Timpul, iunie 1891 (nr. 121-143)
1891-06-01 / nr. 121
diția Al doua s» r ■ m M" Tw ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 121. ABONAMENTELE: Pentru streinătate, un an .... 60 lei Sa film |||jpp | j |Sa^g |p||iL_. Redacția și Administrația pp|| ȘMI J W H3 IpS J ,J 43, — Calea Victoriei, — 43 ■ WMwB a «*4L» Wm ~ ^Wi Un exemplar IS Unni SAMBATA 1 IUNIE 1891. ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.. Reclame In Paris ar Havas, 8 a mm« rSfi Red#ți Un 0.40 1.50 2.50 rimesc la Agenția istrația i, 43 5 Bani Guvern de desconcentrare S’a dat guvernului generalului Manu porecla de concentrat, iar partizanilor sel aceea de concentrați. Această numire a fost provocată de năzuințele ministerului Manu de a uni laolaltă toate elementele conservatoare, de a concentra toate forțele și toate valorile partidului conservator, pentru ca prin o împreună lucrare la conducerea afacerilor Statului să se obțină cea mai mare sumă de rezultate practice pe teremul progresului național. Căci aceste rezultate nu se pot dobândi de un partid decât atunci când în sânul său domnește buna înțelegere, iar în capul său buna pricepere. Deși succesul ministerului Manu nu a fost decât parțial și vremelnic, tendința și scopul pe care îl urmăria nu rămâne mai puțin lăudabil și porecla de concentrați ce s’a dat partizanilor séí, departe de a fi o ocară pentru ei, constitue din contra, un renume, ca să ne servim de o figură întrebuințată de marele nostru poet Alexandri. Dacă însă am voi să facem o paralelă între ministerul Manu și cel actual, care, prin tendințele sale ca și prin compunerea sa, pare a fi o antiteză a celui d’întâi, ar trebui sa’l comparăm cu acele corpuri din natură care exercită o influență repulsivă, în opoziție cu corpurile care exercită o influență atractivă. Și pentru ca cuvântul repulziv să nu fie luat de unii în înțeles prea rot, iar pe de altă parte pentru ca să întrebuințăm un curent care să fie în opoziție directă cu porecla dată partizanilor noștri, credem că ministerul actual ar merita prea bine numirea de desconcentrat, ca unul care lucrează din răsputeri la desconcentrarea, la împrăștiarea elementelor conservatoare, și încă — o putem spune cu toată modestia ce ni se impune — a elementelor celor mai bune. Căci, guvernul actual, după ce că nu reprezintă decât o mică fracțiune a partidului conservator și are mai mult decât oricare necesitatea—dacă voiește să producă ceva— de a recurge la concursul celor lalte fracțiuni conservatoare — apoi, rătăcit de încrederea oarbă pe care o are în forța numerică a majorităților sale din Parlament, nu numai nu face nimic ca să-și asigure sprijinul bine-voitor și desinteresat al bărbaților de valoare din partid, dar încă face tot ce poate ca să’i indispună, să’i depărteze, să și-i înstrăineze din ce în ce mai mult. Astfel, campania înverșunată pe care guvernul a întreprins’o prin organele sale acreditate în contra grupului junimist nu poate avea altă tendință și alt rezultat decât acela pe care’l semnalăm mai sus, adecă desconcentrarea din ce în ce mai pronunțată a elementelor conservatoare. Nu’i este permis unui guvern și încă unui guvern conservator a lua o atitudine semeață, arogantă și de desconsiderațiune față cu nici un partid sau grup politic; cu atât mai puțin însă o asemenea atitudine s’ar putea justifica din partea unui guvern față de niște oameni politici cu care a conlucrat până mai ori și cu care a putut duce la îndeplinire fapte de guvernământ și reforme ce nu pot decât să onoreze partidul din care și unii și alții fac parte. A procede astfel este a aduce scădere întregului partid și a micșora valoarea faptelor cu care toți membrii săi se mândresc, când se pun în fața partidului diametralmente