Timpul, noiembrie 1892 (nr. 241-266)

1892-11-13 / nr. 251

No. 251 CONFERINȚA WOHITA&Í Bimetalismul și monometalismul. — A­­merica de Nord și Englitera. — Punctul de vedere al celor­­l’alte State. — Preve­dere dificilă. Marți s’a întrunit la Bruxelles con­ferința monetară internațională. După aprecierile ziarului Pester Lloyd, această conferință va fi un duel economic cu cele mai­ grele condiții, între Ame­rica de Nord și Englitera. Dar toate cele­l­ alte State, ca aparținătoare ma­rei familii comerciale lumești, au un interes însemnat în acest duel, ba chiar sunt in primejdie a intra și ele în luptă și i­eși din ea cu răniri grele. Dublu etalon sau etalon de aur,­ acesta e strigătul de răsboiu. Ame­rica de Nord și Englitera stau ca lup­tători aleși în fruntea celor două ar­mate. In ce privește alegerea armelor, cei doui luptători nu sunt încă neschim­bat hotărîți. America de Nord a tras ce e drept cu vigoare cărarea de ur­mat prin birurile Bland și Windom care au urcat în chip enorm circula­ția argintului, dar totuși poate să-și m­ai schimbe direcția de atac. Ameri­canii au la dispoziție diferite feluri de luptă: constrângerea treptată a aurului, prin stăruire asupra grămă­­dirilor de argint, întoarcere la eta­lonul de aur, cu dispoziția ca curen­tul argintului să nu poată circula de­cât în raport cu creșterea circulației aurului. Engliteza are de asemenea mai multe săgeți în tolba sa. In cazul când Statele­ Unite ar înceta cu cum­părările de argint făcute de către Stat și ar arunca argintul, pe care il adună mereu până acum, pe piața Londrei. Englitera ar aduce in luptă acea partidă care cere încetarea ba­­terei argintului în India. Probabil, în urma acestei dispoziții, rupta ar putea fi menținută, în India, la o valoare mai înaltă de­cât ar fi cea pe care ar avea-o după conținutu­l de argint, —întocmai cum s­a intâmplat cu do­minii de argint austriacî. Arma aceasta ar fi insă, ce e drept, cu două tăi­șuri,­căci prin ea Europa ar fi ame­nințată de acea primejdie pe care economistul Lexis a coprins-o in vor­bele că: «.India va înghiți aurul, după cum a inghițit­ mai demult argintul», —căci deja acum curg câte 50—60 de milioane de mărci de aur în India și dispar acolo fără de urmă. Engli­­tezei îi remâne insă mijlocul de a înceta cu baterea argintului in India și în același timp a nu permite ca aurul să devină în India metal de etalon alături cu argintul. In ce privește interesele particu­lare ale singuraticelor state europene, ele sunt azi aceleași ca și la înce­putul anului. Germania e în ajunul rebaterei talerilor in monede de schimb. Franța posedă, față de ar­gintul ei, un tesaur enorm de aur în Bancă. Engliteza nu se teme, cu toată valoarea inferioară a monedei de schimb și uriașul schimb de b­e­curi, de ris­curi și nu s’a apropiat de loc de bimetalism. Austro-Un­­garia își clădește valuta cu un adaos de monede de argint de preț infe­rior—și deocamdată nu e impinsă de loc spre bimetalism, întrebarea deci, dacă conferința monetară va putea ajunge la vr’un rezultat practic, e foarte grea. Tele­graful ne va comunica mersul des­­baterilor, și numai din ele se va pu­tea scoate un respuns. Eastern FOIȚA „TIMPULUI“ Cronica literară O istorie a literaturei românești­­. O bio-bibliografie nu poate insista mult asupra valorii operelor enumerate mai mult de­cât cercetate într’ânsa. Sunt prea mulți scriitori acolo, prea multe titluri, cu greutate ori fără, și, cum am spus înainte, calitatea de scri­itor și nu calitatea scriitorului