Timpul, februarie 1892 (nr. 24-48)

1892-02-01 / nr. 24

Ik I ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA. —No. 24. ABONAMENTELE s In țară pe un an.....................................40 lei » pe 6 luni........... 20 lei » pe 3 luni.....................................10 lei Pen­tru streinătate, un an.............................60 lei Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, 43 Un exemplar* IO Banii. Candidații partidului conser­vator la alegerile de Cameră și Senat pentru Ilfov, sunt: Pentru CAMERĂ Colegiul I General Gh. Manu P. P. Carp Men­el. Ghermani Gr. Triandafil Dim. Orbescu. Colegiul II C. C. Arion Vasile Brătianu Nicu Cerkez Goldur-Voinescu G. C. Costaforu Radu Crețulescu Șoimescu Niță N. E. Demetrescu-Mirea Andrei Popovici A. Colegiul III Alexandru Catargiu Nicolae I. Gerassy Pentru SENAT Colegiul I G. Gr. Cantacuzino Chr. L. Zerlenti Colegiul II Gr. C. Cantacuzino Ilie Nicolescu-Dorobanțu Gr. G. Tocilescu Maior N. Lămotescu Gr. Capșa EDIȚIA A DOUA DISCURSUL rostit de d-nul ALEX. L­AH­OVARI în întrunirea de la Ploești Iată rezumatul discursului D-lui Al. Lahovari pronunțat la Ploești : Respunzând aplauselor care l’au primit la urcarea sa la tribună D-l Lahovari zice că cetățenii din Ploești îi dau pe credit simpatia și aplau­­zele D-lor. Se va sili să le merite vorbindu-le ca la oameni serioși, de lucruri serioase, expunând faptele gu­vernului conservator ast­fel cum sunt și cerând să fie judecat după dânsele, iar nu după calomniile și acuzările unor adversari pasionați, interesați și prin urmare nedrepți. D-l Lahovari vorbește apoi de însemnătatea și de prosperitatea orașului Ploești care este aproape al doilea în bogăție după Capitală. Oameni de muncă ploeștenii nu trebue să se lase a fi târâți de acei cari vor să trăiască din munca celor­l­alți. D-l Lahovari mai desvoltă tema că un ministru conservator și con­servator neclintit nu se teme să vie să vorbească de trecutul conservator, de programul conservator și de gu­vernul conservator, în orașul pe care mulți îl numesc cetatea liberalismului. Insă, zice D-l Lahovari, sunt două liberalismuri, cel de cuvinte și cel de fapte, cum sunt două feluri de mărfuri cea adevărată și cea de con­trafacere. Liberalismul sincer și adevărat se împacă foarte bine cu ideile și pro­gramul conservator. Liberalismul cel fals a guvernat vre­o 12 ani de-a rândul țara, pu­tem să zicem că spiritele le guver­nează de 40 ani. Dar în fine cre­dem că a dat un faliment desăvâr­șit. Noi suntem sindicatul acelui fa­liment și am căutat să scăpăm cât mai mult din averea națională. D-l Lahovari resumează în trăsuri mari tot ce guvernul conservator a fost silit să repare, să reclădească, să îndrepte, din tot ce se dărâmase, mânjise și risipise de guvernul I. Brătianu mai cu seamă în cei din urmă ani, vorbește de colosalele abu­­­­­­zuri săvârșite de sprijinitorii acelui guvern, de banil soldatului și banul blice, iar nu de patimele și intere­sele lor private, săracului de care au îndrăsnit să se atingă. D. Lahovari trece apoi la pro­gramul partidului care se găsește desvoltat pe larg în apelul către a­­legatori. Mai nainte de toate tratea­ză despre ciudata temă a pretinșilor democrați cari învinuesc pe miniștri că vin în Adunări publice să vor­bească cu alegătorii. D-l Lahovari spune că acesta este obiceiul în țea­­ra care a fost leagănul parlamenta­rismului. Engliteza. D. Lahovari cri­tică apoi teoria contrarie. Ori zice D-lui, este o semeție fără seamăn din partea acestor faliți democrați de a susține că un ministru