Timpul, august 1892 (nr. 169-191)

1892-08-01 / nr. 169

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA.­­ No. 169 E­DIȚIA A I NOTI^V ABONAMENTELE: n țară pe un an........................................40 le­ „ pe ti luul........................................20 lei „ pe 3 lunî.........................................10 leî Pentru străinătate, un an...........................50 leT Redacția și Administrația 23. STRADĂ DOAMNEI, 23. Un exemplar 10 Bani Chestiunea împroprietăririi să­tenilor a dat mult de lucru oa­menilor noștri de Stat, de la 1864 și până acum ea a fost necurmat la ordinea zilei și numai deunăzi, sub regimul conservator, i s’a dat o soluțiune serioasă. Totuși chestiunea proprietății țărănești nu e încă isprăvită și Statul va mai avea să facă pen­tru densa jertfe serioase, până când s’o puie­mn adevărate con­­dițiuni de prosperitate: împroprietărirea clăcașilor de la 1864, din pricina chipului și a împrejurărilor în care a fost făcută, pe multe locuri a fost anihilată în efectele ei cele bune și n’a lăsat țăranilor de­cât sar­­cinele. După cum se știe, din lipsă de mijloace, hotărnicirea și pietru­irea lotarilor nu s’a făcut la 64, așa că hotarele au rămas ne­sigure. Cu timpul, vecinii puter­nici, fie proprietari, fie arendași de ai Statului, au­ încălcat pă­mânturile celor slabi, brazdă cu brazdă. Am cunoscut cazuri în cari sătenii rămăseseră numai cu locul din vatra satului și abia după multe alergături și strădu­ințe au putut să reintre, măcar parțial, în stăpânirea ogoarelor plătite și răsplătite cu mult amar. Și nu numai vecinii puternici au făcut încălcări, ci chiar și ță­ranii între denși­, cei mai chia­buri și mai cu trecere în sat s’au întins cât au vrut. Amintim numai în treacăt ca­zurile destul de numeroase în care sătenii, deși trecuți în cărți că ar fi primit loturile lor depline, n’au primit în realitate de­cât un număr de pogoane inferior celui prevăzut, cu toate că au plătit întreg lotul­ Această stare de lucruri tre­buie să înceteze odată. Statul trebuie să se gândească că răspunderea e numai a lui, căci el a impus sătenilor să cum­pere pământ. Țăranii au plătit prețul răscumpărării, in care era cuprinsă și cheltuiala hotărniciei, și ei au dreptul să reclame de la Stat pământul de care au fost deposedați. înaintea ori­cărei in­stanțe procesul va fi câștigat de săteni și, calculând dobânzile, Sta­tul ar fi silit să plătească sume colosale­ Ori­cum am privi lucrul, o re­vizuire serioasă a împroprietăririi de la 1864 se impune­ jertfa, ori­cât de mare, e necesară. Astă­zi nu mai ducem așa lipsă de ingineri ca acum două­zeci și­ opt de ani și, chiar dacă ar fi încă lipsă, putem să angajăm de a­­iurea. Și revizuirea trebuiește făcută cât mai curând, câcă cu cât trece mai multă vreme, cu atât se în­curcă și lucrurile mai mult. Deja, pe la unele primării sătești nu se mai găsesc așa numitele Ta­bele A, în care sunt înscriși îm­proprietări­ții cu loturile lor. In partea țărei de peste Milcov, proprietatea țărănească a mai su­ferit și altă vătămare foarte gravă. Din împrejurări nenorocite, un număr însemnat de săteni s’au îndatorat la Evrei și s’au încur­cat așa de tare, în­cât au fost siliți să cedeze creditorilor lor uzufructul pământului pe un lung șir de ani. Cum, după Constituție, țăranii n’au deplina proprietate a lotu­rilor lor—pe câtă vreme li s’a in­terzis dreptul de a înstrăina — țăranii moldoveni din această ca­tegorie au ajuns ca și niște ade­vărați iloți. N’ar fi chip de remediat la a­­ceastă mizerabilă stare de lucruri ? Poate că ar fi loc să se revi­zuiască creanțele Evreilor și să se retragă de către Stat, fie prin mij­locirea ca­selor de credit agricol, fie alt­fel, remănând ca țăranii să le plătească încetul cu încetul. Pe viitor n’am avea să ne te­mem de asemenea nenorocire, căci creditul agricol a pus capăt că­mătăriei sătești. -----------------------------------------­ TELEGRAME Cuceriri coloniale franceze. Paris. 