Timpul, noiembrie 1893 (nr. 242-265)
1893-11-02 / nr. 242
ANUL AL CINTCI-SPREZECELEA. — NO. 242________EDIȚIA AL TREIA - MARȚI 21 14- MEMBRE 1893 ABONAMENTELE In țară pe un an............................... 40 lei „ pe 6 luni . . . 20 leî „ pe 3 luni ...............................................10 leî Pentru streinătate, un an................................50 lei Redacția și Administrația 23.STRADA DOAMNEI.23 — Un exemplar 15 Bani Tăcere de aur Se poate întempla oricui să fie nevoit a spune unui limbut: — «Mai taci, creștine, pentru numele Domnului!» Dar să te rogi de limbuți ca să vorbească.... Intr’o asemenea ciudată situațiune suntem noi totuși față cu ziarele colectiviste. Că nu se-a tors nimeni pe limbă acestor ziare, e cunoscut, reputația lor în privința asta e solid stabilită în toată țara și, dacă i-ar veni cuiva ideia să organizeze un concurs internațional de vorbă lungă, nu încape îndoială că ele ar obține diploma de onoare. Săptămâni întregi sunt în stare să vorbească ziariștii colectiviști despre lucrurile cele mai de nimic. Și nu fac oamenii aceștia nici în ruptul capului, nici măcar când rușinea ar trebui să le astupe gura. Cum Dumnezeu se face clar că nu vor să răspundă la unele întrebări formulate de noi ? Cum de și-ați pierdut deodată, ca prin farmec, nesecata limbuție ? Căci le-a pierit graiul când a fost vorba să ne lămurească asupra unor.... nedumeriri. I-am întrebat, de pildă, ce caută un condeiu de 500.000 lei ca agiu în răscumpărarea liniei ferate Cernavoda-Constanța, când împrumutul contractat pentru această răscumpărare s’a făcut in aur și plata tot în aur a trebuit să se facă. 500.000 lei agiți — la ce? După slabele noastre cunoștințe, chiar în vremea colectivității plăteai agia numai când aveai să schimbi argint în aur. Dar când cu o mână ei aur și cu ceal’altă dai aur — unde naiba încape agia, și încă de 500.000 lei ? Doar în vr’un buzunar colectivist ? Am întrebat deci cum stă cu pricina aceasta, și am tot răsfoit zi cu zi gazetele colectiviste să găsim răspuns. Dar paște tu murgule iarbă verde.... In loc de explicarea acestei măestre operațiuni financiare, am găsit în numitele ziare că conservatorii sunt hoți, că miniștrii actuali sunt niște gheșeftari ordinari, că finanțele fărei se duc de rîpă — poate fiindcă nu mai plătimagiu nici de la argint la aur ? In toată limbuția însă nici o vorbuliță, cât de mitifică măcar, despre faimosul condeiu de jumătate milion, l’a înghițit pământul și pace ! Am mai întrebat prin ce minune d. Stolojan — așa, ca un exemplu numai — care la 1875 era ușurel ca scripca, ce constituia unicul său patrimoniu, a ajuns seniorul unui latifundie de 20.000 pogoane. Omul cu duhul blândeței ne-a trîntit o glumă și riscată, și fără sare. «Mă rog de ertare, a zis d-sa, sunt stăpân pe 26.000 de pogoane, iar nu 20.000». Am ripostat numaidecât că cu atât mai mult vrem să ni se explice minunea; căci Didona din legendă a avut măcar o piele de bivol și o ideie de pheniciană ingeniozitate ca să cuprindă atâta pământ cât să poată funda Cartagina, iar scripca d-lui Stolojan, oricât ar fi bucătățit-o d-sa, n’ajungea cu strune cu tot să ’nconjure 26.000 de pogoane, despre idei ingenioase la d. Stolojan.... Dar să trecem. Și iar am așteptat răspuns , dar iarăși n’am găsit decât că miniștrii conservatori și întreagă administrația conservatoare fură de sting pământul, despre latifundiul de 26.000 pogoane nici pomeneală. Adică telea, dacă am trage socoteala, vine lucrul cam așa: Dumnealor, colectiviștii, luând aur și dând aur, găsesc mijlocul să dea baș 500.000 lei, și noi suntem hoți. Iar răspuns la întrebare nu căpătăm. D. Stolojan ajunge din proletar un foarte mare proprietar, și noi suntem gheșeftari. Răspuns la întrebare, ca mai sus. Cu căciula în mână ne rugăm de limbuți să vorbească și nu vor cu nici un preț. Adică vorbesc de câte în lună și în soare, dar numai despre latifundiul d-lui Stolojan și de jumătatea de milion nu vor — sau nu pot ?