Telegraful Roman, 1909 (Anul 57, nr. 1-142)

1909-01-01 / nr. 1

f lluoriu. Sau ilul L­ dua U « unite în cugete și sungii, »a­șA Oi o­­■..■« planul viitorului, ci gata să-și ma­ți zdrobească puterile, grozavă priveliște! Grozavă luptă s’a­i la Grădiște!.. A­tâți viteji romani au sângerat, în­­aven nici cârpe de ajuns, ca să lege­­ ■­e celor răniți, împăratul Traian își rupe hainele îm­­.­ară ești și împarte legături bravilor săi ie­ri. Dacii joară moarte ori isbândă... înțelese Traian, că Longinus, iubi­­tău comandant fu ucis, fiindcă nu er­a să cerșească pace, să trădeze pe ,fiul său, de dragul lui Decebal­ , își ajunse culmea. Resunau codrii de viete, gemete și vie. Traian însuși păși în fruntea legil­­i sale. Decebal căzu învins și prins. Să temea sărmanul strămoș, că va fi să tragă carul, în care Traian va i, — cum obicinuiau învingătorii ro­ii,— cu osana (triumf) în Roma; și aceea în teamă ca să nu isse după rușine urmașilor săi, golit’a păharul otravă și străpunse cu sabia proprie :.­i­ ia plină de iubire de patrie, pentru a p­iorului și a țării sale mărite. Mulți fim­­­urmară pilda craiului lor iubit... Bi­­orul se făcu stăpân, biruitul rămase­­ pe câmpul de luptă. Voiau toți mai ,­e să moară, decât să se chinuiască, de mii au căzut... Din mormântul lor i sărit o viață nouă, — viața română, în­­ viețuitoare, căci are șapte vieți în­­tu­ i de aramă.* Columna lui Traian, înaltă de t­urme, păstrează faptele mărețe ale Traian zugrăvite pe marmoră albă, usă din insula Paros. Ea împode­­ște piața lui Traian din Roma. Pa var­ul Se afla chipul lui Traian, care pri­­a departe peste Împărăția Romanilor, ►vadă vecinică, ori știau străbunii să înro seze pe cei ce se luptau pentru pa trie și muriau pentru a neamului mărire. Traian stăpânea peste Dacia, țara ce întindea de la Tisa pănă la Nistru, pla­­rile cu dealurile, munții și codrii, pe ide locuește poporul român, care abea cum începe să devină conștiu de mări­­ma de odinioară a strămoșilor săi Bi­­ani și Daci. După moartea bravului lor craiu, apii se retreg și se ascund prin codri, timpurile deșerte le luă în stăpânirea sa svingătorul Traian și așeză aici ostași de­­­i săi din toate părțile împărăției romane, el nu ocupase țara mândră, frumoasă și ogată, ca să o lase pradă barbarilor, ci ca s o cultive, cu comorile munților ei și cu rațele locuitorilor să apere mama Roma - farul apusului... Romanii deschiseră minele pământu­ri, (bălșaguri) desfundară isvoară, croiră­iduri mărețe și drumuri și înălțară orașe, colonii, se încuscriră cu băștinașii, trăiră o pace și dragoste aproape 200 de ani.­­In amestecul lor răsări poporul român, entinelă neadormită peste plaiurile și locrii binecuvântați de bunul Dzeu cu cate bună fire firești. Dacia era fericită filiy"cum o nu­mește istoria în limba răbunilor și poporul trăia, ca în raiu. * In fine nu-i nimic statornic, totul se chimbă... După soare urmează ploaie, după p­loaie soare... Pe armonie și disarmonie se interne­ază: plăcutul, frumosul, progresul.. Asupra Daciei fericite s’au repezit: Goții, Hunii și Avarii apoi... Gepizii, ’ Turcii și Tatarii etc. Sute de ani au ținut­­ năvălirea barbarilor plini de viață, căci și îndreptau pașii repe­zi, ca săgețile spre ipusul luminat, bogat... Dar ca valul au venit, ca valul aur­­,recut, căci: „Ce-i val, ca valul dece.. .