Timpul, septembrie 1892 (nr. 192-215)

1892-09-01 / nr. 192

ANUL AL PATRU­SPRE­ZECELEA.­­ No. 192 ABONAMENTELE: la ț*ri, pe an «a . . . . . . . . 40­1« „. pe 6 luni . .. . ..... . . é0 lei pe 8 luni .... . 10 lei P­atru strein State, na. an . . . . . . .50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI. 23. Un exemplar 10 Bani EDIȚIA A DOUA Una din Gestiunile in care deo­sebirea intre procedimentele colec­­tiviste și acele întrebuințate de gu­vernul conservator pare mai bătă­toare la ochi este de­sigur cestiu­­nea Românilor de peste munți. Cine nu­’șȘi amintește contrazice­rile și schimbările la față ale guver­nelor liberale in această privință, de la 1868 până la 1888, adică in curs de două­zeci de ani. In loc de a face o politică calmă și „tot­odată demnă, cum se cuvine unor bărbați de Stat cari se res­pectă, au­ conștiință deplină de­ răs­punderea care le incumbă și nu a­­leargă după popularitate factică și trecătoare, liberalii, deveniți în urmă colectiviști, au­ privit cestiunea nu din punctul de vedere al interese­lor țarei, ci din acela al interesului îngust de partid, facendi dintr’unsa o armă de luptă, când erau­ în o­­pozițiune, sau o unealtă de umilire, când erau la guvern. Tot ast­fel par a voi să proce­deze colectiviștii și în ziua de astă­zi. Pe de o parte, ei nu încetează de a imputa guvernului conserva­tor parțialitatea în favoarea Rusiei, pe de alta au­ aerul de a zice că guvernul actual nu are însușirile trebuincioase pentru a ține sus dra­pelul românismului față cu miș­carea ce s'a produs printre Româ­nii din imperiul austro-ungar. Alaltă­ eri Voința Națională, in­­tr’un articol care tratează despre a­­­­ceastă cestiune, scrie intre altele: „Nu cerem guvernului de a se pune în fruntea mișcărei naționale; nu putem să-i cerem un asemenea lucru, fiind dat mai cu seamă per­sonalul din care e compus. D. Ca­­targiu nu pricepe nimic in aseme­nea materie; d. Carp își bate joc de asemenea cestiuni, iar d. Laho­­vari face ori­ce numai să-și păs­treze portofoliul ministerial. Ce poți cere de la acești oameni ? Dar ceea ce avem dreptul de a’i cere este să nu se amestece în cestiune, să păstreze o absolută neutralitate și să lase — respectând și legile țe­zei și opiniunea publică — ca lupta pentru cauza românismului să­­-și meargă calea ei dreaptă și na­turală. Nici o favoare pentru unii și pentru alții din factorii cari se află în luptă, nici o presiune mo­rală într’un sens sau­ într’altul“. Cu alte cuvinte, colectiviștii dau­­ a înțelege că, dacă el ar fi la pu­tere, s’ar pune în fruntea mișcărei naționale, căci ei ar avea person­­alul destoinic pentru a o conduce la izbândă. Nu poate cine­va să ’și închi­puia­scă un cinism mai revoltător. Cine cutează a vorbi ast­fel? Partidul care, prima­ oară când era la guvern, a înscenat faimoasă a­­gitație ce a condus la o mișcare atât de ridicolă, în­cât luarea Tran­silvaniei a ajuns să servească de subiect la caricaturi rămase cla­sice. Partidul care, acum șeapte ani, a călcat legile politice și umane, împiedicând pe cetățeni de a se întruni pentru a trata cestiunea fraților noștri de peste munți și izgonind de pe pământul Româ­niei niște frați de același sânge cari nu făceau nici o agitație contrarie instituț­iunilor terei. Și acești nelegiuiți au­ astă­zi cu­tezanța de a aminti guvernului con­servator datoria ce se impune ori­cărui guvern românesc ! Auziți Români și rîdeți cu ho­hot . Colectiviștii, cari la 1885 au ex­pulzat pe Românii transilvăneni, cer astă­zi guvernului «să nu se a­­mestece in cestiune, să păstreze o absolută neutralitate, să respecte le­gile țezei și opiniunea publică, să lase, în fine, ca lupta pentru cauza românismului să ’și meargă calea ei dreaptă și naturală». Ce impudență! Apoi bine, d-lor colectiviști, în ce găsiți că guvernul s’a amestecat în cestiune pro sau contra ? tea In ce s’a depărtat de neutralita­tea mai strictă ? In n’a respectat legile țerei ? In ce n’a lăsat ca, in marginile legei și a obligațiunilor internaționale, lupta pentru cauza românismului să’și meargă calea ei dreaptă și naturală ? Poate pentru că miniștrii și băr­bații conducători ai partidului con­servator n’au­ organizat nici în pu­blic, nici in taină o agitație nele­ală către un stat vecin ? Pentru că guvernul conservator n’a oprit întrunirile și manifestă­rile legale ale opiniei publice și n’a expulzat pe nimeni ? Dacă aceste sunt imputările ce-i adresați, și altele nu-i puteți adresa fără a minți cu sfruntare, atunci guvernul actual poate fi mândru de atitudinea sa în cestiunea Ro­mânilor de peste munți. El a lucrat ca un guvern prudent și respectuos de lege intr’o țară liberă. In această delicată cestiune în care toți Românii n’ar trebui să aibă de­cât un singur glas, ca și în cele l­ alte cestiuni care se ating de relațiunile noastre externe, gu­vernul a urmat principiul care l'a călăuzit în­tot­deauna și pe care L am caracterizat cu o altă­ ocazi­­une zicând : «Politica cea mai bună, m­ai ales pentru Statele mici, este aceea a onest­ităței». ------------------------—___-------------­ TELEGRAME Deschiderea parlamentelor austriace.— Din dieta Bucovinei Viena, 9 Septembre. Dietele s’au deschis în mijlocul unor ma­nifestații de realitate pentru Imperatul. — Președinții au arătat solicitudinea părintească a împăratului care a ordonat măsurile cele mai energice în contra, holerei. — La Dieta din Galiția guvernatorul a exprimat recu­noștința populațiunei pentru devotamentul și patriotismul împăratului, care a renunțat la călătoria sa numai pentru a ocroti sănă­tatea publică. Cernăuți, 10 Septembre. Guvernatorul a prezentat Dietei pe noul mareșal d. Lupul ; acesta a rostit o alocu­țiune în care a relevat simpatiile ce și-a câștigat noul guvenator, apoi a făcut elogiul predecesorului său, mareșalul Wasilko. Delegațiile austro-ungare Viena, 10 Septembre. Delegațiunile sunt convocate la Budapesta pentru 1 Octombre. Din Dahomey Paris, 9 Septembrie. O depeșă oficială din Portonovo anunță că colonia expediționară franceza continua să înainteze; o revoluție a izbucnit la Abo­­mey.— Regele B­hanzin s-a dus pe neaștep­tate ca să restabilească ordinea și,, să orga­nizeze apărarea.—Unchiul și fratele cel mare al Regelui sunt promotorii revoltei ; ei au fugit cu partizanii lor. D. Clémenceau și alianța rusească P ar is, 11 Septembre. D. Clémenceau a scris d-lui de Mohren­­heim o scrisoare prin care protestă­ în con­tra aserțiunilor d-lui de Mores care -l acuza că combate alianța rusească ; el declară că este partizan al acestei alianțe, dar bla­mează excesele de zel. Atentat Bolognia, 11 Septembre. Azi dimineață la 11 ore o bombă mare a isbucnit la intrarea bi­roului telegrafic, sfâ­­rîmând­ toate geamurile, rănind în mod grav pe un jurnalist și distrugând biroul agenției Stefani ai cărei amploiați tocmai eșiseră, din fericire. Câți­va indivizi suspecți au fost a­­restați și conduși la comisariatul de poliție. Congrese socialiste Glasgow, 9 Septembre. Congresul asociațiunilor lucrătoar­e a votat o resolusiune care invită pe membrii Parla­mentului și pe lucrători să­ convoace îndată un­ congres internațional pentru a decide ziua de lucru de 8 ceasuri. Congresul a a­­doptat cu 205 voturi contra a 155 ziua de lucru de 8 ceasuri. Paris, 11 Septembrie. Congresul consiliilor municipale socialiste din Francia s’a deschis în timpul dimineței la Saint-Ouen. Sunt reprezentate 83 de co­mune , nici un in»id­at. ADIMTRAȚIA CAPITALEI Cu nici un preț nu vor confrații noștri liberali să lase în pace admi­nistrația comunală, de aproape doue săptămâni, in fie­­care zi sucesc și răsucesc același subiect pentru ca să spuie, la sfârșitul fie­cărui articol, vecini e același lucru: «Capitala noastră e într’o stare mi­zerabilă, din pricina neîngrijirei con­servatorilor Suntem cu totul desar­­mați in fața h­olerei. Administrația comunală conservatoare a făcut tot ce i a stat prin putință, în acești patru ani, pentru a înlesni calea epi­demiei când i-ar veni poftă să ne vi­ziteze. Conservatorii au pregătit h­o­­lerei o intrare și o preumblare tri­umfală prin Capitală». Și așa mai departe. Am răspuns deja în fugă la aceste inepte atacuri, care nu dovedesc alt­ceva de­cât că cutezanță colectivistă și lipsa lor de rușine sunt fără de margini. Stăruința însă cu care necontenit revin asupra administrațiunei noas­tre c­munale—folosindu-se de fireasca îngrijire pe care o simte toată lumea față cu pericolul b­olereî -ne silește să luăm chestiunea în mai de aproape cercetare. x:­­ 1 E in afară de ori­ce îndoială că din punctul de vedere al sănătatei publice stăm încă­ destul de reű. So­lul și sub­solul Capitalei, ca și a mul­tora din orașele noastre, sunt infec­tate; aerul nu e curat și nu se poate curați cu s­lesnire; apa nu întrunește condițiile de igienă. »­­. Toate aceste sunt perfect adevă­­rate, toată lumea le vede și le simte, și nimeni nu le contestă. Dar, dacă ne găsim în așa stare rea, a cili e vina, cine trebuie să poarte răspunderea ? De vreme ce ziarele liberale au deschis în fața opiniunii publice acest proces, vom căuta și noi să limpezim Întrebarea nu cu simple afirmări și acuzări prinse din vânt, ci cu fapte cunoscute de toată lumea și care nu se pot tăgădui. Vom vedea dacă și în urmă vor mai avea confrații liberali îndrăzneală să mai atingă chestiunea și să ne mai învinovățească pe noi de rele pentru care nu putem purta nici cea mai mică răspundere. Neapărat că în această cercetare vom lăsa la o parte cauzele organice, ca să zicem așa, ale relei stări igie­nice a Capitalei. Un oraș oriental, lipsit de tot­ ce constituie un oraș modern, cu o po­­porațiune incultă în marea ei majo­ritate și neștiind să aprecieze însem­nătatea celor mai elementare reguli de igienă, nu se transformă cu una cu două cât ai bate din palme. Trebuie zecimi de ani și multe sforțări în toate direcțiunile — mai ales pe terenul instrucțiunii publice — trebuie multă răbdare și multă chibzuială, pentru a preface un ase­menea oraș și a-l pune în bune con­diții In procesul pe care confrații libe­rali l-au deschis cu atâta stăruință, vom ține seamă numai de ceea ce se putea face de către administrațiunile comunale și de ceea ce a făcut fiecare. Vom pune față în față adminnistra­­țiunea liberală și cea conservatoare; vom cerceta resursele și timpul pe care l-ați avut fie­care la dispoziție. Cu chipul acesta se va putea vedea de ori­cine care parte și-a făcut da­­­toria și care nu, cine a fost condus de dorul binelui obștesc și cine a căutat numai de interesele unei cotenii. Dacă cercetarea nu va eși în fa­voarea partidului liberal, vina nu va fi a noastră, ci a acelora cari au ad­ministrat de­­spre­zece ani fără între­rupere și în toată această vreme n’au știut să ridice Capitala și s’o garan­teze contra unor primejdii ca cea care o amenință acum: încă odată, nu vom veni cu simple afirmări ca confrații liberali, ci cu fapte sigure pe care ori­cine­­ le poate controla. ■ - ---ag——^———■—­­­ MARȚI 1/13 SEPTEMBRIE 1892 ANUNC­URI și INSERȚIî: Linia 30 litere petit pag. IV . . . . . .0,40 Reclame . .. . . » III .... . .1,50 . N­. V. •. . . 2,50 In Paris anuncîUrile se primesc Pi Agnnția..­­ r ' Havas, 8 Place de la Bourse ■ i' Redacția și Administrația 23. STRADA DOAMNEI, 23. Un exemplar IO Bani . Chestia egipteană Zgomote despre evacuare. — Desmin­țirea lor.—Comen­ari­ favorabile și defavorabile. — Politica d lui Rosebery.