Timpul, aprilie 1890 (nr. 111-135)

1890-04-01 / nr. 111

DUMINECA 1 Aprilie ABONAMENTELE n toata țara, pe au . . „ „ pe 6 luni . „ pe 3 Juni . Pentru streinătate pe an. 40 lei 20 „­10 „ 60 „ stionamentele se prim­esc la Administrație DN EXEMPLAR 10 BANI Ü Director politic M. PALEOLOGU EDITIA DE DIMINEATA ANUL­UI No. 111 ADONCIORI SI INSERTIUNI I Linia 30 litere petit pag. IV . 1.40 Reclame pag. III.....................1.50 II AN CINCI­URI­LE SI INSERȚIILE sunt exclusiv primite la administra­ția ziarului, Calea Victoriei, No. 54. IN PARIS la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. SCRISORILE NEFRANCATE NU SE PRIMESC MANUSCRIPTELE NEPUBLICATE LE ARD m m to MM 1801) DI PARTID DECADENT Este in estetică o lege, după care decadența in artă incepe atunci când artistul incetează de a mai privi natura, de a avea cultul adeverului, când el nu mai lucrează de­cât cu formule gata, cu rețete imprumutate ex­perienței epocilor glorioase. Ar­ta nu mai e atunci de­cât un­ procedeu, rutina inlocuește ob­servația și inspirația personală- Artistul nu mai creiază, el fa­brică. Dacă legea aceasta e indiscu­tabilă in artă, ea nu e mai pu­țin adevărată in politică. Avem tocmai sub ochi un exemplu hotărâtor. Iată un partid, partidul libe­ral, care pretinde că incepe o viață nouă și care, renunțând de a cerceta nevoile reale ale națiunei, infățișează toate sem­nele decadenței. El crede că poate trăi numai pe un fond învechit de teorii, împrumutat in­ totu epocei glorioase a partidului li­beral, teorii cari insă nu se mai potrivesc cu starea reală de as­­tă­zi a țarei. Idei­le­ lui apar a­st­fel in ochii tuturor ca niște clișeuri înve­chite, programul, sau mai bine programele lui, nu sunt de­cât demodate banalități. A avut și partidul liberal un moment in care apariția lui pe scena politică era legitimată și chiar de trebuință, — alt­fel nu numai că n’ar fi avut viață, dar nici nu s’ar fi născut. [Nenoro­cirea acestui partid stă insă in aceea, că ’și-a păstrat idealul in trecut, că a rămas cu ochii a­­țintițî in urmă, fără să observe că societatea mergând inainte a ’nceput să simtă alte nevoi, să aibă alte aspirații. Revendicările liberalilor de o­­dinioară sunt a<fi o realitate. A vorbi astă­zî pentru dobîndirea lor, este un anachronism și ni­mic mai mult, ba incă un ana­chronism pe care liberalii noș­­trii îl fac cu știință și dintr’un calcul greșit și nenorocit. In adevăr, cu ce se prezintă acum noua înjghebare a libera­lilor? Ei pun in fruntea elasti­cului lor program «respectarea libertăților publice,» ca și cum aceasta ar fi ceva nod, ceva după care năzuește națiunea ca după o lipsă. „ Respectarea libertăților publi­ce? Dar cine cutează să vor­bească i­­potriva acestui prin­cipiu ? Unde vor găsi liberalii un adversar acestei cerințe? Noi nu cunoaștem nici unul, și a­­fară de cazul când ei­­ și-ar fa­brica un adversar din senin, vor putea umbla multă vreme după un vrășmaș, el nu va apare. Inchipuiți-ve că in Germania unde există sufragiul universal s’ar ridica un partid care ar în­scrie pe steagul său­­• « Vom lupta pentru căpătarea sufragiu­lui universal!» Ce ar glice alegăto­rii despre un asemenea om? Toate Constituțiile după 1789 recunosc suveranitatea națională. Ce ați zice de un partid, care n’ar avea alt program de­cât tocmai această suveranitate? Nu tocmai așa ni se prezintă și programa liberală. Ei cer as­­tă­zi un lucru dobândit de atâta vreme, se uită la trecut și nu bagă de seamă că fie­care ține in mână prețiosul dar ce ei fă­găduiesc. E semnul decadenței. De ne­voile reale și­­ actuale, nici o vorbă. Nici un cuvânt despre chestiunile agitate de restul mu­ritorilor, nici pomeneală de ziua de azi, totul se raportează la