Timpul, aprilie 1892 (nr. 74-95)

1892-04-01 / nr. 74

ANUL AL PATRU-SPRE­ZEGELEA. — No. 74. ABONAMENTELE - n țară pe un an.................................40 lei » pe 0 luni........................................20 lei # pe 3 luni.......................................10 lei Pentru streinătate, un an........................60 lei Redacția și Administrația 43, Calea Victoriei, 43 Un exemplar* 1O Bani. NERĂBDĂTORI? Ziarele opoziției nu sunt­ mul­­țămite cu activitatea gospodărească a Parlamentului în scurtul timp cât a fost întrunit ; budgetele, le­gile votate, reformele realizate nu sunt în ochii lor «operă folositoare țărei», ci «măsuri menite a întări domnia partidului conservator». Și ca să încredințeze bine pe ci­titori că au­ dreptate, confrații ne întreabă unde au rămas reformele anunțate prin Apelul către alegători. Mărturisim că ne așteptam la mai multă dibăcie din partea o­­pozițiunii. In adevăr, până și cel mai sim­plu cititor al ziarelor opozante știe că în materie de guvernământ, ca și în ori­ce lucrare omenească, tim­pul e unul din factorii de căpe­tenie. Ceea ce poți face intr’un an, nu poți face într’o săptămână. A­tunci, ce valoare poate să aibă critica ziarelor opozante? N’am putut îndeplini în 27 de zile de activitate parlamentară tot ce-am făgăduit prin programul nostru? Dar asta e foarte natural și nimeni nu putea să se aștepte la o asemenea minune. Conservatorii n’au pretenția să fie mai mult de­cât oameni. Am luat angajamentul să să­vârșim un număr de reforme din cele mai însemnate, și ne vom ține angajamentul. Conservatorii au dat de multe ori dovadă că preferă să cadă cu ideile lor, de­cât să renuâe la pu­tere cu jertfa acestora. Dar trebue­ timp pentru reali­zarea întregei opere de reorgani­zare, la care ne-am înjugat, dacă încrederea națiunei nu ne va lipsi— și suntem siguri de aceasta pentru că ne facem datoria — vom înde­plini toate reformele făgăduite. De altmintrelea, e de obște cu­noscut că multe din aceste re­forme sunt deja studiate și nu aș­teaptă de­cât să fie prezintate Parlamentului. Sunt dar foarte nedibaci con­frații din opoziție când critică in așa chip activitatea Camerelor și a guvernului; cu atât mai nedi­baci, cu cât tocmai lor nu le e dat să vorbească de nevoia refor­melor și e desavantagios pentru dânșii să atingă acest punct. In adevăr, ori­cine e în drept să-i întrebe: — Sunteți nerăbdători să se facă reforme mari? Dar de când v’a apucat această nerăbdare? , Doui­spre­zece ani au stat libe­ralii la putere. Cum se face că au rămas atâtea rele de îndreptat, a­­tâtea reforme de făcut? Răspunsul nu poate să fie de­cât de favorabil partidului liberal­­național. Dacă a rămas atâta de muncit pentru reorganizarea Sta­tului și pentru desvoltarea izvoa­relor bogăției naționale, vina nu poate să fie de­cât a acestui par­tid, care a domnit vreme atât de îndelungată ,cu cele mai depline puteri. Numai lui nu se cuvine dar să ne ceară să facem într’o clipă, ceea­ ce singur n’a putut face in două­spre­zece ani. Și noi nu cerem atâta vreme pentru ca să ne împlinim făgă­­duiala. .............­................+-------------------------­ TELEGRAME Paris, ii Aprilie. Camera a discutat creditele pentru Sudan (300,000 fr.) și pentru Dahomey (3,000,000). Punctul însemnat al des­­baterii a fost ordinea de zi, care indică însemnătatea votului. D. Chantemps, raportorul comisiunei budgetului, a în­cheiat la adoptarea creditelor. D. Ja­mais, sub-secretar al Coloniilor, a pro­mis de a nu trimite la Dahomey de­cât trăgători senegali. Guvernul crede că în timp de mai mulți ani nu trebue să se gândească la nici o cucerire nouă, dar că nu trebue abandonat nimic și să se organizeze coloniile existente. D. Etienne, fost sub-secretar al Coloniilor, a declarat că