dând drept ori­cui să fie pomenit într’o ase­menea carte, un Radu Ionescu, un Pelimon, un Teodor Georgescu și alte personagii de același însem­nător ca­libru, mănâncă neapărat locul ce s-ar fi cuvenit celor ce dau o direcție unei literaturi sau întrupează pe deplin curentul atunci domnitor. Când însă, alăturea cu biografia scurtă și înșirarea operelor, bio­bibli­ograful se încumetă a judeca, puți­nele sale cuvinte, dacă nu preferă să fie o părere făcută gata de alții, tre­­bue să fie hotăritoare și riguros de justă. D. Rudow n’a împrumutat de la alții ideile asupra valorii estetice ȘTIRILE ZILEI Temperatura: Observațiunea Casei A. Menu et C-nne, opticiam, Calea Victo­riei 88, pe ziua de 12 Noembre. Miezul nopții .... +0. 7 ore dimineața . . . +1. Amiazi........................-1­10. înălțimea barometrică 770. Starea cerului*, noros. * * * M. S. Regele a primit din partea Exc. Sale Don Miguel A. Caro, Vice­președinte al Republicei Colombia, o scrisoare prin care s l notifică că, în urma demisiunei Președintelui, doctorul Rafael Nunez, și în virtutea Constituțiunei acelui Stat, Excelența Sa a fost instalat ca Șef al Puterei Executive, în ziua de 7 August tre­cut, înaintea Congresului Național. * * * Citim în Constituționalul: D. Menelas Ghermani, meritosul nostru ministru de finanțe, a primit de la A. S. R. Ducele de Meiningen marele cordon al ordinului Gassei Er­nestine. * * * S’a deschis ministerului de externe un credit extraordinar de lei 18.751 bani 46 pentru plata lucrărilor de continuare a fixării drumurilor de comunicațiune pe fruntaria dintre România și Austro-Ungaria. * * * Gradele inferioare ce fac serviciu la comănduirile piețelor sunt adesea trimise noaptea prin diferite localuri publice în interesul serviciului. Pentru ca ei să fie recunoscuți atât de militari, cât și de autoritățile ci­vile ca agenți ai poliției militare, d. ministru de resboiu a găsit nimerit ca să li se acorde purtarea unui semn distinctiv, și anume a unei plăci o­­vale semi-bombate, de metal alb, în lungime de 7 cm. pe 5 cm., pe mij­locul căreia să fie scris cu litere ne­gre : «Comănduirea pieței»; această placă se va purta aparent pe partea stângă a pieptului, având partea di­napoi în formă de broșă. Printr-un decret apărut în Moni­torul de azi, această mesură a fost sancționată. **. DIN STRAIN­AT­ATE EK­ s’a serbătorit la Sofia aniver­sara prințesei Clementina. Depeșa ce primim in această privință din capi­tala Bulgariei spune : Un Te Deum s’a celebrat la cate­drală in prezența Prințului, Princi­pesei, a suitelor civile și militare, a miniștrilor, a președintelui Camerei și a numeroși deputați, a agenților diplomatici ai Austro-Ungariei, Ita­liei, Engletezei, Belgiei, Greciei, a însărcinatului de afaceri al Româ­niei, a girantului comisariatului o­­toman și a secretarului seu, a înal­ților funcționari civili și militari, a numeroaselor dame și a unei mul­țimi mari. După serviciul divin numeroși a­­sistenți s’au dus să se înscrie la palat. * * * Ni se depeșează din Berlin , împăratul fiind ușor răcit a între­rupt vânătoarea eri și s’a întors la Potsdam; a trebuit să rămâie în casă și azi.