Timpul, aprilie 1876 (nr. 11-22)
1876-04-22 / nr. 20
TIMPUL Se continuă cu cercetarea alegerilor contestate. D. Nicolae Ionescu, raportorele secțiune I, continuă cu cerirea raportului privitor la alegegerea col. II de Nemțu, făcută în persona d-lui N. Albu. Singura probă ce raportul invocă contra d-lui Albu sunt nisce acte a 4 alegători, cari voesc a arăta că d-nu Albu a fost supus elen; raportul cere ca d-nu Albu să presinte acte prin cari să probeze déca a fost vreodată supus elin și déca s’a lepădat de protecțiune străină. D. Bosianu a emis în comisiune părerea că Senatul nu mai póte contesta pe d-nu Albu, deore ce de mai mulți ani figureză în listele electorale. D. Cămărășescu cere ca d-nu Albu să probeze că e de naționalitate română. După actele însă ce s’au produs în secțiuni, se constată că d-lui nu s’a lepădat de protecțiunea elenă. D. Cămărășescu adaogă că trebue să căutam a ne păstra naționalitatea și a nu priimi străini în sînul nostru. Pentru aceste cuvinte propune respingerea d-lui Nicolae Albu. D. General Florescu arată că d-nu Albu n’a fost nici o dată supus străin, nici părintele séu. Apărarea naționalităței nu se face prin esclăderea românilor. D-v. însă au exclus de la alegerea biuroului pe d-nu Albu care e român. D. Ministru produce înaintea Senatului un act emanat de la consulatul grecesc, în care se arată că d-nu Albu a a figurat în registrele consulatului elinesc. D. Bosianu a arătat că de 15 ani de când figureză în listele electorale, n a fost contestat de nimeni. Așadară, d-sele ’i se pare evident că d-nu Albu nu pate fi serios contestat. D. N. Lahovari arată că cea mai bună probă că d-nu Albu este român, este că, după mortea părintelui său, n’a voit să se supună protecțiunei eline. D. N. Blaremberg susține invalidarea alegerei, spunând mai multe declarațiuni verbale făcute de d. Albu în sînul comisiunei verificatore. D. Albu a fost taxat de străin de consultat și la 1858 erai înscris în listele județului între supușii străini. Chiar de ar fi român d-nn Albu și s’ar fi pus mai în urmă sub protecțiunea străină, e dator a trece prin purgatorul, prin formalitățile cerute de legile țării. D. P. Casimir dă cetire condițiunilor cerute de Constituțiune și de legea electorală spre a putea fi ales cineva senator. Totă lumea, toți alegătorii au putut vedea daca d-nelui îndeplinea condițiile cerute. Afară de acesta, chiar numele de Albu atestă că e român. Tribunalul local atestă că în tota arhiva sa nu a putut găsi că d. Albu s’a servit vre o dată de protecțiune străină. Cum art să se mai probeze că d. Albu este român ? Așa deră și după Constituțiune și după codul civil d. Albu nu pate fi exclus din Senat, D. Gridor susține și d-sa că d. Albu nu pate fi considerat de cât ca Român. D. G. Chițu combate opiniunea minorităței din comisiunea verificatore. D. D. Bozianu e de părere că ceea ce priveșce la dreptul de a fi eligibil al d-lui Albu, acesta e o afacere care priveșce pe alegători și justiție, eră nu pe Senat. D-sa fice că alegătorii pot chiama la judecată pe d. Albu, pentru că ’și-a însușit un titlu pe care nu ’l are. D. N. Ionescu arată că contestarea nu s’a produs în sînul comisiunei, ci a fost trimisă din partea a patru alegători proprietari din județul Neamțu. După ce -și espune și d-sa vederile asupra acestei alegeri, lasă chestiunea la aprobarea Senatului. Discuțiunea se închide. Se procede la votarea prin bile a opiniunei minorității comisiunei