opus. Pe de altă parte este a risipi forțe de care partidul, dacă nu se poate servi pentru moment, trebue cel puțin să aibă prevederea și prudența de a le menaja pentru viitor Această menajare se impune cu atât mai vîrtos unui minister compus ca acela al d-lui general Florescu și care ne amintește cabinetul d-sale din 1876 pe care-l ilustrau miniștri ca d-nii Vioreanu, general Tobias Gherghel, Orescu și bătrânul Cornea. Când un guvern e redus a avea ca înalți sfetnici pe d-nii Esarcu, Ghederi și Mariu Izvoranu, cel mai puțin lucru ce i se poate cere este ca să fie modest și să se silească ca cel puțin prin această virtute, în lipsă de alte calități, să își asigure bună-voința și toleranța grupurilor din aceeași familie politică. A împinge însă la desconcentrarea și mai pronunțată a partidului, este a se arunca de bună voe în prăpastie, ce proiectul de conversiune a datoriei sărbești a fost părăsit din cauza situației generale monetare. Un mare prânz s’a dat azi la curte în onoarea d-lui Trcopis în prezența miniștrilor și a mai multor notabilități. Mâine se va da banchetul coloniei Grecești. Banchetul societății Sf. Sava s’a părăsit din motive politice. Paris. Îl Iunier’o 60 de plângeri s’ar fi adresat parchetului în contra d-lui Ferdinand de Lesseps, a fiului său Carol și a doi alți membri din consiliul de administrație al Panamei; s’ar fi îndreptat urmăriri în contra lor în virtutea legei din 1867 asupra societăților, motivate de ultimele emisiuni. Această știre nu e încă confirmată. Viena, 11 Iunie Comisiunea budgetară a adoptat legea financiară. Raportul constată un escedent de 3,798,524 fiorini. Budgetul din 1891 este cel mai favorabil de când cu era constituțională. Adăugând la această cifră cele 4 milioane de întrebuințat în amortismente escedentul adevărat se urcă la 7,798,524 fiorini. TELEGRAME Viena. 11 Iunie Prințul Ferdinand a vizitat pe sora sa, arhiducesa Clotilda care se află în Ungaria ; el e așteptat azi la Viena. Liv rpol, 11 Iunie. După niște știrii primite din Luango, toți membrii expediției franceze care plecase sub direcția d-lui Krempel pe la sfirșitul lui Iulie 1890 spre lacul Tread au fost măcelăriți de indigeni. Albii au fost mâncați. Londra, 11 Iunie. Activul lichidației Baring întrece pasivul probat cu D/2 milion lire. Londra 11 Iunie. Lord Salisbury a adresat o scrisoare dlui Rotschild pentru a-l face cunoscut că va întreba pe ambsadorul englez din Costantinopol dacă o interveniere engleză pe lângă Sultan ar favoriza afacerea colonisării evreilor ruși în Palestina. In cazul afirmativ sir Withe va interveni. Lisabona, 11 Iunie Convenția anglo-portugeză s’a semnat. Belgrad, 11 Iunie Guvernul a renunțat la convocarea unei sesiuni extraordinare a Scupcinei de care Taxa Hârtiei D-nii D. Gr. Costa-Foru și Cazzavillan au înmânat d-lui Vernescu, ministru de finanțe, următoarea petițiune: D-le Prim Ministru, D. P. P. Carp, în raportul său asupra noului tarif vamal autonom, între altele, zice: „Prima preocupație a noastră a fost să ne ferim cât se va putea de sisteme absolute și să nu producem o lucare care ar fi fost exclusiv protecționistă sau exclusiv liber schimbistă. Avem convingerea că nici unul nici altul din aceste sisteme nu conțin întregul adevăr și că, ori pe care l’ar adopta, ar fi o gravă eroare de a nu ține seamă de timpul și de împrejurările în care îl aplici și de starea economică a țărei în care vrei să transformi teoria abstractă în o realitate practică. „Din lucrarea noastră, veți putea constata, domnule ministru, că nu am stabilit taxe urmate de import, decât față cu acele obiecte cari încep a fi produse în țară. „Intru cât privește gradul până unde acest ajutor trebue să meargă, comisiunea a fost de părere