* ultim" cu­veni Un onorabil necunoscut, cu o mutră din cele mai suspecte, e prezintat deu­năzi într’un club, ca «general ame­rican». — O fi general de divizie ? observă unul la urechea vecinului său. — Mie mi se pare că seamănă mai mult a general de sustracție, răspunde cel­ l’alt. Moș­ Neagu. TIMPUL 13 MOEMBRE DIN LUME Ieri­sează trupa de opera italiană j a dat, pentru a doua oară în această stagiune, frumoasa operă Trovatore. Sala era feerică. Toate lojile erau pline de tot ce Bucureștii are mai elegant și mai frumos. Am avut o­­noare a saluta pe d. George Em. La­­hovari, d. Iacob Lahovari, d. C. Stoi­­cescu, d. Ghiță Ion, d. Victor Ionescu, d-na Adina Gostinescu, d-na Lea Slă­­tineanu, d-na și d. Otonescu, d-na C. Arion, d-na Tache Ionescu, d-na și d-șoara Vladoianu, d-na Alexandrina Niculescu, d-na Jianu, d-șoara Nicu­­lescu, d na Maria B. Petrescu, d-na C. Tătăranu, d-na general Fălcoianu, d-șoara Costacopol, d-na și d-șoara Popovici, d-na Nicolae Filitis, d-na Zoe Balș, d-șoara Balș, d-na Irina Marghiloman, d-șoarele Irina și Ana Ferichide, d-na Sofia Văleanu, d-na Ciocărdia, d-na Hepites, d-șoara Ha­­giopol, d-șoarele Văleanu, d-na Boi­­cescu, d-na Lucreția Lecca, d-șoarele C. Lecca, d-șoara N. Nenovici, d-na Amira, d-na Gr. Triandafil, d șoara Maria N. Bibescu, d-na și d-șoara Lamotescu, d-na Haralamb, d-na și d-șoara Ciuflea, d șoara Zisu, d-na Habudeanu, d-șoara Habudeanu, d-na Cristescu, d-na Nedelcovici etc. etc. Mai tot parterul era plin , ici co­lea se vedeau câte-va doamne ; prin­tre aceste putem cita pe d-na și d-ra G. Lecca, d-na Bibin, d-na Pilidhi, d. Guttman etc. etc. etc. Azi Pentru a treia oară Teatrul Națio­nal anunță că actorii români vor juca piesa Onoarea. Ea merită de a fi văzută nu numai prin interesul ce prezintă, dar și mo­dul cum este jucată. D. Notarra a creat rolul contelui de Trast într-un fel admirabil; acest rol va număra printre cele mai de frunte creațiuni ale sale. Pierde­­ Vreme. —----------———-----------— -----­ Din Focșani (Corespondență particulară a Timpului) Buletinul lunei trecute s’ar putea re­zuma în puține cuvinte, așa e de mare liniște prin acest oraș. Se vorbește că cu căderea frunzelor, prin contrast, să apară o foaie nouă, foaie politică și periodică și hebdoma­dară, care să servească ceva haradișuri cititorilor blazați ai Focșanilor. In Octombre a mai apărut o foaie ce a reposat a doua zi, a d-lui profesor Ci­reș, profesor arendaș al unei catedre de morală. Această foaie, zisă Independența, a scos-o simpaticul profesor de morală cu mo­ralul scop de a înnoroia viața socială și privată a directorului liceului și a al­tui bătrân profesor, colegi ai simpaticului Cireș. In urmarea acestora, cei ofensați au acționat la jurați pe calomniator și a­­colo, în fața omenirei generale, profeso­rul de morală a început a se vaita că a fost pus la cale și înșelat de alți cava­leri. Juriul, față cu lacrămile de­ croco­dil ale moralistului, l’a achitat. Fără să vreau să înveninez chestia, de­și aci faptul e cunoscut și de copiii de clasele elementare, viața pe care d. Cireș a atacat’o la alții, ia­r-sa este arhi-imo­­rală. Cred că sunt înțeles și n’am tre­buință să desvolt. Și d. Cireș este prim locotenent al radicalismului aci. Cred în orî­ce caz că unul din nume­roșii inspectori ai ministerului de justi­ție ișî va face apariție aci, căci o anchetă e necesară. * * * Acestea fură zise la pasivul lui Oc­tombre ; la activul lui, găsim unul sau două delicte de acele ușoare, care au a­­parținut tuturor timpurilor și în urma cărora bărbații proprietari se fac cerbi, așa le cresc unele apendice exterioare. ” Toate aceste s’au regulat pe cale bla­jină între părți spre propășirea neamu­lui omenesc. Dar averile petrecendu-se între militari, lucrurile au rămas în familie. * * * Orașul nostru de la o extremitate la­­ alta este străbătut de