— să spue nimic. Și nu vom căpătă răspuns în veci de veci. Căci ori cât de meșter financiar ar fi d. Garada și ori cât de glumeț d. Stolojan— de n’au chip s’o învârtească. Cum ar ciâcni ziarele colectiviste, imediat le am aduce dovezi netăgăduite; le-am aduce scriptele comptabilităței Statului ; le-am aduce anuarul judiciar și registrele Băncei și le-am dovedi că magistrații au subscris acțiuni pe care le-au cedat apoi ministrului de justiție Anastasie Stolojan —și s’ar încurca treaba al dracului. Mai bine tac colectiviștii, căci tăcerea e de aur, ba încă și cu agia. Iată pentru ce opiniunea publică va aștepta în zadar răspunsul colectiviștilor la întrebările noastre, ei n’au răspuns de dar. Și unde nu-i și nu-i, își pierde și Dumnezeu dreptul și împăratul. ------------------------------------------------------ TELEGRAME Noul minister austriac Viena, 11 Noambre, împăratul a oferit comitelui Taaffe, în semn de înaltă distincțiune, portretul său, încadrat cu multă bogăție și o dedicațiune foarte grațioasă. Viena, 12 Noembre Ziarul oficial publică demisiunea cabinetului Taaffe și numirea noului minister, și anume : Prințul Windischgraetz, președinția. Marchizul de Bacquehem internele. D-nii Wurmbrand, comerț.* Ploner, finanțe. Madejski, culte. Jaworsky, ministru fără portofoliu D-nii Falkenhayn, general Welserheimb și Schönborn își păstrează portofoliile. împăratul a adresat scrisori autografe foarte grațioase comitului Taaffe, dar Gautsch, Zaleski și Steinbach, zicând că va recurge la serviciile lor ulterioare, când va avea trebuință, împăratul își exprimă recunoștința pentru servicile ce au adus țărei și persoanei sale. Viena, 12 Noembre. Noul cabinet a depus jurământ. împăratul a făcut contelui Taaffe o vizită de o jumătate de ceas; împăratul a plecat seara la Munich ca să asiste la căsătoria nepoatei sale cu arhiducele Joseph August. Noul minister grecesc Athena, 11 Noembrie După mari greutăți ce a întâlnit în partidul scu, d. Tricupis a prezintat regelui următoarea listă ministerială : D-nii Tricupis, președenția și finanțele. Stefanos, internele și interimul afacerilor străine. Bufidis, justiție. Kallifronos, instrucție publică. Tamados, răsboiul. Bubuilis, marină. O altă versiune zi e că d. Bufidis va avea internele și Stefanos, justiția și interimul afacerilor străine. De la Melilla Melilla, 12 Noembre. Șeicul comandant al cavaleriei Kabyle a fost ucis de un obuz spaniol ; cabylii sunt descuragați mulți dintre ei s-au retras la munți, departe de focul tunurilor. Citeva grupe de trăgaci mai răspund încă tirului forturilor. Madrid, 12 Noembre. Infantul don Antonio d’Orléans se va întoarce la cartierul general din Melilla. Răsboiul cu Kabiliî Melilla. 11 Noembre. Kabiliî nedând ostatici, generalul Macias a reînceput bombardarea. Declarația ministerului francez Paris. 11 Noembrie Un consiliu de miniștri ținut la Elysse a aprobat textul declarațiunii ministeriale ce va fi citit la Cameră. Parlamentul italian Roma. 11 Noembrie Parlamentul este convocat la 23 Noembrie. Budgetul Ungariei. Cheltuelile militare. Budapesta. 11 Noembrie Camera a adoptat budgetul, după o discuție generală de 5 zile. Luni va începe discuția pe articole. In cursul discuției, președintele consiliului a respins observațiunea că sporirea prea mare a cheltuelilor militare împiedică desvoltarea economică a Ungariei. El speră că cererile excesive pentru armată, contra cărora s’a opus cu succes, vor fi înlăturate. Arestările din Barcelona Barcelona, 12 Noembre. Poliția a arestat pe doui indivizi purtători de bilete false de 215,000 pesetas. A mai arestat vreo patruzeci de anarhiști și falsificatori din orășelul