Timpul, iulie 1891 (nr. 144-167)

1891-07-01 / nr. 144

ABONAMENTELE: In țară pe un an.................................. ' pe 6 luni.................................. . pe 3 luni.............................■ Pentru streinătate, un an . . . • Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei. — 43 EDIȚIA A DOUA ANUL AL TREI­SPRE­ZECE­LE­A.—No. 144. Un exemplar 1 £. Bani TIMPUL 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei SITUAȚIA Astă­zi și cei mai îndârjiți tre­buie sa recunoască câtă dreptate aveam noi când susțineam că gu­vernul actual nu poate fi conside­rat ca sincera espresiune a majo­rităților din Cameră și din Senat și cu atât mai puțin ca o emana­­țiune firească a partidului conser­vator sau fie chiar și a partidulu­­liberal-conservator, când susțineam că ministerul, ast­fel cum e com­pus, nu corespunde nici situațiunei parlamentare, nici chiar nivelului cultural al țarei, că ast­fel fiind pozițiunea acestui minister era cu totul anormală și șubredă și prin­­urmare nu putea fi dăinuitoare. Faptele au venit să confirme pe deplin prevederile și criticele noa­stre. Cele ce se petrec de câte­va zile în sînul însăși a acelei majorități care a susținut până eri actuala formațiune ministerială dovedesc îndestul că această formațiune chiar de la început nu a fost considerată de majoritate ca o întocmire defi­nitivă, ci numai ca o înjghebare cu totul provizorie menită a servi de punte la formațiunea definitivă și firească a guvernului. Guvernul generalului Florescu a fost un gu­vern pentru „trecerea gârlei.“ Acum gârla s’a trecut. Și s’a trecut de mult, s’a trecut de-oda­­tă cu terminarea alegerilor. De a­­tunci încă majoritatea se aștepta ca lucrurile să ’și ia cursul lor fi­resc. Dar guvernul, deși n’avea pretențiunea de a se eterniza la cârmă și recunoștea el însuși că nu corespunde idealului majorității, susținea, după alegeri, că nu cre­de încă momentul oportun pentru a face schimbarea atât de legitimă, dorită de toată lumea și zicea ma­jorităților, de almintrelea destul de blânde și de îngăduitoare. —Mai așteptați nițel. E vor să se voteze bugetul și tariful. în­dată ce vom avea acestea, vom sa­tisface dorințelor majorității. Și majoritatea, bună și răbdă­toare, mai acordă și acest termen și vota tot ce i se cerea. Se îm­plini acum și acest al­­ douilea ter­men și guvernul era ținut să se execute. Dar se pare că generalul Florescu n’are resemnațiunea așa de lesnicioasă ca acei japonezi că­rora li se trimite un iatagan să’și deschidă pântecile. — Mai lăsați-ne nițel, zic o parte din miniștrii actuali în cap cu generalul prezident. Am fost miniștrii în timpurile de grea cum­pănă parlamentară, când am fost siliți să ducem o luptă de atleți în contra unei „crâncene“ opozi­­țiuni, să ne muncim mințile cu re­forme adânci și să facem discur­suri remarcabile ca să răspundem la numeroase și teribile interpelări. Apoi nu e drept ca să gustăm dul­ceața puterei și în timpul vacan­țelor și să ne răcorim ca miniștrii, noi, cari am asudat ca miniștrii­? Mai lăsați-ne până la toamnă. Și ca scaietele care odată ce s’a agățat de ceva cu greu­ îl mai poți smulge întreg, ast­fel se agață și generalul Florescu de președenția consiliului, iar câți­va alți miniștri de ministerele lor. Pe aceștia îi înțelegem. Ei sunt așa de minunați de ceea ce li­ s’a întâmplat, în­cât nici în ruptul ca­pului n’ar voi să se despartă de o situațiune cu care știă prea bine că nu se vor mai întâlni în toată viața lor, chiar de ar atinge vîrsta lui Metusalem. Și cu toate că în­săși majoritatea care i-a susținut până astăzi îi consideră ca ridicoli și grotești, cu toate că s’au făcut și se fac prin trecerea lor pe la minister de rîsul lumii și de bă­taia de joc până și a copiilor, cari au ajuns să se poreclească, în jo­curile lor, cu numele unor miniștri actuali, totuși ei se simt fericiți de această situațiune și au satisfac­­țiunea lui Chimiță, care se credea ilustru pentru că se ocupa lumea de el. Fie­ cine strălucește în lumea asta prin ce poate, nu prin ce vrea. Cum vrea cine­va ca asemenea oameni să consimtă de bună voie și numai dintr'un înalt interes al țarei sau de partid a se despărți de putere? Nu credea însă nimeni ca d. general Florescu să poată fi pus pe aceiași treaptă cu aceste ilustre nulități. Cu atât mai puțin se pu­tea crede aceasta, cu