el a voit in 4890 să pe­depsească pe regele din Dahomey și să meargă asupra lui Abomey și Wydah ; dar că guvernul a judecat rezultatele probabile inferioare sacrificiilor. D-nii de Freycinet și de Cavagnac au decla­rat că nici odată nu s’a interzis unei corăbii franceze de a ajuta garnizona din Kotoni. D. Gaillard se declară partizan al fe­­derațiunei națiunilor europene pentru a reg­ula neînțelegerile coloniale ; el cere o reducere de 4000 franci asupra cre­ditelor spre a arăta un blam politicei coloniale a guvernului. D. Pelletan a zis că țara se opune la ori­ce expedi­­țiune. Creditele au fost votate cu o mare majoritate. Mai multe ordine de zi s’au depus apoi pentru a explica însemnă­tatea votului. Ordinea de zi pură și simplă cerută de guvern s’a adoptat cu 274 voturi contra 232. Paris, 44 Aprilie. Senatul a aprobat convențiunea inter­națională din Aprilie 1894 pentru pro­tecția proprietatei industriale. Viena, 44 Aprilie. O scrisoare din Berlin adresată Co­respondenței politice zice că șansele tra­tativelor economice între Germania și Rusia,—întru­cât ele existau,—sunt în­lăturate în urma boalei d-lui Wisdine­­gradsky, pentru că acest ministru sin­gur a recunoscut absurditatea sistemului de izolare și favoriza ideea unei apro­pieri economice între Rusia și Germania. Scutari. ii Aprilie. O luptă sângeroasă a fost între tru­pele turcești și albaneze din districtul Circovița. Albanezii s’au întărit In block­­hausuri. Sunt mai mulți morți și ră­niți". Belgrad, 44 Aprilie. Internarea emigratului bulgar Rizoff în fortăreața din Belgrad s’a terminat. Rizoff va pleca în curând in Rusia cu mai mulți amici și emigrați din Bosnia. Singapor, ii Aprilie. Familiile europene care locuesc la Pe­­kan au sosit aci și 2 corăbii de rezbel au plecat la Pekan; liniștea domnește incă acolo, dar este temere ca malesii să nu reinoiască atacul lor. Buenos­ Agres, 44 Aprilie. Alegerile primare pentru numirea pre­ședintelui au fost favorabile conservato­­rilor; radicalii s’au abținut, din nou și, dacă s’au cheltuit de d. Bel­diman sau de d. Basilescu, cine are să ’i plătească? Iată singura gestiune care ne poate interesa pe noi, pe public în genere, pe subscriitorii acelei sume în particular și pe Ligă mai ales Lucrul acesta mai trebuie să intere­seze pe cine­va , pe ministerul public, in persoana șefului parchetului de Aiov. In fața scrisorii d-lui Constantinescu și a discuțiunii ce ea a provocat între d-i îii Beldiman și Basilescu, parchetul nu poate rămânea indiferent. El se află in fața unui delict prevăzut și pedepsit de codul nostru penal și care se nu­mește escrocherie. Căci ce escrocherie mai patentă poate fi de­cât aceea pe care o mărturisesc și d. Beldiman și d. Basilescu, aruncând numai vina unul a­­supra altuia? Negreșit că și Liga are datoria să a­­dreseze o plângere la parchet, dar dacă ea n’ar face aceasta, parchetul de la sine e dator să se seziseze de un de­lict care a devenit public și care e măr­turisit de părțile acuzate. Aceasta cu atât mai vârtos că delic­tul a fost comis prin mijlocirea unui instrument care continuă a opera și poate face d­ouă victime, adică prin mij­locirea unui organ de publicitate. Și, din nefericire, acest organ de publici­tate nu numai că continuă a exista, dar s’a chiar dedublat, dintr’un Adevăr s’au făcut două și nimeni nu ne poate ga­ranta că mâine nu vor fi trei sau pa­tru Adevăruri. Cele mai multe lighioane scot pui primăvara, suntem în luna lui Aprilie, soarele a început să încălzească cu putere și ne putem pomeni cu o nu­meroasă progenitură a Adevărurilor­­mame, ceea ce ar constitui un adevărat pericol pentru avuția națională. Căci dacă fie­care din aceste Adevăruri se va apuca să deschidă liste de subscrieri pentru scopuri de bine­facere, de