nu trebue să se coboare a vorbi direct poporului, ori este o dibăcie grosolană, ca să poată să ne calomnieze nepedepsit, fără ca să capete răspunsul meritat. D. Lahovari demască tactica noui­­lor liberali de a râspunde la toate dreptele învinuiri care li se fac prin Tudor Vladimirescu de la 1821 și cu Eliad de la 1848. D. Lahovari zice că nu era răspuns îndestulător și satisfăcător nici chiar din partea acelora care erau autorii sau cel puțin luase parte in aceste mari eve­nimente. Dar din partea celor­lalți ? In mijlocul rîsetelor auditorului D-l Lahovari întreabă dacă d. Stoicescu face parte din "pandurii lui Tudor Vladimirescu sau autori mișcărei de la 1848. Dacă nu d-lum cel puțin vre­unul din strămoși. Nu, nare nici atâtea pergamente.­­Risetele și ve­selia auditorului merg crescând). Dar să lăsăm la o parte aseme­nea microbi, a zis d. Lahovari, care dispar în lumina marelor evenimente istorice. D. Lahovari arată rolul par­tidului conservator în toate marile acte care au creat România modernă. Noi nu vom avea micimea de suflet să contestăm partea ce a avut par­tidul liberal în aceste fapte glorioase în care toți Românii au fost unanimi. Noi nu înjumătățim gloria națio­nală, nici forfecăm istoria (aplauze prelungite). Insă partidul conservator a avut un merit mai mare fiind-că el mai interű era majoritatea și a Divanului ad-hoc, și a Constituantei, și că din revoluția politică ce se fă­cea el perdea ceea ce poseda pe când cei mai mulți din liberali câștigau foarte mult la aceasta. Patriotismul partidului conservator este dar mai mare căci a fost înloouit prin spiri­tul de sacrificiu al intereselor per­sonale. Să ne coborâm însă de la a­­ceste înălțimi și să venim la gospo­dăria noastră din toate zilele, căci aceasta trebue mai mult să ne pre­ocupe astăzi. D. Lahovari resumă tot ce s’a fă­cut de conservatori în finanțe, vor­bind de agio, de împuținarea anui­­tăței datoriei publice, de desființarea unor imposite, scăderea altora, de e­­quilibrarea și escedentele budgetare, ridică în treacăt îndrăsneața afirma­­țiune a d-luî Gh­eder­ atribuind me­ritul budgetului din 1890 — 1891 d-luî Vernescu care a dat 8 milioane escedent, arată cu date că acest bu­get a fost pregătit, votat și aplicat de guvernul generalului Manu care s’a retras la finele lui Februarie 91. Trece la justiție, la administrație, la lucrări publice, arată ce s’a făcut pentru țărani, pentru pensionari, pen­tru comerț, pentru industrie. Arată reformele din armată care au îndoit forța noastră militară fără nici un sacrificiu bănesc, și numai grație u­­nei noui organizări. Trecând la ce mai rămâne de fă­cut, d. Lahovari probează că obstruc­­ționismul oposițiunea a împedicat de a se face mult bine. Insă roagă pe a­­legători a da guvernului mijloace de a săvârși opera începută, trimițând în Cameră deputați care să se în­grijească de nevoile și interesele pu-D-l Lahovari vrea să termine res­punzând la două calomnii îndreptate în contra guvernului și care a i­eșit din bogata închipuire a opozanți­­lor de toate nuanțele. Nu răspunde la cea d’intern căci nu merită nici a i­ se face onoarea de a fi discutată în public. Trecând la a doua acuzare adică intrarea României în Zollverein, a­­rată ignoranța grosolană a celor care au pronunțat asemenea fraze, igno­ranța care greu se pricepe la niște foști miniștri. Pentru ca România să intre în Zollvereinul Europei centrale, ar tre­bui mai inteiți că acel Zollverein să existe și ar mai trebui încă ,ca cei ce pronunță cuvântul sare priceapă înțelesul. Zol­verein va sp^'ziba