Timpul, august 1892 (nr. 169-191)
1892-08-01 / nr. 169
ANUL AL PATRUSPREZECELEA. No. 169 EDIȚIA A I NOTI^V ABONAMENTELE: n țară pe un an........................................40 le „ pe ti luul........................................20 lei „ pe 3 lunî.........................................10 leî Pentru străinătate, un an...........................50 leT Redacția și Administrația 23. STRADĂ DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani Chestiunea împroprietăririi sătenilor a dat mult de lucru oamenilor noștri de Stat, de la 1864 și până acum ea a fost necurmat la ordinea zilei și numai deunăzi, sub regimul conservator, i s’a dat o soluțiune serioasă. Totuși chestiunea proprietății țărănești nu e încă isprăvită și Statul va mai avea să facă pentru densa jertfe serioase, până când s’o puiemn adevărate condițiuni de prosperitate: împroprietărirea clăcașilor de la 1864, din pricina chipului și a împrejurărilor în care a fost făcută, pe multe locuri a fost anihilată în efectele ei cele bune și n’a lăsat țăranilor decât sarcinele. După cum se știe, din lipsă de mijloace, hotărnicirea și pietruirea lotarilor nu s’a făcut la 64, așa că hotarele au rămas nesigure. Cu timpul, vecinii puternici, fie proprietari, fie arendași de ai Statului, au încălcat pământurile celor slabi, brazdă cu brazdă. Am cunoscut cazuri în cari sătenii rămăseseră numai cu locul din vatra satului și abia după multe alergături și străduințe au putut să reintre, măcar parțial, în stăpânirea ogoarelor plătite și răsplătite cu mult amar. Și nu numai vecinii puternici au făcut încălcări, ci chiar și țăranii între denși, cei mai chiaburi și mai cu trecere în sat s’au întins cât au vrut. Amintim numai în treacăt cazurile destul de numeroase în care sătenii, deși trecuți în cărți că ar fi primit loturile lor depline, n’au primit în realitate decât un număr de pogoane inferior celui prevăzut, cu toate că au plătit întreg lotul Această stare de lucruri trebuie să înceteze odată. Statul trebuie să se gândească că răspunderea e numai a lui, căci el a impus sătenilor să cumpere pământ. Țăranii au plătit prețul răscumpărării, in care era cuprinsă și cheltuiala hotărniciei, și ei au dreptul să reclame de la Stat pământul de care au fost deposedați. înaintea oricărei instanțe procesul va fi câștigat de săteni și, calculând dobânzile, Statul ar fi silit să plătească sume colosale Oricum am privi lucrul, o revizuire serioasă a împroprietăririi de la 1864 se impune jertfa, oricât de mare, e necesară. Astăzi nu mai ducem așa lipsă de ingineri ca acum douăzeci și opt de ani și, chiar dacă ar fi încă lipsă, putem să angajăm de aiurea. Și revizuirea trebuiește făcută cât mai curând, câcă cu cât trece mai multă vreme, cu atât se încurcă și lucrurile mai mult. Deja, pe la unele primării sătești nu se mai găsesc așa numitele Tabele A, în care sunt înscriși împroprietăriții cu loturile lor. In partea țărei de peste Milcov, proprietatea țărănească a mai suferit și altă vătămare foarte gravă. Din împrejurări nenorocite, un număr însemnat de săteni s’au îndatorat la Evrei și s’au încurcat așa de tare, încât au fost siliți să cedeze creditorilor lor uzufructul pământului pe un lung șir de ani. Cum, după Constituție, țăranii n’au deplina proprietate a loturilor lor—pe câtă vreme li s’a interzis dreptul de a înstrăina — țăranii moldoveni din această categorie au ajuns ca și niște adevărați iloți. N’ar fi chip de remediat la această mizerabilă stare de lucruri ? Poate că ar fi loc să se revizuiască creanțele Evreilor și să se retragă de către Stat, fie prin mijlocirea caselor de credit agricol, fie altfel, remănând ca țăranii să le plătească încetul cu încetul. Pe viitor n’am avea să ne temem de asemenea nenorocire, căci creditul agricol a pus capăt cămătăriei sătești. ----------------------------------------- TELEGRAME Cuceriri coloniale franceze. Paris. 