Timpul, martie 1893 (nr. 47-69)

1893-03-05 / nr. 50

No. 50 tinde a scădea, cu atâta sporește în nu­măr și în puteri prin urmare elementul mai bine înzestrat, care trebuie să se în­mulțească până la limitele naturale ale ori­cărui spor de popolație într’o epocă dată, și care sunt anume mijloacele de re­zistență de care acea epocă dispune, apoi lesne se poate vedea că descreșterea e­­lementului mai slab trebuie să meargă tot crescând, de­oare­ce puterea sa de rezistență slăbește și condițiunile în care este chemat a se desvolta devin din ce în ce mai grele, pe când, din contră, pute­rea de rezistență a elementului favorizat se adună pe zi ce merge, îmbunătățin­­du se treptat condițiunile în care este che­mat a se desvolta, numai prin faptul că a sporit numărul elementelor din care se alcătuiește și care se susțin și se ajută u­­nele pe altele». Dacă considerăm pe Evrei și pe Românii de la orașe din punctul de vedere al mij­loacelor de existență, găsim că cei d’în­­tâia au partea cea mai largă. Evreii se hrănesc cu industria și comerțul. Româ­nilor le-au rămas numai funcțiunile pu­blice. Dacă punem în cumpănă mărginirea și slăbiciunea extremă a acestui mijloc de traiu, cu întinderea și elasticitatea celor două d’întâiul, e vădit că în concurența vi­tală, Românii vor trebui să piară, iar Evreii să iasă biruitori. Românii trebuie să des­­crească în număr și Evreii să se înmul­țească în număr până la limita firească. Aceste deducții teoretice sunt pe de­plin adeverite în fapt. Datele statist­ce arată aceasta în chipul cel mai neîndo­­elnic . Nașterile la Evrei sporesc neîncetat, iar la Români scad­­ căsătoriile asemenea; morțile sporesc mereu la Români și scad la Evrei. După calculele făcute de d. Alexandrini, director al prefecturei de Iași, nu vor mai fi Români peste 78 de ani, iar poporațiunii israelite, pentru a se înlooui, îi trebuiesc 71 de ani. Și răul e tot așa de grav în cele­l­alte orașe ale Moldovei: în Botoșani, la 1883, s’au născut 474 ortodoxi și au murit 593 ; în Roman s’au născut 252 și au murit 300. Pretutindeni, popolația românească scade,iar cea evreiască sporește, așa că nu peste multă vreme orașele noastre, mai intuiu în Moldova, vor ajunge cu totul pe mâna străinilor. Și atunci Statul românesc va fi perdut. «Căci —­ zice foarte bine d. Cuza — în ziua când orașele vor fi în mâna străi­nilor de altă rasă, ce va mai putea face poporul de la țară lipsit de conducătorii săi firești și desbrăcat însuși de ori­ce cultură ? Cine-și va mai ridica g­asul sau în această țară, când clasele dirigente nu se vor mai putea reînoi din rândurile clasei de mijloc, cu totul nimicită? «Graiul românesc va amuți. O tăcere mormîntală va cuprinde pe popor îndo­bitocit de străini, care se va trudi din zori până în seară pentru a plăti lucrul și desfrânări­e unei aristocrații, celei mai murdare, de alt neam, de altă limbă, de alte obiceiuri». Al douilea efect reü,­m­țiarea între­gului organism politic, urmează din cel dintâia. Poporațiunea românească des­­crescând, pătura politică se subțiază , a­­legătorii fiind puțini și trăind greu, po­litica noastră ajunge să fie condusă nu de idei, ci de interese personale. Și dacă e vizi ită reprezentațiunea națională, ințial trebuie să fie întreg organismul nostru de Stat. In locul dreptăței și al binelui ob­ștesc, vor domni hatârul, persecuția, in­teresul meschin personal. In lipsă de alte meserii, politica ajunge ca o meserie lucrativă. «Ast­fel, un alt inconvenient grav care rezultă din lipsa unui comerț și a unei Industrii românești înfloritoare, și din faptul că nu avem o clasă de mijloc din care clasele conducătoare ar putea să-și înoiască puterile, este falsificarea regi­mului nostru