Timpul, decembrie 1891 (nr. 266-288)
1891-12-01 / nr. 266
ANUL AL TREISPREZECELEA.—No. 266 ABONAMENTELE In țară pe un an......................................40 lei „ pe 6 luni......................................20 lei „ pe 3 luni......................................10 leî Pentru streinătate, un an .... 60 lei Redacția și Administrația 43g — Calea Victoriei, — 43 EDIȚIA ADOrA Un exemplar la Bani TIMPUL Partid înapoiat Mai alaltăeri ziceam că numai niște oameni cu totul înapoiați sau cu totul de rea credință pot în zilele de astăzi să mai pună lupta dintre partide pe terenul libertăților publice de mult deja dobândite și înscrise în constituțiune. Acest rol puțin măgulitor și l’a luat—și era poate firesc să și-l ia— partidul liberal-național. In anul de grație 1891, treizeci și patru de ani după întrunirea Divanurilor ad-hoc și douăzeci și cinci de ani după votarea constituțiunei actuale, partidul național-liberal se înfățișază țarei drept campionul libertăților publice. Ei bine, trebue să semnalăm o deosebire radicală de vederi între noi și acest partid care a rămas cu treizeci sau patruzeci de ani înapoi. Pentru noi era luptelor pentru dobândirea libertăților e de mult închisă, opera de întemeiare a regimului constituțional a fost întreprinsă și săvârșită, în ceea ce privește pe conservatori, de acea pleiadă de oameni în capul cărora se aflau Eliade, Tell, Manolache Costache Epureanu, Lascar Catargiu, Mavrogheni, etc. Poate astăzi după treizeci de ani să voiască partidul național-liberal a face lumea să creadă că este continuatorul operei acelor oameni, cărora țara le datorește libertățile de care se bucură azi. Pentru noi, această operă este terminată și cel mult ne rămâne să o apărăm, când cumva un regim „de teroare și de poliție“, cum a fost calificat partidul liberal de actualul lui șef, voiește de fapt să suprime exercițiul libertăților constituționale. Partidul conservator nu mai pune astăzi în discuție dacă regimul parlamentar, dacă sistemul constituțional, dacă libertățile de care ne bucurăm ad sac nu rațiunea lor de a fi. Pentru noi instituțiunile cu care țara a fost înzestrată de generațiile trecute nu mai sunt decât un mijloc pentru realizarea reformelor menite a îmbunătăți starea morală, intelectuală și materială a tuturor straturilor societăței noastre. In privința tuturor acestor reforme partidul conservator a adus soluțiuni precise. Pentru ridicarea nivelului intelectual partidul conservator s’a arătat dispus la toate sacrificiile spre a face din principiul obligativității instrucțiunei primare o realitate. Am propus reforma învățământului primar astfel ca printr’o direcțiune practică să punem capăt declasărei de care suferă societatea noastră. Voim să se dea o desvoltare cât mai mare învățământului superior. Pentru a înălța nivelul moral al țărei am propus și vom sprijini cu putere reforma clerului nostru. In ordinea materială, partidul conservator a făcut o lege importantă în vederea întemeierii micei proprietăți. Astăzi ne gândim a da prosperitate acestei mici proprietăți, prin instituțiuni de credit, prin îmbunătățirea mijloacelor de producțiune, prin înființarea unei administrațiuni bune și părintești. La toate aceste soluțiuni precise partidul liberal național răspunde sau prin câteva mari propuneri ridicole, precum înființarea meteeariului în țară, ceea ce dovedește în modul cel mai evident incapacitatea acelui partid, sau prin câteva generalități fără sens precum: „ că partidul liberal își însușește de mai înainte toate progresele prezente și viitoare ale omenirei“. Un partid atât de incapabil simțindu-și neputința de a lupta pe terenul actualității și a răspunde nevoilor prezente ale societății noastre, e firesc să rezolve toată cestiunea politică cu câteva clișeuri, precum că partidul liberal e campionul libertăților publice și adversarul reacțiunei. TELEGRAME Belgrad, 11 Decembre. D. Pasici, cerând reduceri în budgetul armatei, ministrul de rezbel și miniștrii cari erau de părerea acestuia din urmă ,și-au dat demisia. Regența a refuzat să primească demisia aceasta până la întrunirea Skupcinei. Viena, 11 Decembre. Fremdenblatt, află că arhiducele Leopold Ferdinand, ofițer de marină, atașat la escadra Mediteranei, a trecut într’adever prin Constantinopol întorcându-se din Viena, unde a fost ca să asiste la căsătoria surorei sale, dar că nu a făcut nici o visită și încă mai puțin s’a ocupat de combinațiunile politice ce i se atribue. Tinerețea arhiducelui trebue să excludă orice ideie de misiune politică. Paris, 11 Decembre. Știrile din Sanghai zic că tulburările par terminate în Mongolia . 