11 August Guvernul a dat ordin escadrei franceze din Oceanul Indian de a ocupa îndată insulele Glorioase ale arhipelagului Malgache. Cu această ocazie se asigură din sorginte oficioasă că d. Ribot, în înțelegere cu colegul seu ministrul marinei, a profitat de un incident recent provocat de o vizită făcută de o corabie englezească in insulele Aldabra pentru a ordona ocuparea insulelor Glorioase importante din punctul de vedere strategic. După Le Temps ocuparea insulelor Amsterdam și Saint-Eut este de asemenea decisă și poate chiar că în acest moment faptul este îndeplinit. Răscoala din Maroc, Londra, 11 August. Agenția Reuter află din Tanger că trupele Sultanului au perdut în lupta de ieri peste 100 oameni, uciși și răniți , au perdut încă și 25 cai. Insurgenții nu au perdut decât vreo 50 de oameni. Finance austro-ungare. Budapesta, 11 August. Al douilea trimestru al exercițiului budgetar curent a dat un beneficiu de 7.173.033 fiorini la venituri și 2.001.771 fiorini la cheltueli. Comparat cu trimestrul corespunzător din 1891, dă un excedent de 5.571.261 fiorini. Viena, 11 August. Oficialul promulgă legile pentru regularea valutei care intră în vigoare azi. Congresul catolic Linz, 11 August. Congresul catolic s’a închis.—D-nii Sylva Taroueca a cerut să se acorde drepturi politice lucrătorilor.—Președintele a accentuat că catolicii rămân credincioși in mod nestrămutat Papei și împăratului. Grevă evitată Pittsburg, 11 August, Neînțelererile dintre proprietarii turnătoriilor de fer și sindicatul lucrătorilor s’au regulat in urma unor concesiuni mutuale , cu modul acesta s’a evitat o grevă de 130000 lucrători. Cholera Petersburg. 11 August S’a răspândit știrea că câteva cazuri de oholeră s’au constatat la Petersburg; această știre are trebuință de confirmare. Buletinul epidemiei . Boala descrește la Samara, la Saratov și în interitoriul Donului. La 9 August a fost : la Rostov 48 decese; la Samara 33; la Saratov 32; la Moscova 6. In orașul Orenburg, cel mai atins, au fost în această zi 253 cazuri, 127 decese. Constantinopol, 11 August Carantina pentru provenințele porturilor de la Siria la Beiruth, s’a redus de la 10 zile la 5. Berlin, 11 August Stirea in privința unui deces prin e holeră ivit la spitalul Friedrichsheim este cu desăvârșire inexacta. Intr’adevĕr a murit o femeie, dar de bolerina. DENUNȚĂRI NESERIOASE Sub titlul «Execuția cu Călărași» Voința Națională umple trei coloane ca să ne spună în treacăt și într’un mod destul de vag următoarele lucruri. Cităm textual : Mai toți prefecții ’și execută munca la moșiile ce posedă in județul in capul căruia se află cu călărași ; cea mai mare parte din ei își îmbunătățesc moșiile cu banii județului și cu brațele locuitorilor, pe cari ’i execută cu călărași. D. Ghințescu pot naște toate șoselele, singurele șosele la care lucrează, din conacul moșiei sale; călărașii țin oamenii câte 7, 8 zile mai mult de «ut trei mie, și ’i opresc chiar SÂMBĂTĂ 1/13 AUGUST 1892 ANUNCIURI Și INSERȚII: Linia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 ‘ Reclame................. , III.....................1,50 ■ II ................. . II.....................2,50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar IO Bani să se ducă să ’și aducă de mâncare; menii se bolnăvesc dintr’această cauză. oaD. Logadi seceră și treară înconjurat de călărași ; d. Nicolaide ’și face dig la moară cu zilele de prestație executând oamenii cu călărașii. D. Popescu și-a cumpărat moșia Țigăneștii în Teleorman, ceea ce explică pentru ce a fost trimis prefect acolo, clădește ,casă punând comunele să-i care nisip, și ține ca îngrijitor la moșie un comisar de poliție. Iar când e vorba despre d. Giurgea, apoi acesta găsește de cuviință să scoată comunele să lucreze cu zile de prestație canalul de la Berheciu, scos în licitație, și execută pe oameni cu călărașii și cu dorobanții. Toate aceste prăpăstii pe care le descrie Voința sunt:... cum să spunem ?... niște născociri interesate. Nu înțelegem cum un ziar, care vrea să treacă de serios, poate să înșire, cu atâta lipsă de jenă, acuzațiuni de acestea, fără a aduce cea mai mică dovadă. Dacă ar fi vorba de niscaiva fapte ce s’ar petrece în pustia Saharei, Voința ar putea să compteze pe credulitatea cititorilor ei,căci le-ar lipsi mijloacele de control. Dar e vorba de fapte care se petrec în mijlocul nostru, într’o țară cu cele mai liberale instituțiuni, cu libertatea absolută a întrunirilor și a presei, cu un guvern care respectă până la exces aceste libertăți. Nu e fapt, cât de mic, care să nu fie adus zilnic la cunoștința publicului prin gazete și adesea exagerat in proporțiuni cu totul extraordinare. Cum de până acum nimeni n’a putut dovedi măcar unul din faptele pe care le înșiră Voința în sarcina tuturor prefecților ? Oare Voința nu -și Închipuie că are cititori în localitățile administrate de prefecții, pe cari îi acuză de fapte imaginare, și nu se întreabă ce credit va mai avea pe lângă cititorii ei, când aceștia vor citi descrierea unor fapte pe cari ei le știu, că sunt închipuite? D. Lascar Catargiu a arătat pentru denunțările presei o solicitudine care contrastează în mod foarte isbitor cu disprețul ce manifestau toți miniștrii liberali față cu arătările mai precize ale ziarelor opozițiunei de atunci. De câte ori se adresează o plângere d-lui Catargiu, d-sa ia imediat măsuri de investigațiune, cercetează cazul, numește anchete și caută să lămurească dacă acuzațiunea e întemeiată sau nu. In cazul cel d’întâiu. d. Catargiu nu se sfiește a lua măsurile dictate de lege și de conștiința sa. In cazul de al douilea nu poate” decât să dea din umeri. Cazul acesta din urmă revine negreșit cu mult mai des, pentru cuvântul foarte simplu că cele mai multe acuzațiuni sunt neîntemeiate, sau întemeiate numai pe uri personale, pe intrigi și uneltiri politice, pe instinctul de invidie și pe alte instincte. Presa opozițiunei ar trebui să înțeleagă că înregistrând cu ușurință toate bârfirile și făcându-se instrumentul tuturor zavistiilor, face ca nimeni să nu mai pună temerii pe denunțările ei. Când acestea ar fi mai rare și mai serioase, cu cât nu s’ar pune mai mult preț pe ele și cu cât miniștrii n’ar fi ținuți atunci să le ia în serioasă considerațiune ? Dar continuând cu sistemul actual, presa opozițiunei va pătimi ca acel păstor care tot striga: lupul! lupul! fără ca lupul să fi venit. Cei cari îi scrind în ajutor, văzăndu-se păcăliți de mai multe ori, nu au mai băgat în seamă strigătele desperate ale păstorului, când în realitate lupul a venit. Așa va păți și presa opozițiunei dacă nu va lua înțeleaptă hotărîre de a nu mai denunța decât fapte care se pot dovedi a fi adevărate. Să sperăm că se va modera, în interesul prestigiului ei și chiar în interesul cauzelor drepte pe care le va apăra. Aerul a pronunțat amânarea ședințelor Camerei. Membrii cabinetului se vor duce azi la Osborne ca să-și prezinte Reginei demisiunea; cabinetul Gladstone va fi probabil format