—Intențiile d-lui Labouchere. Guvernul englez față de ches­tia egipteană. Printre, schimbările principale care s’au prorocit în politica Englitezei, când triumful d-lui Gladstone asu­pra adversarului său de la putere nu mai era contestabil, era și acea pri­vitoare la politica egipteană: in ochii multora evacuarea Erupt­uhu devenise de-acum numai o chestie de timp. Ast­fel n’a putut fi lucru de mi­rare că la Cai'o s’a și răspândit zi­lele trecute vestea că trupele engleze vor avea să evacueze în curănd acel oraș, lăsând numai un mic detașa­ment care să continue a ținea garni­zoană în citadela. Știrea a fost însă desmințită chiar de un organ liberal englez, și această desmințire dă acum de vorbit atât porții care n’ar vedea cu ochi buni evacuarea Egiptului din partea En­glezilor, cât și celei care ar dori ". Din partea întâia remarcăm urmă­toarele comentarii ale oficiosului Pes­­­­ter Lângă":­­ . . . «Desmințirea știrei din Cairo face să dispară ori­ce îndoială asupra fap­tului că politica engleză n’a­re să se schimbe nici de cum ,în acest punct, Această vă nimici, mai ales în Franța, multe iluzii Abia a fost constituită noua administrație englezească, și la Paris se și de­șteptaseră speranțe că politica engleză va părăsi linia de conduită a regimului Salisbury și va căuta o prietenească apropiere de Franța; iar cel d'întâiu semn văzut al acestei schimbări se vedea că va fi renunțarea Englitezei , protecto­ratul asupra Egiptului. In acest din „unm­i punct Francezii s’au înșelat și credem ci, vor avea să mai dea peste multe decepții. De­­ repetite că s’a spus că lord­ul­­ Rosebery va continua politica exterioară a predecesorului său; atitudinea cabinetului iu ches­tia egipteană nuu poate de­cât să în­tărească această­­ presupunere. Și tot atât de puțin cât, EhgJitera are de gând a pat­ra și vre­u­na d­in pozi­ții­le ei tot atât de puțin poate să se gân­dească ă ai renunța la garanțiile care sunt date intereselor ei de conser­vare prin înțelegerea prietinească cu puterile centrale»." Din tabăra opusă, L’indépend­ence d'lr scrie: «Gazeta engleză, care desminte ști­rea din Csiro, e de părere că ea ar fi în contra­zicere absolută cu po­litica lordului Rosebery și cu pru­dența bine cunoscută a d-lui Glad­stone. În ochii tuturor oamenilor cu u­n simț,, știrea nu ar putea să fi­e, în adevăr, de­cât cel puțin prematură. . C­u binelul­ Gța­sstone" trebuie să fie atât de absorbit în decursul primelor zile ale, existenței sale, și­ slăbiciunea majorității sale il oprește atât de im­perios, de a aborda fă­ră vreme su­biecte grave de controversă relative la chestiuni exterioare în­cât cu cea mai,­b­nă,, v»*ința din l­ume n'ar pu­tea, cel puțin până peste mai »multe luni, să abordez e soluțiunea chest­iu­­­­nii Egiptului, cu atât mai mult că chestiunea afgano­rusă va ajunge pen­­­­tru a concentra deocamdată asupra ei toată atențiunea Foreign­ Office­ului. ^Liberalii englezi nu pot să-și di­­­simuleze totuși că, la reintrarea Ca­merelor, chestia egipteană va fi a­­proape cu siguranță pusă de d. La­­bonehăre, care va găsi­ acest mij­oc d a și răzbuna de­­sch­iderea sa din minister,­ fără a părea prea mult­ că vrea această, și de a atacă pe lor­­­­dul R­osebery, cu care nu prea e prie­ten. Din al­te declarații pe care sir Charles Dilke le-a făcut unui ziarist rezultă, că acesta din urmă, de­și nu e învoit cu d. Labouchere in ce pri­vește felul de evacuare a Egiptu­lui, e mai mult ca or când în fa­voarea acestei soluțiuni pe țară a preconizat-o de atâte­a ori dimpreu­n cu neutralizarea voci Nilului. Se poate crede clar că d. Lab üd­ère va găsi une­ori în sir Charles Dilke un spri­jinitor elocvent pentru cam­ania sa în favoarea evacuării Egidului și că guvernul va avea mai multă greutate de a eluda această­ chestiune, de­cât credea până acum*. Comentariile ziarului1­postan de o parte, și ale celui belgian de alta rezumă cât se poate de bine chipul în care chestia egipteană e actual­ul e­nte privită de ambele mari tabere