Timpul, decembrie 1893 (nr. 266-289)

1893-12-01 / nr. 266

ANUL AL CINCI­SPRE­ZECELEA.­­ No. 266 EDIȚIA A TREI­A ABONAMENTELE In țară pe un an....................................40 lei „ pe 0 luni............................... 20 lei „ pe 3 luni...........................­ . 10 lei Pentru străinătate, un an .... . . . 50 lei Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani Evenimentul zilei este punerea cestiunei Transilvaniei în Parla­ment de către opozițiunea liberală prin organul șefului ei. Cu prile­­giul discutărei răspunsului la me­­sagiu, d. Dimitrie Sturdza s’a cre­zut, dator nu numai a critica aspru atitudinea guvernului în această cestiune, dar și a expune un fel de program. Acest program constă în a face pe cinstitul samtar între guvernul maghiar și Românii de sub Coroana lui St. Ștefan. Care a fost oare scopul d-lui Dimi­trie Sturdza când a ridicat o ces­tiune atât de delicată de pe tribuna Senatului ? Crezut­ a șeful opozițiunei libe­rale că va provoca o schimbare în atitudinea guvernului ? Avut-a­ d-sa cel puțin credință în posibilitatea de a pune în aplicare ideile pe care le-a exprimat sau în eficaci­tatea lor? Nici una, nici alta. D. Sturdza știe foarte bine că nu numai guvernul actual, dar ori­care guvern românesc nu poate să aibă o altă atitudine în fața cesti­anei Românilor din regatul ungar de­cât aceea pe care a păstrat-o și o păstrează cabinetul conservator. El mai știe că pretinsul său pro­gram cu samsarlîcul cinstit este, cu neputință și absolut ineficace; dar aci nu era vorba de a pune­­ pe guvern în pozițiune de a -și mo­difica atitudinea, nici de a expune programul unei politice serioase în cestiunea transilvană ; scopul era cu totul altul, el era îndoit. Pe de o parte micul șef al libe­ralilor credea că prin ridicarea unei cestiuni care interesează ori­ce inimă românească va împrospăta popula­­ritat­a rea compromisă a partidu­lui sau; pe de alta, el ’și-a închi­puit că va pune pe guvern într’o situațiune neplăcută, silindu’l de a se explica într’o cestiune din cele mai delicate din punctul de vedere internațional. In ambele cazuri, d. Dimitrie Sturdza n’a lucrat ca un bărbat de Stat, ca un bun român. Este o mare greșală, este chiar o crimă, precum a zis foarte bine d. Al. Laho­­vari în strălucitul său discurs, de a face o armă de partid din ces­tiunea transilvană. Din fericire însă n’a izbutit d. Sturdza în ambele sale încercări, căci pe de o parte țara știe foarte bine și prin experiență ce valoare au pretinsele programe pe care li­beralii le fac să oglindească în fața opiniunei publice când sunt în opo­­zițiune, iar pe de alta, guvernul conservator s’a folosit de prilegiul oferit prin atacurile d-lui Sturdza pentru a expune într’un mod lă­murit atitudinea sa față cu Ges­tiunea fraților noștri de peste munți. Intr’o cuvântare maestră, care a ocupat toată ședința de eri a Se­natului, d. Al. Lahovari a spul­berat într’un mod biruitor toate imputările aduse guvernului de șeful opozițiunei liberale și a ară­tat prin acte irefutabile contradic­­țiunea care a existat tot­deauna între vorbele și între faptele d-lui Dimitrie Sturdza. In aplausele re­petate ale Senatului, ministrul a­­facerilor străine a citit documente autentice care dovedesc că d. D. Sturdza, care astă­zi se pozează ca aprigul apărător al naționa­­lităței noastre în lăuntru și în ț­­fară, la 1879 a lucrat din resputeri pentru împământenirea Evreilor pe categorii, adecă în masă, și ea nu­­m­ai atitudine­ energice și luptei fără preget a opozițiunei conser­vatoare și independente de atunci țara datorește de a fi scăpat de această năpaste ce ar fi adus peste peste noi potopul străinismului. In privința atitudinei guvernului față cu mișcarea politică și națio­nală a Românilor din Ungaria, de­­clarațiunile ministrului nostru de externe n’au lăsat nimic de dorit, atât din punctul de vedere al cla­­rităței cât și din acela al corecti­­tudinei celei mai perfecte față cu îndatoririle internaționale ce sunt impuse ori­cărui Stat care respectă pe