o șosea zisă na­țională. Fiind a Statului, ministerul lucrărilor publice a luat măsuri pentru refacerea ei, căci o lasă jos cu un metru. Nu știm prin ce fel de împrejurări dar s’a dat unui antreprenor, care s’o lu­creze în doui ani. De astă primăvară s’a început lucrarea. Și din nenorocire, nu se lucrează părți, părți, ci a desfundat’o pe toată , închi­­puiți-vă, proporțiuni păstrate, bine­în­țeles, podul Mogoșoaei cu pietrele ridi­cate și o baltă mare în locul ei, iar pe trotuare lespezi nouă de piatră puse una peste alta de n’ar putea trece pietonii. Iată starea în care se află cea mai mare u­­liță a orașului nostru, iatâ-ne cu iarna în spinare și pietrele pe trotuar. Este cu desăvârșire impracticabilă. Dacă ar fi vrut să -și bată cine va joc mai amar de Focșani, nu putea să facă alt­ fel. Scriu aceste rânduri in speranța că d. ministru Olănescu, om drept, le­ va citi și nu numai va face o cercetare spre a vedea că lucrul e riguros exact, dar că va lua și măsuri de îndreptare. Alt­fel la primăvară nu numai h­olera, dar toate boalele endemice se pot naște din apele stricate ce se vor acumula în timpul iernei pe această nenorocită șosea. Cerem d-luî ministru îndurare, nu alt­ceva, căci alt­fel suntem pierduți. ú m * Flagelul tuturor provinciilor, jocul de cărți, nu se cunoaște aci. E urmărit cu cea din urmă energie. D. general Gh­eor­­ghiu, distinsul comandant al diviziei de aci, l’a stîrpit. Afară de jocuri inocente, ofițerii nu joacă alt­ceva, și ast­fel s’a pus capăt unuia din cele mai mari rele. E de laudă și de imitat, căci ofițerii ju­­cau și ce aveau și mai cu seamă ce nu aveau. * * * La 31 Octombre s’au deschis seratele clubului civilo-militar. Ele vor urma până în primă­vară de două ori pe săptămână. Miercurea, serată muzicală sub condu­cerea veteranului Lucio și Sâmbătă se­rată dansantă. * * * Recolta vinului a fost mai abundentă și mai bună ca ori­când. Prețul la pro­prietarii mari a fost de la 1,50 — 1­60 decalitrul. Sunt proprietari cari au luat 1.200.000 lei pe recoltă. Drumul de fer la Odobești de o vrea D-zeu se gătește la iarnă, noroc că re­colta e cărată, așa că nu va transporta de­cât 2—3 pasageri. 3. înecat în făină.—In noaptea de 4—5 Noembre a. c., locuitorul Petre G. Giolacu, din comuna Ulmeni, județul Ilfov, pe când venea de la moară cu căruța încărcată cu făină, aflându-se deasupra în car, împreună cu copilul Dumitru, fiul lui Jedu Savu,de 15 ani, s’a resturnat căruța pe drum, și co­pilul, fiind copleșit sub făină, a murit pe dată. In groapă de vin. — In ziua de 7 Noembre a. c., pe la orele 9 a. m. locuitorul Gostache Gheorghiu Băr­­bieriu, din orașul Roman, in etate de 60 ani, pe când se ducea la vânat, a căzut într’o groapă de fântână pără­sită, de la cimitirul orașului, unde a și încetat din viață. Cazul comunicându-se d-lui procu­ror local, s’a autorizat înmormântarea. --------------------------------------------­ intémplările zilei Moartea nebunei.—In ziua de 5 Noem­bre a. c., s’a găsit în câmp, pe pro­prietatea d-lui loan Marghiloman, din circumscripția comunei Fundeni, ju­dețul Buzău, la locul numit Valea­ Comisoaiei, cadavrul femeei Ioana Stanciu, din comuna Zărnești, același județ, care se zice că era de mai mult timp lipsită de facultățile mintale. După cercetările tăcute, numita a murit din cauza asprimei timpului, în urma ploiei și zăpezei căzută în noaptea de 4 spre 5 Octombre, a operelor noastre literare, hotăririle i-s pe atât de originale, pe cât de pu­țin motivate adesea. Voiă