11 August Guvernul a dat ordin escadrei franceze din Oceanul Indian de a ocupa îndată insu­lele Glorioase ale arh­ipelagului Malgache. Cu această ocazie se asigură din sorginte oficioasă că d. Ribot, în înțelegere cu cole­gul seu ministrul marinei, a profitat de un incident recent provocat de o vizită făcută de o corabie englezească in insulele Aldabra pentru a ordona ocuparea insulelor Glorioase importante din punctul de vedere strategic. După Le Temps ocuparea insulelor Am­sterdam și Saint-Eut este de asemenea decisă și poate chiar că în acest moment faptul este îndeplinit. Răscoala din Maroc, Londra, 11 August. Agenția Reuter află din Tanger că tru­pele Sultanului au perdut în lupta de ieri peste 100 oameni, uciși și răniți , au perdut încă și 25 cai. Insurgenții nu au perdut de­cât vre­o 50 de oameni. Finance austro-ungare. Budapesta, 11 August. Al douilea trimestru al exercițiului bud­getar curent a dat un beneficiu de 7.173.033 fiorini la venituri și 2.001.771 fiorini la cheltueli. Comparat cu trimestrul corespun­zător din 1891, dă un excedent de 5.571.261 fiorini. Viena, 11 August. Oficialul promulgă­­ legile pentru regu­­larea valutei care intră în vigoare azi. Congresul catolic Linz, 11 August. Congresul catolic s’a închis.—D-nii Sylva Taroueca a cerut să se acorde drepturi poli­tice lucrătorilor.—Președintele a accentuat că catolicii rămân credincioși in mod nestrămu­tat Papei și împăratului. Grevă evitată Pittsburg, 11 August, Neînțelererile dintre proprietarii turnăto­riilor de fer și sindicatul lucrătorilor s’au re­gulat in urma unor concesiuni mutuale , cu modul acesta s’a evitat o grevă de 130000 lucrători. Cholera Petersburg. 11 August S’a răspândit știrea că câte­va cazuri de oholeră s’au constatat la Petersburg; această știre are trebuință de confirmare. Buletinul epidemiei . Boala descrește la Samara, la Saratov și în interitoriul Donu­lui. La 9 August a fost : la Rostov 48 de­­cese; la Samara 33; la Saratov 32; la Mos­cova 6. In orașul Orenburg, cel mai atins, au fost în această zi 253 cazuri, 127 decese. Constantinopol, 11 August Carantina pentru provenințele porturilor de la Siria la Beiruth, s’a redus de la 10 zile la 5. Berlin, 11 August Stirea in privința unui deces prin e holeră ivit la spitalul Friedrichsheim este cu desă­vârșire inexacta. Intr’adevĕr a murit o femeie, dar de b­o­­lerina. DENUNȚĂRI NESERIOASE Sub titlul «Execuția cu Călărași» Voința Națională umple trei coloane ca să ne spună în treacăt și într’un mod destul de vag următoarele lucruri. Cităm textual : Mai toți prefecții ’și execută munca la moșiile ce posedă in județul in capul căruia se află cu călărași ; cea mai mare parte din ei își îmbunătățesc moșiile cu banii județului și cu brațele locuitorilor, pe cari ’i execută cu călărași. D. Ghințescu pot naș­te toate șoselele, sin­gurele șosele la care lucrează, din conacul moșiei sale; călărașii țin oamenii câte 7, 8 zile mai mult de «ut trei­ mie, și ’i opresc chiar SÂMBĂTĂ 1/13 AUGUST 1892 ANUNCIURI Și INSERȚII: Linia 30 litere petit pag. IV.....................0,40 ‘ Reclame................. , III.....................1,50 ■ I­I ................. . II.....................2,50 In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar IO Bani să se ducă să ’și aducă de mâncare; menii se bolnăvesc dintr’această cauză. oa­D. Logadi seceră și treară înconjurat de călă­rași ; d. Nicolaide ’și face dig la moară cu zilele de prestație executând oamenii cu că­lărașii. D. Popescu și-a cumpărat moșia Ți­găneștii în Teleorman, ceea ce explică pen­tru ce a fost trimis prefect acolo, clădește ,casă punând comunele să-i care nisip, și ține ca îngrijitor la moșie un comisar de poliție. Iar când e vorba despre d. Giurgea, apoi a­­cesta găsește de cuviință să scoată comunele să lucreze cu zile de prestație canalul de la Berheciu, scos în licitație, și execută pe oa­meni cu călărașii și cu dorobanții. Toate aceste prăpăstii pe care le descrie Voința sunt:... cum să spu­nem ?... niște născociri interesate. Nu înțelegem cum un ziar, care vrea să treacă de serios, poate să în­șire, cu atâta lipsă de jenă, acuza­­țiuni de acestea, fără a aduce cea mai mică dovadă. Dacă ar fi vorba de niscai­va fapte ce s’ar petrece în pustia Saharei, Voința ar putea să compteze pe cre­dulitatea cititorilor ei,căci le-ar lipsi mijloacele de control. Dar e vorba de fapte care se petrec în mijlocul nostru, într’o țară cu cele mai libe­rale instituțiuni, cu libertatea abso­lută a întrunirilor și a presei, cu un guvern care respectă până la exces aceste libertăți. Nu e fapt, cât de mic, care să nu fie adus zilnic la cunoștința publicului prin gazete și adesea exagerat in proporțiuni cu to­tul extra­ordinare. Cum de până a­­cum nimeni n’a putut dovedi măcar unul din faptele pe care le înșiră Voința în sarcina tuturor prefecților ? Oare Voința nu -și Închipuie că are cititori în localitățile administrate de prefecții, pe cari îi acuză de fapte imaginare, și nu se întreabă ce cre­dit va mai avea pe lângă cititorii ei, când aceștia vor citi descrierea unor fapte pe cari ei le știu, că sunt în­chipuite? D. Lascar Catargiu a arătat pentru denunțările presei o solicitudine care contrastează în mod foarte isbitor cu disprețul ce manifestau toți miniștrii liberali față cu arătările mai precize ale ziarelor opozițiunei de atunci. De câte ori se adresează o plângere d-lui Catargiu, d-sa ia imediat măsuri de investigațiune, cercetează cazul, nu­mește anchete și caută să lămurească dacă acuzațiunea e întemeiată sau nu. In cazul cel d’întâiu. d. Catargiu nu se sfiește a lua măsurile dictate de lege și de conștiința sa. In cazul de al douilea nu poate” de­cât să dea din umeri. Cazul acesta din urmă revine negreșit cu­­ mult mai des, pentru cuvântul foarte simplu că cele mai multe acuzațiuni sunt ne­întemeiate, sau întemeiate numai pe uri personale, pe intrigi și uneltiri politice, pe instinctul de invidie și pe alte instincte. Presa opozițiunei ar trebui să în­țeleagă că înregistrând cu ușurință toate bârfirile și făcându-se instru­mentul tuturor zavistiilor, face ca nimeni să nu mai pună temerii pe de­nunțările ei. Când acestea ar fi mai rare și mai serioase, cu cât nu s’ar pune mai mult preț pe ele și cu cât miniștrii n’ar fi ținuți atunci să le ia în seri­oasă considerațiune ? Dar continuând cu sistemul actual, presa opozițiunei va pătimi ca acel păstor care tot striga: lupul! lupul! fără ca lupul să fi venit. Cei cari îi scrind în ajutor, văzăndu-se păcăliți de mai multe ori, nu au mai băgat în seamă strigătele desperate ale păs­torului, când în realitate lupul a venit. Așa va păți și presa opozițiunei dacă nu va lua înțeleaptă hotărîre de a nu mai denunța de­cât fapte care se pot dovedi a fi adevărate. Să sperăm că se va modera, în in­teresul prestigiului ei și chiar în in­teresul cauzelor drepte pe care le va apăra. Aerul a pronunțat amânarea ședin­țelor Camerei. Membrii cabinetului se vor duce azi la Osborne ca să-și prezinte Re­ginei demisi­unea; cabinetul Gladstone va fi probabil format până