Capellades. ------------------------------------------------------ UN COMUNICAT VECHIC Din când în când simt o plăcere nespusă să deschid o veche colecție a Monitorului oficial, să o resfoesc și să mi împrospătez memoria cu d’ale trecutului. Acolo găsesc memorabilele ședințe ale Camerei cu acuzările d-lui Ion Brătianu la adresa lui Fleva, cu întreruperile injurioase ale lui Paladi; acolo zac neșterse — slove negre pe hârtie albă — declarațiunile fostului prim-ministru : «tolerarea asasinatelor, proceselor scandaloase... butoiul fără fund..... mâna criminală și fratricidă...... Când cugeți apoi la ceea ce a fost odinioară și ceea ce este astăzi, atunci cartea desgustat, întrebându te dacă ai visat sau dacă în realitate lumea noastră politică liberală e așa de decăzută și poate linge cu inima voioasă, fără rușine, acolo unde a scuipat din toată puterea plămânilor. Zilele trecute aveam tocmai sub ochi Voința Rațională, în care, la rubrica informațiilor, era un adevărat rechizitoriu contra guvernului conservator, pentru că un sergent de stradă fusese surprins săvârșind un furt. Organul liberal dăduse drumul indignațiunei sale și sfârșia polemica prin obicinuita frază: «Nici că se poate să fie altfel sub guvernul ciocnesc !». Nu știă bine prin ce întâmplare, pe masă, lângă mine, sta deschis Monitorul Oficial din anul 1889, monitor care da amănunte asupra atentatului lui Preda Fântănaru, care trăsese un glonț în fața palatului regal. Iată cum se exprimă comunicatul guvernului : «Individul care a comis acest fapt este un Preda Fântânaru sau Fântânăreanu din Șerbănești(Gorj), fost militar în regimentul 1 de artilerie, condamnat la trei ani închisoare pentru rănire de tribunalul de Gorj, condamnat la cinci ani recluziune de Curtea cu jurați de Dolj la 1882, pentru omorul lui Vasile Cantonariu din Craiova. Grațiat de restul pedepsei la 1886 Aprilie, a intrat în același an ca sergent în serviciul poliției. Condamnat din nou la 1887, a intrat în Ianuarie 1888 în serviciul poliției comunale pentru paza barierelor! Ce zice Voința Națională ? Sub guvernul conservator un sergent de stradă, cu antecedente nepătate, săvârșește un furt. Faptul este negreșit foarte regretabil, dar in orîce caz se întâmplă zilnic în toate țările și sub toate guvernele, fără să compromită nici pe miniștri, nici pe prefectul poliției. Dar să vezi sub guvernul d-lui Ion Brătianu pe un om ești din ocnă la 1886 și intrând în același an ca păzitor al siguranței publice, aceasta nu e oare ceva colosal ? Nu e aceasta dovada cea mai pipăită de păcătoșia administrației din acele timpuri? Sergentul ocnaș intră iarăși la pușcărie și pentru a doua oară, îndată ce-și isprăvește pedeapsa, la Ianuarie 1888, e numit în serviciul poliției comunale pentru paza barierelor! Am fi toți autorizați să credem că sub guvernul colectivist, pentru a avea dreptul să fii păzitorul siguranței publice, averei comunale, se cereau certificate de liberare din temniță. Nu vi se pare, aspri censor al administrației conservatoare, că e ceva mai mare, mai în evidență bârna din ochiul lui D. Moruzi decât paiul din ochiul lui Rasty. Stop. Evenimentele din Maroc O convorbire cu generalul Martinez Campos.—Răsboiul sfânt.—12 .000 de soldați spanioli necesari.—Luptele de la Melilla.