aduce poate un serviciu autorului și de­sigur o plăcere cetitorilor, enumărând câte­va din lucrurile care mi s’au părut mai puțin îndreptățite. Observările care vor urma nu trebue să înșele însă: în afară de asemenea judecăți, ci. Rudow are—mai rar, e adevărat (în unul din cele 7 articole asupra lui Alexandri, de pildă)—unele idei destul de drepte și face niște critice de amănunte destul de serioase. Din nenorocire însă, tot­dea­una de amă­nunte, de microscopice amănunte. De la început încă, școala transil­văneană e rőa prețuită: din cauze, care se vor vedea pe urmă, autorul condamnă, prea fără rezerve, niște oa­meni, caricaturali adesea în excesivele lor afirmații, dar tot­dea­una de bună credință și cinstiți. E cu neputință a nu te simți mișcat în fața acestor patrioți muncitori pe cari nici o greu­tate și nici o prigonire nu-i descu­­rajează. Micile păcate, de care noi înșine rîdem cei dintâiu, sunt vred­nice de eroare—cum însuși d. Ru­dow recunoaște odată—față cu ținta urmărită și mediul in care o urmă­­rim­. Autorul a făcut pe alocurea o sa­tiră prea crudă pentru niște deschi­zători de cale, și pentru acei, cari se inspiră încă in dureroase împrejurări politice, de la dânșii. Intre altele nu e drept a spune că treimea arde­leană ar fi avut de învățat, și mai mult, ar fi trebuit să învețe cum să scrie istoria de la Hume, Gibbon (ne­tradus încă) și Niebuhr, de la cel d’intuiti ar fi învățat a face istoria, tot atât de personal ca și dânșii, iar scopul lor practic îi despărțea prea mult de ce î­lalți doar pentru a’i îndemna să’i imite. Mai departe, Conachi e înfățișat ca reprezentantul de căpetenie al unei școli «anacreontico-pastorală», școală care n’a existat, Conachi singur fiind la noi un poet neogrec, in deplinul­ in­­țeles al cuvântului. Înțeles în care se cuprinde erotica ușoară, puțin;porno­­grafică, dar nu pastorala infloritoare în Apus. Comicul­­personagiu, de care se tratează aice, e prea înălțat pe urmă, când se vorbește de lucruri adânc simțite (p. 47) în versurile bă­trânului și bătrânescului logofăt. Câr­­lova nici pe departe nu se poate a­­semăna cu autorul Elegiei într’un ci­mitir, elegantul și delicatul Gray, și «Păstorul întristat » o soluțiune dul­ceagă care nu se poate numi nici într’un chip «o adevărată pastorală» (50). In sfârșit Beldiman, suporificul autor al «Tragediei», oferă cu greu cetitorului celui mai pios față cu trecutul nostru literar pasagii «tief-gefühlte». Numai de asemenea lu­cruri nu sufereau boierii români din amândonă țările în timpul scârboa­sei petreceri fanariote. Dacă în a treia perioadă (1830-60), Eliade e bine judecat (crede ad. Ru­dow că din admirare pentru ‘Eliadă și-a anunat Rădulescu codița gre­cească sub care e cunoscut?) Negruzzi n’a fost nici o dată un pesimist, fie și din neajunsuri bănești (p. 60) și eu nu cred că influența poetică a lui Eliade s’ar putea urmări alăturea cu a lui Byron și Lamartine, in ver­surile lui Alecsandrescu. De­și­ mai tânăr și am adăuga mai slab înzes­trat de­cât Alecsandri, Bolintineanu ar fi exercitat o asemenea înrîurire asupra acestui din urmă, ceea ce nu e mai adevărat de­cât propoziția că autorul « Florilor Bosforului» e «pri­mul spirit creator ce ne întâmpină în țară» (p. 76) și că e întâiul în li­rica de iubire (nici măcar în bucățile epice de cuprins național!). Crețeanu n’a fost simțitor de «begale!»