Timpul, iunie 1891 (nr. 121-143)

1891-06-01 / nr. 121

diția Al doua s» r ■ m M" Tw ANUL AL TREI­SPRE­ZECELEA.—No. 121. ABONAMENTELE: Pentru streinătate, un an .... 60 lei Sa film |||jpp | j |Sa^g |p||iL_. Redacția și Administrația pp|| ȘMI J W H3 IpS J ,J 43, — Calea Victoriei, — 43 ■ WMwB a «*4L» Wm ~ ^Wi Un exemplar IS Unni SAMBATA 1 IUNIE 1891. ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV.. Reclame In Paris ar Havas, 8 a mm« rSfi Red#ți Un 0.40 1.50 2.50 rimesc la Agenția istrația i, 43 5 Bani Guvern de desconcentrare S’a dat guvernului generalului Manu porecla de concentrat, iar partizanilor sel aceea de concentrați. Această numire a fost provocată de năzuințele ministerului Manu de a uni la­o­laltă toate elementele conservatoare, de a concentra toate forțele și toate valorile partidului conservator, pentru ca prin o îm­preună lucrare la conducerea afa­cerilor Statului să se obțină cea mai mare sumă de rezultate prac­tice pe teremul progresului națio­nal. Căci aceste rezultate nu se pot dobândi de un partid de­cât a­­tunci când în sânul său domnește buna înțelegere, iar în capul său buna pricepere. De­și succesul ministerului Manu nu a fost de­cât parțial și vremelnic, tendința și scopul pe care îl ur­­măria nu rămâne mai puțin lău­dabil și porecla de concentrați ce s’a dat partizanilor séí, departe de a fi o ocară pentru ei, constitue din contra, un renume, ca să ne servim de o figură întrebuințată de marele nostru poet Alexandri. Dacă însă am voi să facem o paralelă între ministerul Manu și cel actual, care, prin tendințele sale­­ ca­ și prin compunerea sa, pare a fi o antiteză a celui d’întâi, ar trebui sa’l comparăm cu acele corpuri din natură care exercită o influență re­pulsivă, în opoziție cu corpurile care exercită o influență atractivă. Și pentru ca cuvântul repulziv să nu fie luat de unii în înțeles prea rot­, iar pe de altă parte pentru ca să întrebuințăm un curent care să fie în opoziție directă cu porecla dată partizanilor noștri, credem că ministerul actual ar merita prea bine numirea de desconcentrat, ca unul care lucrează din răsputeri la des­­concentrarea, la împrăștiarea ele­mentelor conservatoare, și încă — o putem spune cu toată modestia ce ni­ se impune — a elementelor celor mai bune. Căci, guvernul actual, după ce că nu reprezintă de­cât o mică fracțiune a partidului conservator și are mai mult de­cât ori­care ne­cesitatea—dacă voiește să producă ceva— de a recurge la concursul celor­ l­alte fracțiuni conservatoare — apoi, rătăcit de încrederea oarbă pe care o are în forța numerică a majorităților sale din Parlament, nu numai nu face nimic ca să-și asi­gure sprijinul bine-voitor și desin­­teresat al bărbaților de valoare din partid, dar încă face tot ce poate ca să’i indispună, să’i depărteze, să și-i înstrăineze din ce în ce mai mult. Ast­fel, campania înverșunată pe care guvernul a întreprins’o prin organele sale acreditate în contra grupului junimist nu poate avea altă tendință și alt rezultat de­cât acela pe care’l semnalăm mai sus, adecă desconcentrarea din ce în ce mai pronunțată a elementelor con­servatoare. Nu’i este permis unui guvern și încă unui guvern conservator a lua o atitudine semeață, arogantă și de desconsiderațiune față cu nici un partid sau grup politic; cu atât mai puțin însă o asemenea atitudine s’ar putea justifica din partea unui guvern față de niște oameni poli­tici cu care a conlucrat până mai ori și cu care a putut duce la în­deplinire fapte de guvernământ și reforme ce nu pot de­cât să ono­reze partidul din care și unii și alții fac parte. A procede ast­fel este a aduce scădere întregului partid și a mic­șora valoarea faptelor cu care toți membrii săi se mândresc, când se pun în fața partidului diametral­mente opus. Pe de altă