unire vamală, adică desfiin­­țâa de orî-ce taxe la graniță între, cari s’au asociat în asemenea Uman. Ei bine aceasta este starea de lucruri dintre Germania, Austro-Ungaria, Italia, Belgia și Elveția? Nu, sunt pur și simplu tratate de comerț înființând între aceste țări taxe unele foarte urcate chiar, și foarte variate după natura productivelor a fie­cărei țări interesate. Două puncturi comune sunt numai : Durata uniformă de 12 ani, — și clausa națiunea celei mai favorizate. Acesta este pur și simplu sistemul vechi­ al tratatelor de comerț în o­­punere cu sistemul tarifelor autono­me ast­fel cum se practică astăzi Francia și Rusia. Va sa zică oamenii cu minte pu­­neau cestiunea așa: Trebue Ro­mânia să menție sistemul tarifu­lui autonom sau să revie la sistemul tratatelor de comerciu ? Fie­care sistem are neajunsurile și foloasele sale. Trebuesc cumpănite bine. Dar asta este afacerea oame­nilor competenți, care au adâncit a­­ceste cestiuni economiști, finanțiari, industriali, comercianți, dară nu a unor oratori de răspântii. Ori­cum ar fi, d-lor, pentru moment guvernul s’a pronunțat. El va face o conștiin­cioasă încercare cu tariful actual. Acest tarif este lucrat de d. Carp, de d. Ghermani și de mine prin ur­mare noi n’avem nici un motiv de a-1 crede greșit. Cel puțin dorim să-l experimentăm căci nu ne credem in­failibili. D. Lahovari vorbește mai în urmă de politica economică a liberalilor, politică de vorbe contrazisă tot­dea­una prin fapte. D-lui explică necesi­tatea și folosul convențiunei comer­ciale cu Austria la epoca când s’a încheiat. ‘Dar adaogă, dacă era așa de rea, de ce guvernul liberal a mai încheiat vre-o opt convențiuni chiar mai rele căci nu conțineau scutirea pentru cereale, cu alte state străine ? Și mai cu seamă pentru ce în loc să le dea o durată uniforma ca să sfârșească toate în 1886, le a dat termine diferite așa în­cât s-au sfâr­șit în 1891, și chiar în 1892. Vă rog să întrebați pe d-nu Aurelian când va veni să vă ceară voturile? D-nul Lahovari aducând aminte versul bătrânului poet grec «Nebuniile regilor le plătesc popoarele», astă­zi, zice d-sa regii, nu mai au atîta putere nici atîta respundere. Popoarele sunt proprii lor regi și stăpânitori. Vremurile sunt mai drepte. Po­poarele în mare parte nu mai plă­tesc de­cât propriile lor nebunii. Cu atât mai mult trebue să se ferească de a face nebunii, căci pe lângă nenorocire nu mai au nici mângâierea sufletească de a zice că nu este vina lor. D-nul Lahovari termină îndemnând pe alegători să cugete bine la cine dau votul și în­crederea lor. (Aplause prelungite și îndelung repetate). --------------------------------------------------­ Libertăți țigănești România, gunica și pudica Românie se scandalizează pentru un cuvânt pe care l’a pronunțat d. Gr. Tocilescu, sa­vantul profesor­­ și arhheolog, la întruni­rea de la Eforie.’ D. Tocilescu a pronunțat cuvântul de «libertăți țigănești» și România nu gă­sește epitete destul de aspre pentru ca să înfiereze pe un orator care întrebuin­țează asemenea espresiuni. — «Ce batjocură !» esclamă România. Ei bine, indignația României ’și-a gre­șit adresa. Ea n’a înțeles aluziunea pe care o făcea d. Gr. Tocilescu când vor­bea de «libertăți țigănești­», ea nu s’a gândit că criticând această espresiune lovia în tovarășii de astă­zi ai d-lui Gună Gunescu, mare boier de «moda nouă», căruia Voința Națională îi consacra mai acum un an faimosul articol Dura lex sed lex. In adevăr, d. Gr. Tocilescu nu făcea de­cât să amintească vestita apostrofă a d-lui Eug. Stătescu la