trecut. Dar cel puțin aceste cerințe au ele meritul unui procede­u o­­riginal? Nici atâta. Ele se pre­zintă sub o formă învechită ca și fondul, o formă care face că indată ce aceste cerințe se ma­nifestează, grotescul ese in evi­dență. De pildă, ni se spune că gu­vernul acesta vrea să fie popo­rul in întuneric! Ei bine, «acest guvern» a făcut să se voteze in­­tr’un singur an numai doue mi­lioane spor la bugetul instruc­­țiunii publice, se strigă că suntem amenin­ța­ți­, de -a fi prada str­ăinilor! De­sigur uită că nu mai suntem cu 50 de ani in urmă , se vorbește de libertățile pu­blice călcate in picioare! Ați ui­tat că guvernul colectivist a că­zut de mult! Și toate acestea se prezintă îm­brac­te in aceeași fraseologie de­șartă , in aceeași formă pom­poasă, al cărei secret nu’l cu­nosc de­cât politicianii de pro­fesie. Gând dlar fondul nu se potri­vește de loc cu realitatea și forma e invechită, când tot calabalî­­cul se hrănește din capitalul vre­mil­or trecute,—­firește că deca­dența reese la fie­c pas. Dar cercetând psih­ologia a­­cestei politici, mai dăm și peste alt­ceva. E vorba de interesul ce pun oamenii aceștia, pentru ca să evite de a scoate vre-un cuvânt asupra chestiunilor ce interesează astă­zi Națiunea. Firește, când un partid nu știe ce are să facă a doua zi după venirea lui la putere—cum a declarat d. Fleva la o intru­­nire mai deunăzi,—el nu poate afișa de mai inainte nici o idee,­ nu poate lua nici un angaja­ment. ‘Și de­și puțin le pasă de contradicții, totuși caută să râ­mâne mai bine intr’un vag foarte comod, de­cât să se lamurească. Câte­va fraze aruncate cu en­­tusiasm, lingușirea patimelor a­­legătorilor, prețuesc mai mult in ochii lor de­cât toate expli­cările france, categorice, iată pentru ce credem noi, că dacă decadența a cuprins parti­dul liberal, nu e mai puțin a­­devărat că in afară de boala utopiei, găsim și germenul min­­ciunei. TELEGRAME Serviciul Agenției IC­e in ă­n­c Austro-Univiria Budapesta, 10 Aprilie. — Pester Lloyd află din Berlin că in urma schimbului de idei foarte activ ce s’a făcut intre gene­ralul Caprivi și d. de Kalnoky, ori­ce pre­supunere de schimbare in politica austro­­germană trebue să fie respinsă; înțelege­rea e perfectă intre Germ­ania și Austro- Ungaria. S'a recunoscut prin note diplo­matice schimbate că politica orientală a Austro-Ungariei ar conserva deplina sa li­bertate de acțiune in această direcțiune. De altă parte, Germania ar conserva la rândul ei ori­ce libertate de acțiune față de Francia. Explicațiunile intre generalul Caprivi și d. Crispi s’au făcut in­ același sens. O bună parte din resultatul acestor ne­gocieri trebue să fie atribuită acțiunii am­basadorilor Germaniei ia representanlul împăratului Wilhelm pe lângă împăratul Franz-Iosef. D. de Solms, ambasador pe lângâ Regele L­mbert, va merge la Berlin ca să dea cancelarului raportul său. Francia Paris, 10 Aprile. — Consiliul de miniștrii a făcut pentru 27 Aprilie­ alegerile muni­­ci­pale. Greva din Saint-Blois s’a sfărșit. 10 Aprilie. — Ministrul de resbel, d. de Freycinet, va presinta peste puțin semnă­­turei președintelui Republicei, decretul care regulează inspecțiile corpurilor de armată. — Le Temps anunță că consiliul pentru epizootie ar fi decis să nu admită ca vi­tele cari provin din țările bântuite să sosească la La Villette in vagoane căptu­șite cu plumb, dar ca să fie supuse intr’un mod pi.zi.Vi­­tu -G o alm­inare riguroasă, in oare­cari localități hotorîte. Elveția Berna, II Aprilie.