politic și coruperea năra­vurilor noastre publice». Mișcarea intelectuală—științele și artele — nu se pot desvolta de­cât acolo unde există o puternică clasă comersantă și industrială. Neavând această clasă, nu putem avea mișcare intelectuală adevă­rată; tot ce putem avea, cu sforțări e­­norme, e o cultură oficială, o spoială de cultură. «Trăind în țările române, dacă ești cum­va compozitor, te vezi silit de a te face capel-maistru pentru ați agonisi hrana zilnică. Dacă ești pictor, trebue să dai lecții de desemn pe două lei ceasul, sau să zugrăvești firme de cârciume și berării. Ca om de știință, ești silit să-ți sterilizezi creerul cu frământarea aceluiași material didactic elementar, zeci de cea­suri pe săptămână, și ca om de litere trebue să suplinești vr’o catedră de geo­grafie, sau să fi bibliotecar cu opt­zeci de lei pe lună, precum a fost nefericitul Eminescu». Alt­fel mori de foame; și în adevăr, «nu este om în toată țara aceasta, ori­cât ar munci și ori­cât talent ar avea, care să poată trăi în mod neatârnat din produsul muncei sale intelectuale». Și, ca pe ori­ce corp slăbit, pe spatele parodiei noastre de mișcare intelectuală, cresc fel de fel de paraziți: republicanism, socialism, cosmopolitism, etc. Dacă spațiul ne-ar permite, am repro­duce întreg acest paragraf din studiul dclul Cuza, căci sunt în el pagine admi­rabile. Trebue să ne mulțumim însă a’l recomanda numai cititorilor. (Va urma)­­*41* r ȘTIRILE ZILEI Temperatura.". Observațiunile insti­tutului meteorologic din București: 4 (16) Martie 1893, 8 ore dimineața . Ină­țimea barometrică la 0 ° . • 764.1 mm. Temperatura aerului .... 8 ° 2 centur. Vântul .... foarte liniștit. Starea cerului . . . senin. Temperatura maximă de om­ . . . -1­ 19. Temperatura minimă de astă­zi . . —1— 2 ° Temperatura la noi a variat între -1­ 20 °> și—3 °. Timp frumos și călduros in toată țara. Numai la Roman termometrul s’a scoborit sub zero grade. •k ** Vineri, la 5 Martie curent, ora 2 p. m. Academia va ține ședința publică solemnă In localul seu din Calea Vic­toriei 135. La această ședință vor bine voi­a a asista M. S. Regele și A L. Regale Principele și Principesa României. Se vor face următoarele lecturi: D. Gr. G. Tocilescu despre : Pro­vincia romană Moesia înainte de Tra­­ian —D. V. A. Urechia . Notițe des­pre reorganizarea flotilei române pe Dunăre la 1793. * * * Consiliul de miniștri, in ședința de Marți seara, s’a ocupat cu stabilirea regulelor după care s’ar putea în­­­­tocmi o lege uniformă pentru pen­sionarea de către comune și județe a funcționarilor lor. * * * Beneficiul net al balului societăței de bine­facere Regina Elisabeta este de 15,608 fr. 90 b. * m * D. Dim. G. Rosetti, prim-președinte al Curței de apel din Iași, s’a întors Luni, 1 Martie, la postul său, din concediul de 2 luni ce l’a avut pen­tru căutarea sănătăței sale. * Ut tit O secțiune a Ligei culturale s’a format și la Dorohoiu. Președinte al secțiunii s’a ales d. dr. Chernbach. * * * DIN STRĂINĂTATE DIn Zürich ni se depeșează. Impăratul Frantz Iosef a plecat eri din Territet și a sosit la 51­4 d. a. la Zürich, de unde ’și-a continuat că­lătoria fără a-și părăsi vagonul. * * 41 O altă depeșă din Berna ne spune că împărăteasa Austriei va pleca azi din Territet și se va duce la Genua prin Gotthard. * * « De la conferința sanitară din Dresda , Regele a primit ori pe delegații la conferință. Se va da în onoarea lor un prânz de gală, la care vor asista miniștrii și corpul diplomatic. * 4c 4c La jurați.ULTIM CUVÂNT Mart<­rul.