adresa d-lui N. Fleva. Iată după Monitond Oficial un estras din darea de seamă a ședinței Camerei de la 13 Ianuarie 1887 D. Eug. Stătescu, ministru al justiției : Ce vă mirați că atunci când nu se mai res­pectă nimic, nici inviolabilitatea Tronului (a se vedea azi discursurile din sala Dacia și articolele Voințeil Nota Red.) nici sanctuarul familiei (ibidem), nici viața celor ce au neno­rocirea să fie la guvern, ce vă mai mirați că s’a putut găsi un număr de oameni exaltați de propriile d-voastră doctrine și exasperați de îndrăsneala cu care ele se pun în practică, să aplice acele teorii și să caute a ’și face drep­tate singuri ? D. N. Fleva : Asemenea teorii sunt patronate de jurnalul poliției, Trompeta Bucureștilor! (Zgomot). D. Eugeniu Stătescu, ministru al justiției, D-le Fleva, știu că ești pasionat de libertățile englezești, ș’i mie ’mi plac! Dar băgați ’de seamă că nemulțumindu-vă cu libertățile ro­mânesc!, să nu ajungem să avem libertăți ți­gănești !... (Ilaritate, aplause sgomotoase și prelungite). Ce zice acum România ? Dacă nu se mulțămește cu această ci­­tațiune, suntem gata a*’i servi și altele și a reproduce articolul Dura tex sed tex din «Voința», din care extragem de­o­cam­dată următorul pasagiu la adresa d-lui Vernescu: «­Ce n’ar da un asemenea om să nu se a­­rate ceea­ ce este: egoist, cinic, răpitor și cu un trecut care se perde «într’o negură deasă «cu aparițiuni sângeroase! «Ce n’ar da el ca «țăranii jefuiți de pe domeniile lui să nu aibă «aibă glas și lacrimi!» Ce n’ar da el ca să poată fi tot atât de capabil pe cât este de bogat; «ce n’ar da el ca să aștearnă un văl «gros peste trecutul lui, un­ trecut tragic, «care’l arată necontenit cu un deget înfioră­­­tor!» Ce n’ar da el să poată sugruma opi­nia publică, acest judecător teribil care ’i va repeta până când va eși cu picioarele Înainte din palatul său : «ai fost cinic, ai fost răpitor, «ai fost funest, ai fost nerușinat, ai fost o «plagă în societate, ai jefuit pe oameni, tu «reprezinți în gradul cel mai înalt auri se­sera James, patima cea mai înjositoare, pa­­­siunea bestială a banului!» «Când se pune pe lista lui Pake, a lui «Pake, omul bandelor, însemnează că luptă «independent de ori­ce formație nouă ? «Acest om nu are nici rușinea formei, ru­­«șine aparentă pe care chiar oamenii cei mai «degradați o au­ de multe ori în viață. «Și când acest om funest a trecut prin «toate partidele și prin toate grupările du­­­rabile sau efemere, numai pentru a putea «figura pe banca ministerială, cutează a a­­­firma în public că va lupta «fără nici o preo­­­cupare guvernamentală». Dar e prea mult despre un asemenea om. E un cadavru vechili și intrat în discom­­punere prea de mult pentru a putea continua cu asemenea disecțiuni. «Ș’apoi ce-am­ mai putea descoperi publi­­­cului ? O natură vilă, un cap mic, o inimă «putredă, un răpitor sanguinar, un parvenit «desgustător..... ori­ce am spune sunt deja «cunoscute de opinia publică. Acest milionar «infect nu este un mister pentru nimeni, și, «nu e om care să nu-i crează o rușine pentru ori­ce formațiune politică. «Ignominia acestui tip îl va prigoni vecinic «în virtutea unei legi fatale și când și copiii «îl vor arăta cu degetul ca pe un om de care «trebue să fugi, atunci Gună Vernescu se va «uita în tavanul său bogat și va înțelege pe «deplin cuvintele auzite dura lex, sed leX.'