Timpul, februarie 1892 (nr. 24-48)
1892-02-01 / nr. 24
Ik I ANUL AL PATRUSPREZECELEA. —No. 24. ABONAMENTELE s In țară pe un an.....................................40 lei » pe 6 luni........... 20 lei » pe 3 luni.....................................10 lei Pentru streinătate, un an.............................60 lei Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, 43 Un exemplar* IO Banii. Candidații partidului conservator la alegerile de Cameră și Senat pentru Ilfov, sunt: Pentru CAMERĂ Colegiul I General Gh. Manu P. P. Carp Menel. Ghermani Gr. Triandafil Dim. Orbescu. Colegiul II C. C. Arion Vasile Brătianu Nicu Cerkez Goldur-Voinescu G. C. Costaforu Radu Crețulescu Șoimescu Niță N. E. Demetrescu-Mirea Andrei Popovici A. Colegiul III Alexandru Catargiu Nicolae I. Gerassy Pentru SENAT Colegiul I G. Gr. Cantacuzino Chr. L. Zerlenti Colegiul II Gr. C. Cantacuzino Ilie Nicolescu-Dorobanțu Gr. G. Tocilescu Maior N. Lămotescu Gr. Capșa EDIȚIA A DOUA DISCURSUL rostit de d-nul ALEX. LAHOVARI în întrunirea de la Ploești Iată rezumatul discursului D-lui Al. Lahovari pronunțat la Ploești : Respunzând aplauselor care l’au primit la urcarea sa la tribună D-l Lahovari zice că cetățenii din Ploești îi dau pe credit simpatia și aplauzele D-lor. Se va sili să le merite vorbindu-le ca la oameni serioși, de lucruri serioase, expunând faptele guvernului conservator astfel cum sunt și cerând să fie judecat după dânsele, iar nu după calomniile și acuzările unor adversari pasionați, interesați și prin urmare nedrepți. D-l Lahovari vorbește apoi de însemnătatea și de prosperitatea orașului Ploești care este aproape al doilea în bogăție după Capitală. Oameni de muncă ploeștenii nu trebue să se lase a fi târâți de acei cari vor să trăiască din munca celorlalți. D-l Lahovari mai desvoltă tema că un ministru conservator și conservator neclintit nu se teme să vie să vorbească de trecutul conservator, de programul conservator și de guvernul conservator, în orașul pe care mulți îl numesc cetatea liberalismului. Insă, zice D-l Lahovari, sunt două liberalismuri, cel de cuvinte și cel de fapte, cum sunt două feluri de mărfuri cea adevărată și cea de contrafacere. Liberalismul sincer și adevărat se împacă foarte bine cu ideile și programul conservator. Liberalismul cel fals a guvernat vreo 12 ani de-a rândul țara, putem să zicem că spiritele le guvernează de 40 ani. Dar în fine credem că a dat un faliment desăvârșit. Noi suntem sindicatul acelui faliment și am căutat să scăpăm cât mai mult din averea națională. D-l Lahovari resumează în trăsuri mari tot ce guvernul conservator a fost silit să repare, să reclădească, să îndrepte, din tot ce se dărâmase, mânjise și risipise de guvernul I. Brătianu mai cu seamă în cei din urmă ani, vorbește de colosalele abuzuri săvârșite de sprijinitorii acelui guvern, de banil soldatului și banul blice, iar nu de patimele și interesele lor private, săracului de care au îndrăsnit să se atingă. D. Lahovari trece apoi la programul partidului care se găsește desvoltat pe larg în apelul către alegatori. Mai nainte de toate tratează despre ciudata temă a pretinșilor democrați cari învinuesc pe miniștri că vin în Adunări publice să vorbească cu alegătorii. D-l Lahovari spune că acesta este obiceiul în țeara care a fost leagănul parlamentarismului. Engliteza. D. Lahovari critică apoi teoria contrarie. Ori zice D-lui, este o semeție fără seamăn din partea acestor faliți democrați de a susține că un ministru nu