cul­tură etc., pentru Columna lui Traian și alte columne, cine ne poate spune unde avem să ne oprim ? Nu e oare bine ca publicul să știe dinainte căruia din Adevăruri poate în­credința obolul său și căruia nu ? Și lucrul acesta nu se poate limpezi de­cât prin intervenția parchetului. Să trecem acum la altă ordine de idei. Pe când toată lumea se interesează să afle ce s’au făcut banii Ligei, unde stau ascunși, în a cărui din cele două Ade­văruri ladă de fier, Adevărul d-lui Bel­diman face explorațiuni prin strada Francmazonilor, ca să descopere pe mis­teriosul Constantinescu, care, după d. Beldiman, și-a băgat lingura unde nu’î ferbe oala.’ Și fiind­că la adresa ce și-a dat nu­mitul Constantinescu d. Beldiman n’a găsit de­cât un loc viran (negreșit c’ar fi fost mai fericit dacă găsia acolo cei 1800 lei) Adevărul­ Beldiman trage un trecuș de clasa I hoțului de păgubaș Cons­tantinescu, numindu-l «un mișel și o canalie»... pentru că nu și-a dat adresa exactă. «Scrisoarea închipuitului Constanti­nescu e o manoperă !» esclamă cu multă naivitate gazeta d-lui Beldiman și apoi încheie cu cuvintele: «Ca să se știe !» • Ce să se știe ? Că Constantinescu e un «mișel și o canalie» ? C’apoi bine el n’a mâncat banii nimănui și dacă nu și’a dat adresa exactă o fi având și el cuvintele lui. Poate c’o fi unul din sub­scriitorii păcăliți sau vre­un membru al Ligei culturale. In ori­ce caz Constantinescu era bine informat când ne scria că cei 4800 lei n’au intrat în cassa Ligei și, fără a ne preocupa câtuși de puțin dacă locuește la No. 45 al stradei Francmazonilor sau la alt număr, noi nu putem de­cât să ’î­mulțămim, în numele publicului și al Ligei, pentru că a cerut să se facă o lu­mină în această cestiune. Oare pe public îl interesează să știe unde locuește Constantinescu sau să afle ce s’au făcut paralele ? Nu putem car înțelege ce căuta d.­­Beldiman în strada Francmazonilor, a­­fară numai dacă, după cum am spus, ar fi sperat să găsească acolo banii perduțî. Mai înțelept a fost d. Basilescu in res­­punsul său. Dânsul nu s’a supărat de loc pe Constantinescu, n’a umblat prin str. Francmazonilor să ’l caute, a găsit că e foarte natural ca cine­va să se intere­seze de soarta acelor bani și a spus cu­rat și lămurit că i-a cheltuit d. Bel­diman. A mai spus d. Basilescu un lucru foarte interesant. A spus că printre sub­vențiile ce primea d. Beldiman erau și 4000 lei din causa interzisei Domnițe Zoe Brâncoveanu. E o curioasă coincidență intre isvo­r­ul acestei subvenții și înflăcăratul an­­tidinasticism al celui­­ ce o primea. Ce studiu interesant s’ar putea scrie asupra celor cari se erig la noi în a­­părători ai moralității și cari trăiesc din meseria de a da tuturor, până și celor mai sus puși, lecțiuni de cinste și de o­­menie! Dar la ce ? Lumea îi știe. Dacă se găsesc însă și la noi oameni simpli cari să -i citească și să le tr­imită obolul, aceasta nu trebuie să surprindă pe nimeni. Găgăuțe sunt și la noi ca in toate țările. I. Francmazonu str. Constantinescu, No. 15. UNDE SUNT BANII ? Am primit o scrisoare iscălită de un domn I. Constantinescu, strada Franc­­mazonăj 45, prin care se întreba ce s’au făcut cei 1800 lei adunați de ziarul A­­devĕrul pentru Liga culturală, căci Liga nu s’a întâlnit cu ei. D. A. V. Beldiman a răspuns că ba­nii trebuie să se afle în lada de fier a Adevărului, pe care s’a făcut stăpân d. Tom­a Basilescu, fostul său tovarăș. D. T. Basilescu a replicat că numita sumă a fost păpată de d. A. V. Beldi­man, înainte chiar ca dânsul, Basilescu, să fi devenit proprietar al Adeverului. Care din acești două proprietari de Adevăruri spune adevărul și care ’1 as­cunde ? Nu noi putem elucida această contro­versă. Tot ce putem constata din răs­punsurile ambilor proprietari de