—Și iacă cum s’a început bătaia, d'a ajuns la cuțite. Mitru in­tră în cârciumă și începe să înjure pe toți: Porcilor, măgarilor, boilor... Președintele — Adresează-te către domnii jurați . Moș­ Neagu. CRONICA LITERARĂ «Scrisorile din exil» >­­I Intre morții generației trecute puțini sunt mai adânc îngropați în uitare de­cât cel mai mare dintre dânșii, cu influență în toate ramurile. Eliade. Publicația în anii din urmă a câtor­va părți inedite din bogata și neegala sa operă n’a atras nici luarea aminte de care se învredni­cesc cei mai mărunți dintre contimpo­ranii noștri. Eliade ? se întreba publicul la apariția 1.Istoriei universale critice» ori a ».Scrisorilor din exil». Numele era cu­noscut tuturora și cât de glorios suna el odată, de mult, de mult, înaintea revo­­luțiunei de la 1848 ! — dar nici o amin­tire literară nu se lega de dânsul în mintea tinerilor. Și operele noue s’au dus să întovărășească în părăsirea lor tristă pe cele­l­ alte, nomolul de volume, pece­tluite astă­zi, din care timpurile trecute au sorbit însă cuvântul de viață Strămutați-va cu mintea la începutu regenerării poporului românesc, acum cinci­zeci sau șai­zeci de ani . Cel mai desă­vârșit întunerec cultural, cea mai desăvâr­șită lipsă de gust pentru muncă și învă­țătură, epoca cea mai mizerabilă din trecutul nostru, atât de nenorocit adesea. Ca ideal umplerea cât mai deplină a pân­­tecelui, ca mijloace —­ unul singur, dibăcia. A predica unei societăți ca aceasta­­— pe lângă care vremile de astă­zi, cu toată spoiala ș­i parvenitismul, sunt o republică ateniană — uitare de sine, jertfire pentru țară, activitatea desinteresată a minții, nu era un lucru ușor, nici bine răsplătit. Pen­­ ­) Ion Eliade Rădulescu — Scrisori din exil cu note de N. B. Locusteanu, Bucu­rești 1891. TIMPUL 5 MARTIE­ Tru a tăia cărare în acest dudou de ig­noranță se cerea alt­ceva de­cât un ta­lent puternic un gust deosebit, se cerea o ene­gie sălbatecă și o încredere în sine atât de mare, în­cât astă­zi ea ar fi foarte aproape de culmea obrăzniciei însușirile acestea mântuitoare le-au avut două oa­meni la noi, fantastici ca activitate amân­­două, Eliade și Asachi. Adesea ori ei au fost puși alături, deși munca lor s’a făcut fără o înțelegere îm­preună, care n’ar fi durat mult, din cauza vanității monstruoase, ce se întâmpină mai tot­dea­una la fruntașii epocelor de tranziție. Dacă oamenii n’au fost prieteni, munca lor, îndreptată în același sens, s’a comopit în același rezultat. Cel ce poate reclama o parte mai mare însă în isbânda ultimă e, fără îndoială, Eliade. Prin aceasta nu trebuie să se înțeleagă, că școlarul­ui Lazăr a fost înzestrat cu mai mult talent de­cât dascălul moldo­­van și cauza e foarte simplă. Talent, ceea ce înțelegem noi prin acest cuvânt, o simțire adîncă, o cugetare largă, o formă armonioasă, n’au avut nici unul, nici altul, și aceasta în afară de ori-ce considerație de timp. Din amândoui însă, lucrul pare curios pentru cine nu’i cunoaște de­cât din nume, cel cu mai multe aptitudini li­terare a fost Asachi. Din Eliade nu mai poți alege nimic, afară de scurte bucăți din operile sale științifice, scrise in tine­rețe, totul e imposibil. La început lipsa de gust vorbește într’o românească mai bună, la mijloc o dă pe franțuzește, la sfârșit îngână în italieneasca veacului al 16-lea, dar fondul e același: proza e confuză pe lângă a lui Filimon, ca să nu zic a lui Bălcescu, poezia este vred­nică de un șholar al lui Bolintineanu, și aceasta nu înseamnă puțin lucru. Și ceea ce te lovește mai mult, e că inca­­pabilitatea artistică e legată cu pretenții titanice, cu avânturi care cer aripi mai puternice, cu vecinice rîvniri către lumi care nu erau făcute pentru dânsul. Asachi a fost mai modest, în litera­tura sa, bine-înțeles în alegerea subiec­telor și a formei. A tradus opere și a făcut calendare, a tipărit nuvele istor­ie și a prelucrat tratate de