trebue să se coboare a vorbi direct poporului, ori este o dibăcie grosolană, ca să poată să ne calomnieze nepedepsit, fără ca să capete răspunsul meritat. D. Lahovari demască tactica nouilor liberali de a râspunde la toate dreptele învinuiri care li se fac prin Tudor Vladimirescu de la 1821 și cu Eliad de la 1848. D. Lahovari zice că nu era răspuns îndestulător și satisfăcător nici chiar din partea acelora care erau autorii sau cel puțin luase parte in aceste mari evenimente. Dar din partea celorlalți ? In mijlocul rîsetelor auditorului D-l Lahovari întreabă dacă d. Stoicescu face parte din "pandurii lui Tudor Vladimirescu sau autori mișcărei de la 1848. Dacă nu d-lum cel puțin vreunul din strămoși. Nu, nare nici atâtea pergamente.Risetele și veselia auditorului merg crescând). Dar să lăsăm la o parte asemenea microbi, a zis d. Lahovari, care dispar în lumina marelor evenimente istorice. D. Lahovari arată rolul partidului conservator în toate marile acte care au creat România modernă. Noi nu vom avea micimea de suflet să contestăm partea ce a avut partidul liberal în aceste fapte glorioase în care toți Românii au fost unanimi. Noi nu înjumătățim gloria națională, nici forfecăm istoria (aplauze prelungite). Insă partidul conservator a avut un merit mai mare fiind-că el mai interű era majoritatea și a Divanului ad-hoc, și a Constituantei, și că din revoluția politică ce se făcea el perdea ceea ce poseda pe când cei mai mulți din liberali câștigau foarte mult la aceasta. Patriotismul partidului conservator este dar mai mare căci a fost înloouit prin spiritul de sacrificiu al intereselor personale. Să ne coborâm însă de la aceste înălțimi și să venim la gospodăria noastră din toate zilele, căci aceasta trebue mai mult să ne preocupe astăzi. D. Lahovari resumă tot ce s’a făcut de conservatori în finanțe, vorbind de agio, de împuținarea anuităței datoriei publice, de desființarea unor imposite, scăderea altora, de equilibrarea și escedentele budgetare, ridică în treacăt îndrăsneața afirmațiune a d-luî Gheder atribuind meritul budgetului din 1890 — 1891 d-luî Vernescu care a dat 8 milioane escedent, arată cu date că acest buget a fost pregătit, votat și aplicat de guvernul generalului Manu care s’a retras la finele lui Februarie 91. Trece la justiție, la administrație, la lucrări publice, arată ce s’a făcut pentru țărani, pentru pensionari, pentru comerț, pentru industrie. Arată reformele din armată care au îndoit forța noastră militară fără nici un sacrificiu bănesc, și numai grație unei noui organizări. Trecând la ce mai rămâne de făcut, d. Lahovari probează că obstrucționismul oposițiunea a împedicat de a se face mult bine. Insă roagă pe alegători a da guvernului mijloace de a săvârși opera începută, trimițând în Cameră deputați care să se îngrijească de nevoile și interesele pu-D-l Lahovari vrea să termine respunzând la două calomnii îndreptate în contra guvernului și care a ieșit din bogata închipuire a opozanților de toate nuanțele. Nu răspunde la cea d’intern căci nu merită nici a i se face onoarea de a fi discutată în public. Trecând la a doua acuzare adică intrarea României în Zollverein, arată ignoranța grosolană a celor care au pronunțat asemenea fraze, ignoranța care greu se pricepe la niște foști miniștri. Pentru ca România să intre în Zollvereinul Europei centrale, ar trebui mai inteiți că acel Zollverein să existe și ar mai trebui încă ,ca cei ce pronunță cuvântul sare priceapă înțelesul. Zolverein