42 resvrătitori culpabili de asasinarea creștinilor au fost executați; resvrătitorii au fost bătuți în mai multe loccuri. Viena. 11 Decembre. Correspondența Politică află că răspunsurile Englitezei și ale Italiei la cererea Franciei în privința Chinei sunt politicoase dar evasive. Germania a declarat că vrea să aștepte raportul ministrului său la Peking. Austro-Ungaria s-a declarat gata să intre în negocieri în înțelegere cu celel alte puteri. Berlin, 11 Decembre D- Kardoff d sminte în mod categoric într’o declarațiune publicată de Post știrea ziarelor după care el ar fi insistat pe lângă prințul de Bismarck ca să nu asiste la ședințele Reichstagului și că prințul l-ar fi refuzat în mod categoric. Rio de Janeiro, 11 Decembre Guvernul a cerut Guvernatorului Porteba să-și dea demisia acesta a refuzat. Probabil că se va numi un guvernator militar și că se va proclama starea de asediu. Roma, 11 Decembre D. di Rudini răspunzând în Cameră la mai multe interpelări a zis că ceea ce se petrece în Africa este perfect legal. el admite trebuința de a modifica organizația justiției la Masallah, dar cu ponderațiune, s-a dat ordine pentru a ridica starea de rezbel; resultatele anchetei sunt că generalii și-au depășit puterile, raportul avocatului general a fost comunicat comisiunei; acest raport se pronunță contra or cărui proces; juriul generalilor a răspuns negativ la chestiunea de a ști dacă el avea răspunderea disciplinară a generalilor. D. di Rudini a remis avocatului general militar dosarul procesului din Masallah și l’a autorizat să meargă în Africa, el nu poate face mai mult și nu va ceda influenței pasiunilor politice. Ministrul de rezbel s’a asociat cu declarațiunile d-lui di Rodini. Paris, 11 Decembre Mare îmbulzeală la Camera pentru interpelarea d-lui Hubbard asupra clerului; oratorul cere măsuri preparatorii în vederea separării Bisericei de Stat. D. Fallieres răspunde și justifică atitudinea episcopului din Bordeaux. Un mare sgomot isbucnește între dreapta, stânga și d- Floquet. Monseniorul Freppel este chemat la ordine. D. Falberes termină declarând că guvernul se opune la separarea Bisericei de Stat. O lege se va depune în curând asupra asociațiunilor religioase, dar nu va trebui să o considere ca o prefața a acestei separări. Urmarea discuției s’a amânat pe mâine. — Se zice în culoariile Camerei că D. de Cassagnac tratând de minciună aserțiunea d-lui Floquet că un Papă ar fi fost francmason, s’au constituit martori dintr’o parte și altă, totuși în urma interveniul d-lui Clemenceau, incidentul nu a avut urmări. Guvernul în țară Secolul din Craiova publică în numărul de azi un articol întitulat Conservatorii, din care extragem pasagiile următoare : Ziua de 27 Noembre 1891 este ziua renașterii partidului conservator, pe care sunt datori să o celebreze cu pompă. Rămâne acum să dovedească d. Catargiu că și-a luat tot bagajul din tabăra Vernescanilor, cărora a plătit o scumpă chirie și că nu se va mai întoarce nu numai cu trupul, dar nici cu gândul. Dorim acest lucru pentru binele țărei, care așteaptă de mult o situație limpede. Dorim acest lucru căci prin el sperăm să dispară o sectă de politician cari ca niște microbi se infiltraseră în plomâni vieței politice a statului nostru. Dar cu atâta lucru nu ne mulțămim, cerem reforme, cerem ca partidul conservator să se pătrundă de starea culturală în care se afla țara, să vadă că România de astăzi numai e cea de acum câțiva ani, ea nu se mai mulțumește cu promisiuni și vorbe pompoase, ei îi trebuesc fapte. D. Catargiu să renunțe la vechile obiceiuri, să recunoască capacitatea colegilor săi din minister, care își dau socoteală exactă de ce trebue făcut, și se stabilească o perfectă armonie între cabinet și conservatorii din Cameră în privința diferitelor îmbunătățiri ce reclamă progresul. Tot Secolul este informat că mai mulți conservatori din Craiova au adresat, imediat ce au auzit despre compunerea cabinetului, o telegramă de felicitare