. (Voința Națională) din 2 (14) Noembrie 1890). . ■ Ii place României modul in oarecsu-l rata el de astă­zi descrie pe Guna^ASi Iar pe liberali ’î-am putea — Dacă Gună Vernescu e pentru ori­ce formațiune politică», 'Acriei trebue să se felicite, noi, cari­ avirseu­-i pat de el, sau voi, cari ’l-ați­ adtÎfirst'Viît '«r ' -mng SAMBATA 1 FEBRUARIE 1892. Mișcarea electorala București Pe când nerușinata alianță colec­­­­tivisto-verneseană cu agenții si ora­­torii de bâlci fi se sbuciumă, în ne­putința’­ vădită, răcnind în sala Da­cia, făgăduind marea cu sarea ale­gătorilor prin casele cărora se tîrăsc milosindu-se ca cerșetorii de colțuri de strade, candidații partidului con­servator sunt primiți cu bucurie, cu entuziasm de alegători ai colorilor pe unde se țin întruniri parțiale. Ast­fel ieri sala Teatrului Jignița gemea de lume, alegători de cole­giul l-iu, și al II-lea, cari cu dra­goste veniseră să asculte cuvântul oamenilor cinstiți ca d-nii Menelas Ghermani, Triandafil, Arion, Toci­­lescu, Orbescu și Mihalcea. Căci a­­ceștia au fost oratorii, cari, încon­jurați de un stat-major compus din oameni ca d-na Gr. Capsa, Ilie­ Ni­­culescu-Dorobanțu, N. Cerchez, An­drei Popovici, maior Lămotescu și o sumă de comercianți fruntași ai Ca­pitalei, au întreținut publicul în timp de o oră și jumătate. Cuvântarea d-lui M. Ghermani a fost necontenit întreruptă de apro­bări și de aplauze frenetice la fie­care enunțare de reforme bune fă­cute, de patru ani de zile încoace, de partidul conservator. La eșire o ovațiune călduroasă s’a făcut ministrului de finanțe, ovațiu­ne entusiastă care s’a mișcat foarte mult și care i s’a părut ca o dreaptă și cea mai sinceră resplată pentru eminentele servicii ce a adus țărei. O altă întrunire tot atât de­ fru­­moasă s’a­ ținut­ la ceasurile strada Păunilor, la cetateanul áfijiatÉla­riță, unde se adunase un măr de meseriași de toate î.Dhmrlj Aici un succes strălucit pente n^i­ții din candidații conservatorii^/c^G­ra­giul N­, d-nii Nicu Cerkez și Ți^ții V­. Voinescu. D. Voinescu vorbirtil­e pu­­blicului cu acea putere de^umnvin­­ ;­gere ce -i este caracteristică si­ ves^, * tejește prin cuvinte energice^r­^^.f­­ai­moasa alianță a colectiviștilor cu chiștii și Vernescanii­ infierează^­iîl­ purtarea unui regim de 12 ani|hl* colectivitățe î­și sdrobește tip^c^^S­una toate acuzările ce le ar^hcăT În^^f­­servatorilor tocmai aceia ! care­­ îl^M­ping nerușinarea a mai scoase coapul în lume după mișeleștile fapte ce ai­Mte­­ săvârșit. ‘ D. Boldur Voinescu entusiasm­^^^pf ’ sala și publicul nu’i precup|ig4.i^ra^hj plausele. La tribună este chemat d.­N^K^* ’ chez și câte­va momente voci^îfe acoperita de tunete de aplausej iîr D. Cerkez începe prin i.nm­ b.i^ pe cetățenii din salaj­ Ce|^|@mai‘t* • parte meseriași, daci vre-o data cine­va desprej^pTile si trebuințele lIor. A­sta­zi avea în Cameră , meseriaș?/f pe d. «r -yn apăsa*și jusțifine ‘«­i^^Kip.f­re­­șele lor si _ va caut­a d­ânmbuna- E înteasea starea 11 taj­ aâasei mi­e seria­­și im­n rom­ân, scâpând­u’l›&l]strein ce prosperă pe upioni român. D. Cerkez aplaudă? la jap&c frază, freceda,revista toate MH», mari cu care portului con^i^torle poate foli si la..pe roind.^de^pirei^igiu­­^ființarea la sută­­le fierb­in­ții,nari^l.­^e;i pensiilor ci­­­vile,­pomiile militare și altele, fapte ilariÄ au adus ime­n­se servicii țărei, publicului­ fără a iso recurge la spo­riri­ de biruri.Intru cât privește c­ești­unea Idșhn J Pac­he, fostul primar al Caji­talei^f Cerkez arată cum acest ostreg părinte al Bucureștilor de interesele lui și d’..|­e]favîoriților săi, a făcut lu­­^t Âfică pe bulevarde, pe­­-iul Capitalei zace în în­­tuneric,­a făcut fântâni luminoase Wiliîipegiu pe cari și pe acelea pu-

Next