va sp^'ziba unire vamală, adică desființâa de orî-ce taxe la graniță între, cari s’au asociat în asemenea Uman. Ei bine aceasta este starea de lucruri dintre Germania, Austro-Ungaria, Italia, Belgia și Elveția? Nu, sunt pur și simplu tratate de comerț înființând între aceste țări taxe unele foarte urcate chiar, și foarte variate după natura productivelor a fiecărei țări interesate. Două puncturi comune sunt numai : Durata uniformă de 12 ani, — și clausa națiunea celei mai favorizate. Acesta este pur și simplu sistemul vechi al tratatelor de comerț în opunere cu sistemul tarifelor autonome astfel cum se practică astăzi Francia și Rusia. Va sa zică oamenii cu minte puneau cestiunea așa: Trebue România să menție sistemul tarifului autonom sau să revie la sistemul tratatelor de comerciu ? Fiecare sistem are neajunsurile și foloasele sale. Trebuesc cumpănite bine. Dar asta este afacerea oamenilor competenți, care au adâncit aceste cestiuni economiști, finanțiari, industriali, comercianți, dară nu a unor oratori de răspântii. Oricum ar fi, d-lor, pentru moment guvernul s’a pronunțat. El va face o conștiincioasă încercare cu tariful actual. Acest tarif este lucrat de d. Carp, de d. Ghermani și de mine prin urmare noi n’avem nici un motiv de a-1 crede greșit. Cel puțin dorim să-l experimentăm căci nu ne credem infailibili. D. Lahovari vorbește mai în urmă de politica economică a liberalilor, politică de vorbe contrazisă totdeauna prin fapte. D-lui explică necesitatea și folosul convențiunei comerciale cu Austria la epoca când s’a încheiat. ‘Dar adaogă, dacă era așa de rea, de ce guvernul liberal a mai încheiat vre-o opt convențiuni chiar mai rele căci nu conțineau scutirea pentru cereale, cu alte state străine ? Și mai cu seamă pentru ce în loc să le dea o durată uniforma ca să sfârșească toate în 1886, le a dat termine diferite așa încât s-au sfârșit în 1891, și chiar în 1892. Vă rog să întrebați pe d-nu Aurelian când va veni să vă ceară voturile? D-nul Lahovari aducând aminte versul bătrânului poet grec «Nebuniile regilor le plătesc popoarele», astăzi, zice d-sa regii, nu mai au atîta putere nici atîta respundere. Popoarele sunt proprii lor regi și stăpânitori. Vremurile sunt mai drepte. Popoarele în mare parte nu mai plătesc decât propriile lor nebunii. Cu atât mai mult trebue să se ferească de a face nebunii, căci pe lângă nenorocire nu mai au nici mângâierea sufletească de a zice că nu este vina lor. D-nul Lahovari termină îndemnând pe alegători să cugete bine la cine dau votul și încrederea lor. (Aplause prelungite și îndelung repetate). -------------------------------------------------- Libertăți țigănești România, gunica și pudica Românie se scandalizează pentru un cuvânt pe care l’a pronunțat d. Gr. Tocilescu, savantul profesor și arhheolog, la întrunirea de la Eforie.’ D. Tocilescu a pronunțat cuvântul de «libertăți țigănești» și România nu găsește epitete destul de aspre pentru ca să înfiereze pe un orator care întrebuințează asemenea espresiuni. — «Ce batjocură !» esclamă România. Ei bine, indignația României ’și-a greșit adresa. Ea n’a înțeles aluziunea pe care o făcea d. Gr. Tocilescu când vorbea de «libertăți țigănești», ea nu s’a gândit că criticând această espresiune lovia în tovarășii de astăzi ai d-lui Gună Gunescu, mare boier de «moda nouă», căruia Voința Națională îi consacra mai acum un an faimosul articol Dura lex sed lex. In adevăr, d. Gr. Tocilescu nu făcea decât să amintească vestita