dlui Lascar Catargiu. Efectele ciudei Intrarea în cabinet a unui tîner de valoarea d-lui Takie Ionescu a exasperat pe liberali și a umplut de ciudă pe unii rari pretinși conservatori, cari și-au luat sarcina să stea de pază în jurul partidului conservator spre a interzice intrarea oricărui talent care ar putea proiecta umbră asupra mediocrității lor. De aceea am văzut pe unii și pe alții atacând cu o violență, care dovedește mai multă ciudă decât dreaptă judecată, pe ministrul instrucțiunei publice și relevând câteva pretinse contradicțiuni din trecutul d-sale politic. Cel ce atacă astfel pe d. Tache Ionescu uită că d-sa s’a despărțit de partidul liberal-național în momentul când atotputernicia lui Ion Brătianu era la apogeul ei. Toți atunci ,am aprobat și am urmat cu admirație campania energică și glorioasă ce a dus în contra regimului colectivist. De atunci n’a mai reintrat în partidul liberal-național și cei ce au veștejit împăcarea, fără condiții și fără amendare, între cei ce se combătuseră pentru motive de neonestitate, nu pot decât să găsească foarte corectă atitudinea d-lui Take Ionescu. In Neoembrie 1890, d-sa împreună cu alți câțiva tineri a subscris în Românul un program, de un liberalism atât de moderat încât mai toate organele conservatoare i-au dat aprobațiunea lor și noi cei de la Timpul am declarat că am putea subscrie mai toate punctele din acel program. Această similitudine de vederi a stabilit încă de mai multă vreme un acord care a avut de rezultat intrarea în cabinet a d-lui Tache Ionescu. Nu dar întâmplarea și greutatea de a găsi un ministru al instrucțiunei publice, cum pretind unii, a adus pe d. Take Ionescu în capul acelui departament ci o înțelegere deplină cu d-sa asupra diferitelor cestiuni ce sunt la ordinea zilei și în special asupra reformei învățământului pe care d-sa ascudiat-o de mult în mod foarte amănunțit. Pentru aceste considerațiuni, încă de astă-vară, d-nii Boerescu, Exarcu și alții, ne-au spus în repetite rânduri că ar dori ca ministerul Fiorescu să se complecteze, între alții, cu d. Take Ionescu. Dar degeaba mai stăruim. Argumentele nu risipesc, ci irită mai mult decepțiunile. Acel însă ce judecă cu patimă sunt puțini la numar, și lumea, și mai ales tineretul cult, va pricepe semnificația ce are încredințarea unui departament important ca acela al instrucțiunei publice unui tînăr care s’a ridicat numai prin valoarea și talentul său. Ignoranță sau rea credință Ziarul Lupta în numărul de eri vorbind despre prorogarea oamenilor scrie următoarele : Constituțiunea, ca o garanție în contra unui suveran despot și a unui guvern în dezacord cu Camerile, prevede că Parlamentul se va întruni de la sine în ziua de 15 Noembre, chiar dacă regele nu v ar întruni. Aceasta însemnează că regele nu are dreptul de a împedica întrunirea Parlamentului și prin urmare, nici de a’l închide indirect prin amânare. Căci, întrebăm: unde mai e garanția prevăzută de Constituție, dacă, parlamentul întrunindu-se de drept la 15 Noembre, poate fi amânat a doua zi, la 16, pentru un timp mai mult sau mai puțin lung ? Mania pe care o au ziarele noastre de a nu lăsa să treacă nici o ocazie fără a discuta cestiuni de drept constituțional, atinge astă dată culmea ridicolului, căci merge până a contesta un drept formal, înscris în Constituțiune. Și pe ce motiv contestă Lupta acest drept? Pe motiv că Parlamentul întrunindu-se de la sine la 15 Noembre, chiar dacă regele nu l’ar întruni, nu poate fi închis indirect prin amânare, căci atunci garanția dată prin Constituțiune n’ar mai exista. Mai întâiu vom răspunde redactorului Luptei că n’a citit ultimul aliniat al Art. 95 din constituțiune, care este atât de clar încât nu poate da loc la nici o îndoială. Apoi temerile sale nu sunt justificate , căci constituanții noștri, tot așa de înțelepți ca și redactorul Luptei, au limitat dreptul de prorogare, pentru ca nu cumva prerogativele Parlamentului să devie ilustrii și să se întâmple lucrul de care se teme Lupta. Astfel articolul în cestiune zice că amânarea nu poate trece peste termenul de o lună, nici poate fi reînoită în aceeași sesiune fără consimțământul Camerelor. De altmintrelea timpul pentru cât a fost amânat Parlamentul nu este perdut pentru lucrările sale, căci el se adaogă la finele sesiunea, spre a complecta cele trei luni prescrise de Constituțiune. Acest mod de a discuta, precum și atitudinea ziarelor liberale, care contestă un drept de care s’a servit însuși d. Ion Brătianu, caracterizează însă îndestul reaua credință a unor asemenea adversari. DUMINICA 1 DECEMBRE 1891 ANUNCIURI ȘI INSERȚII . . 