alții pentru a fi însuși respectat, D. Lahovari a arătat că, sub guvernul conservator, regatul ro­mân s-a ținut cu sfințenie de pre­­scripțiunile primordiale înscrise în dreptul internațional ce este baza existenței Statelor moderne; d-s- a dovedit că sistemul de interven­­țiune preconizat de d. Sturdza, fie chiar în calitate de cinstit samsar, n’ar conduce de­cât la umiliri și la ridicul, că de altmintrerea un asemenea sistem n’ar fi primit de Românii din regatul vecin cari știu mai bine ce au a face pentru sus­ținerea revendicărilor lor; în­­ fine, ministrul a terminat răspunsul său prin o splendidă perorațiune care a lăsat o impresiune adâncă asu­pra auditorului; el a amintit că ori­cât de apăsat a fost neamul nos­tru în cursul secolilor, ori­câte furtuni au trecut peste dânsul, el n’a perit, ci a știut să -și menție individualitatea națională sub ori­ce dominațiune. Ast­fel campania pe care a voit s-o inaugureze d. Dimitrie Sturdza pe tărîmul cestiunei naționale, a început prin o izbândă netăgăduită a guvernului și a partidului con­servator. Țara­ și străinătatea vor vedea în ce parte este lealitatea, consecința și corectitudinea. In ce ne privește, nu putem dar de­cât să ne felicităm de cele pe­trecute în Senat, căci ele confirmă încă o dată ideile pe care le-am exprimat acum trei luni când scriam: «Numai împăcând dreptele și moderatele cerințe ale Românilor din Ungaria, această populațiune, care a dat atâtea dovezi de răb­dare și de lealitate, în loc de a fi un element de slăbiciune, va de­veni din contra un scut pentru Statul vecin. Numai ast­fel regatul unguresc va dobândi simpatiile ne­schimbătoare ale României inde­pendente și, dacă in realitate pan­slavismul este dușmanul comun,­­ apoi este o politică greșită și im­prudentă de a înstrăina cu totul un element numeros și puternic cum este neamul românesc și de a slăbi sau chiar de a desființa prin aceasta unul din zăgazurile cele mai fi­rești contra pericolului care, după cum cred Ungurii înșiși, ne-ar amenința pe toți de­o­potrivă». Aceste rânduri au fost scrise de noi la 26 August anul curent; ele sunt însă la locul lor și în ziua de astă­zi, căci caracteriza în câte­va cuvinte situațiunea în care ne aflăm față cu cestiunea Românilor din Ungaria. ----------------------------------------------­Ziarul La Riforma zice că cabinetul va fi format mâine. Raporturile comerciale ale Germaniei Her­­n, 11 Decembre. Reichstagul a adoptat în a treia citire or­donanțele imperiale privitoare la drepturile adiționale contra Rusiei. El a adoptat con­­vențiunea cu Serbia pentru mărcile de fa­brică. Mâine a doua citire a tratatelor de co­­merciu. Francezii în Asia Paris, 11 Decembre. Azi s-a distribuit la Cameră o carte gal­benă privitoare la afacerile din Mekongul­­­ de­ sus. Ea conține o scrisoare a d-lui Casi­mir Périer către sub-secretarul la colonii și două documente conținând că delegații fran­cezi vor face o anchetă la fața locului pen­tru a delimita statul-tampon ce se va crea. T­ELEGRAME Criza din Italia Roma, 11 Decembre. Nu e nimic definitiv pentru portofoliurile afacerilor străine, resboiu și marină. D. Crispi a fost primit seara de către rege. El convorbise în timpul zilei cu d-nii Ricotti, di Rudini și Sermoneta. După câte­va ziare, d-nii Ricotti și Sermoneta nu primesc portofoliile ce li se oferă (răsboiul sau ex­ternele). D. Crispi a chemat la Roma pe generalul Pedrolti, comandantul școale­i de resboiu din Turin, ca să -î ofere ministerul de resboiu. ------------------------------------------------­-----­ VERSURI pentru Directorul Regiei G. Manu Ar fi o greșeală să ne închipuim că numai capetele încoronate, femeile fru­moase și celebritățile omenirei au darul de a înflăcăra imaginațiunea poeților. D. Gr. Manu, simpaticul director al Re­giei monopolurilor Statului, a dat și d-in zilele trecute prilejul unui versificator să-i cânte laudele în versuri. Pentru ca acest acces de lirism să fie înțeles­ de toată lumea, trebuie să intru în oare­care amenunțe. Până la 1 Noembre 1893, chibriturile