apostrofă a d-lui Eug. Stătescu la adresa d-lui N. Fleva. Iată după Monitond Oficial un estras din darea de seamă a ședinței Camerei de la 13 Ianuarie 1887 D. Eug. Stătescu, ministru al justiției : Ce vă mirați că atunci când nu se mai respectă nimic, nici inviolabilitatea Tronului (a se vedea azi discursurile din sala Dacia și articolele Voințeil Nota Red.) nici sanctuarul familiei (ibidem), nici viața celor ce au nenorocirea să fie la guvern, ce vă mai mirați că s’a putut găsi un număr de oameni exaltați de propriile d-voastră doctrine și exasperați de îndrăsneala cu care ele se pun în practică, să aplice acele teorii și să caute a ’și face dreptate singuri ? D. N. Fleva : Asemenea teorii sunt patronate de jurnalul poliției, Trompeta Bucureștilor! (Zgomot). D. Eugeniu Stătescu, ministru al justiției, D-le Fleva, știu că ești pasionat de libertățile englezești, ș’i mie ’mi plac! Dar băgați ’de seamă că nemulțumindu-vă cu libertățile românesc!, să nu ajungem să avem libertăți țigănești !... (Ilaritate, aplause sgomotoase și prelungite). Ce zice acum România ? Dacă nu se mulțămește cu această citațiune, suntem gata a*’i servi și altele și a reproduce articolul Dura tex sed tex din «Voința», din care extragem deocamdată următorul pasagiu la adresa d-lui Vernescu: «Ce n’ar da un asemenea om să nu se arate ceea ce este: egoist, cinic, răpitor și cu un trecut care se perde «într’o negură deasă «cu aparițiuni sângeroase! «Ce n’ar da el ca «țăranii jefuiți de pe domeniile lui să nu aibă «aibă glas și lacrimi!» Ce n’ar da el ca să poată fi tot atât de capabil pe cât este de bogat; «ce n’ar da el ca să aștearnă un văl «gros peste trecutul lui, un trecut tragic, «care’l arată necontenit cu un deget înfiorător!» Ce n’ar da el să poată sugruma opinia publică, acest judecător teribil care ’i va repeta până când va eși cu picioarele Înainte din palatul său : «ai fost cinic, ai fost răpitor, «ai fost funest, ai fost nerușinat, ai fost o «plagă în societate, ai jefuit pe oameni, tu «reprezinți în gradul cel mai înalt auri sesera James, patima cea mai înjositoare, pasiunea bestială a banului!» «Când se pune pe lista lui Pake, a lui «Pake, omul bandelor, însemnează că luptă «independent de orice formație nouă ? «Acest om nu are nici rușinea formei, ru«șine aparentă pe care chiar oamenii cei mai «degradați o au de multe ori în viață. «Și când acest om funest a trecut prin «toate partidele și prin toate grupările durabile sau efemere, numai pentru a putea «figura pe banca ministerială, cutează a afirma în public că va lupta «fără nici o preocupare guvernamentală». Dar e prea mult despre un asemenea om. E un cadavru vechili și intrat în discompunere prea de mult pentru a putea continua cu asemenea disecțiuni. «Ș’apoi ce-am mai putea descoperi publicului ? O natură vilă, un cap mic, o inimă «putredă, un răpitor sanguinar, un parvenit «desgustător..... orice am spune sunt deja «cunoscute de opinia publică. Acest milionar «infect nu este un mister pentru nimeni, și, «nu e om care să nu-i crează o rușine pentru orice formațiune politică. «Ignominia acestui tip îl va prigoni vecinic «în virtutea unei legi fatale și când și copiii «îl vor arăta cu degetul ca pe un om de care «trebue să fugi, atunci Gună Vernescu se va «uita în tavanul său bogat și va înțelege pe «deplin cuvintele auzite dura lex, sed leX.'