verificatare. Resultatul votului este. Bile albe pentru 20. Bile negre contra 26 D. Vice-President Vernescu proclamă că Senatul a respins pe d. Nicolae Albu. Ședința se ridică. Ședința de Mercur 21 Aprilie 1876. La ora 1 aprope ședința se deschide cu 36 d nn senatori presenți, sub presetdenția d-lui G. Vernescu vice-president. Samariul ședinței de la 20 Aprilie se aprobă. După arătarea biuroului, se procede la alegerea unui membru din Senat, care să asiste la tragerea la sorți a obligațiunilor rurale. D> Vasile Gugiu întruneșce 16 voturi și d. N Bâțcovanu 29 voturi. D. Bâțcoveanu este dejă însărcinat a asista la tragerea la sorți a obligațiunilor rurale. Se continuă cu desbaterea asupra alegerilor contestate. D. N. Ionescu raportorele secțiunei I dă cetire părții din raportul d-sele privitore la alegerea urmată la colegiul II de Roman în persona d-lui general Florescu. D. Ionescu zice că alegerea e contestată de alegători în sînul colegiului, când d. Florescu și-a pus candidatura. Comisiunea verificătore a dispus numirea unei anchete parlamentare. Comisiunea nu a fost animată de un spirit de esclusiune, ci numai de un interes de ordine morala. Un număr de 12 alegători au protestat din capul locului contra întregei proceduri urmată în alegere. Acești alegători au fost persecutați sub curântul că calomniază administrațiunea. Ei nu făcuseră alt decât protestaseră, adresându-se chiar și capul Statului. Un mandat de aducere s’a lansat contra a cinci alegători Pentru că deja alegerea epătată de ilegalități, comisiunea verificătore crede că a fost forte moderată suspendând alegerea și orânduind ancheta parlamentară. D. Ionescu dă cetire unui proces-verbal, în care se arată că d. general Florescu a obținut 31 voturi și d. Costin Brăescu 21. Cel d’anteia a fost dor proclamat senator. In procesul-verbal însă nu s’a trecut că în jiurul salei s’au grămădit trupe, contra cărora alegotorii au protestat. In localul alegerii mai erau asemenea dnoi subprefecți, polițaiul și procurorul. D. general Florescu, ministru de interne,zice că contestarea făcută e forte importantă pentru d-sa. Dacă am degagia fondul de declamațiune, ce mai rămâne din spusele d-lui Ionescu ? D-lui afirmă că alegerea s’a urmat în cea mai mare liniște. d. general apoi a întrunit 11 voturi mai mult, iar nu 1 ori 2. D-sa nu înțelege ca să se răpescă dreptul unui român de a esercita dreptul cel mai sacru, pe temeiul unei protestări, ca cum nu s’ar găsi totd’auna 2 — 2 ómeni cari să facă la proteste. Secțiunea însă era datore să intre în fondul cestimei. Se spune că sub-prefecții și polițaiul au fost în apropierea salei de alegere- Actele din dosar spun că în sală s’au urmat tote în cea mai perfecta regulă. Pate că sub-prefecții vor fi făcut exces de zel. Dar în sala, unde votul e secret, și unde se scriu biletele a fost cineva? Nu. In ceea ce privesce concentrarea trupei, d. Florescu zice că n’a fost chramată de nimeni, n’a fost trebuință de densa. Trupa nu era nici în sala de alegere, nici în curte Ș’apoi de ce v’ar fi tema de trupă, căci ea e o garanție pentru libertatea alegerei. Numai cel ce amenință, le este tema de trupă. Legea electorală prevede ca trupa să fie la îndemână; ea mai prevede că guvernul e dator a chiama pe procuror să ’și facă datoria. Ce ar fi zis d. Ionescu daca nu ar fi fost chiamat procurorul a ’și face datoria. Să ne spue atunci d. Ionescu ce procedură să urmăm. Terminând, d. Florescu zlice că lasă la consecința