parte este a risipi forțe de care partidul, dacă nu se poate servi pentru moment, trebue cel puțin să aibă prevede­rea și prudența de a le menaja pentru viitor Această menajare se impune cu atât mai vîrtos unui minister com­pus ca acela al d-lui general Flo­­rescu și care ne amintește cabine­tul d-sale din 1876 pe care-l ilus­trau miniștri ca d-nii Viore­anu, general Tobias Gherghel, Orescu și bătrânul Cornea. Când un guvern e redus a a­­vea ca înalți sfetnici pe d-nii E­­sarcu, Gh­ederi și Mariu Izvoranu, cel mai puțin lucru ce i se poate cere este ca să fie modest și să se silească ca cel puțin prin această virtute, în lipsă de alte calități, să își asigure bună-voința și toleranța grupurilor din aceeași familie po­litică. A împinge însă la desconcentra­rea și mai pronunțată a partidului, este a se arunca de bună voe în prăpastie, ce proiectul de conversiune a datoriei săr­­bești a fost părăsit din cauza situației ge­nerale monetare. Un mare prânz s’a dat azi la curte în onoarea d-lui Tr­copis în prezența miniș­trilor și a mai multor notabilități. Mâine se va da banchetul coloniei Grecești. Banchetul societății Sf. Sava s’a părăsit din motive politice. Paris. Îl Iunie­­r’o 60 de plângeri s’ar fi adresat par­chetului în contra d-lui Ferdinand de Les­­seps, a fiului său Carol și a doi alți mem­bri din consiliul de administrație al Pana­­mei; s’ar fi îndreptat urmăriri în contra lor în virtutea legei din 1867 asupra societă­ților, motivate de ultimele emisiuni. Aceas­tă știre nu e încă confirmată. Viena, 11 Iunie Comisiunea budgetară a adoptat legea financiară. Raportul constată un escedent de 3,798,524 fiorini. Budgetul din 1891 este cel mai favorabil de când cu era cons­tituțională. Adăugând la această cifră cele 4 milioane de întrebuințat în amortismente escedentul adevărat se urcă la 7,798,524 fiorini. TELEGRAME Viena. 11 Iu­nie Prințul Ferdinand a vizitat pe sora sa, ar­hiducesa Clotilda care se află în Un­garia ; el e așteptat azi la Viena. Liv rpol, 11 Iunie. După niște știrii primite din Luango, toți membrii expediției franceze care plecase sub direcția d-lui Krempel pe la sfirșitul lui Iulie 1890 spre lacul Tread au fost măce­lăriți de indigeni. Albii au fost mâncați. Londra, 11 Iunie. Activul lichidației Baring întrece pasi­­vul probat cu D/2 milion lire. Londra 11 Iunie. Lord Salisbury a adresat o scrisoare d­­lui Rotsc­hild pentru a-l face cunoscut că va întreba pe amb­sadorul englez din Cos­tantinopol dacă o interveniere engleză pe lângă Sultan ar favoriza afacerea colonisă­­rii evreilor ruși în Palestina. In cazul a­­firmativ sir Withe va interveni. Lisabona, 11 Iunie Convenția anglo-portugeză s’a semnat. Belgrad, 11 Iunie Guvernul a renunțat la convocarea unei sesiuni extra­ordinare a Scupcinei de care Taxa Hârtiei D-nii D. Gr. Costa-Foru și Cazz­avillan au înmâ­nat d-lui Vernescu, ministru de finanțe, urmă­toarea petițiune: D-le Prim Ministru, D. P. P. Carp, în raportul său asupra noului tarif vamal autonom, între altele, zice:­­ „Prima preocupație a noastră a fost să ne ferim cât se va putea de sisteme abso­lute și să nu producem o lucare care ar fi fost exclusiv protecționistă sau exclusiv liber schimbistă. Avem convingerea că nici unul nici altul din aceste sisteme nu conțin întregul adevăr și că, ori pe care l’ar adop­ta, ar fi o gravă eroare de a nu ține sea­mă de timpul și de împrejurările în care îl aplici și de starea economică a țărei în care vrei să transform­i teoria abstractă în o realitate practică. „Din lucrarea noastră, veți putea con­stata, domnule ministru, că nu am stabilit taxe urmate de import, de­cât față cu a­­cele obiecte cari încep a fi produse în țară. „Intru cât privește gradul până unde a­­cest ajutor trebue să meargă, comisiunea a fost de părere că nu e