— Cheltuelile expediției. — Presa în serviciul Maurilor Frankfurter Zeitung a trimis la Barcelona un corespondent cu însărcinarea de a se informa despre starea chestiunei marocane. Acest corespondent a avut o convorbire cu generalul Martínez Campos și comunică ziarului său următoarele păreri pe care le-a auzit din gura generalului asupra evenimentelor din Maroc. Generalul e de părere că Spania ar trebui să trimeată cel puțin 20.000 de oameni la Melillas ca să înfrângă pe Cabili. «Căci nu numai în Riff, ci în toată Africa de Nord, — zice generalul Martinez Campos, i se propovedește răsboiul slăbit înpotriva Spaniei, și Maurii pornesc necontenit din interiorul țărei spre Melilla ca să sporească numărul răsvrătiților. Astăzi sunt deja nu mai puțin de 80.000 de Cabili în munții Gurupa. «Departe de a crede că generalul Macias cu puterile de care dispune actualmente la Melilla, ar putea să ducă la bun sfârșit campania în contra Cabililor, am cele mai mari îngrijiri pentru mica noastră fortăreață, a cărei garnizonă abia număra 8000 de oameni și care e expusă primejdiei de a cădea sdrobită de forța de zece ori mai mare a dușmanului. «De soldați nu ducem lipsă și, fără sforțări prea mari, am putea să punem pe picior de rasboiu până la 90.000 de oameni.are nădejde că nu va fi nevoie de o putere atât de mare; sunt sigur însă că va fi neapărat de lipsă a se mai trimite 12.000 de oameni în Africa. «Procedarea trebuie să fie energică și repede la Rift; campania nu trebuie să se prelungiască peste șase săptămâni, altfel ar fi o afacere prea penibilă și prea costisitoare. «In ce privește bătăliile (la această vorbă generalul zîmbi) care s’au dat înaintea Melillei, desigur că n’au putut fi decât niște mici hărțuieli, după cum se poate deduce și din numărul mic al celor căzuți (27 morți și 108 răniți din partea Spaniolilor) 1 .Moartea nenorocitului general Margallo a contribuit mai ales pentru ca presa să exagereze evenimentele petrecute în timpul din urmă la Riffe. Mareșalul crede că cheltuelile expediției, care se vor urca la vr’o 30 de milioane, vor fi considerabil reduse prin subscripții publice făcute de bună voie. Corespondentul ziarului german întrebând în sfârșit pentru că ministrul de răsboiü a oprit d’a se mai publica altfel de știri decât oficiale despre operațiuni, mareșalul răspunse că s’a aflat cum că la Tanger se tipărește o gazetă, în care se reproduc toate știrile despre planurile de campanie, pregătiri militare, etc. f din gazetele spaniole. «Acest ziar, — încheiă generalul, — se citește în multe mii de exemplare pe tot țărmul Nordic al Marocului, unde aproape toți Maurii știu spaniolește. Răspândirea acestui ziar se datorește mai ales contrabandiștilor de arme, cari își fac necuratul negoț printre Mauri. Ei citesc Maurilor eternele plângeri ale gazetelor spaniole despre reaua înarmare, a soldaților și proasta organizare a armatei noastre și îi îndeamnă să le cumpere marfa, asigurându-i că foarte ușor vor isbuti să alunge pe Spanioli din Africa de Nord». Eastern , — -----------------—♦------------------------- Cu data de 10 Noembre (29 Octombre) se depeșează ziarului Neue Freie Presse cu privire la asasinatele anarhiste din Barcelona. 154 de anarhiști au fost arestați până acum sub bănuiala de a fi comis atentatul cu bombe din teatrul,,Lyceo din Barcelona, sau a fi luat parte direct sau indirect la acel atentat. Nu e încă stabilit dacă autorul atentatului se află sau nu și dânsul printre cei arestați, deoarece depozițiile martorilor cari au fost de față sunt foarte contradictorii și nu acuză pe nici unul din cei arestați. Numai un italian, anume Saldani, este bănuit a fi luat parte direct la atentat; nu sunt însă probe nici în contra lui. Probabil că adevărații atentatori au fugit. Poliția spaniolă a rugat polițiile engleză, franceză și italiană să ordone o supraveghere atentă a anarhiștilor din Londra, Paris, Roma și Lugano. ANUNCIURI și INSERȚII Linia 80 litere petit pag. IV ..... .0,40 Reclame ...... „ III...................1,50 ...... II .... . .2,50 Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația STRADA DOAMNEI, 23-Un exemplar 15 Bani Poliția din Barcelona continuă cu arestările. • + * Le Temps primește următoarea descriere a nenorocitei serate : Marți seara se inaugura la teatrul Lyceo sesonul de iarnă, cu opera lui Rossini Wilhelm Tell. Elita societății