* Istețimea Românului moștenită de la strămoșul său dac și roman, iubirea-i îi ră­­zjoută față de limba sa dulce și frumoasă, alipirea tradițională față de glia scăldată !n sângele părinților săi, sute, mii de ani, ti șoptește : „Apa trece pietrile rămân.. Când se apropiau barbarii, nu li se împotriveau, ci să retrăgeau cu codrii, cum făcuseră și Dacii. Frunza și codrul îi era scăparea. Acolo a rămas „ca stânca în fun­dul mării“ pănă s’a curățit văzduhul... A dat mult sânge barbarilor; dar limba părintească nici când nu și-a dat-o. Pentru aceasta s’au luptat mai mult Ro­­­mânii decât pentru viață, căci firea însăși le șoptește, că vor trăi numai pănă când limba și-o vor vorbi, iubi și cinsti. Credința în Dumnezeu l-a păzit de rău pe Român, poporul său­ ,Mare e D-zeu /• „Bine D zeul* „Bine va lăa Ti ■ "* -unt mărturi ® iri­nari isbucnesc din sufletul, deși năcăjit, dar cuvase al xnâmului, fire-ar el învățat ori țăran, O. clip de credință în Dumnezeu., perdut-o Românul, și nu-i iertat să o peardă, căci are „șapte viiți în pieptu-i de aramă*, și pănă când numai una va trăi, el tot Român va fi! Când valurile treceau, Românul sa cobora la vale cu turmele sale, cu cari nu odată a trecut peste granițele Daciei, peste Dunăre, Tisa, Nistru și Prut, și pre­tutindeni i-a rămas urmă, sămânța; iar când a fost lipsă, de­și păstor, țara sa și-o apără, ca brav luptător. * Minune rară e Românul în istorie... Deși mai slab, mai sărac, mai asu­prit, — nu l-a înghițit nimeni, ci el a în­ghițit pe mulți sumeți și trufași și a con­topit în sine, aproape pe toți, cu cari din preună a viețuit mai îndelungat. Mulți învățați se miră de aceasta și nu se sfiesc să susțină, că Românul e căzut din ceriu, ca ploaia. Mire-se! Nici când nu vor înțălege aceasta taină a firii, pe câtă vreme Româ­nul va fi judecat după judecata celor mărginiți în judecare. Cei ce judecă cu inimă curată, fără părtinire, trebue să recunoască că D-zeu, părintele nostru, a înzestrat pe Roman cu însușiri trupești și sufletești mai alese. E frumos, chipeș, brad între brazi, isteț, bun de inimă, muncitor, când vrea, răb­­duniu, credincios, sincer, — tot însușiri mari, cari îi asigură locul de cinste între popoare. (Va urma.) Un obiceiu păgubitor. „Să nu ne desfătăm cu mâncări și băaturi, ci să ne luminăm sufletul.“ Multe din obiceiurile strămoșești ale poporului nostru sunt folositoare, dar multe sunt și de acelea, cari nu numai din punct de vedere religios-moral, dar și din punct de vedere material sunt păgubitoare, atât singuraticilor, cât și societății. Unul și cel mai de combătut obiceiu strămoșesc este, cred eu, folosirea alcoo­lului la pomenire date întru amintirea morților, ba nu numai alcoolul este de combătut, ci chiar și pomenirea însăși. Și această datină veche se ține și astăzi cu tărie de poporul nostru, care vede în­­transa oarecare faptă creștinească. Ba în unele locuri nu se consumă alcoolul nu­mai la pomenire date la case private, ci se aduce la biserică, și aici în tinda bi­sericii, la eșire se împarte oamenilor și copiilor aflători la biserici. Luând lucrul din punct de vedere religios-moral, această datină rea este de condamnat cu toată tăria, pentru­ că nu jignește numai în canoanele bisericei, dar strică și vaza reli confesiuni, și a men­știrilor. E și lucru veacul al XX-lea a­u impresionat de acei dumnezeești și de i zâne și ale preotul­ui păzești de beutu tindă te așteaptă b­ spus în biserică că mai rușinos aceea, o •■.Ut.;­­,j *■ ; ? -prin sat, cu cutare n. bist­irică, atunci biserica este ne îcg»,. mai împopulată ca de altă dată. Am avut ocaz­­iunea a vedea oameni de aceia, pe cari numai așa îi vezi la sf. biserică, dac­ă știu că este vre-o pomană, ear alți i-dată foarte rar. Să luăm în­să lucrul din punct de v­edere moral. Am avut ocasiune a vedea­­ omeni făcute la casa mortului, unde după ce s’au umplut oamenii de rachiu, au sfârșit-o cu certe și bătăi. Unde mai -na­lte plângeau după cel răposat, acum după o oră două se certau și se băteau cei împărtășiți din pomana mortului. Să luăm in fine lucrul din punct de vedere material. Fiindcă moartea vine re­pede, pe neașteptate, în cele mai multe cazuri află pe cei rămași în lipsă de bani. Trei coți de pânză și patru scânduri­­se află mai ușor, ba cel sărac de tot le capătă și de pomană de pe la vecini. Pentru îngropare la preot și cantor mai plătește omul și cu lucrul, dar de unde se iee cele trebuincioasă, spirt, făină ș. a.? Se bagă în datorii bietul om pe la bănci ori la jidani, numai ca să nu se piardă obiceiul strămoșesc. In cele mai multe cazuri pomana costă mai mult ca celelalte ale îngropărei. Bine! Să zicem că pomana este le­gată de popor, și poporul ține la pomană; dar totuși oare vam putea noi să facem din pomana aceaste, compusă din mâncări și băuturi, o altfel de pomană, mai folosi­toare? Anume: să luminăm poporul, să-i predicăm în toate Duminecile și sărbă­netului și este necrocat oare i­uncua, uguri ce-i dă pe mâncări și băuturi, mai bine să-i dee pe seama bisericii și a școalei, cari pururea-i sunt recunoscătoare. Iar pentru ca să dăm indemin popo­rului la astfel de fapte, să se formeze în fiecare parohie câte o carte numită „Car­tea vi­ tii* care să se sfințească cu solemni­tate la vre­un praznic mere, iar în ea să se scrie numele reposaților, pentru cari s’a făcut o astfel de pomană bisericei și școalei, iar la toate praznicile mari să se pomenească cei scriși în carte la sfânta liturghie. Astăzi când toate popoarele se si­lesc a-și aduna mij­oace pentru a înainta în cele culturale, să ne silim și noi, pro­fitând de toate opasiunile ce ne stau la dispoziție, căci vai, multe ne mai lipsesc încă! Iar ce privește împărțirea rachiului în fo­mă de pomană la biserică, ar fi bine să se oprească din oficiu, căcl este un lucru de sositor pentru noi. Prin muncă și străduință am ajunge două scopuri și adeoă, am desbăra po­porul dela folosirea alcoolului, cel puțin cu ocasiunea pomeților, și l-am deprinde să facă pomană spre scopuri de folos obștesc. Să ne punem pe muncă deci toți cei chemați, preoți și învățători, să transfor­măm pomana de mâncări și băuturi, care este un obiceiu vechiu și rău, într’un obi­ceiu folositor, într’o „pomană culturală.* loan Săntimbrean înv. gr. or. român. NOUTĂȚI. Din causa sfintei sărbători „Anul nou“ numărul proxim al foii noastre apare Luni la orele obicinuite. a * Fondul cultural. La fondul cultural arhidiecezan s’au mai fă­­cut următoarele frumoase oferte: protopresbiterul loan Hamsea diin Zernești, 600 cor., protopresbiterul loan Cândea din Avrig 400 coroane și parohul loan Străvoiu din Zer­nești 200 coroane. Iar în tractul Mercurei colecta a dat până acuma următorul rezultat: protopresb. în pensiune loan Droc 300 cor., proto­­presbiterul A. S. Păcurariu 200 cor., Dr. Ghiță Macelariu, advocat, 200 cor., Dumitru Vulc, director de bancă, 200 cor. Dr. Nicolae Schiau, ca. ce­­ Larögröti. tun Gu »»«»-n­. știri. ♦ * * o-7­**/’'»•?