că nu e în intersul nimănui nici al producătorului nici al consumatorului, de a stabili taxe așa de urcate, încât ele să înființeze niște adevărate monopoluri ce ar esclude posibilitatea progresului. Numai dacă producțiunea română este cel puțin egală cu producția similară străină, ea are dreptul la protecția noastră și nu am căutat să înlăturăm decât pedicele ce nasc din inferioritatea unei industrii născânde, fie sub punctul de pvedere al varietăței capitalelor, fie sub punctul de vedere al unei mari d’oeuvre necesarmente mai scumpe acolo unde deprinderile industriale nu sunt încă puternic înrădăcinate.“ Citind acestea, domnule ministru ne-am bucurat foarte, însă examinând apoi în amănunt întregul proiect de tarif, am constatat că unele dintre nouăle taxe nu corespund de loc cu vorbele de mai sus. Pentru a ve da un exemplu, vă vom vorbi dspre unele articole cari privesc de aprope, nu numai pe noi ziariștii, ci și întreg viitorul cultural al poporului român. Să începem cu hârtia ordinară de tipar. Hârtia de tipar o putem aduce din Germania cu 29 pfenigi, adică cu 36 centime chilogramul;—ei bine, în noul tarif această hârtie se taxează cu 30 bani chile, ceea ce face 95 ° la asupra vaderei. Și nu numai atât, dar camera de comerț, circumscripția București, în urma propunerii membrului ei d. Mirea, fabricant de hârtie, cere ca această taxă să fie ridicată la 40 centimebile, adică la 115 °/o asupra valorii. Nu se pare, d le ministru, că această taxa e exorbitantă și că ar crea un adevărat monopol în favoarea a 3—4 persoane și în paguba țărei întregi ? Dacă fabricanții noștri s’ar mulțumi a ne vinde hârtia cu cel mult 60 bani chilr în loc de 36 cum se vinde în străinătate, n’am avea nimic de zis, deoarece și noi dorim să se proteagă industria națională. Fabricanții noștri însă, folosinduse de taxa prea urcată, caută să ne exploateze, vânzându ne hârtia proastă—cum ne-o procură chiar acum—cu un preț aproape întreit decât se vinde în străinătate hârtia bună. Iată, în adevăr, ce socoteală își face fabricantul: „Hârtia se vinde în străinătate cu 36 cent. chilo; vama este 40 bani chilo; transportul 10 bani.—ceea ce face 86 cent. chilo.— Vé vom vinde prin urmare hârtia cu 84 cent. chilo“. Și, așa, cred domnii fabricanți, că acordă mari avantagii publicului. Domnule ministru, înțelegeți bine că acest calcul e o adevărată derîdere. Ce e drept, în România, la main d'oeuvre costă mai scump decât în străinătate, dar în schimb, fabricantul nostru e scutit de orice dare către stat, are transportul scăzut pe căile ferate, materiile prime scutite de vamă, și alte avantagii, cum, de exemplu e fabrica de la Letea care are un contract cu statul ca sâ’l furniseze hârtie, în timp de 10 ani, cu 1 leu și 7 cent. chile—adică cu un preț de trei ori mai mare decât ar putea să și-o procure din străinătate. Să vedăm un exemplu: Când brutarii scumpesc pâinea, pe nedrept, lăsând în suferință lumea, primăria fabrică ea însă’și pâine, ca să scadă prețurile la o normă echitabilă, ce ar trebui să facă statul, față cu fabricanții de hârtie, când, sub pavăza taxelor mari vamale, ne exploatează? Aceasta mai ales având in vedere că hârtia e un obiect de primă necesitate pentru alimentația intelectuală a poporului, precum pâinea e pentru hrana lui materială. Mai mult decât atât, taxarea urcată a hârtiei face iluzoriu unul din principiile fundamentale ale constituției, care proclamă libertatea presei.