentru viață, căci firea însăși le șoptește, că vor trăi numai pănă când limba și-o vor vorbi, iubi și cinsti. Credința în Dumnezeu l-a păzit de rău pe Român, poporul său ,Mare e D-zeu /• „Bine D zeul* „Bine va lăa Ti ■ "* -unt mărturi ® irinari isbucnesc din sufletul, deși năcăjit, dar cuvase al xnâmului, fire-ar el învățat ori țăran, O. clip de credință în Dumnezeu., perdut-o Românul, și nu-i iertat să o peardă, căci are „șapte viiți în pieptu-i de aramă*, și pănă când numai una va trăi, el tot Român va fi! Când valurile treceau, Românul sa cobora la vale cu turmele sale, cu cari nu odată a trecut peste granițele Daciei, peste Dunăre, Tisa, Nistru și Prut, și pretutindeni i-a rămas urmă, sămânța; iar când a fost lipsă, deși păstor, țara sa și-o apără, ca brav luptător. * Minune rară e Românul în istorie... Deși mai slab, mai sărac, mai asuprit, — nu l-a înghițit nimeni, ci el a înghițit pe mulți sumeți și trufași și a contopit în sine, aproape pe toți, cu cari din preună a viețuit mai îndelungat. Mulți învățați se miră de aceasta și nu se sfiesc să susțină, că Românul e căzut din ceriu, ca ploaia. Mire-se! Nici când nu vor înțălege aceasta taină a firii, pe câtă vreme Românul va fi judecat după judecata celor mărginiți în judecare. Cei ce judecă cu inimă curată, fără părtinire, trebue să recunoască că D-zeu, părintele nostru, a înzestrat pe Roman cu însușiri trupești și sufletești mai alese. E frumos, chipeș, brad între brazi, isteț, bun de inimă, muncitor, când vrea, răbduniu, credincios, sincer, — tot însușiri mari, cari îi asigură locul de cinste între popoare. (Va urma.) Un obiceiu păgubitor. „Să nu ne desfătăm cu mâncări și băaturi, ci să ne luminăm sufletul.“ Multe din obiceiurile strămoșești ale poporului nostru sunt folositoare, dar multe sunt și de acelea, cari nu numai din punct de vedere religios-moral, dar și din punct de vedere material sunt păgubitoare, atât singuraticilor, cât și societății. Unul și cel mai de combătut obiceiu strămoșesc este, cred eu, folosirea alcoolului la pomenire date întru amintirea morților, ba nu numai alcoolul este de combătut, ci chiar și pomenirea însăși. Și această datină veche se ține și astăzi cu tărie de poporul nostru, care vede întransa oarecare faptă creștinească. Ba în unele locuri nu se consumă alcoolul numai la pomenire date la case private, ci se aduce la biserică, și aici în tinda bisericii, la eșire se împarte oamenilor și copiilor aflători la biserici. Luând lucrul din punct de vedere religios-moral, această datină rea este de condamnat cu toată tăria, pentru că nu jignește numai în canoanele bisericei, dar strică și vaza reli confesiuni, și a menștirilor. E și lucru veacul al XX-lea au impresionat de acei dumnezeești și de i zâne și ale preotului păzești de beutu tindă te așteaptă b spus în biserică că mai rușinos aceea, o •■.Ut.;,j *■ ; ? -prin sat, cu cutare n. bistirică, atunci biserica este ne îcg»,. mai împopulată ca de altă dată. Am avut ocaziunea a vedea oameni de aceia, pe cari numai așa îi vezi la sf. biserică, dacă știu că este vre-o pomană, ear alți i-dată foarte rar. Să luăm însă lucrul din punct de vedere moral. Am avut ocasiune a vedea omeni făcute la casa mortului, unde după ce s’au umplut oamenii de rachiu, au sfârșit-o cu certe și bătăi. Unde mai -nalte plângeau după cel răposat, acum după o oră două se certau și se băteau cei împărtășiți din pomana mortului. Să luăm in fine lucrul din punct de vedere material. Fiindcă moartea vine repede, pe neașteptate, în cele mai multe cazuri află pe cei rămași în lipsă de bani. Trei coți de pânză și patru scândurise află mai ușor, ba cel sărac de tot le capătă și de pomană de pe la vecini. Pentru îngropare la preot și cantor mai plătește omul și cu lucrul, dar de unde se iee cele trebuincioasă, spirt, făină ș. a.? Se bagă în datorii bietul om pe la bănci ori la jidani, numai ca să nu se piardă obiceiul strămoșesc. In cele mai multe cazuri pomana costă mai mult ca celelalte ale îngropărei. Bine! Să zicem că pomana este legată de popor, și poporul ține la pomană; dar totuși oare vam putea noi să facem din pomana aceaste, compusă din mâncări și băuturi, o altfel de pomană, mai folositoare? Anume: să luminăm poporul, să-i predicăm în toate Duminecile și sărbănetului și este necrocat oare iuncua, uguri ce-i dă pe mâncări și băuturi, mai bine să-i dee pe seama bisericii și a școalei, cari pururea-i sunt recunoscătoare. Iar pentru ca să dăm indemin poporului la astfel de fapte, să se formeze în fiecare parohie câte o carte numită „Cartea vi tii* care să se sfințească cu solemnitate la vreun praznic mere, iar în ea să se scrie numele reposaților, pentru cari s’a făcut o astfel de pomană bisericei și școalei, iar la toate praznicile mari să se pomenească cei scriși în carte