. (Voința Națională) din 2 (14) Noembrie 1890). . ■ Ii place României modul in oarecsu-l rata el de astăzi descrie pe Guna^ASi Iar pe liberali ’î-am putea — Dacă Gună Vernescu e pentru orice formațiune politică», 'Acriei trebue să se felicite, noi, cari avirseu-i pat de el, sau voi, cari ’l-ați adtÎfirst'Viît '«r ' -mng SAMBATA 1 FEBRUARIE 1892. Mișcarea electorala București Pe când nerușinata alianță colectivisto-verneseană cu agenții si oratorii de bâlci fi se sbuciumă, în neputința’ vădită, răcnind în sala Dacia, făgăduind marea cu sarea alegătorilor prin casele cărora se tîrăsc milosindu-se ca cerșetorii de colțuri de strade, candidații partidului conservator sunt primiți cu bucurie, cu entuziasm de alegători ai colorilor pe unde se țin întruniri parțiale. Astfel ieri sala Teatrului Jignița gemea de lume, alegători de colegiul l-iu, și al II-lea, cari cu dragoste veniseră să asculte cuvântul oamenilor cinstiți ca d-nii Menelas Ghermani, Triandafil, Arion, Tocilescu, Orbescu și Mihalcea. Căci aceștia au fost oratorii, cari, înconjurați de un stat-major compus din oameni ca d-na Gr. Capsa, Ilie Niculescu-Dorobanțu, N. Cerchez, Andrei Popovici, maior Lămotescu și o sumă de comercianți fruntași ai Capitalei, au întreținut publicul în timp de o oră și jumătate. Cuvântarea d-lui M. Ghermani a fost necontenit întreruptă de aprobări și de aplauze frenetice la fiecare enunțare de reforme bune făcute, de patru ani de zile încoace, de partidul conservator. La eșire o ovațiune călduroasă s’a făcut ministrului de finanțe, ovațiune entusiastă care s’a mișcat foarte mult și care i s’a părut ca o dreaptă și cea mai sinceră resplată pentru eminentele servicii ce a adus țărei. O altă întrunire tot atât de frumoasă s’a ținut la ceasurile strada Păunilor, la cetateanul áfijiatÉlariță, unde se adunase un măr de meseriași de toate î.Dhmrlj Aici un succes strălucit pente n^iții din candidații conservatorii^/c^Gragiul N, d-nii Nicu Cerkez și Ți^ții V. Voinescu. D. Voinescu vorbirtile publicului cu acea putere de^umnvin ;gere ce -i este caracteristică si ves^, * tejește prin cuvinte energice^r^^.faimoasa alianță a colectiviștilor cu chiștii și Vernescanii infierează^iîl purtarea unui regim de 12 ani|hl* colectivitățe își sdrobește tip^c^^Suna toate acuzările ce le ar^hcăT În^^fservatorilor tocmai aceia ! care îl^Mping nerușinarea a mai scoase coapul în lume după mișeleștile fapte ce aiMte săvârșit. ‘ D. Boldur Voinescu entusiasm^^^pf ’ sala și publicul nu’i precup|ig4.i^ra^hj plausele. La tribună este chemat d.N^K^* ’ chez și câteva momente voci^îfe acoperita de tunete de aplausej iîr D. Cerkez începe prin i.nm b.i^ pe cetățenii din salaj Ce|^|@mai‘t* • parte meseriași, daci vre-o data cineva desprej^pTile si trebuințele lIor. Astazi avea în Cameră , meseriaș?/f pe d. «r -yn apăsa*și jusțifine ‘«i^^Kip.freșele lor si _ va cauta dânmbuna- E înteasea starea 11 taj aâasei mie seriași imn român, scâpându’l›&l]strein ce prosperă pe upioni român. D. Cerkez aplaudă? la jap&c frază, freceda,revista toate MH», mari cu care portului con^i^torle poate foli si la..pe roind.^de^pirei^igiu^ființarea la sutăle fierbinții,nari^l.^e;i pensiilor civile,pomiile militare și altele, fapte ilariÄ au adus imense servicii țărei, publicului fără a iso recurge la sporiri de biruri.Intru cât privește ceștiunea Idșhn J Pache, fostul primar al Cajitalei^f Cerkez arată cum acest ostreg părinte al Bucureștilor de interesele lui și d’..|e]favîoriților săi, a făcut lu^t Âfică pe bulevarde, pe-iul Capitalei zace în întuneric,a făcut fântâni luminoase Wiliîipegiu pe cari și pe acelea pu-