în inter­sul nimănui nici al producătorului nici al consuma­torului, de a stabili taxe așa de urcate, în­cât ele să înființeze niște adevărate monopoluri ce ar esclude posibilitatea pro­gresului. Numai dacă prod­ucțiunea română este cel puțin egală cu producția similară străină, ea are dreptul la protecția noastră și nu am căutat să înlăturăm de­cât pedi­­cele ce nasc din inferioritatea unei indus­trii născânde, fie sub punctul de pvedere al varietăței capitalelor, fie sub punctul de vedere al unei mari d’oeuvre necesarmente mai scumpe acolo unde deprinderile indus­triale nu sunt încă puternic înrădăcinate.“ Citind acestea, domnule ministru ne-am bucurat foarte, însă examinând apoi în a­­mănunt întregul proiect de tarif, am con­statat că unele dintre nouăle taxe nu co­respund de loc cu vorbele de mai sus. Pentru a ve da un exemplu, vă vom vorbi d­spre unele articole cari privesc de aprope, nu numai pe noi ziariștii, ci și în­treg viitorul cultural al poporului român. Să începem cu hârtia ordinară de tipar. Hârtia de tipar o putem aduce din Ger­mania cu 29 pfenigi, adică cu 36 centime chilogramul;—ei bine, în noul tarif această hârtie se taxează cu 30 bani chile, ceea ce face 95 ° la asupra vaderei. Și nu numai atât, dar camera de comerț, circumscripția București, în urma propunerii membrului ei d. Mirea, fabricant de hârtie, cere ca această taxă să fie ridicată la 40 centime­b­ile, adică la 115 °/o asupra valorii. Nu se pare, d­ le ministru, că această taxa e exorbitantă și că ar crea un ade­vărat monopol în favoarea a 3—4 persoane și în paguba țărei întregi ? Dacă fabricanții noștri s’ar mulțumi a ne vinde hârtia cu cel mult 60 bani chilr în loc de 36 cum se vinde în străinătate, n’am avea nimic de zis, de­oare­ce și noi dorim să se proteagă industria națională. Fabricanții noștri însă, folosindu­se de taxa prea urcată, caută să ne exploateze, vân­­zându ne hârtia proastă—cum ne-o procură chiar acum—cu un preț aproape întreit de­cât se vinde în străinătate hârtia bună. Iată, în adevăr, ce socoteală își face fa­bricantul: „Hârtia se vinde în străinătate cu 36 cent. chilo; vama este 40 bani chilo; transportul 10 bani.—ceea ce face 86 cent. chilo.— Vé vom­ vinde prin urmare hârtia cu 84 cent. chilo“. Și, așa, cred domnii fabricanți, că acordă mari avantagii publicului. Domnule ministru, înțelegeți bine că a­­cest calcul e o adevărată derîdere. Ce e drept, în România, la main d'oeuvre costă mai scump de­cât în străinătate, dar în schimb, fabricantul nostru e scutit de ori­ce dare către stat, are transportul scăzut pe căile ferate, materiile prime scutite de vamă, și alte avantagii, cum, de exemplu e fabrica de la Letea care are un contract cu statul ca sâ’l furniseze hârtie, în timp de 10 ani, cu 1 leu și 7 cent. chile—­adică cu un preț de trei ori mai mare de­cât ar putea să și-o procure din străinătate. Să ve­dăm un exemplu: Când brutarii scumpesc pâinea, pe nedrept, lăsând în su­ferință lumea, primăria fabrică ea însă’și pâine, ca să scadă prețurile la o normă e­­chitabilă, ce ar trebui să facă statul, față cu­ fabricanții de hârtie, când, sub pavăza taxelor mari vamale, ne exploatează? A­­ceasta mai ales având in vedere că hârtia e un obiect de primă necesitate pentru a­­limentația intelectuală a poporului, precum pâinea e pentru hrana lui materială. Mai mult de­cât atât, taxarea urcată a hârtiei face iluzoriu unul din principiile fundamentale ale constituției, care procla­mă libertatea presei.