diseară. * Ministerul Salisbury se poate des­părți de putere cu conștiința împă­cată de ași fi împlinit cu vrednicie da­toria. Steagul unei prudente propășiri a poporului englez a fost ținut de a­­cest guvern conservator totdauna cu o neclintită vigoare. Pentru rezolvarea problemelor so­­cial-politice, guvernul Salisbury a pre­gătit un bogat material, prin comi­sia numită în scopul de a examina complexul întreg al chestiunei mun­­citorilor. Acest material va fi hotă­­rîtor pentru viitoarea legislație so­cială a Marei Britanii. Afară de aceasta, cabinetul s’a în­deletnicit și cu chestia agrară și cre­­ațiunea lui cea mai importantă pe acest teren este silul prin care se face posibilă muncitorilor de pămănt achiziția, cu ajutorul Statului, a unei mici proprietăți, pentru susținerea sa și a familiei sale. Mai departe, guvernul Salisbury a organizat administrația­­ autonomă a comitatelor din Englitera, Scoția și Wales, și avea tocmai să înceapă ace­lași lucru și pentru Irlanda, când re­zultatul nouilor alegeri i-au tăiat fi­rul vieții. Mulțumită unei politice financiare recunoscută ca una din cele mai înțelepte, ministerul Salisbury a a­­juns la excedente budgetare pe care le-a putut folosi pentru introduce­rea instrucției pop­ulare gratuite, o reformă prin care s-a făcut o mare ușurare contribuabililor. In trăsături mari, aceasta ar fi o repede schițare a activității politice a ministerului Salisbury. Și cu câtă greutate a treb­uit să se realizeze ea, peste bețele în roate puse guvernului conservator de homeruleri cari au știut să răpiască dom din trei părți ale tim­pului Camerei comunelor cu punerea mereu înainte a problemului irlandez. Și totuși, regimul Salisbury are la activul său și marele succes al paci­ficării Irlandei. Când marchizul de Salisbury a luat, acum șease ani, frânele guvernului, a găsit Irlanda în stare de violentă resvrătire. Asasinatele din Phoenix­­park în Dublin pecetluiseră fiascul politicei irlandeze a d-lui Gladstone. Epoca groaznică a dinamitarzilor, a asociației secrete a «luminei lunei» a urmat apoi in nenorocita «insulă a lui Erin. Astă­zi însă ea a dispărut fără urmă, mulțămită înțeleptei apli­cări a legilor excepționale ,din par­tea cabinetului Salisbury. In aceeași măsură ,in care teroris­mul revoluționar ceda din teren, slă­­bia și guvernul frâul legilor coerci­tive față de poporul irlandez. Și când revolta fu potolită cu desăvârșire, cabinetul Salisbury începu a realiza pentru poporul irlandez ușurări pe terenul economic și politic. Ast­fel se inființă birul de cumpărare de pă­mânt, care va face pe arendaș, după un număr oare­care de ani, proprie­tar al terenului cultivat de el, iar pentru anul acesta ministerul Salis­bury pregătise birul municipal irlan­dez, care avea să organizeze admi­nistrația comitatelor irlandeze după aceleași principii ca și cele din En­glitera și Scoția. Cu un cuvânt, In­sula verde a ajuns pacificată și cel mai vrednic de laudă succes al ca­binetului Salisbury va remânea acest merit de a fi stârpit din rădăcină te­ribila revoluție irlandeză. In ce privește politica exterioară a cabinetului Salisbury, aci meritele-i sunt atât de necontestate în­cât până și d. Gladstone a declarat de repe­­tite ori că, chiar și dacă ar fi fost el la putere, n’ar fi făcut o altă politică și că, venind la putere, nu va putea de­cât să continue politica externă a predecesorului său, cu toate că e bine știut că această politică s’a de­părtat de la vechiul precept al d-lui Gladstone care zicea odinioară că «Engliteza nu trebuie să facă politică europenească». Meritul de a fi dove­dit contrarul și de a fi făcut o bună politică europenească, va remânea de asemenea, pe lângă cele­l­alte, minis­terului Salisbury. Eastern MINISTERUL SALISBURY Votul de neîncredere.