matematică,­­și-a bucătărit proza și poezia ca om liniștit și pacinic, care nu se încearcă de­cât unde știe, că poate să izbutească. Pretenții romantice, poze de zeu sau de Hristos fără de apostoli, n’a luat nici o dată și fraza i a rămas, de la început până la sfârșit, aceeași, măsurată și cu­minte. Și, mulțămită acestui tact, pe care puțini l-au avut pe vremea lui,«fabulele» și oare­care părți din proza sa literară se pot ceti și astă­zi fără o putere de resignare neobișnuită. Dar Asaki a fost, în toată viața lui, un om supus, supărându­se doar pe vre-un nenorocit de poet, care nu-l pu­sese la locul­­ lui — cel mai de sus — între literatorii contimporani, în­colo cu mult sevas pentru ocârmuirile de tot felul —, cu multă groază pentru ori­ce semăna a răscoală. A fost și el printre acei cari examinară în Moldova regula­­mentu organic, dar mai târziu, când ti­nerii încercară să schimbe lucrurile, re­­ferendarul eforiei nu-­șî tulbură liniștea pentru lucruri ca acestea și, pe când E­­liade întovărășia pe cei­l­alți exilați în Apus, el rămase în căsuța lui comodă, luminându-șî neamul, da, însă fără sgu­­duirî neplăcute și în tienă. Puneți alături cu o ast­fel de viață, febrila activitate politică a lui Eliade, învățământul lui de la sfântul Sava nu e cursul rece de la școala de inginerie, formule de algebră abstracte, care nu pot să tulbure pe cel mai bănuitor din­tre oamenii stăpânirei, e un strigăt de revoltă al naționalismului înăbușit, o che­mare spre viață a poporului fără con­știință de sine. Ca pe vremea admirabi­lului Lazăr, școala e ruină, profeso­ratul o primejdioasă sarcină, când omul vorbește românește și spune asemenea lucruri în limba reu­sunătoare pentru a­­tâta lume. Ce are a face ? El nu se simte chemat pentru a se ferici pe dânsul, ci pentru a ridica pe alții. Trece 1821; mișcarea națională se în­tinde din ce în ce mai neastâmpărată, mai neliniștitoare pentru vrăjmașii săi. Asachi e inspectorul lui Mihai Sturdza, cu sevas... ca tot­dea­una; Eliade intră în societatea filarmonică, combate regulamentul orga­nic în Adunare, descopere înșelările stră­inului, biciuește cu vorba și cu scrisul «trandafilofii» țepoși, care se îndesau în sufletul nostru, pentru a nu ne lăsa să trăim. Vine în sfârșit revoluția, referendarul Asaki face ce am văzut mai sus, Eliade lucrează alăturea cu tinerii, redactează proclamații, muncește pentru cauza na­țională, primește nu tocmai ușorul post de membru al guvernului provizor și pe urmă, când mișcarea se mântuie, precum se știe, bătrânul — avea 46 de ani a­­tuncea —­ trece granița și rătăcește din loc în loc, nu din gust de pe­recere, ci pentru a sprijini după mintea lui cauza românească. Activitatea lui în această perioadă era cunoscută numai după scrisorile par­tidei opuse­­, ci ci desbinările la noi se !) Precuvântarea de la «Albina Româ­nească» (1829): «Dogmele sfintei noastre re­ligii ortodoxe, sevas către scârmuire și le­gile țârei o (gazeta) vor povățui întru a sa lucrare». 2) Amintirile din pribegie ale domnului Ion Ghica, prelungeau până în exil, în nenorocirea comună. Oamenii pe cari i-a vrut n’au avut inimă mai bună pentru dânsul și cei învinovățiți de hoție — unul dintre dânșii era Bălcescu — n’au putut să vadă în el de­cât un ambițios vulgar, un revolu­ționar de paradă, umflându­se în mantaua lui albă și rotunjindu și gura pentru a-și declama o «enciclică». Așa ne apare E­­liade pribeagul după scrisorile publicate în 1891 ? Și așa; dar e o dreptate să se recunoască aceasta, și ast­fel, Neculai Iorga. INTEMPLARI Sinuciderea de la școala militară din Iași .