—Ce în adevăr, ar fi această libertate, când vom scumpi așa hârtia de tipar, încât prin prețul lor urcat cărțile și ziarele ar reveni neaccesibile publicului ? Avem onoarea, domnule ministru, de a vă face următoarea propunere: care, credem va pune capăt reului: Sau trebuie scăzută taxa vamală la 15 bani pe khilogram, ceea ce reprezintă 45 la sută asupra valorii, sau să se stabilească un tarif echitabil—cum există în alte țări—după care legalminte să fie obligat fabricantul de a vinde produsul cu un câștig rezonabil, sau în fine, mai bine încă să se scutească de vamă cu totul hârtia și să dea o primă de încurajiare fabricanților. Cea din urmă propunere credem că e preferabilă, căcieftinătatea hârtiei ar aduce scăderea prețului cărților și al ziarelor și astfel s’ar înlesni cu mult răspândirea culturii in popor. Cu această ocazie, d-le ministru, s’ar ușura realizarea și a mărețului principiu al constituției, care proclamă instrucția gratuită, căci, ce folos că această gratuitate e proclamată, pe câtă vreme scumperea hârtiei ar face grea procurarea de către săraci a cărților de citit, care ar costa prea mult după noul tarif îndoit. Adoptând una din propunerile noastre, d-le ministru, acest mare inconvenient ar fi înlăturat și s’ar face un adevărat bine pentru cultura poporului. E de observat încă că actualele fabrici ale noastre nu sunt în stare de a produce decât o foarte mică parte a hârtiei de care e nevoie mai cu sumă în timpul ernei, când apa înghiață această dificultate crește în chip îngrozitor. Și cerneala de tipar, de la 10 bani chile e ridicată, după noul tarif, la 20; deoarece acest articol nu se fabrică deloc în țară, credem că ar fi de folos ca să se scutească de orice taxă vamală,—sau cel puțin să se menție taxa de până acum. Siguri că veți lua în considerație aceste drepte cereri, vă rugăm, domnule ministru, să primiți încredințarea prea osebitei noastre considerații. Ziarul Bucrest, C. Gr. Costa Foru ; „ Românul, Vintilă C. A. Rosetti; „ Independ. Roum., G. M. Lahovary; „ Liberte Roum., A. A. Beldiman; „ Timpul, A. Ciurcu ; „ Telegraful Român, I. C. Bibicescu; „ România D. Roco; Rațiunea, G. I. Dianu; Resbiul vechiü, Theodor Bauer; Lupta, C. Bacalbașa ; Răsboiul, M. Papamihalopol; Ad-verul, Thoma Basilescu ; Gazeta Nouă, Teodor Rădulescu; Universul, Luigi Cazzavillan; Curierul Financiar, M. Minovici; Cooperatorul rom., C. Butculescu; G .z. Poporului, C. Dobrescu-Argeș; Revista Nouă, Constantin Ghionis; Cimpoiul, Fr. Damă ; Funcționarul, Theodor Jeremie ; Sylloghi, I. Rubinis; Bukarester Tigblatt, D. Margulies; Rumaenischer-Lloyd; Schlesinger, care tind silințele liberalilor-conservatori, este posibil de obținut, mulțumită stabilirii dinastiei. Presa streină despre fortificațiile noastre Correspondența politică publică o scrisoare din București care aprobă votarea întregii sume necesare pentru a termina și a urma fortificațiile. Această sumă va fi repartizată pe 3 ani, dar ea va permite să se facă totalitatea comandelor și să evite perderile cari provin din scumpirea anuală a acestui material. Ar fi fost de dorit ca să se fi lucrat astfel încă de la început. Scrisoarea insistă asupra caracterului defensiv al fortificațiilor. Sistemul de apărare al țării face parte din politica națională pe care toate guvernele din oriși ce partid o urmează. Caracterul constant al acestei politici la Gestiunea româna Un articol al revistei „Secolul al douăzecilea“. — Românii din Ungaria și luptele lor.