— Retragerea minis­terului Salisbury.— O privire asupra activității sale.— Reformele agrare. Pacificarea Irlandei.— Politica exterioară. Aseară, Joi, târziu in noapte, Camera comunelor a procedat la votul asupra propunerii de neîncredere contra minis­terului Salisbury. Propunerea a fost a­­doptată cu 350 de voturi contra 310. Ca de obiceiu în asemenea cazuri, Spea­­ ­ —— —— 1847 ARDEREA BUCUREȘTILOR (Urmare și sfîrșit) rata încă două ofițuri relative la nenoro­cirea din 1847 și date de Domnul țărei: Către Departamentul din Năuntru. Trebuința cerând a se face, cata­grafie lămurită de toți aceia ce s’au bântuit de grozavul foc și de pa­guba ce au cercat fiește­’care, cum și lista pentru acei dintre dânșii, cari au rămas lipsiți de mijloacele viețui­­reî, și prin urmare se află întrebuin­țați de un grabnic ajutor.—Noi orân­­duim spre acest sfârșit dimpreună cu d-lor, șeful poliției și prezidentul Ma­gistratului, pe persoanele noi însem­nate și anume: D-nii Clucerul G. Opran, pitarul M. Kalefaru, pitarul Lazăr Kalenderoglu, pitarul Ivancea Gherasim, Ion Mano­­vici, Mihail Xanto, Anghel Hagi Pan­dele, Dimitrache Gheorghiu Cojocarul, Vasile Dancovici, Ioan Pancu, Hilel Manoli, Apostol Brașoveanu, Crăciun Heraru, Nicolae Stamatiade, Trian­­dafil Olaru, Ghiță Muzică, Ștefan Bumbăcaru, Diamandi Anghelovici. Cari, adunând științele cele mai temeinice și nepărtinitoare, se vor supune a d’-lor lucrare cât mai in grabă se va putea spre a lua măsu­rile de mângâiere ce putința va erta. D-lui, șeful departamentului, va da cuprinderea acestui ofiț­iu cunoștința persoanelor de care se atinge. (Urmează iscălitura M. Sale) Secretarul Statului, M. Băleanu No. 238, anul 1847, Martie 26, București. ★ Către Departamentul trebilor din Năuntru. Luând Domnia Noastră știre că u­­nii din aceia ce se neguțătoresc cu materialuri de clădiri voesc a pro­fita de prilegiul focului întâmplat și a se specula nenorocirii obștei, lucru ce nici o pravilă nu îl iartă, nici Noi nu­­ putem îngădui, poruncim acelui Departament a obștei îndată, în toată Capitala, prin cele mai împrăștiitoare mijloace, că nimeni subt nici un fel de cuvânt nu este slobod să adaoge prețul materialor de clădiri peste ceea ce au fost înaintea acestei catastrofe. Asemenea și meșterii sau lucrătorii sunt popriți de a pretinde plată mai mare de­cât cea obicinuită până acum iar cei ce se vor dovedi că au urmat din potrivă, se vor pedepsi strașnic și vor remânea păgubași de plata ce li s’ar cuveni. Dumnealui, șeful Departamentului din Năuntru, aflând de la Sfatul O­­rășenesc atât prețul materialurilor cât și al lucrului, după cum se obici­­nuia până acuma, va îngriji cu dina­­dinsul a se păzi întocmai și întru toate dispozițiile de mai sus. (Urmează iscălitura M. Sale). Secretarul Statului, M. Băleanu. (No. 237, anul 1847, Martie 26, București). • Către Departamentul trebilor din Năuntru. Poruncim acelui Departament a pu­blica prin paravan în toate ulițele capitalei că se dă soroc de patru zile acelora cari, cu prilegiul nenorocitei întâmplări a focului, vor fi având lu­cruri străine ca să le declareze la Agie, căci in urma acestui soroc do­­vedindu-se, se vor socoti ca niște tâl­hari și se vor pedepsi cu bătae la răspântii și cu trimiterea la ocnă. D-lui îndeplinitorul datoriilor de Mare Vornic, va aduce la îndeplinire cuprinderea acestui ofiț. (Urmează iscălitura M. Sale.) Secretarul Statului, M. Băleanu. (No. 234, anul 1847, Martie 26.) * Către Departamentul trebilor din Năuntru. Primind raportul Agiei, prin care ni se dă în cunoștință că s’ar fi fă­

Next