până diseară. * Ministerul Salisbury se poate despărți de putere cu conștiința împăcată de ași fi împlinit cu vrednicie datoria. Steagul unei prudente propășiri a poporului englez a fost ținut de acest guvern conservator totdauna cu o neclintită vigoare. Pentru rezolvarea problemelor social-politice, guvernul Salisbury a pregătit un bogat material, prin comisia numită în scopul de a examina complexul întreg al chestiunei muncitorilor. Acest material va fi hotărîtor pentru viitoarea legislație socială a Marei Britanii. Afară de aceasta, cabinetul s’a îndeletnicit și cu chestia agrară și creațiunea lui cea mai importantă pe acest teren este silul prin care se face posibilă muncitorilor de pămănt achiziția, cu ajutorul Statului, a unei mici proprietăți, pentru susținerea sa și a familiei sale. Mai departe, guvernul Salisbury a organizat administrația autonomă a comitatelor din Englitera, Scoția și Wales, și avea tocmai să înceapă același lucru și pentru Irlanda, când rezultatul nouilor alegeri i-au tăiat firul vieții. Mulțumită unei politice financiare recunoscută ca una din cele mai înțelepte, ministerul Salisbury a ajuns la excedente budgetare pe care le-a putut folosi pentru introducerea instrucției populare gratuite, o reformă prin care s-a făcut o mare ușurare contribuabililor. In trăsături mari, aceasta ar fi o repede schițare a activității politice a ministerului Salisbury. Și cu câtă greutate a trebuit să se realizeze ea, peste bețele în roate puse guvernului conservator de homeruleri cari au știut să răpiască dom din trei părți ale timpului Camerei comunelor cu punerea mereu înainte a problemului irlandez. Și totuși, regimul Salisbury are la activul său și marele succes al pacificării Irlandei. Când marchizul de Salisbury a luat, acum șease ani, frânele guvernului, a găsit Irlanda în stare de violentă resvrătire. Asasinatele din Phoenixpark în Dublin pecetluiseră fiascul politicei irlandeze a d-lui Gladstone. Epoca groaznică a dinamitarzilor, a asociației secrete a «luminei lunei» a urmat apoi in nenorocita «insulă a lui Erin. Astăzi însă ea a dispărut fără urmă, mulțămită înțeleptei aplicări a legilor excepționale ,din partea cabinetului Salisbury. In aceeași măsură ,in care terorismul revoluționar ceda din teren, slăbia și guvernul frâul legilor coercitive față de poporul irlandez. Și când revolta fu potolită cu desăvârșire, cabinetul Salisbury începu a realiza pentru poporul irlandez ușurări pe terenul economic și politic. Astfel se inființă birul de cumpărare de pământ, care va face pe arendaș, după un număr oarecare de ani, proprietar al terenului cultivat de el, iar pentru anul acesta ministerul Salisbury pregătise birul municipal irlandez, care avea să organizeze administrația comitatelor irlandeze după aceleași principii ca și cele din Englitera și Scoția. Cu un cuvânt, Insula verde a ajuns pacificată și cel mai vrednic de laudă succes al cabinetului Salisbury va remânea acest merit de a fi stârpit din rădăcină teribila revoluție irlandeză. In ce privește politica exterioară a cabinetului Salisbury, aci meritele-i sunt atât de necontestate încât până și d. Gladstone a declarat de repetite ori că, chiar și dacă ar fi fost el la putere, n’ar fi făcut o altă politică și că, venind la putere, nu va putea decât să continue politica externă a predecesorului său, cu toate că e bine știut că această politică s’a depărtat de la vechiul precept al d-lui Gladstone care zicea odinioară că «Engliteza nu trebuie să facă politică europenească». Meritul de a fi dovedit contrarul și de a fi făcut o bună politică europenească, va remânea de asemenea, pe lângă celelalte, ministerului Salisbury. Eastern MINISTERUL SALISBURY Votul de neîncredere.