­Asupra sinuciderii ele­vului Borânescu, ziarul ieșian Evenimentul spune că glonțul de revolver a trecut prin tâmpla dreaptă a nenorocitului tînăr și a eșit prin cea stângă. Ajutorul medical dat de d-ruí Corvin, medicul șef al corpului 4 de armată, Rie­­gler și Halunga, cari au fost chemați ime­diat, a fost zadarnic ; tînărul a murit 4 ore după comiterea faptului. In urma cercetărilor făcute, s’a cons­tatat că tînărul Borănescu, elev din școala militară din Iași s’a sinucis din desperare de dragoste. Dresori de boli—Costea Manga Carlo și Mais Teler, servitori în strada Tăbăcari No. 10, și-a fi pus de gând să realizeze o dresură ne mai­văzută până acuma , să învețe un boü să alerge în baestru și în galop cu caii. In aces scop au înhămat la o căruță un bou și un cal și... trage­i pe urmă cu pră­jina. N’au avut noroc Costea Manga și Mais Teler să se poată angaja la Sidoli, căci îna­inte de a-și desăvârși dresura, au fost pof­tit! la secția 34-a pentru­ oare­care ex­plicații. Otrăvitoare.— D. Ion Nazare, învățător din comuna Nicorești, județul Tecuciu, a de­nunțat că copilul său, în etate de un an, a sucombat în urma unei substanțe ce­­ i s’a dat de servitoarea sa Zamfira Ferariu. Cazul i'a comunicat d-lui procuror care, în urma autopsiei făcută cadavrului de că­tre medic, a constatat că copilul numitului a murit în adevăr intoxicat. Zamfira e ares­tată. Biserică aprinsă de trăsnet.— Din Bârseul de sus, in Selagiu, se comunică că, în timpul teribilei furtuni care a bântuit la 8 Martie st. n. fulgerul a lovit în turnul bisericii române de acolo, aprinzându-o, își poate orî­cine închipui spaima și groaza lo­cuitorilor văzând turnul bisericii în flăcări lu­minând ca un far peste întreg satul. In scurt timp oamenii se strînseră la locul de­­sastrului și după mari sforțări isbutiră să localizeze focul, care a mistuit tot ce a fost de lemn in turn și amenința și acoperișul bisericii. Incendiul a durat pănă pe la miezul nopții. DIN 4­O­ATA LUMEA ...... ■ Congres archeologic. O depeșa din Atena ne spune că guvernul grecesc are de gând a convoca pentru primă­vara anului viitor, 1894, un congres archeo­logic internațional în capitala Greciei. ■ In contra repaosului de Duminecă. Corespondentul din Londra al ziarului Z’/«­­dépendance beige semnalează o mișcare ce se face în Eng­itera împotriva repaosului de Duminecă, și cel puțin in favorul deschiderii muzeelor și localurilor de distracție onestă în zilele de Duminecă. Un mare meeting, pre­zidat chiar de lordul maior, s-a ținut zilele trecute la Mansion­ House, cerându-se liber­tatea distracțiunilor de Duminecă. FELURIMI Șerpii veninoși în Europa. “» Un do­cent de la universitatea din Zürich, dr. Kaufman, a făcut și publicat o interesantă statistică a tuturor mușcăturilor de șerpi întâmplate în Elveția de 40 de ani încoace. Numărul tuturor cazurilor atinge cifra de 63, dintre care 53 pricinuite de vipere de Jura și 10 de cele­l­alte soiuri de vipere. Un­­spre­zece din cei mușcați au fost copii mai mici de 10 ani. In marea majoritate a cazurilor, mușcă­turile au fost la mână și la degete și s’au întâmplat la cules de mure, adunări de sur­cele, etc. In două cazuri aceeași viperă a mușcat pe rând două persoane și a doua mușcătură a avut un efect tot atât de violent ca și cea de întâitt. Opt cazuri, din aceste mușcături, au fost mortale. Moartea a supravenit în timp de la 8 ore până la 5 zile. Două cazuri cu deosebire interesante au fost: Un copil de un an și jumătate muș­cat de un cap de viperă taiat de către trunchi­ la seceră, a murit după 18 ore. Un alt copil, de aceeași vârstă, a fost muș­cat de mână pe când dormia în leagăn, și a murit după 8 ore. Un păstor în Bergell și-a tăiat degetul mușcat cu aun briceag și s-a vindecat. LITERE — ARTE — SCIINȚE Bibliotecele publice. — Cea mai mare bibliotecă din lume