Regiei aveau o asemănare perfectă cu scobitoarele ce se întrebuințează la masă, ast­fel în­cât pentru a aprinde o țigare sau o luminare erai nevoit să recurgi la fitiluri cu spirt, cărbuni sau ori­ce alt combustibil, eliminând însă cu desăvâr­șire produsele Regiei compuse dintr-un boț cu fosfor la vârf. Limbile rele cert&icau chiar că există o înțelegere între d. Manu și Seculici, directorul societății Dacia, în scop de a preveni­­ ast­fel nenorocirile ce se pot întâmpla prin întrebuințarea chibriturilor care iau loc. De o dată la 1 Noembre 1893—0­21 Put­rurea blagoslovită— d. Gr. Manu scoate la lumină niște cutii drăgălașe, rotunde, impopoțonate conținând — lucru de ne­crezut— chibrituri care se aprind. Imediat ia foc nu numm­ai produsul Re­giei, dar și imaginațiunea unui poet, care trimite d-lui Gr. Manu prin mijlocirea mea următoarele versuri, dedicate d-lui di­rector general al Regiei: Votes éclairez le genre hum­ain Et le pays entier repHe­ Que Von est fier d'etre Roumain Quand on alluime une allumette . Acum când avem chibrituri bune, eü simt o poftă grozavă să putem cânta ver­surile de mai sus cu o mică variantă în privința tutunului. Anume să putem zice: Que non est fier d’etre Roumain Quand on fume une­ cigarette ! D. Gr. Manu are cuvântul... și tutunul. Eu unul dacă ’mi ascultă rugăciunea, îi făgăduiesc nu patru versuri, ci o po­emă întreagă. * Tibișir. --------------------------------------------------------------------------— ATENTATUL ANARCHIST Cercetările poliției.—Arestările continuă. — Manifestații contra anarh­iștilor. — Legi nou­ contra lor.—La Se­nat. — Parlamentele și guver­nele străine față de­­ atentat. (Ptin fii telegrafi­) Paris, 11 Decembre. 11 indivizi arestați după ședința Ca­­merii de Sâmbătă au fost liberați. Numai 4 vor fi urmăriți pentru vagabondagiu. Poliția caută mult pe un anume Ray­­nal, care a dispărut de eli și care era foarte unit cu Vaillant. Vaillant a fost transferat de la Hôtel- Dieu la infirmeria închisorii La Sante. Mii de curioși se strânseseră dinaintea spita­lului Hiltel-Dieu și strigau : « Moarte anar­h­iștilor­­» Nu s’a făcut nici o nouă arestare de anarh­iști. Paris, 11 Decembre. Se caută cu activitate doui anarh­iști, prietini ai lui Vaillant, pe care îl vizitau mai în fie­care zi. In perchizițiile făcute la a­nare­hietul olan­dez Cohens poliția a confiscat niște tuburi MERCURI 1/13 DECEMBRE 1893 ANUNCIURI și INSERȚII 30 litere petit pag. IV................... 0,40 ‘ e................ ..................... IUI....................1,50 U...............8,50 i* j’m­is anunelurile ce primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Boarea Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani de aramă și vr’o 1000 de scrisori prove­nind din toate centrele anarh­iste germane. Cohens a fost arestat. Sunt probabile și alte arestări de anarh­iști străini. Le Gaulois propune convocarea unui congres european pentru a studia ches­tiunea socialistă și mijloacele de a su­prima anarh­ismul. Paris, 11 Decembre. Cariera.­­Publicul este foarte numeros ; cele două tribune din dreapta sunt închise din ordinul justiției. D. Dupuy felicită pe cestori de conduita lor de Sâmbătă și mulțumește tuturor per­soanelor care a fi îngrijit de răniți. D. de Mahy laudă pe d. Dupuy pentru atitudinea sa fermă și curagioasă. (Vial aplause). D. Casimir Périer depune la Cameră patru proiecte de legi hotărâte în consi­liul ținut de dimineață la Elysen. Primul e privitor la presă; el pedep­sește provocarea la crimă, fără distincție de provocare directă sau indirectă. Al douilea modifică articolele din codul penal privind asociațiunile de hoți ca să le facă aplicabile asociațiunilor anarh­iste. Al trei­lea Întărește penalitățile legii din 1872 pentru păstrarea substanțelor explozibile; el pedepsește nu numai păstrarea acestor materii, dar asemenea și a produselor ser­vind la fabricația lor. Al patrulea mărește cu 820.000 franci budgetul poliției din provincie, pentru a-i face acțiunea mai grabnică și mai eficace. