Timpul, iulie 1891 (nr. 144-167)
1891-07-01 / nr. 144
ABONAMENTELE: In țară pe un an.................................. ' pe 6 luni.................................. . pe 3 luni.............................■ Pentru streinătate, un an . . . • Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei. — 43 EDIȚIA A DOUA ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 144. Un exemplar 1 £. Bani TIMPUL 40 lei 20 lei 10 lei 60 lei SITUAȚIA Astăzi și cei mai îndârjiți trebuie sa recunoască câtă dreptate aveam noi când susțineam că guvernul actual nu poate fi considerat ca sincera espresiune a majorităților din Cameră și din Senat și cu atât mai puțin ca o emanațiune firească a partidului conservator sau fie chiar și a partidululiberal-conservator, când susțineam că ministerul, astfel cum e compus, nu corespunde nici situațiunei parlamentare, nici chiar nivelului cultural al țarei, că astfel fiind pozițiunea acestui minister era cu totul anormală și șubredă și prinurmare nu putea fi dăinuitoare. Faptele au venit să confirme pe deplin prevederile și criticele noastre. Cele ce se petrec de câteva zile în sînul însăși a acelei majorități care a susținut până eri actuala formațiune ministerială dovedesc îndestul că această formațiune chiar de la început nu a fost considerată de majoritate ca o întocmire definitivă, ci numai ca o înjghebare cu totul provizorie menită a servi de punte la formațiunea definitivă și firească a guvernului. Guvernul generalului Florescu a fost un guvern pentru „trecerea gârlei.“ Acum gârla s’a trecut. Și s’a trecut de mult, s’a trecut de-odată cu terminarea alegerilor. De atunci încă majoritatea se aștepta ca lucrurile să ’și ia cursul lor firesc. Dar guvernul, deși n’avea pretențiunea de a se eterniza la cârmă și recunoștea el însuși că nu corespunde idealului majorității, susținea, după alegeri, că nu crede încă momentul oportun pentru a face schimbarea atât de legitimă, dorită de toată lumea și zicea majorităților, de almintrelea destul de blânde și de îngăduitoare. —Mai așteptați nițel. E vor să se voteze bugetul și tariful. îndată ce vom avea acestea, vom satisface dorințelor majorității. Și majoritatea, bună și răbdătoare, mai acordă și acest termen și vota tot ce i se cerea. Se împlini acum și acest al douilea termen și guvernul era ținut să se execute. Dar se pare că generalul Florescu n’are resemnațiunea așa de lesnicioasă ca acei japonezi cărora li se trimite un iatagan să’și deschidă pântecile. — Mai lăsați-ne nițel, zic o parte din miniștrii actuali în cap cu generalul prezident. Am fost miniștrii în timpurile de grea cumpănă parlamentară, când am fost siliți să ducem o luptă de atleți în contra unei „crâncene“ opozițiuni, să ne muncim mințile cu reforme adânci și să facem discursuri remarcabile ca să răspundem la numeroase și teribile interpelări. Apoi nu e drept ca să gustăm dulceața puterei și în timpul vacanțelor și să ne răcorim ca miniștrii, noi, cari am asudat ca miniștrii? Mai lăsați-ne până la toamnă. Și ca scaietele care odată ce s’a agățat de ceva cu greu îl mai poți smulge întreg, astfel se agață și generalul Florescu de președenția consiliului, iar câțiva alți miniștri de ministerele lor. Pe aceștia îi înțelegem. Ei sunt așa de minunați de ceea ce li s’a întâmplat, încât nici în ruptul capului n’ar voi să se despartă de o situațiune cu care știă prea bine că nu se vor mai întâlni în toată viața lor, chiar de ar atinge vîrsta lui Metusalem. Și cu toate că însăși majoritatea care i-a susținut până astăzi îi consideră ca ridicoli și grotești, cu toate că s’au făcut și se fac prin trecerea lor pe la minister de rîsul lumii și de bătaia de joc până și a copiilor, cari au ajuns să se poreclească, în jocurile lor, cu numele unor miniștri actuali, totuși ei se simt fericiți de această situațiune și au satisfacțiunea lui Chimiță, care se credea ilustru pentru că se ocupa lumea de el. Fie cine strălucește în lumea asta prin ce poate, nu prin ce vrea. Cum vrea cineva ca asemenea oameni să consimtă de bună voie și numai dintr'un înalt interes al țarei sau de partid a se despărți de putere? Nu credea însă nimeni ca d. general Florescu să poată fi pus pe aceiași treaptă cu aceste ilustre nulități. Cu atât mai puțin se putea crede aceasta, cu cât generalul Florescu se întemeia, când lucra la retragerea generalului Manu, pe un principiu constituțional pe care însuși îl nesocotește astăzi, prin chiar stăruința sa de a ocupa locul aceluia, pentru care zicea odinioară că luptă în contra noastră. Și oricine va face o comparațiune între atitudinea generalului Florescu și aceea a generalului Manu, nu va putea să nu recunoască acestuia meritul de a fi dovedit o mare resemnațiune personală în vederea intereselor mai înalte de partid, abandonând o situațiune pe care ar fi putut-o păstra, dacă ar fi voit, cu mai multă legitimitate, cu mai mult prestigiu și în tot cazul într’un scop cu mult mai util țarei decât acela care face pe generalul Florescu a deține șefia guvernului. Când noi adresam critice întemeiate actuali formațiuni ministeriale, eram acuzați că observațiile noastre pornesc din riscarva ambiții personale, din invidie și nu mai știm din ce alte simțiminte, deși necontenit am declarat și declarăm și astăzi că nu vrem altceva decât să vedem la guvern oameni capabili și destoinici a reprezintă cu cinste și cu succes partidul. Astăzi vedem că înșiși membrii majorității recunosc că lucrurile nu mai pot merge așa și asistăm la acest spectacol curios de a vedea o delegațiune i eșită din sînul majorității, și pe lângă care se alătură însuși președintele Camerei, cerând a se da guvernului forma lui definitivă, iar președintele consiliului și partizanii săi din minister ficându-se că nu înțeleg. — Astea nu sunt decât frământările unor ambițioși din majoritate, declară ziarul România. D’apoi bine, așa fie. Oare nu și acesta e un reü, provocat de însăși actuala formațiune ministerială, de a deștepta și a hrăni toate ambițiunile și chiar de a le legitima pe toate, ori de unde ar veni? Dacă membrii majorității cari cer încetarea actualei stări de lucruri anormale sunt niște ambițioși, atunci ce nume se cuvine acelora din miniștrii, a căror valoare, după cursul care e în piață, e cu mult mai prejos decât a acelor pretinși ambițioși ? Când în sînul majorității sunt oameni de valoare relativă, iar la minister nulități, e foarte firesc lucru ca oricine să pretindă a fi ministru, și cu atât mai vîrtos aceia din membrii majorității—căci numai despre aceștia vorbim — cari au conștiința superiorității lor asupra unor actuali miniștri. Și nimeni nu va tăgădui că la foarte mulți din membrii majorității această superioritate e reală și necontestabilă. Nu dar guvernul actual se poate plânge de ambiții pe care numai el le-a deșteptat și le justifică. TELEGRAME Londra, 10 iulie. Lordul Filip Stanhope a întrebat, în ședința de ori a Camerei comunelor, dacă ministrul nu va exprima guvernului francez mica satisfacere pe care guvernul și poporul englez ar simți-o în privința unei vizite a d-lui Carnot în Englitera. D. Smith, prim-lord al tesaurului, a răspuns că nu este obiceiu de a invita pe șefii statelor străine să viziteze Englitera, dar Englitera va primi totdeauna, în mod cordial, vizita șefulul republicei franceze, sau al oricărei alte puteri amice. Paris. 11 Iulie Mai mulți deputați francezi au hotărît să ofere d-lul Labouchere, membru în parlamenta englez, un obiect de artă ca semn de recunoștință pentru simpatiile arătate de densul față cu Franța. Viena. 11 iulie Prințul de Muntenegru a făcut o lungă vizită contelui Kalnoky. Politische Correspondenz află din izvor bine informat că nu e de loc întemeiat sgomotul că prințul Muntenegrului va fi la Petersburg în acelaș timp cu regele Serbiei. Atena. 10 iulie Universitatea din Atena a pus la dispoziția rectorului său o sumă de 10 000 fr. pentru recepțiunea studenților șerbi. Niște deputațiuni conduse de rectorul vor merge spre întâmpinarea studenților șerbi până la capul Sunion. Pesta, 11 Iunie. In urma unei certe parlamentare, deputatul Gajary s’a bătut în duel cu deputații Vécsey și Pologi. In primul duel, care s’a făcut cu pistolul, nimeni n’a fost rănit. In al doilea, cu sabia, d. Polongi a fost rănit la braț. Belgrad, 10 Iulie. După ultimele dispoziții, regele Alexandru nu se va întâlni în călătoria sa cu regina Natalia. Paris 13 Iulie O întrunire de 7,000 membrii ai sindicatului lucrătorilor și amploiaților drumurilor de fer a decis că, dacă până Marți seara, 14 Iulie, nu se va da satisfacere greviștilor, toate serviciile celor 5 companii mari de drumuri de fer vor înceta Miercuri. Budapsta 13 Iulie Oficialul publică decretul de promulgare a legei de răscumpărare de către Stat a liniiilor ungurești ale companiei Staats-Bahn, de mult timp între cele două națiuni, pentru menținerea binelui neprețuit al păcei pentru prosperitatea lumei și a intereselor civilizațiunei; ea exprimă speranța că aceasta înțelegere fericită va exista totdeauna. Adresa era închisă într’o cutie de aucu smalțuri foarte frumoase, împăratul a respuns că, după exemplul bunicului sau și în amintirea amilbiei istorice între cele două națiuni ce s’a văzut așa de desinite pentru protecțiunea libertate, și a dreptăței, scopul sau va fi, mai nainte de toate, menținerea păcei, care singură poate să inspire încrederea trebuincioasă desvoltărei științelor, artelor și comerciului și care permite să se îndrepteze gândirea către marele probleme, a căror soluțiune dreaptă și echitabilă este considerată ca sarcină principală a epocei noastre. împăratul va face tot ce-î va fi cu putință pentru a menține și a consolida bunele relațiuni între Germania și celelalte națiuni. Ziarele engleze în unanimitate declară că răspunsul împăratului Wilhelm la adresa municipalității va avea drept urmare strângerea legăturilor care unesc pe cele două națiuni. Standard consideră pe împăratul ca pe un amic și aliat al Englitezei, din momentul ce e prietenul și aliatul dușmanilor războiului. limes relevând însemnătatea pacinică a declarațiilor împăratului zice că Franța pare a uita că cel mai bun mijloc de a se desființa alianța întreită este acela de a dovedi că e de prisos. Wilhelm II la Londra Incidentul cel mai important din vizita făcută de împăratul Wilhelm II la Londra a fost desigur prezintarea adresei lordului major din partea orașului, la care împăratul a respins printr-o cuvântare foarte mult remarcată de presa europeană întreagă. Adresa, prezintată Vineri la Guildhall, zice că vizita împăratului este un semn fericit pentru durata permanentă a relațiunilor de amiciție și de afecțiune: ce există CRIZA Este sau nu criză ministerială? La această întrebare, o parte din amicii guvernului respund în mod afirmativ, alții asigură, cu o serenitate și o siguranța pe care se silesc a o face comunicativă, că nici o dată armonia n’a fost mai deplină în sînul guvernului și a majorității. Oricine înțelege însă, că e destul ca majoritatea să fie scindată în două, pentru ca situația să fie foarte încurcată. Și, de fapt, există două curente cu totul opuse în sînul majorității. Din cele ce am publicat asupra dezideratelor exprimate la întrunirea de la Hotel de France s’a putut vedea că unul din curente este pentru încredințarea direcției guvernului d-lui Lascar Catargiu și premenirea câtorva miniștri prea deochiați, cel l’alt pentru menținerea statului quo. Ce va eși de aici, nimeni nu poate prevedea, căci nu se poate ști care din cele două curente va ceda celull’alt. Unul însă va trebui să cedeze,iar dacă nici unul nu va ceda, situațiunea, care e deja acută, va deveni și mai gravă. Cei cari au luat inițiativa întrunirii de la Hotel de France par foarte hotărîți a împinge lucrurile până la estrem și se așteaptă ca azi la Cameră să resufle nemulțumirea lor. Cei cari erau eri pentru menținerea statului quo par astăzi dispuși a consimți la o remaniare ministerială, pe care ei o consideră însă numai ca o complectare a cabinetului, prin numirea unui titular la jusiție și înlocuirea unuia din miniștri, care poate să fie d Exarcu. înregistrăm toate aceste zgomote fără a le garanta. Vom da la „informațiune tot ce vom mai afla până în momentul aparițiunii ziarului. Putem însă zice că impresia generală este că situația guvernului nu e bună deloc. BUDGETELE (Exercițiul 1891—1892) Prin Monitorul Oficial de astăzi Luni 1 Iulie se promulgă legea pentru fixarea veniturilor și cheltuelilor statului pe exercițiul 1891—1892, votată în ședința de la 27 Iunie a. cr. LUNI și MARȚI 1—2 IULIE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV ... . p.40 Reclame...................„ III .... . 1.50 ti ........................ II ... 2.50 In Paris anunciuriie se primesc la Agenția Havas, 8 Place do la Bourse. Redacția și Administrația 43. — Calea Victoriei, 43 Un exemplar ÎS Bani Acest budget care se va pune in aplicațiune de azi Luni 1 Iulie 1891, se specifică astfel: Veniturile industriei .335.000-205.000.-850.100. .619 600.- 527 000.- 100 000..020.000..370.000. 116 000. 263.500.-1.500..025.000. .200.000.Contribuțiuni directe. . . . indirecte . . Monopolurile statului. . . Veniturile min. agine com. , tnel și domeniilor lucrărilor publice de interne. . de finance. . de rezbel. . de externe , " cultelor și instrucii publice... . de justiție. . " Diferite venituri. ... Din excedentul tesaurului Cheltuelile Datoria publică..................................61,441,317,95 Ministerul de rezbel........................38.855.598,— „ de finance.....................22 335,435,„ cultelor și fosfor publice 17,537,885,65 „ de interne.....................12,226,571 — „ de lucrări publice. . 6 176,548”— „ de justiție . . . . .5,229,544» domenielor................... 4,171 068 29 n V , 1d0 externe . • . . 1,508,666,17 Consiliul de miniștrii........................ 63 560,— 169046,194,06 Se scade economiele ce vor rezulta din faptul aplicărei budgetului numai de la întâi iulie înainte. 248,100,— 169.738.600-Pond pentru deschidere de credite suplimentare și extraordinare. 168798,094,06 940,505,94 169738,600, Socialiștii germani început <la sciziune. — Chestia participărei la parlamentarism. - Socialiștii sprijiniți de nesocialiști. - Oportunismul în socialism. — Viitoarea desmembrare. Marele congres socialist german nu s’a deschis încă, dar o întrunire ținută Vineri la Berlin în scopul de a se discuta participarea socialiștilor germani la congresul din Bruxelles a și început să dea la masă simptomele unui început de sciziune în partidul social-democrat german. La insruuire luau parte peste 6,000 de oameni. Partizanii lui Bebel și al celorlalți conducători actuali al social-democrației germane, erau în majoritate, — spun rapoartele ziarelor berlineze. Cu toate acestea ,pozițiunea a găsit ocazia de a se manifesta cu mai multă vigoare decât orcând până acum. Această opoziție, condusă de Baginski și Wildberger s’a ridicat de astă dată pe motivul că și Bebel și Liebknecht vorbiau și scriau mai demult în contra participării la parlamentarism. Ba Liebknecht zisese, într’o broșură apărută la 1869, că chestia socială trebue deslegată pe stradă. „Tovarășul“ Goldberg se ridică apoi să acuze pe șefii socialiști că au trecut pe un teren care nu mai are nimic comun cu social-democrația. Dar cea mai vrednică de însemnat a fost o declarație a lui Wildberger, unul din șefii opozițiunei, că Bebel știe foarte bine că nu se poate sprijini pe masa cea mare a social-democrației și că nu toți alegătorii cari i-a fi dat voturile sunt socialdemocrații. Dacă va mai merge așa, a adăugat Wildberger, social-democrația va fi amenințată să dispară cu desăvârșire ; în tot cazul nu vor trece nici zece ani, și urmându-se pe această cale, ea va fi cu totul amorțită. Bebel a apărat tactica conducătorilor socialismului în contra imputării de oportunism și ca dovadă a adus noul proiect de program (schițat și de noi în numărul trecut). Opoziția de acum, după părerea șefului socialist, dacă ar face democrația socială să apuce pe calea pe care o crede mai bună, n’ar ajunge la alt rezultat decât să facă a se reînoi legile escepționale în contra socialiștilor. Nici Bebel nu aprobă atitudinea unora din socialiști, cum de pildă a lui Vallmar, care a ținut o cuvântare de laudă a guvernului, ce ar fi putut să facă cinste și unul național-liberal. După această mică hărțuială oratorică, s’a hotărît să se trimită o deputăție la congresul din Bruxelles. S’au ales trei membri în această deputăție : președintele întrunirei Zubeil, lucrătorul de piane Robert Schmidt și lucrătoarea Baader. Opoziția a mai găsit atunci momentul ca să ridice chestia, care va avea a se trata și la congresul din Bruxelles, dacă ziua de 1 Mai trebue sau nu să se decreteze sărbătoare generală a tuturor lucrătorilor din lume. Majoritatea întrunire a fost pentru părerea ca să se lase fiecărei națiuni facultatea de a hotărî fixarea zilei de sărbătoare și felul serbitorirei. Propunerea opoziției a fost astfel respinsă. Rapoartele ziarelor berlineze despre întrunirea aceasta, încheie cu observația că