/ ■na-f George Ioanovici, mare pro­prietar, fost deputat dieta], secretar de stat în ministeriul de culte, de­putat congresual, etc. etc. a dece­dat în Budapesta, Duminecă noap­tea, în etate de 87 ani. Pentru nefericiții­­ din Italia. Un apel călduros a fost adresat în­­tregei poporațiuni din patrie, pen­tru a contribui care cu cât poate la ajutorarea celor nefericiți în urma cutremurului de pământ din Italia. Apelul e subscris de primatele ca­tolic al Ungariei, de ministrul pre­sident Wekerle și de ministrul de comerciu Kossuth. De la Asociațiune. Duminecă în 17 i. c. st. n. se va ținea în sala obișnuită a Muzeului „ Asociațiunii“ o serată muzicală. Inceputul precis la 6 oare seara. O descoperire îngrozitoare. In Mes­sina s’a găsit sub dărâmăturile unei case măcelariul B­asti», în etate de 43 ani, care era încă în viață, și a trăit sub rui­nele casei sale 14 zile fără hrană. A vă­zut Încă cu ochii bietul om cum i-au mu­ 7t' «««n­­oi natroafo îr» crm­ naf.i­­ de­i YCgia» o­u u­u uy.u în cursul serviciului era plină de lume. L și 70 grav răniți. 4 Medicul Alexie în Panciova pentru trac fost pus în libertate d­e regesc din Timișoara Țara libertății la București o una din partea Românilor la­ alalte naționalități Maria, cu locuința ap oratori a fost și Unguru a vorbit în limba sa în favorul Românilor pe ungurește suferin vreau acum să i mai plural. Vorbirea sa a­mânește și aplaudată putea să vorbească r­ain, ori în Seghedin­ Nordenskjöld. diției polare sudice, profesor de universi­tți la Budapesta, ci Societății Geografici resultatele expediție Interesanta conferea limba germană. Cum scade nu­­gelo Celli­a publica laria și răspândirea crește pe temeiul da laria, care in țara a inte în mare grad, in­coace a scăzut bine: de cazuri mortale și­ s’a redus la jumătate scăderii cazurilor dr ințarea mai deasă a In contra pe nostru de comercia căilor ferate ungare oprește la toate sto­cațiunilor pornograf acest soiu. Noua teorie, că un bacteriolog t­berculozei străbat că numai pe oaleș ajung în plumută ș (americeni) aplică , de care, firește, cu i­aurt în mini­meria din Brad a iar la e , prindă Su Cfissvor din IUTZjú concursul cu pren comitetul central de agricultură din­tru cele mai bune nelor din comitat comitet într’o luci, grafia fruntașei ca.1­­» *■ V '­­­ '* J Messina. Si­­r­u ii­ '■ s Italiei, a avut doi ferme, îl mai are s’a stâns istoricu sau. Pe al doilea IU* 1 ii­d­ R fî­ ’ sina este ruină­­ dela sfârșitul anu [8 H îmrlecui­ ace catastrofele veacu pre u­ed­irt«. D­u­p­ă cutremurul dela 1 iessina a'a ’•id.cat de nou, avea 150 cetățuie, un port, și elegante, piațe late și biserici pc erau peste optz'C drală din veacu1 a esistat dela 154 i i1 cpț /*otc c d a ai înainte de Cr str • era oouuft, iar în secolul al dacă D in­florea oa vestit cifc conf^rciu In istorie adesea a t­roi în secGTii*. pe vremea Roma­­ iad nu râsboaele punice, cât și întâ­m­pI Aturi se scrie, că orași­l a mai fi rid­idit, ci ruinele sale vo­mbardite de pe­ un vapor de râsboiu H Li i­a nur s na totuși va fi fi și udcca pB 10-oul cel vechiu, d -1 ’ nlÄrcoaofi os salt art Ann se. bi&e. tpi cÎ0 t tt ■0 ari si 0 . eta . . " • *• « ‘ . * . V Oill­­s **" » * • .Șt* 1JD di. UH V • ți *i­­­ £­ *•.7 iii­d* .ocu* oii, p ar­r­i­s*. rud 0 ! firiji *abi! . pBrciuri. s­i­­ e^. 0 .aivers:*a.te l't’iA țDÎ r. JȘț VÍ-öf ofe Co­df ’ V V­­ ‘ 1 v ■ ,r > • rl

Next