est­­e Biblioteca națională din Paris, care conține peste două milioane de cărți tipărite și aproape 200.000 manu­scripte. Urmează Muzeul britanic din Law­ 1893 era cu 1.500.000 volume și Biblioteca im­perială din Petersburg cu ceva pe­ste un milion de volume. Biblioteca regală din München are 900.000 volume, cea din Berlin 800.000, cea din­­ Dresda 500 000 volume, Biblioteca universității Göttingen 500.000 și Biblioteca vieneză 400.000 volume. Muzeul britanic din Londra, care este nu numai bibliotecă, ci și muzeu de anti­­citâți, de științe naturale și istoric, publică pe fie­care an un raport, din care se vede că numărul persoanelor care îl vizitează se urcă pe an la vreo 900.000. El se îmulțește des și prin donațiuni. Un englez bogat i-a dăruit acum de curând prin testament co­­lecțiunea sa de mărci poștale, unică în felul ei în toată lumea, prețuită la 1.250.000 franci; afară de aceasta îi mai lasă și un venit anual de 25.000 franci pentru insti­tuirea unui muzeu special pentru colecționare de mărci. INFORMAȚIUNI Ni se telegrafiază din Viena. Camera a adoptat convențiunea cu România pentru protecțiunea mărcilor de fabrică. Din cauza prânzului de astă seară de la Palat, consiliul de miniștri nu se va mai întruni diseară. Liberalii, față cu marele succes pe care l-au obținut Duminica trecută la întrunirea de la Orfeu, sunt ho­­tărîți a renunța la campania lor de primăvară. Ast­fel, Duminica viitoare nu va mai fi nici un fel de întrunire pu­blică liberală. In cercurile academice se dă ca probabilă alegerea d-lui profesor Ion Bianu in unul din locurile vacante din secțiunea istorică a Academiei. Candidatura d lui Bianu este sus­ținută de D. Sturdza, secretarul ge­neral al Academiei. Școala profesională de fete din Ba­cău va purta pe viitor numele A. S. R. principesei Maria. Se știe că gimnaziul din numitul oraș poartă numele A. S. R. princi­pelui Ferdinand. D. A. Pencovici, inspector admi­nistrativ, a fost însărcinat să facă o inspecțiune în județul Neamțu. El i s-a comunicat președintelui comisiunei interimare din Roman că, neprimindu-se nici o contestațiune in contra alegerilor pentru comună, ministerul le confirmă. Consiliul va fi convocat spre a a­­lege pe primar. Noua examinare medico-legală a viscerelor femeii Kirovici nu se va face de­cât peste două săptămâni, din cauza absenței d-lui Saligny. D. dr. Istrati, inspector general al învățământului secundar, inspectând acum câte­va zile unul din liceele din București, directorul acestui liceu ,I-a atras atenția asupra școlarului Anas­­tase Gheorghe, care, timp de doui ani consecutivi, a fost cel d’intâit în clasă, și care, deși foarte sărac și locuind la Pantelimon, n’a lipsit nici o dată de la curs. * D. dr. Istrati, într'un raport special către d. ministru al instrucțiunei pu­blice, a recomandat pe elevul Anas­­tase Gheorghe atențiune­ sale speciale. D. Take Ionescu, pentru a recom­pensa silința elevului și a face un exemplu, a ordonat admiterea lui ca intern al Statului la liceul Mateiu- Basarab. PETRECERILE ZILEI Teatru Național.­ Astăzi, Joi, va fi prima reprezentațiune a tragediei Traian și An­­drada a d-lor Grigorie Ventura și Vasile Le­one­scu. Iată împărțirea rolurilor : Traian................D. G. Nottara Decebal................« I. Petrescu Longinus . ... € Livescu Flavius................« Mateescu Rufus.................« Dimitrescu Apolodor .... . P. Velescu Bibiles................« Cârja Gitto.................« Marculescu Andrada .... D-na Vermont-Ventura Fausta................ « Mateescu Albinus................D. Petrescu Strobil................« Montoureanu Varus . . . . « Marinescu Societatea lirică va da Sâmbătă la Tea­trul Dacia Mam zelle Nitouche.

Next