— Retragerea ministerului Salisbury.— O privire asupra activității sale.— Reformele agrare. Pacificarea Irlandei.— Politica exterioară. Aseară, Joi, târziu in noapte, Camera comunelor a procedat la votul asupra propunerii de neîncredere contra ministerului Salisbury. Propunerea a fost adoptată cu 350 de voturi contra 310. Ca de obiceiu în asemenea cazuri, Spea —— —— 1847 ARDEREA BUCUREȘTILOR (Urmare și sfîrșit) rata încă două ofițuri relative la nenorocirea din 1847 și date de Domnul țărei: Către Departamentul din Năuntru. Trebuința cerând a se face, catagrafie lămurită de toți aceia ce s’au bântuit de grozavul foc și de paguba ce au cercat fiește’care, cum și lista pentru acei dintre dânșii, cari au rămas lipsiți de mijloacele viețuireî, și prin urmare se află întrebuințați de un grabnic ajutor.—Noi orânduim spre acest sfârșit dimpreună cu d-lor, șeful poliției și prezidentul Magistratului, pe persoanele noi însemnate și anume: D-nii Clucerul G. Opran, pitarul M. Kalefaru, pitarul Lazăr Kalenderoglu, pitarul Ivancea Gherasim, Ion Manovici, Mihail Xanto, Anghel Hagi Pandele, Dimitrache Gheorghiu Cojocarul, Vasile Dancovici, Ioan Pancu, Hilel Manoli, Apostol Brașoveanu, Crăciun Heraru, Nicolae Stamatiade, Triandafil Olaru, Ghiță Muzică, Ștefan Bumbăcaru, Diamandi Anghelovici. Cari, adunând științele cele mai temeinice și nepărtinitoare, se vor supune a d’-lor lucrare cât mai in grabă se va putea spre a lua măsurile de mângâiere ce putința va erta. D-lui, șeful departamentului, va da cuprinderea acestui ofițiu cunoștința persoanelor de care se atinge. (Urmează iscălitura M. Sale) Secretarul Statului, M. Băleanu No. 238, anul 1847, Martie 26, București. ★ Către Departamentul trebilor din Năuntru. Luând Domnia Noastră știre că unii din aceia ce se neguțătoresc cu materialuri de clădiri voesc a profita de prilegiul focului întâmplat și a se specula nenorocirii obștei, lucru ce nici o pravilă nu îl iartă, nici Noi nu putem îngădui, poruncim acelui Departament a obștei îndată, în toată Capitala, prin cele mai împrăștiitoare mijloace, că nimeni subt nici un fel de cuvânt nu este slobod să adaoge prețul materialor de clădiri peste ceea ce au fost înaintea acestei catastrofe. Asemenea și meșterii sau lucrătorii sunt popriți de a pretinde plată mai mare decât cea obicinuită până acum iar cei ce se vor dovedi că au urmat din potrivă, se vor pedepsi strașnic și vor remânea păgubași de plata ce li s’ar cuveni. Dumnealui, șeful Departamentului din Năuntru, aflând de la Sfatul Orășenesc atât prețul materialurilor cât și al lucrului, după cum se obicinuia până acuma, va îngriji cu dinadinsul a se păzi întocmai și întru toate dispozițiile de mai sus. (Urmează iscălitura M. Sale). Secretarul Statului, M. Băleanu. (No. 237, anul 1847, Martie 26, București). • Către Departamentul trebilor din Năuntru. Poruncim acelui Departament a publica prin paravan în toate ulițele capitalei că se dă soroc de patru zile acelora cari, cu prilegiul nenorocitei întâmplări a focului, vor fi având lucruri străine ca să le declareze la Agie, căci in urma acestui soroc dovedindu-se, se vor socoti ca niște tâlhari și se vor pedepsi cu bătae la răspântii și cu trimiterea la ocnă. D-lui îndeplinitorul datoriilor de Mare Vornic, va aduce la îndeplinire cuprinderea acestui ofiț. (Urmează iscălitura M. Sale.) Secretarul Statului, M. Băleanu. (No. 234, anul 1847, Martie 26.) * Către Departamentul trebilor din Năuntru. Primind raportul Agiei, prin care ni se dă în cunoștință că s’ar fi fă