—Ce în adevăr, ar fi această libertate, când vom scumpi așa hârtia de tipar, încât prin prețul lor urcat cărțile și ziarele ar reveni neaccesibile pu­blicului ? Avem onoarea, domnule ministru, de a vă face următoarea propunere: care, credem va pune capăt reului: Sau trebuie scăzută taxa vamală la 15 bani pe khilogram, ceea ce reprezintă 45 la sută asupra valorii, sau să se stabileas­că un tarif echitabil—cum există în alte țări­—după care legalminte să fie obligat fabricantul de a vinde produsul cu un câș­tig rezonabil, sau în fine, mai bine încă să se scutească de vamă cu totul hârtia și să dea o primă de încurajiare fabrican­ților. Cea din urmă propunere credem că e preferabilă, căci­eftinătatea hârtiei ar aduce scăderea prețului cărților și al ziarelor și ast­fel s’ar înlesni cu mult răspândirea cul­turii in popor. Cu această ocazie, d-le ministru, s’ar u­­șura realizarea și a mărețului principiu al constituției, care proclamă instrucția gra­tuită, căci, ce folos că această gratuitate e proclamată, pe câtă vreme scumperea hârtiei ar face grea procurarea de către să­raci a cărților de citit, care ar costa prea mult după noul tarif îndoit. Adoptând una din propunerile noastre, d-le ministru, acest mare inconvenient ar fi înlăturat și s’ar face un adevărat bine pentru cultura po­porului. E de observat încă că actualele fabrici ale noastre nu sunt în stare de a produce de­cât o foarte mică parte a hârtiei de care e nevoie mai cu sumă în timpul ernei, când apa înghiață această dificultate crește în chip îngrozitor. Și cerneala de tipar, de la 10 bani chile e ridicată, după noul tarif, la 20; de­oare­ce acest articol nu se fabrică de­loc în țară, credem că ar fi de folos ca să se scutească de ori­ce taxă vamală,—sau cel puțin să se menție taxa de până acum. Siguri că veți lua în considerație aceste drepte cereri, vă rugăm, domnule ministru, să primiți încredințarea prea osebitei noas­tre considerații. Ziarul Buc­­­rest, C. Gr. Costa Foru ; „ Românul, Vintilă C. A. Rosetti; „ Independ. Roum., G. M. Lahovary; „ Liberte Roum., A. A. Beldiman; „ Timpul, A. Ciurcu ; „ Telegraful Român, I. C. Bibicescu; „ România D. Roco; Rațiunea, G. I. Dianu; Resb­iul ve­chiü, Theodor Bauer; Lupta, C. Bacalbașa ; Răsboiul, M­­. Papamihalopol; Ad-verul, Thoma Basilescu ; Gazeta Nouă, Teodo­r Rădulescu; Universul, Luigi Cazzavillan; Curierul Financiar, M. Minovici; Cooperatorul rom.,­­ C. Butculescu; G .z. Poporului, C. Dobrescu-Argeș; Revista Nouă, Constantin Ghionis; Cimpoiul, Fr. Damă ; Funcționarul, Theodor Jeremie ; Sylloghi, I. Rubinis; Buk­arester Tigblatt, D. Margulies; Rumaenischer-Lloyd; Schlesinger, care tind silințele liberalilor-conservatori, este posibil de obținut, mulțumită stabilirii dinastiei. Presa streină despre fortificațiile noastre Correspondența politică publică o scri­soare din București care aprobă votarea întregii sume necesare pentru a termina și a urma fortificațiile. Această sumă va fi repartizată pe 3 ani, dar ea va permite să se facă totalitatea comandelor și să evite perderile cari provin din scumpirea anuală a acestui material. Ar fi fost de dorit ca să se fi lucrat ast­fel încă de la început. Scrisoarea insistă asupra caracterului de­fensiv al fortificațiilor. Sistemul de apărare al țării face parte din politica națională pe care toate guvernele din ori­și ce partid o urmează. Caracterul constant al acestei politici la Gestiunea româna Un articol al revistei „Secolul al două­zecilea“. — Românii din Ungaria și­ luptele lor.—Viitorul gestiunei române. — Prietenia aus­­tro-româ­nă. —Teoria unităței naționale. Importanta revistă politică-literară Das Zwanzi­ste JahrhundeH (Secolul al două­zecilea) din Berlin, a publicat deunăzi sub titlul Cestiunea română un lung articol in care se ocupă cu multă cunoștință și com­­petință de situația creată Românilor din Ungaria și Transilvania. Revista germană începe spunând că foarte puțin s’a vorbit până acum în vestul Eu­ropei despre această cestiune, care până azi n’a jucat așa zicând nici un rol în po­litica generală. Ea era privită ca o afacere