cât generalul Florescu se întemeia, când lucra la retragerea generalului Manu, pe un principiu constituțional pe care însuși îl nesocotește astă­zi, prin chiar stăruința sa de a ocupa lo­cul aceluia, pentru care zicea odi­nioară că luptă în contra noastră. Și ori­cine va face o comparațiune între atitudinea generalului Flores­cu și aceea a generalului Manu, nu va putea să nu recunoască a­­cestuia meritul de a fi dovedit o mare resemnațiune personală în ve­derea intereselor mai înalte de par­tid, abandonând o situațiune pe care ar fi putut-o păstra, dacă ar fi voit, cu mai multă legitimitate, cu mai mult prestigiu și în tot cazul într’un scop cu mult mai u­­til țarei de­cât acela care face pe generalul Florescu a deține șefia guvernului. Când noi adresam critice înte­meiate actuali formațiuni ministe­riale, eram acuzați că observațiile noastre pornesc din riscar­va am­biții personale, din invidie și nu mai știm din ce alte simțiminte, de­și necontenit am declarat și declarăm și astă­­zi că nu vrem alt­ceva de­cât să vedem la guvern oameni capabili și destoinici a reprezintă cu cinste și cu succes partidul. Astă­zi vedem că înșiși membrii majorității recu­nosc că lucrurile nu mai pot merge așa și asistăm la acest spectacol curios de a vedea o delegațiune i eșită din sînul majorității, și pe lângă care se alătură însuși preșe­dintele Camerei, cerând a se da guvernului forma lui definitivă, iar președintele consiliului și partizanii săi din minister fi­cându-se că nu înțeleg. — Astea nu sunt de­cât fră­mântările unor ambițioși din majo­ritate, declară ziarul România. D’apoi bine, așa fie. Oare nu și acesta e un reü, provocat de în­săși actuala formațiune ministerială, de a deștepta și a hrăni toate am­bițiunile și chiar de a le legitima pe toate, ori de unde ar veni? Dacă membrii majorității cari cer încetarea actualei stări de lucruri anormale sunt niște ambițioși, atunci ce nume se cuvine acelora din mi­niștrii, a căror valoare, după cursul care e în piață, e cu mult mai pre­jos de­cât a acelor pretinși ambițioși ? Când în sînul majorității sunt oameni de valoare relativă, iar la minister nulități, e foarte firesc lu­cru ca ori­cine să pretindă a fi ministru, și cu atât mai vîrtos a­­ceia din membrii majorității—căci numai despre aceștia vorbim — cari au conștiința superiorității lor asu­pra unor actuali miniștri. Și nimeni nu va tăgădui că la foarte mulți din membrii majorității această su­perioritate e reală și necontesta­­bilă. Nu dar guvernul actual se poate plânge de ambiții pe care numai el le-a deșteptat și le justifică. TELEGRAME Londra, 10 iulie. Lordul Filip Stanhope a întrebat, în șe­dința de ori a Camerei comunelor, dacă ministrul nu va exprima guvernului fran­cez m­ica satisfacere pe care guvernul și poporul englez ar simți-o în privința unei vizite a d-lui Carnot în Englitera. D. Smith, prim-lord al tesaurului, a răspuns că nu este obiceiu de a invita pe șefii statelor străine să viziteze Englitera, dar Englitera va primi tot­dea­una, în mod cordial, vizita șefulul republicei franceze, sau al oricărei alte puteri amice. Paris. 11 Iulie Mai mulți deputați francezi au hotărît să ofere d-lul Labouchere, membru în par­lamenta englez, un obiect de artă ca semn de recunoștință pentru simpatiile arătate de densul față cu Franța. Viena. 11 iulie Prințul de Muntenegru a făcut o lungă vizită contelui Kalnoky. Politische Correspondenz află din izvor bine informat că nu e de loc întemeiat sgomotul că prințul Muntenegrului va fi la Peters­burg în acelaș timp cu regele Serbiei. Atena. 10 iulie Universitatea din Atena a pus la dispo­­ziția rectorului său o sumă de 10 000 fr. pentru recepțiunea studenților șerbi. Niște deputațiuni conduse de rectorul vor merge spre întâmpinarea studenților șerbi până la capul Sunion. Pesta, 11 Iunie. In urma unei certe parlamentare, depu­tatul Gajary s’a bătut în duel cu deputații Vécsey și Pologi. In primul duel, care s’a făcut cu pistolul, nimeni n’a fost rănit. In al doilea, cu sabia, d. Polongi a fost ră­nit la braț. Belgrad, 10 Iulie. După ultimele dispoziții, regele Alexan­dru nu se va întâlni în călătoria sa cu regina Natalia. Paris 13 Iulie O întrunire de 7,000 membrii ai sindi­catului lucrătorilor și­ amploiaților drumu­rilor de fer a decis că, dacă până Marți seara, 14 Iulie, nu se va