d-nilor senatori ca să aprecieze. D. Ionescu zice că trupa era la forte puțină distanță, ea nu era la disposițiunea presidentului, ci prefectul o comanda. In Anglia trupa stă la șase mile depărtare. D- sa dă cetire legei electorale, unde se vorbesce despre ajutorul trupei și al autorităților civile ce trebue dat biuroului electoral. D. M. Costachi, observă că în mai multe colegiuri senatorii s’au găsit facă în facă cu d-nii miniștri. Biuroul se constituise numai din funcționari, acesta însă nu a fost de ajuns, s’a mai concentrat și trupe. Misiunea trupei e de a nu lăsa pe alegotori să ’și exercite dreptu ; datoria ei este ca să ne apere la hotare când va fi trebuințe, și atum va fi iubită. Romanul și alte colej. sunt ele nisce centrurî revoluționare, ca să fie nevoiă de forța armată? Nu. Așa deja intervenirea forței armate nu era decât o intimidare. Conducend d. se puteauu rugă pe d. Florescu să se unesca cu comisiunea spre a se face lumina, și a se pune o dată capăt ingerințelor și a se vedea daca armata era la depărtarea legală. D. Lascar Catargiu observă că nu s’a lămurit bine lucrurile. Localul de alegere din Roman e în palatul administrativ unde sunt tote autoritățile. Amploiații se duceau și în filele de alegeri ca și în celelalte zile la cancelariile lor. In sala de alegeri nu erau nici amploiați, nici sub-prefect, ci alegătorul era lăsat singur în sala alegerei, când își scria biletul de votare. D. Catargiu nu vede un motiv pentru numirea anchetei. Armata a fost trimisă la tote birourile electorale din țară, spre a se evita turburările. Sub d. Catargiu nu s-a întâmplat nenorocirea ca armata să tragă în alegetori D-sa mai adaugă că amploiații cari au fost aleși în biurou erau membri în comitetul permanent. Și chiar dacă am scote pe cei două alegători de cari ni se vorbesce, d. Florescu tot întrunește majoritatea voturilor. D. I. Brătianu voeace a ridica Gestiunea la înălțimea unui principiu electoral. D-sa nu voesce a se ridica ca un principiu intervenirea forței armate în alegeri. Daca adversarii guvernului actual ar fi la putere, d. Brătianu desfide pe d-nu Catargiu să se alega la Covurluiu daca ar pune armata în jurul localului de alegere, or pe prefecți și poliția la ușa localului. In conclusiunea d-sele d. Brătianu e de părere ca să nu se mai numescá anchetă ci să se blameze acest incident (Aplaude în tribune, zgomot.) D. vice-president Vernescu dă cetire art. 114 din Regulament prin care publicului este oprit de a aproba sau desaproba, afară de Senatori. D. Rosetti Tețcanu intră în mai multe recomandațiuni personale că d-sa totde auna a stat retras de la politică și că se ocupă cu cultura pământului. Când vede casé pericolul, vine totd’auna sub stindardul libertăței și legalității. D-sa nu ambiționeză gloria d-lui Catargiu: în ce privesce alegerile, d. Tețcanu zice că alegătorii au să lupte cu administrația, cu ingerințile ei. Acesta discultățile și împedicările ce avu să învingă, când s’a decis a răspăndi între compatrioții sei virtutea și știința, măna unui muritor nu le póte descrie. El a avut să înfrunte roua voință, invidia, calomnia și injuria din partea adversarilor săi, a suferi miseria, a combate autoritatea dominantă, și ceea ce este mai dificil, a nimici întunericul superstiției. Tote aceste dificultăți Socrat le-a învins cu înțelepciunea unui adevărat filosof, cu paciența unui sânt, cu virtutea neinteresată a unui filantrop, cu determinarea unui erou, cu