la sfânta liturghie. Astăzi când toate popoarele se silesc a-și aduna mijoace pentru a înainta în cele culturale, să ne silim și noi, profitând de toate opasiunile ce ne stau la dispoziție, căci vai, multe ne mai lipsesc încă! Iar ce privește împărțirea rachiului în fomă de pomană la biserică, ar fi bine să se oprească din oficiu, căcl este un lucru de sositor pentru noi. Prin muncă și străduință am ajunge două scopuri și adeoă, am desbăra poporul dela folosirea alcoolului, cel puțin cu ocasiunea pomeților, și l-am deprinde să facă pomană spre scopuri de folos obștesc. Să ne punem pe muncă deci toți cei chemați, preoți și învățători, să transformăm pomana de mâncări și băuturi, care este un obiceiu vechiu și rău, într’un obiceiu folositor, într’o „pomană culturală.* loan Săntimbrean înv. gr. or. român. NOUTĂȚI. Din causa sfintei sărbători „Anul nou“ numărul proxim al foii noastre apare Luni la orele obicinuite. a * Fondul cultural. La fondul cultural arhidiecezan s’au mai făcut următoarele frumoase oferte: protopresbiterul loan Hamsea diin Zernești, 600 cor., protopresbiterul loan Cândea din Avrig 400 coroane și parohul loan Străvoiu din Zernești 200 coroane. Iar în tractul Mercurei colecta a dat până acuma următorul rezultat: protopresb. în pensiune loan Droc 300 cor., protopresbiterul A. S. Păcurariu 200 cor., Dr. Ghiță Macelariu, advocat, 200 cor., Dumitru Vulc, director de bancă, 200 cor. Dr. Nicolae Schiau, ca. ce Larögröti. tun Gu »»«»-n. știri. ♦ * * o-7**/’'»•?/ ■na-f George Ioanovici, mare proprietar, fost deputat dieta], secretar de stat în ministeriul de culte, deputat congresual, etc. etc. a decedat în Budapesta, Duminecă noaptea, în etate de 87 ani. Pentru nefericiții din Italia. Un apel călduros a fost adresat întregei poporațiuni din patrie, pentru a contribui care cu cât poate la ajutorarea celor nefericiți în urma cutremurului de pământ din Italia. Apelul e subscris de primatele catolic al Ungariei, de ministrul president Wekerle și de ministrul de comerciu Kossuth. De la Asociațiune. Duminecă în 17 i. c. st. n. se va ținea în sala obișnuită a Muzeului „ Asociațiunii“ o serată muzicală. Inceputul precis la 6 oare seara. O descoperire îngrozitoare. In Messina s’a găsit sub dărâmăturile unei case măcelariul Basti», în etate de 43 ani, care era încă în viață, și a trăit sub ruinele casei sale 14 zile fără hrană. A văzut Încă cu ochii bietul om cum i-au mu 7t' «««noi natroafo îr» crm naf.i dei YCgia» ou uu uy.u în cursul serviciului era plină de lume. L și 70 grav răniți. 4 Medicul Alexie în Panciova pentru trac fost pus în libertate de regesc din Timișoara Țara libertății la București o una din partea Românilor la alalte naționalități Maria, cu locuința ap oratori a fost și Unguru a vorbit în limba sa în favorul Românilor pe ungurește suferin vreau acum să i mai plural. Vorbirea sa amânește și aplaudată putea să vorbească rain, ori în Seghedin Nordenskjöld. diției polare sudice, profesor de universitți la Budapesta, ci Societății Geografici resultatele expediție Interesanta conferea limba germană. Cum scade nugelo Cellia publica laria și răspândirea crește pe temeiul da laria, care in țara a inte în mare grad, incoace a scăzut bine: de cazuri mortale și s’a redus la jumătate scăderii cazurilor dr ințarea mai deasă a In contra pe nostru de comercia căilor ferate ungare oprește la toate stocațiunilor pornograf acest soiu. Noua teorie, că un bacteriolog tberculozei străbat că numai pe oaleș ajung în plumută ș (americeni) aplică , de care, firește, cu iaurt în minimeria din Brad a iar la e , prindă Su Cfissvor din IUTZjú concursul cu pren comitetul central de agricultură dintru cele mai bune nelor din comitat comitet într’o luci, grafia fruntașei ca.1» *■ V ' '* J Messina. Siru ii '■ s Italiei, a avut doi ferme, îl mai are s’a stâns istoricu sau. Pe al doilea IU* 1 iid R fî ’ sina este ruină dela sfârșitul anu [8 H îmrlecui ace catastrofele veacu pre uedirt«. După cutremurul dela 1 iessina a'a ’•id.cat de nou, avea 150 cetățuie, un port, și elegante, piațe late și biserici pc erau peste optz'C drală din veacu1 a esistat dela 154 i i1 cpț /*otc c d a ai înainte de Cr str • era oouuft, iar în secolul al dacă D inflorea oa vestit cifc conf^rciu In istorie adesea a troi în secGTii*. pe vremea Roma iad nu râsboaele punice, cât și întâmpI Aturi se scrie, că orașil a mai fi rididit, ci ruinele sale vombardite de pe un vapor de râsboiu H Li ia nur s na totuși va fi fi și udcca pB 10-oul cel vechiu, d -1 ’ nlÄrcoaofi os salt art Ann se. bi&e. tpi cÎ0 t tt ■0 ari si 0 . eta . . " • *• « ‘ . * . V Oills **" » * • .Șt* 1JD di. UH V • ți *i £ *•.7 iiid* .ocu* oii, p arris*. rud 0 ! firiji *abi! . pBrciuri. si e^. 0 .aivers:*a.te l't’iA țDÎ r. JȘț VÍ-öf ofe Codf ’ V V ‘ 1 v ■ ,r > • rl