— Se asigură că obli­gațiunea de a se prevedea ca un pașa­port la trecerea graniței franco-germane va fi suprimată in eurem­. Engiltera Londra, 11 Aprilie. — Banca Engliterei a redus scumptul la 3 ,jum. la sută. PROIECTELE DIRECȚIUNII CfLIILOR FERATE Acum un an, Corpurile Legiuitoare au­ hotărît înființarea unui fond de re­­servă al drumurilor de fer. Deși anul trecut o parte din sumele ce trebuiau să alimenteze acest fond au­ fost luate de la destinația lor, pentru a echilibra budgetul, totuși direcția căilor ferate dispune pentru moment, de o sumă de 1,200,000 lei. Această sumă va fi intrebuințată a­­nul acesta, in cumpărarea a 50 va­goane noui de petroleu, și in trans­formarea gării de lat Buzeu. Intru­cât privește această gară, clădirea chiar a gării nu va fi schimbată. Insă se va clădi un deposit de locomotive și se va lărgi foarte mult, prin impor­tante exproprieri, spațiul unde își fac trenurile evoluțiunile lor. Acesta parte a gării este cu totul insuficientă, fiind dată mișcarea marfe de trenuri ce e­­sistă la Buzău. Pe lângă aceasta, ga­­ragiul trenurilor de marfă devine im­posibil din cauza marei circulațiuni a trenurilor. O altă lucrare importantă care se proiectează de direcția drumurilor de fer, e transformarea gării centrale din București. Acest proiect se află in stu­diul biuroului tehnic al lucrărilor noui de la direcția drumurilor de fer. Gara de București care a fost fă­cută acum 20 de ani, pentru 900 ki­­lometri de drum de fer ce o aveam a­tunci, a ajuns cu totul insuficientă pentru o circulație pe un parcurs de circa 2500 kilometri, cât avem azi. Cu gara pe care o avem azi, suntem ex­puși la numeroase accidente , suntem lipsiți de o gară suficientă pentru mărfuri și suntem puși in neputință de a expedia trenuri, independente unele de altele, in diferitele direcțiuni: Ver­­ciorova, Roman, Călărași, Giurgiu etc. In vederea necesităței absolute de a avea o gară mai spațioasă, s’a stu­diat patru proiecte care sunt cele ur­mătoare : Primul proiect. Gara se va clădi pe locul ocupat azi de ateliere, iar atelierele vor fi instalate intre Bucu­rești si Chitila. b b Al 2-ea proiect. Este același ca și primul proiect, cu deosebire că se creiază o cale directă pentru mărfuri. Al S-l­ea proiect : Se creiază dife­rite niveluri pentru trenurile care merg in diferite direcțiuni. Ast­fel u­­nele trenuri vor putea trece unele peste altele. Acest proiect reclamă o înălțare a gării cu 4 jumătate metri. Al L-­ea proiect . Gara ar fi insta­lată la Procopoaia, pe Bulevard. Gara de mărfuri și atelierele ar fi instalate pe localul gării actuale. Această din urmă soluțiune pare a fi cea mai satisfăcătoare. Toate a­­cestea nu sunt însă de­cât proiecte, și nimic nu e până aci hotărît defi­nitiv. Aflator. mun iiE Jish­ii Am anunțat zilele acestea că Pala­tul de Justiție a cărui clădire se va incepe in vara aceasta, a fost dat­ 1­ lui architect Ion Mincu, și că o comisiune compusă din d-nii N. Cerchez, Capu­­tineanu și Sc. Vârnav a fost instituită spre a fi consultată, la trebuință, a­­supra importantelor lucrări ale acestei clădiri. Putem anunța acum pe cetitorii no­ștri, că execuția lucrărilor Palatului de Justiție se va face după planurile d-lui architect Ballu. Aceste planuri au fost aprobate de comisiunea teh­­­nică a ministerului de Justiție și nu li s’au făcut de­cât neînsemnate mo­dificări de detalii. D. Ballu care a fost chemat inadins la B­ucurești, a vizitat locul din fața Bisericei Do­rinei Balașa pe care se va clădi monumentalul Palat. D. Ballu a găsit acest loc foarte frumos și pro­priu, și a rămas definitiv hotărît ca să se construiască pe el Palatul Ju­stiției. Câte­va mici exproprieri vor fi necesare. Palatul Justiției care va fi una din cele mai frumoase și mă­rețe podoabe ale Capitalei noastre, va avea două fațade, una pe cheiul Dâm­­boviței și cea­laltă pe Calea Rahovei. Planuri, detalii, ornamentații exte­rioare, decoruri