da satisfacere greviștilor, toate serviciile celor 5 companii mari de drumuri de fer vor înceta Miercuri. Budap­sta 13 Iulie Oficialul publică decretul de promulgare a legei de răscumpărare de către Stat a liniiilor ungurești ale companiei Staats-Bahn, de mult timp între cele două națiuni, pen­tru menținerea binelui neprețuit al păcei pentru prosperitatea lumei și a intereselor civilizațiunei; ea exprimă speranța că a­ceasta înțelegere fericită va exista tot­dea­­una. Adresa era închisă într’o cutie de au­­cu smalțuri foarte frumoase, împăratul a respuns că, după exemplul bunicului sau și în amintirea amilb­iei isto­rice între cele două națiuni ce s’a văzut așa de des­inite pentru protecțiunea libertate, și a dreptăței, scopul sau va fi, mai nainte de toate, menținerea păcei, care singură poate să inspire încrederea trebuincioasă desvoltărei științelor, artelor și comerciului și care permite să se îndrepteze gândirea către marele probleme, a căror soluțiune dreaptă și echitabilă este considerată ca sar­cină principală a epocei noastre. împăratul va face tot ce-î va fi cu putință pentru a menține și a consolida bunele relațiuni între Germania și celelalte națiuni. Ziarele engleze în unanimitate declară că răspunsul împăratului Wilhelm la adresa municipalității va avea drept urmare strân­gerea legăturilor care unesc pe cele două națiuni. Standard consideră pe împăratul ca pe un amic și aliat al Englitezei, din momen­tul ce e prietenul și aliatul dușmanilor răz­boiului. limes relevând însemnătatea pacinică a declarațiilor împăratului zice că Franța pare a uita că cel mai bun mijloc de a se des­ființa alianța întreită este acela de a do­vedi că e de prisos. Wilhelm II la Londra Incidentul cel mai important din vizita făcută de împăratul Wilhelm II la Londra a fost de­sigur prezintarea adresei lordului major din partea orașului, la care împăratul a respins printr-o cuvântare foarte mult remarcată de presa europeană întreagă. Adresa, prezintată Vineri la Guildhall, zice că vizita împăratului este un semn fe­ricit pentru durata permanentă a relațiu­­nilor de amiciție și de afecțiune: ce există CRIZA Este sau nu criză ministerială? La această întrebare, o parte din amicii guvernului respund în mod a­­firmativ, alții asigură, cu o sereni­­tate și o siguranța pe care se silesc a o face comunicativă, că nici o dată armonia n’a fost mai deplină în sînul guvernului și a majorității. Ori­cine înțelege însă, că e destul ca majoritatea să fie scindată în două, pentru ca situația să fie foarte încur­cată. Și, de fapt, există două curente cu totul opuse în sînul majorității. Din cele ce am publicat asupra de­zideratelor exprimate la întrunirea de la Hotel de France s’a putut ve­dea că unul din curente este pentru încredințarea direcției guvernului d-lui Lascar Catargiu și premenirea câtor­va miniștri prea deochiați, cel­ l’alt pentru menținerea statului quo. Ce va eși de aici, nimeni nu poate prevedea, căci nu se poate ști care din cele două curente va ceda celul­­l’alt. Unul însă va trebui să cedeze,iar dacă nici unul nu va ceda, situațiu­­nea, care e deja acută, va deveni și mai gravă. Cei cari au luat inițiativa întruni­rii de la Hotel de France par foarte hotărîți a împinge lucrurile până la estrem și se așteaptă ca azi la Ca­meră să resufle nemulțumirea lor. Cei cari erau eri pentru menține­rea statului quo par astă­zi dispuși a consimți la o remaniare ministerială, pe care ei o consideră însă numai ca o complectare a cabinetului, prin numirea unui titular la jusiție și în­locuirea unuia din miniștri, care poate să fie d Exarcu. înregistrăm toate aceste zgomote fără a le garanta. Vom da la „informațiune tot ce vom mai afla până în momentul a­­parițiunii ziarului. Putem însă zice că impresia ge­nerală este că situația guvernului nu e bună de­loc. BUDGETELE (Exercițiul 1891—1892) Prin Monitorul Oficial de astă­zi Luni 1 Iulie se promulgă legea pentru fixarea ve­niturilor și cheltuelilor statului pe exerci­țiul 1891—1892, votată în ședința de la 27 Iunie a. cr. LUNI și MARȚI 1—2 IULIE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ... . p.40 Reclame...................„ III .... . 1.50 ti ........................ II ... 2.50 In Paris anunciuriie se primesc la Agenția Havas, 8 Place do la Bourse. Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei,­­ 43 Un exemplar ÎS Bani Acest budget care se va pune in aplica­­țiune de azi Luni 1 Iulie 1891, se specifică ast­fel: Veniturile indus­triei .335.000-205.000.-850.100. .619 600.- 527 000.- 100 000.­­.020.000.­­.370.000. 116 000. 263.500.-1.500.­.025.000. .200.000.­Contribuțiuni directe. . . . indirecte . . Monopolurile statului. . . Veniturile min. agine com. , tn­el și domeniilor lucrărilor publice de interne. . de finance. . de rezbel. . de externe , " cultelor și instrucii publice... . de justiție. . " Diferite venituri. ... Din excedentul tesaurului Cheltuelile Datoria publică..................................61,441,317,95 Ministerul de rezbel........................38.855.598,— „ de finance.....................22 335,435,­„ cultelor și fosfor­ publice 17,537,885,65 „ de interne.....................12,226,571 — „ de lucrări publice.­­ . 6 176,548”— „ de justiție . . . . .5,229,544­­» domenielor................... 4,171 068 29 n V , 1d0 externe . • .­­ . 1,508,666,17 Consiliul de miniștrii........................ 63 560,— 169046,194,06 Se scade economiele ce vor rezulta din faptul aplicărei budgetului numai de la întâi iulie înainte. 248,100,— 169.738.600-Pond pentru deschidere de credite suplimentare și extra­ordinare. 168798,094,06 940,505,94 169738,600,­ Socialiștii germani început <la sciziune. — Chestia participărei la parlamentarism. - Socialiștii spri­jiniți de nesocialiști. - Oportu­­nismul în socialism. — Vii­toarea desm­embrare. Marele congres socialist german nu s’a deschis încă, dar o întrunire ținută Vineri la Berlin în scopul de a se discuta parti­ciparea socialiștilor germani la congresul din Bruxelles a și început să dea la m­­asă simptomele unui început de sciziune în par­tidul social-democrat german. La insruuire luau parte peste 6,000 de oameni. Partizanii lui Bebel și al celorlalți con­ducători actuali al social-democrației ger­mane, erau în majoritate, — spun rapoar­tele ziarelor berlineze. Cu toate acestea ,­­pozițiunea a găsit ocazia de a se manifesta cu mai multă vigoare de­cât orcând până acum. Această opoziție, condusă de Baginski și Wildberger s’a ridicat de astă dată pe motivul că și Bebel și Liebknecht vorbiau și scriau mai demult în contra participării la parlamentarism. Ba Liebknecht zisese, într’o broșură apărută la 1869, că chestia socială trebue deslegată pe stradă. „Tovarășul“ Goldberg se ridică apoi să acuze pe șefii socialiști că au trecut pe un teren care nu mai are nimic comun cu social-democrația. Dar cea mai vrednică de însemnat a fost o declarație a lui Wildberger, unul din șefii opozițiunei, că Bebel știe foarte bine că nu se poate sprijini pe masa cea mare a social-democrației și că nu toți a­­legătorii cari i-a fi dat voturile sunt social­­democrații. Dacă va mai merge așa, a a­­dăugat Wildberger, social-democrația va fi amenințată să dispară cu desăvârșire ; în tot cazul nu vor trece nici zece ani, și ur­­mându-se pe această cale, ea va fi cu totul amorțită. Bebel a apărat tactica conducătorilor so­cialismului în contra imputării de oportu­nism și ca dovadă a adus noul proiect de program (schițat și de noi în numărul tre­cut). Opoziția de acum, după părerea șe­fului socialist, dacă ar face democrația so­cială să apuce pe calea pe care o crede mai bună, n’ar ajunge la alt rezultat de­cât să facă a se reînoi legile escepționale în contra socialiștilor. Nici Bebel nu aprobă atitudinea unora din socialiști, cum de pildă a lui Vallmar, care a ținut o cuvântare de laudă a gu­vernului, ce ar fi putut să facă cinste și unul național-liberal. După această mică hărțuială oratorică, s’a hotărît să se trimită o deputăție la con­gresul din Bruxelles. S’au ales trei mem­bri în această deputăție : președintele în­­trunirei Zubeil, lucrătorul de piane Robert Schmidt și lucrătoarea Baader. Opoziția a mai găsit atunci momentul ca să ridice chestia, care va avea a se trata și la congresul din Bruxelles, dacă ziua de 1 Mai treb­ue sau nu să se decreteze săr­bătoare generală a tuturor lucrătorilor din lume. Majoritatea întrunire­ a fost pentru pă­rerea ca să se lase fie­cărei națiuni facul­tatea de a hotărî fixarea zilei de sărbă­toare și felul serbitorirei. Propunerea opo­ziției a fost ast­fel respinsă. Rapoartele ziarelor berlineze despre în­trunirea aceasta, încheie cu observația că

Next