(82), iar asemănarea intre o satiră a lui De­­pă­ră­ți­a­nu și una presupusă co­respunzătoare a lui Eminescu arată un curios gust literar (88). Filimon e în schimb simțitor de nedreptățit când i­ se tăgăduește absolut valoarea artistică (97). Bălcescu are însemnă­tate istorică în ceea ce privește,de nu judecata, cel puțin faptele și «Mihai 1892 DIN TOATA LUMEA --------Femei în serviciul poliției, Deutsches Volksblatt din Viena vestește că la poliția de acolo au fost angajate mai multe fete, orfane de foști funcționari poli­țienești,—bine înțeles în serviciul central al poliției. ■ .....- Spiritist nebun. • Cunoscutul spiritist Slade a fost internat — după cum află ziarele străine, — într’un institut de nebuni din Sioux City in Iovva. FELURIMI Averile particulare în Prusia. — Re­forma impozitelor, care se discută actualmente în Camera Prusiei, a ne­cesitat și o evaluare a averilor din Prusia. După această evaluare, tota­lul averilor, care vor fi supuse noun­or impozite, s’ar urca în Prusia la 73 miliarde 800 milioane mărci. Nu sunt socotite aci averile mai mici de 6000 de mărci, veniturile sub 900 și pen­tru văduve și orfani sub 1200 de mărci,­­ care toate sunt scutite. In special, averile reprezintând pă­mânturile cu inventariere lor econo­mice se apreciază la­­ 42 miliarde; ca­pitalurile și clădirile industriale la 20.6 miliarde; cele­l­alte capitaluri la 28.2 miliarde de mărci. Acestea ar face în total 90.8 miliarde, se scad însă datoriile în sumă de 17 mili­arde. Capitalurile reprezintate de pămân­turi s’au calculat după veniturile lor, de asemenea și capitalurile industri­ale, socotindu-se un venit de 6 la sută. Cele­l’alte capitaluri s’au calcu­lat după venituri, socotindu-se aces­tea numai cu 4 lum. la sută. -------------------------------------------­ LITERE — ARTE — SCIINȚE NouÎ scrieri de Carmen Sylva. — Se anunță că M. S. Regina ar avea deja gata pentru tipar două nouî scrieri : un roman Schnee (Zăpadă) cu subiectul din viața ță­ranilor români din munți și Grüne Blätter (Frunze verzi), un nou volum de traduceri de poesii populare românești. --------------------«8---------------------­ ȘTIRI MĂRUNTE In Craiova a apărut un nou ziar liberal­­național intitulat Democrația. Ziarul e re­dactat de d. G. T. Buzoianu, cel cu celebra geografie a Germaniei cu Wü­rtemburg și fără Saxonia. ----------------- ——ga------—— --------­Viteazul» nu e nici măcar «­ass werth­­los» (129); limba lui iarăși e excelenta, chiar in afară de o comparare cu Laurian, care in scrie rea româ­nește. Că i se pare autorului acum că criticile lui Lăzărescu sunt pe atât de Însemnate prin independență cât și prin asprime e ciudat; k ciudat ia­răși că nu-i place atât de mult A­­lecsandri, pe lângă care foarte de­parte ar sta nedesvoltatul Eminescu (154), dar ceea ce e peste masura o­­bicșnuitei variații in judecata­­ auto­­rilor, e­u părerea următoare : «Maria Suciu întrece pe toți cei­ l’alți mai bă­trâni scriitori (Männlichen Gesch­lechts) ca adâncime și gingășie a simțire­, ca stăpânire asupra limbei» (151) Maria Suciu e soacra d­lui Ru­dow, dar ce vor zicejb oamenii cari n’au nici o înrudire cu poeta Tran­silvăneană. In­ cercul «Junimet» chiar, rangurile sunt destul de curios fixate : d. Pogor, recunoscut ca poet, pus lângă d. Naum nu tocmai Însemnat 4ca limbă», și a­­cesta lângă Alexandri (dasselbe­gist...!). Cine știe că d. M. Cornea a scris ver­suri românești, franceze ori în altă limbă și cine, printre câți știți, ’șî-a fi Închipuit că e, și d-sa <begalet» ? Re­cunoașterea meritelor d-lui Maiorescu nu poate lipsi nici dintr’o carte de literatură românească, acele merite

Next