din Catalonia umplea teatrul. In actul al douilea, după duetul dintre Arnold și Matilda, două bombe Orsini căzură din așa numitul «Paradis» (ultima galerie) în rândul al 13-lea al stalurilor de orchestră. Explozia a provocat o panică îngrozitoare printre privitori. La început se credea că era o explozie de gaz și pe când toți se grämädeau spre eșiri, în mijlocul sgomotului făcut de cei ce fugeau, răsunau vaietele și țipetele răniților, înainte de toate se căuta a se liniști publicul, ca să nu se mai întâmple și alte nenorociri, prin coridoare și pe scări. Pe când mii de persoane se luptau între dânsele pentru a putea fugi mai repede, prefectul, primarul și alți reprezintanți ai autorităților, cari se aflau în sală, își dau silința a restabili ordinea și a organiza primele ajutoare. Una din bombe stricase rândurile 12, 13 și 14 ale stalurilor la mijloc. Cealaltă bombă, căzută în rândul al 12-lea, nu făcuse explozie. Priveliștea era grozavă. Sub ruinele stalurilor zăceau nouă cadavre de femei și șase de bărbați, toate mai mult sau mai puțin mutilate. Numărul răniților era foarte mare și unii din ei erau răniți de moarte. Printre victime se afla o damă însărcinată în luna a opta, o familie întreagă compusă din șapte persoane și trei străini, între cari un american. Răniții și morții s’au transportat în foyer care s’a transformat imediat într’o ambulanță. Pe când cei ușor răniți erau transportați pe la casele lor, o mare mulțime se adunase în jurul teatrului, scoțând esclamații de milă și de indignare. Explozia bombei a fost auzită aproape în tot orașul și cu mare greutate rudele celor cari se aflau în teatru au putut fi oprite de a da năvală în sală. Soldați și gendarmi au păzit intrările teatrului până noaptea târziu. Două arestări s’au făcut chiar în teatru, în urma arătărilor mai multor spectatori de pe galerie. * * Ziarului Neue Freie Presse i se mai scrie din Madrid! După rezultatele instrucției pare totuși stabilit că atentatul din teatru a fost un act de răsbunare al anarhiștilor pentru executarea tovarășului lor Pallas, care a comis cunoscutul atentat împotriva mareșalului Martinez Campos. Se știe că Pallas «în momentul când i s’a pronunțat condamnarea, a exclamat : «Cu această sentință judecătorii și-au pecetluit soarta lor proprie!» Și, înainte de executare, a declarat în închisoare că moartea lui va avea să fie răsbunată în chip sângeros. Imediat după execuția lui Pallas se zice că s-ar fi format la Barcelona o asociație anarhista sub numele «Răsbunătorii lui Pallas» și se crede că atentatul din teatrul Lyceo a fost comis de această bandă. Crima aceasta se mai aduce în legătură și cu o publicație a unui grup de anarhiști din Londra, în care nu de mult se îndemnau «tovarășii» din toată lumea ca să răspândească groaza în societatea burgheză prin aruncare de bombe în teatre; anarhiștii din Londra intră și în amănunte; astfel se recomandă unele teatre în special pentru aruncare de bombe și se recomandă a se arunca bombele în locurile scumpe, loji, fotoliuri de orchestră, etc. In timpul din urmă, — adaugă corespondentul ziarului vienez, — numărul anarhiștilor din provinciile Catalonia și Andalusia a sporit, cu toate măsurile severe ale guvernului, și crește mereu. Opinia publică care decretarea stărei de asediu în aceste provincii, arestarea tuturor persoanelor cunoscute ca anarhiști și judecarea lor de un tribunal de räsboiu. O depeșă pe care o primim astăzi din Madrid ne spune că în adevăr guvernul a și dobândit iscălirea unui decret prin care se suspendă efectele articolelor din Constituție garantând libertatea cetățenilor. Orice persoană suspectă va putea fi imediat arestată. O altă depeșă, din Barcelona, ne vestește că până ari au mai murit alte șapte persoane dintre cele rănite la teatru. ------------------------------------—