internă austro-ungară, și nu a preocupat de loc spiritele dincolo de stâlpii negri-galbeni de la frontieră, pentru că clica ungaro-se­­mită, în mânile căreia se află presa austro­­ungară, și-a dat toată silința ca sfera și însemnătatea acestei cestiuni să nu ajungă la cunoștința sumei de dincolo de cercurile direct interesate. Cestiunea română însă, ca toate cestiu­­nile mari politice cari se pun la sfirșitul veacului al 19-lea, nu poate să nu intere­seze, mai curând sau mai târziu, lumea politică. Revista germană explică publicului său însemnătatea și rolul elementului românesc în orientul Europei. Ea face apoi istoricul luptelor purtate de Românii din Ungaria și Transilvania pentru egala lor îndreptățire cu cele­lalte naționalități în țara poliglotă în care ei sunt băștinași. Peripețiile acestor lupte și puținul lor rezultat, în fața brutalității celor ce dețin puterea în regatul Ungariei, sunt espuse cu desăvârșită cunoștință de cauză. Ten­dințele și mijloacele de maghiarizare, îndes­tul cunoscute cititorilor noștri, sunt înfie­rate după cum merită.­ Secolul al două­zeailea urmează apoi ast­fel: După convingerea noastră, dorința is­torica a timpului nostru este, că grupurile înrudite de popoare, cari au fost despărțite de confrații lor, caută cu o putere iresis­­tibilă să se unească într’o legătura națio­nală nedespărțită cu acestea și că în statele naționale e o dorință puternică pentru câș­tigarea părților, unde se află confrați de-ai lor. Ivirea cestiunei române ne dă o do­vadă vie și ne întărește teoria noastră, că o liniște politică relativă în Europa numai atunci va fi rezolvată pe deplin, adică, când se vor delătura neînțelegerile, ce există încă între formațiunile de state și despăr­țirea ce este între grupurile de popoare naționale, cari odinioară au fost unite îm­preună. Numai atunci,­trecând cu vederea asupra pretențiunilor cestiunei naționale din alte puncte ale continentului nostru, dacă în peninsula balcanică și în sud-estul Europei, socotit fiind aici și Austro Un­garia, formațiunile actuale în parte nena­turale se vor desface în state naționale, cari ar putea să rămână chiar cu tradi­­țiunea, ca două sau mai multe state să fie unite sub un sceptru cu autonomia admi­­nistrațiunei și a legislațiuneî,­numai atunci nu va mai fi cestiune orientală în Europa. După părerea noastră, și cestiunea română va fi numai atunci rezolvată, dacă Ardealul, Bucovina și Basarabia sudică, unită cu regatul României, va forma statul național român al viitorului... Și până atunci însă revista germană crede că o rezolvare cât mai grabnică a chestiunei române în marginele monarh­iei austro ungare se impune. Ceea ce cer Ro­mânii din Ungaria nu e de­loc greu­ de înțeles nici de împlinit. Ei nu doresc decât ceea ce și Ungurii doresc pentru dânșii și ceea ce ungurii vor fi până în cele din urmă și siliți să le acorde, pentru că „mi­lioane de oameni nu se zdrobesc“. Revista germană mai stăruiește un sfâr­șit asupra importanței pe care cabinetul din Viena, dacă vrea să țină lipită Româ­nia de alianța întreită, trebue s-o dea cheie­tiunei române. Bărbații politici din Româ­nia, zice ea, vor primi cu mulțămire ori­ce îmbunătățire a soartei conaționalilor lor din Ungaria și Transilvania. Ast­fel însă ali­pirea de alianța întreită le va fi grea. Secolul al două­zecelea termină zicând : „Românii pot fi încredințați că toți acei oameni politici ai Germaniei cari au înțe­les primejdia europeană de la răsărit și văd că numai pe baza unei transformări strict naționale a statelor­ din mijlocul și din sudul Europei poate ca să se înființeze a­­devăratul bulevard de popoare pentru apâ­­rarea cu succes a ori­cărui atac în­potri­va culturei și moralității europene din vest, și vor urma cu atențiune, cu interes și gata

Next