prețul și perderea bunurilor și desfătărilor acestei lumi. Sănătatea, puterea, comoditatea, repausul și, în fine, viața sa a sacrificat-o în modul cel mai generos pentru binele apropelui său. Acum când cunoscem pe Socrat ca filosof și om, să vedem mai de aprope și să facem cunoștința soțului Socrat. Este o sărbătore grecă în care Socrat, ca un bun păgân ce este, se repausă, în chilia lui, desculț și acoperit de sdrențe. El nu are alt vestment, cu tote acestea amabila lui soție ’și-a dat deja tată ostenela a procura iubitului Socrat un nou vestment. Socrat avea elevi mai mulți decât oricare alt profesor și ar fi putut câștiga mult, fiind-că elevii sau părinții lor ar fi plătit cu multă galantomie.... Dar cui ? Socrat credincios principiului seu, că instrucția trebue să fie gratuită, nu primea de la școlarii săi nici o plată. Acesta axiomă este forte frumosă și onorabilă. . . . Dar ce resultat pate să aibă o asemenea procedură pentru menagiul eruditului ? De la părințiîn 3Î Socrat moștenise o mică avere, pe care ar fi distribuit-o îndată la seracî, dacă preversetarea lui soție n’ar fi pus iute mâna pe ea. Xantipa se trăgea din o familie forte nobilă. Avea multă cultură, dar era orfană și săracă când s’a măritat. Nu este îndoială că seia să lucreze, și lucra cu plăcere; dar cu câștigul femeesc pe atunci nu se putea ține casă. De aci se vede cât de grea era sarcina grijilor casei pentru umerii delicați ai bietei femei. Dacă Socrat venea câte o dată forte ostenit și flămând acasă, și Xantipa n’avea nici o fărâmă de pâine în dulap, nici un ban în posuar, iar cusapul, pitarul și bacalul refusa a mai da pe datorie, este aci pre de mirat dacă domnul profesor n’a fost priimit de soția sa cu o față voiosă? Ași fi forte curios să ved dacă domnii profesori de aitî ar instrui gratuit și nu ’și ar umfla cum se cade punga pentru întreținerea casei, ce ochi le-ar face gingașele lor soții sau cum ar întrebuința ele miraculosa musculatură a limbei lor ?! Xantipa însă îngrija, fără murmură, pentru întreținerea menagiului și făcea tot ce putea pentru împlinirea trebuințelor iubitului bărbat. Fireșce că mai mulți părinți avuți, ai căror copii învețau la Socrat, se aretară recunoscători și ajutau câte o dată pe biata femee. Să ne întorcem acum la plăcuța și curata căsuță a filosofului nostru. Podina este acoperită cu o rogojină, pe ferestră sunt ele cu plante înflorite, afară înaintea ferestrei se legănă strugurii in bolta desă care umbreșce interiorul căsuței. Pentru a treia oră Xantipa intrase în casă prefecându-se că are trebă dar numai și numai ca soțul ei să facă o pausă în studiu. Din mișcările și atitudinea ei se vede că este ceva extraordinar, fiind cărîde cu bucurie și tot se uită cu amor la scumpul bărbat. Dar ați mai verzut o deosebire atât de mare între doi soți ? ! Xantipa este jună, frumosă și cochetă. Fiecare din trăsurile ei este o rația vie a frumuseței grece. Farmecele cu carigrațiile au înzestrat-o din legați, strălucesc cu lină vioiciune pe fața ei rumenă și răpitore. Nu ne îndurăm de a .ridica .. . de la acest ideal de frumusețe și a o îndrepta către bărbatul ei. Vedeți aci pe renumitul filosof cu capul lui cel mare și pleșuv, cu sprincenele stufose ca cum și le-ar fi lipit pentru a speria pe copii, cu ochii adânciți și uitătura țintă, cu nasul lat și cârn, cu buzele grase ca de Etiop. O <rel ! cum s’a putut ca fata cea mai frumosă din Athena să iubescă un asemenea urît ? Nu este