—Viitorul gestiunei române. — Prietenia austro-română. —Teoria unităței naționale. Importanta revistă politică-literară Das Zwanziste JahrhundeH (Secolul al douăzecilea) din Berlin, a publicat deunăzi sub titlul Cestiunea română un lung articol in care se ocupă cu multă cunoștință și competință de situația creată Românilor din Ungaria și Transilvania. Revista germană începe spunând că foarte puțin s’a vorbit până acum în vestul Europei despre această cestiune, care până azi n’a jucat așa zicând nici un rol în politica generală. Ea era privită ca o afacere internă austro-ungară, și nu a preocupat de loc spiritele dincolo de stâlpii negri-galbeni de la frontieră, pentru că clica ungaro-semită, în mânile căreia se află presa austroungară, și-a dat toată silința ca sfera și însemnătatea acestei cestiuni să nu ajungă la cunoștința sumei de dincolo de cercurile direct interesate. Cestiunea română însă, ca toate cestiunile mari politice cari se pun la sfirșitul veacului al 19-lea, nu poate să nu intereseze, mai curând sau mai târziu, lumea politică. Revista germană explică publicului său însemnătatea și rolul elementului românesc în orientul Europei. Ea face apoi istoricul luptelor purtate de Românii din Ungaria și Transilvania pentru egala lor îndreptățire cu celelalte naționalități în țara poliglotă în care ei sunt băștinași. Peripețiile acestor lupte și puținul lor rezultat, în fața brutalității celor ce dețin puterea în regatul Ungariei, sunt espuse cu desăvârșită cunoștință de cauză. Tendințele și mijloacele de maghiarizare, îndestul cunoscute cititorilor noștri, sunt înfierate după cum merită. Secolul al douăzeailea urmează apoi astfel: După convingerea noastră, dorința istorica a timpului nostru este, că grupurile înrudite de popoare, cari au fost despărțite de confrații lor, caută cu o putere iresistibilă să se unească într’o legătura națională nedespărțită cu acestea și că în statele naționale e o dorință puternică pentru câștigarea părților, unde se află confrați de-ai lor. Ivirea cestiunei române ne dă o dovadă vie și ne întărește teoria noastră, că o liniște politică relativă în Europa numai atunci va fi rezolvată pe deplin, adică, când se vor delătura neînțelegerile, ce există încă între formațiunile de state și despărțirea ce este între grupurile de popoare naționale, cari odinioară au fost unite împreună. Numai atunci,trecând cu vederea asupra pretențiunilor cestiunei naționale din alte puncte ale continentului nostru, dacă în peninsula balcanică și în sud-estul Europei, socotit fiind aici și Austro Ungaria, formațiunile actuale în parte nenaturale se vor desface în state naționale, cari ar putea să rămână chiar cu tradițiunea, ca două sau mai multe state să fie unite sub un sceptru cu autonomia administrațiunei și a legislațiuneî,numai atunci nu va mai fi cestiune orientală în Europa. După părerea noastră, și cestiunea română va fi numai atunci rezolvată, dacă Ardealul, Bucovina și Basarabia sudică, unită cu regatul României, va forma statul național român al viitorului... Și până atunci însă revista germană crede că o rezolvare cât mai grabnică a chestiunei române în marginele monarhiei austro ungare se impune. Ceea ce cer Românii din Ungaria nu e deloc greu de înțeles nici de împlinit. Ei nu doresc decât ceea ce și Ungurii doresc pentru dânșii și ceea ce ungurii vor fi până în cele din urmă și siliți să le acorde, pentru că „milioane de oameni nu se zdrobesc“. Revista germană mai stăruiește un sfârșit asupra importanței pe care cabinetul din Viena, dacă vrea să țină lipită România de alianța întreită, trebue s-o dea cheietiunei române. Bărbații politici din România, zice ea, vor primi cu mulțămire orice îmbunătățire a soartei conaționalilor lor din Ungaria și Transilvania. Astfel însă alipirea de alianța întreită le va fi grea. Secolul al douăzecelea termină zicând : „Românii pot fi încredințați că toți acei oameni politici ai Germaniei cari au înțeles primejdia europeană de la răsărit și văd că numai pe baza unei transformări strict naționale a statelor din mijlocul și din sudul Europei poate ca să se înființeze adevăratul bulevard de popoare pentru apârarea cu succes a oricărui atac înpotriva culturei și moralității europene din vest, și vor urma cu atențiune, cu interes și gata