politice în care e actualmente împăr­țită Europa. ------------------------feg———Eastern —­— SERBĂRII RE 1,1 KI •­­ . •" y'. (Prin fir telegrafic) 9 Septembre Regele a primit la 2 ore pe amira­lul Rieunier și pe comandanții coră­biilor franceze cu ceremonie mare și cu multă solemnitate. O companie fie infanterie cu drapel și muzică a fă­cut, orim­urile militare. R­gele a strâns mâna amiralului, care a zis că președintele Republi­cei i-a făcut onoarea de a'l desemna pentru a saluta pe regele in numele său și spre a-i aduce urările ce le face pentru fericirea sa și a aceleia a familiei regale; remhen­d scrisoa­rea președintelui, roagă pe Maje­ta­­tea­­ Sa să bine­voiasca a primi om­a­­giile sale respectuoase. Regele a răspuns luând scrisoarea Că atat El cât și po­poral, sau apre­ciază foarte mult salutării » și ură­rile Preșe­dintelui. «Guvernul francez însărcinând» ve cu această misiune intr’o împrejurare atât se s­olemnă ne dă o dovadă de amiciție, care ne este scumpă și care răspunde senti­­mentelor noastre de vină simpatie pentru Francia. Aleg­rea persoanei d-voastră rai­ a fost c u deosebire plă­cută, sub­t f­­ric­it «le a va manifesta sincera ,mea satisfăcere­». După aceasta s’au făcut prezentă­rile. Regele s’a întreținut in mod cor­dial cu toți ofiț­epi.­.. audiența a ținut .50 minute Amiralul a prezentat apoi omagiile sale,Reginei, la­­ care a stat î­n­­ s­piji­un­i. » La­ sosire, și la­­ plecare mulțimea, a salutat ofițerii, francezi pr . ..strigăte repe­tate ""de­«T­ră­ia's­­­a Fran­ța'!’» . După amiralul Rieunier,­­ or p a primit,pe, colon­etul Ming­sen ca­­ iertași ceremoniai și cu același soierii fiinde. trém­ijénd scrisoarea Regelul României,­­colonelul­­ Iurgescu a zis ca suveranul seu da trimes, ca sa asiste la serbările lui C­islof. Col­u­mb spre a da o turnă doua a­­ste amiciția sa pentru reg­le Ha­liei. Prezenta­­ drapelului r­im­âne Scla­­­m lui Institiute .naționale din Genau este un­­ jaq­u al legatar l­or­ de cordialitate și de f­c­iune ce miese R unduia cu ' ita­lia. R jede a răspuns cu raporturile de amiciție frățească con­soidate prin re­centa ședere a regelui Carul in '■Italia , fac să aprecieze și mai mult nod act de simpatie către' densul și Ralia care iși reamn­des­e cu,o. mare satisfacere co­munitatea de origina a celor doue po­­­­poare. . . * fip< i sron făcut prezentările; oulicnța care a fost din cele mai cordial’ a.fii­­nd­ p jaspetate de ceas , colonelul Mur­­gescu a prezentat apoi omagiile sale Re­ginei. V .­­ Regele și Regina au vizitat expo­ziția; au f­xprim­at m­ar­ea lor alisfa­­cere; au pro­mis de a­ face vizite pre­lungite. . 10 Septembrie,. Municipalitatea a dat aseară o ser­bare splendidă la care au fost invi­tate peste 3­­00 persoane; ofițerii străini erau de față. Regele și Regina au stat două cea­suri . Regina a deschis balul cu pri­marul orașului; apo­i I a fost cerc regal infim la care au fost invitați amira­lul Rieunier și ambasadorul Spaniei conte de Renomar Majestățile Lor au exprimat prima­rului marea l»r satisfacere Ofițerilor „străini li s’au fă«*­rit onoruri foar­te mari. Regele și Regina au primit pe re­prezentanții Parlamentului, pe ar­hie­­­­pisc­opul ș­i autoritățile. Recest țitin» a a fost din cele mai cordiale. Maje­ dările Lor au exp­rimat marea Lor satisf­a­­cere pentru splendoarea serbărilor și pentru primirea entuziastă ce Li s-a făcut. , Cortegiul istoric reprezintând în­toarcerea lui Christof Golu­mb a fost măreț; el a străbătut orașul în mij­locul unei mulțimi en­orm . Regele și Regina au asistat, la defilare de pe balconul palatului regal, au fost a­­clamați în mod căl­d­ur­os. Azi banchet de gală de 92 tacâ­muri la Curte; printre invit­ți sunt : miniștrii, corpul diplomatic, sen­atori, deput­ați­, amirali, generali an­ti»ep­is­­copul și autoritățile de căpetenie ale orașului. '

Next