Ade­văruri este că publicul a vărsat în cassa Adevărului suma de 1800 lei pentru Liga culturală, că Liga n’a primit nici o paza și că atât d. Beldiman cât și d. Basi­lescu se leapădă ca de Satana de răs­pundere, aruncând’o unul asupra al­tuia. Dar’ din această ceartă nu es de loc banii Ligei. Unde sunt banii Ligei ? întrebăm deci EDIȚIA A DOUA MERCURI 4/43 APRILIE 4995: "columna lui Traian Am anunțat și publicat deja cir­culara pe care d. ministru al in­strucției a adresat’o diferitelor no­tabilități politice și literare din țară relativ la ridicarea în capitală a a­­cestui monument. S’a format un co­mitet compus din Mitropolitul Pri­mat, Mitropolitul Moldovei, d-nii Iorgu Gr. Cantacuzino, Eugen Stă­­tescu, D.Sturdza, Hasdeu, Tocilescu, general Manu, D. Orbescu, Gr. Trian­­dafil, G. G. Arion, N. Culianu, Al. Orescu, Maiorescu, Ureche, A. D. Xenopol, Dim. Aug. Laurian, A. D. Holban, Nicu Filipescu, G. I. Lah­o­­vari, Al. Beldiman, Mincu, Georgescu și Gr. Manu. Mai mulți membri din acest co­mitet s’au adunat Sâmbătă seara în localul ministerului instrucțiunei și după oare­cari discuțiuni au în­cheiat următorul proces-verbal: Columna lui Traian se va ridica până la zece Mai 1893. Ea se va înălța prin sub­scripțiune publică națională. Subscripțiunea se va organiza prin un comitet de inițiativă, care se va alege dintre membrii convocați de d. ministru al instrucțiunei publice în prima viitoare ședință. Statul va contribui la ridicarea Columnei cu o sumă definită și va garanta plata integrală a costului. Comisiunea convocată de d. mi­nistru al instrucțiunei se va com­plecta cu următoarele persoane: Neculai Ionescu, George Em. La­­hovari, Pache Protopopescu, Prin­cipele G. Sturdza, Ion Marghiloman, Ștefan Sihleanu, Vintilă Rosetti, A­­lexandru Odobescu, Doctor Calen­ders Ion Calenders G.Exarcu, Tr. Djuvara, N. Crețulescu, T. Rosetti, V. Pogor, Stef. Michailescu, Ionescu Gion, G. Schina, Emanoil Grădișteanu, V. Maniu, G. Panu, Principele Dim. Ghica, Anastase Stolojan , Petru Poni, G. Sterian, Principele Alexan­dru Știrbei, General Florescu, Pe­tru S. Aurelian, Ioanidi, Socec și Alcaz. O nouă întrunire se va ține zi­lele acestea când se va alege co­mitetul însărcinat cu organizația subscripției. X. X. In luna viitoare flota va primi o nouă întărire de patru torpilori, după ce a­­bia anul trecut flota a fost deja sporită cu cinci ast­fel de vase. Se vede clar că Rusia își creiază cu mare grabă o flotă puternică în Marea Neagră. In interiorul fortificațiilor de la Se­vastopol s’au făcut de cât­va timp lu­crări importante și atât forturile cele noui cât și șanțurile exterioare sunt a­­proape gata.­ Și flota voluntară rusească a primit în cele din urmă două luni o întărire de douî încrucișători și afară de aceștia s’au mai coman­dat alți doi în Enghitera. In curând, așa­dar, flota rusească din Marea Neagră va cuprinde 5 vase de răsboiu de clasa întâia, 8 canoniere, 2 torpilori de oțel, 54 torpilori și aproape 20 de încrucișători de clasa intaiü. Această activitate în porturile rusești e cu atât mai vrednică de remarcat,­­­­cu cât liniștea și ne-activitatea sunt mai complecte în porturile rusești. Turcia se uită cu mâinile in sîn, cum Itasia strânge o flotă colosală în Marea Neagră și nu ia nici o măsură din parte­r. FLOTA RUSEASCA IN MAREA NEAGRA Standard publică o corespondență din Sevastopol asupra pregătirilor răsboinice ale Rusiei prin porturile Mărea­ Negre. Iată câte­va amănunte interesante din informațiile corespondentului ziarului englez: Flota rusească din Marea Neagră pri­mește necontenit sporiri. Cei P2 Apos­toli, clădiți la Nicolaiev și lăsați pe apă acum șoapte­spre­zece luni, se­ vor duce în luna aceasta la Sevastopol ca să pri­mească tunuri și pe urmă să ia parte la manevrele