interioare sunt de toată frumusețea atât prin modul ar­tistic cum vor fi executate precum și pentru bunul gust ce a știut d. Rallu să puie­m­ compozițiunea lor. De altă parte, directorul lucrărilor, d. archi­tect Mincu, care deja posedă trei me­dalii de aur din Franța obținute la diferite concursuri de arh­itectură, este o garanție că Palatul nostru de Justiție va fi executat cu toată îngri­jirea și conștiința ce d. Mincu știe să puie­m­ lucrările sale. Devizurile și castele de sarcini sunt gata și nu se așteaptă de­cât trecerea sărbătorilor Paștelor pentru a se pu­blica licitațiuni pentru diferite mate­riale și feluri de lucrări. Atunci vom putea da cetitorilor no­ștri mai multe detalii asupra acestei importante lucrării. Aflatot TRANSPORTUL GRÂNELOR Multe pagube a suferit agricultura noastră in anii din urmă, din cauza greutăților ce intâmpina transportul produsurilor ei la punctele de expor­­tațiune. Aceste greutăți proveneau din cauze multiple, atârnând una de alta, și cari trebuiau să­ fie inlăturate toate pen­tru ca reul să­­ dispara. Lipseau vagoanele, și grânele nepu­­tând fi incărcate la vreme, trebuiau să rămână in depozit prin gări. In gări lipseau locuri acoperite pen­tru depunerea grânelor in adăptarea incărcărei lor, și cea d’anteiű plone putea aduce pagube enorme. Să pre­supunem că ar fi fost destule vagoane; nu creau destule mașini pentru a le trage. Să presupunem incă că și nume­rul mașinelor ar fi fost suficient. De­părtarea stațiunilor unele de altele înși­rate pe liniile pe cari grânele se in­­drumez mai mult, nu permitea expe­dierea numărului necesar de trenuri. Est­ timp, agricultura va fi scutită de perderile la cari­era expusă până a­­cum. In toate stațiunile șoproane spa­țioase, bine acoperite, bine pardosite, vor permite păstrarea ori­cât de mult timp grânelor încredințate căilor fe­rate pentru transport. Nouă sute de vagoane m­oi de măr­furi—cele in constructiune la Saint­­- Denis lângă Paris—vor face ca rămâ­nerea productelor prin gări, să nu mai fie nici o dată îndelungată. Patru­zeci și cinci de locomobile puternice, cu cari parcul materialului rulent al căilor ferate va fi intărit, și construcțiunea unui număr de halte intermediare pentru încrucișarea tre­nurilor, vor permite expediarea unui număr ori­cât de mare de trenuri. De ce toate acestea nu s’au făcut pân’acum ? Administrația precedentă a căilor ferate era a tot putinte; ori­ce cerere ar fi adresat guvernului, nu ’i-ar fi fost refuzată. De ce n’a uzat de puterea ei ? Dacă in iluoî ani, noi in mijlocul atâtor greutăți am putut face toate cele ce am enumerat mai sus, ce n’ar fi putut face predecesorii noștri, cari liberi să risipească banii Statului fără temere de pedeapsă pentru chel­­tuelile chiar cele mai netrebuincioase, cele mai extravagante, n’ar fi fost im­­pedicați de nimeni a cheltui ori­cât pentru interese atât de vrednice de ținut in seamă, ca acele ale agricul­turei. UN PERICOL NATIONAL Un mare eveniment se anunță pe ori­zontul sumbru al politicei interne a acestei țări. Nu credeți că e vorba de vre-o nouă puoare, nici de vre-un nou program libe­ral. E alt­ceva, mai important, mai teribil și mai revoltător: Ziarul România“ se reorganizează! Am văzut era zidurile triste ale Capita­lei pecetluite cu afișuri verzi; am văzut masse compacte de cetățeni, citind cu în­fiorare aceste afișuri pe care nici Agenția Havas n’a cutezat să pună ștampila’s sa­crilege ; am vezut bărbați, femei, copii, salahori de la binale ca și bragagii, toate clasele sociale fără deosebire de sex și de etate, rémânând uimite in fața acestei fu­neste prevestiri. Ca un al doilea avertis­ment aruncat Sodomei și Gomorel, Ro­mânia anunță că va preface un neant ce

Next