0.40 . . 1.50 •~țdi ................n ■*■ [UNK]*■•••• In Paris anunciurile se primesc la Agenda Havas,8 Place de la Bourse. Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, 43 Un exemplar la Bani Linia 30 litere petit pag. IV Reclame III II Noul guvern și presa străină (Telegramă din Viena). Un articol al ziarului Die Presse, vorbind de noul cabinet al României, zice : pe Austro- Ungaria nu o privesc antagonismele politice interne, dar ea așteaptă de la niște oameni politici cum sunt cei două Lahovari, d-nii Manu și Catargiu o politică străină fără ură. Die Presse reamintește cuvintele d-lui Manu: „România Românilor.“ * Neue Freie Presse, rezumând încă o dată fazele prin cari a trecut criza, ajunge la rezolvarea ei și apoi se exprimă astfel: In ce privește politica din afară a noului cabinet, ea va fi amicală față de alianța întreită, deoarece noul ministru de externe, d. Alexandru Lahovari, trece drept un partizan al politicei de alipire a României la imperiile centrale. In politica exterioară cabinetul conservator va fi sprijinit de junimiști, cari, după cum se știe, sunt și ei pentru alipirea României de alianța întreită. In politica internă ministerul Catargiu va fi combătut de liberali (Vernescu), liberali disidenți (Dumitru Brătianu) și naționali-liberali (Dimitrie Sturdza). Pe junimiști îi desparte de Catargiu programul lor economic. Un detaliu picant în istoria ultimului cabinet, care a guvernat tocmai opt luni, este și acesta : Doi din miniștrii resturnați, Blaramberg și Vericeanu au stat în minister tocmai opt zile. Blaramberg se reîntoarce la postul său de la Eforie pe care a avut prudența să și-l rezerveze. Vericeanu însă e mai puțin norocos, căci înainte de a intra în cabinet el a fost nevoit să renunțe la postul său de censor al Băncii naționale. Liga vamală In Reichstagul german. — La Bruxelles. — Un nou aliat. — Ce zic Rușii. In Reichstagul german a continuat ieri discuția asupra convențiilor comerciale. Dnil Marschall, secretar de Stat, și d. de Caprivi au luat cuvântul. D. Marschall a zis că dacă și convențiile încheiate ar putea fi numite Mberscchimbiste, el nu mai știe unde ar începe protecționismul; în Germania sistemul protecționist va fi moderat sau nu va fi, guvernul va face tot ce va putea pentru agricultură. D. de Caprivi a zis că cestiunea argintului este pendinte de vr’o 20 de ani; condițiunile în care se află Englitera și America nu sunt de natură a încuraja pe aceia cari ar dori să reia cestiunea; însăși cestiunea bimetalismului constitue un mijloc de agitație; se dau publicului știri fără a se cunoaște esența lor. D. de Caprivi a zis că rezbelul vamal cu Austria era apropiat; șansele Germaniei ar fi fost mai puțin favorabile căci Austro- Ungaria poate ușor să oprească intrarea mărfurilor germane, pe când Germania nu se poate lipsi de cerealele austriace. Discuția în Reichstag va continua, și, cum pare acum a fi sigur fără ca prințul de Bismarck să participe la dânsa. La Bruxelles, ministrul afacerilor străine a depus tot ieri pe biuroul Camerei tratatele de comerț cu Germania și Austro- Ungaria. In același timp se anunță probabilitatea intrărei unui nou aliat în ligă: Neue Freie Presse e informată din Madrid că negocierile între Spania, Germania și Austro-Ungaria pentru intrarea celei d’întâia în liga vamală sunt apropiate; ele sunt deja admise în principiu. "X?• Este interesant a se vedea ce zic ziarele rusești despre noua ligă vamală. Iată depeșa ce primim în această privință din Petersburg: Principalele ziare arată nemulțumirea lor pentru tractatele de comerț ale Germaniei și Austriei; ele insistă asupra nevoii unei înțelegeri mai intime între puterile cari nu fac parte din liga vamală. Novoie Vremia crede că Germania și-a asigurat preponderența economică în centrul Europei.—Rusia și Franța trebue să se înarmeze contra acestei coalițiuni vamale. Novosti declară că un tractat de comerț între Rusia și Franța a devenit în acest moment absolut necesar. Eastern.