cari vor fi în vara aceasta. Noul vas cuirasat, care a fost lăsat pe apă nu de mult din Sevastopol, se înarmează cu mare grabă. El a primit numele Georgie Pobedonoszew și va fi înrolat deja în anul viitor în flota Mărei Negre. Două alte vase cuirasat­e au început de asemenea a se pune în lucrare și a­­fară de aceasta, flota Mărei Negre se va mai spori în acest an cu alte două ca­­noniere. .SPITALELE NOASTRE Ori­cine ar avea ocaziune să vorbească cu diferiți bolnavi de națiuni străine, care frecventează spitalele noastre din țară, s’ar mira poate și ar crede că străinul de mulțămire sau recunoștință spune că în țara lui, ori­care ar fi el, nu există asemenea bine­ faceri ca în țara românească. Străinul însă are dreptate. A ține cine­va în casa lui un bolnav, în timp de două sau trei luni, a-i da hrană, căldură, medicamente și pe cei mai buni medici, aceasta cu drept cu­vânt se poate numai o bine-facere. In Austria, care se consideră ca stat civi­lizat, bolnavii ca să fie primiți în spi­tale trebue să plătească, iar în alte lo­curi, chiar cu plată, nu găsesc nici un loc căci nu este nici un spital. In Franța toți bolnavii, câți se prezintă la spitale, sunt primiți fără vre-o deosebire, insă după eșirea lor, administrația spitalelor trimite*o notă la comunele* din cari fac parte, spre a plăti suma cutare, chel­tuită pentru boala cutărui cetățean; co­muna plătește pe simplul cuvânt al ad­ministrației* Ei bine, aceea ce există la noi, e în adevăr o bine-facere și inima ori­cărui român trebue să crească când țara lui din acest punct de vedere se vede mai presus ca altele. Dar dacă avem spitale bune, dacă a­­vem medici eminenți, cari caut bolnavii, totuși acestea nu ne pot face să ne con­siderăm într’o perfectă stare umanitară. Nu­ și imperfecțiunea stă în aceea că spitalele existente sunt insuficiente. In tot timpul anului și mai ales iarna când boalele sunt mai numeroase, o mulțime din aceste boale lovesc în clasa de jos a poporului, în proletariatul, care lipsit de tot, este expus la intemperii de ori­ce fel. Proletarul în caz de boală e nevoit să alerge la spital unde din nenorocire află că nu e nici un loc.­­ Medicii spitalelor și mai ales medicii consultațiilor gratuite, pot mărturisi ori­când că zilnic se prezintă asemenea bol­navi și că ei sunt respinși din cauza lipsei de locuri. închipuiți-vă un proletar bolnav greu, lipsit cu totul de o hrană potrivită sau nu cu starea lui fizică, lipsit de pânze­turi și, în asemenea condițiuni, să nu aibă nici cel puțin unde să-și adăpostească și odihnească suferindele lui organe . Mizeria este extremă și pentru mo­ment ireparabilă. Bolnavul neprimit în spitale, cutreeză stradele, câte odată se întâmplă și mor pe strade sau prin cur­țile oamenilor; dacă nu mor, sunt duși adesea­ ori la câte un comisariat de po­liție pentru a fi trimis de acolo din nou la vre-un spital unde negăsind loc tre­bue să-și continue vechea și insuporta­bila sa cale de viețuire. Ce e de făcut cu un asemenea indi­vid, care suferind de o boală acută n’are unde să se caute? S’a observat bolnavi chiar cu pneumonii și friguri tifoide, cari s’au prezentat mai multe zile d’arenda la mai multe spitale și cari au fost res­pinși din cauza lipsei de locuri. Ce să facem cu aceștia ? Să­­ lăsăm să moară ? De­sigur că nu. Dar afară de un asemenea caz, avem unul și mai important, și mai greu de îndeplinit. In toate spitalele din București, cari depind de Eforia spitalelor civile,­de epi­­tropia așezămintelor Brâncovenești, me­dicii șefi nu primesc în căutarea­ lor su­ferinzi de boale c­ronice și în special de tuberculoză, precum nici bolnavi de boale venerice, care cu toate priveghierile ser­viciului sanitar își urmează cursul in­tră în mod regulat. Medicii fac aceasta,

Next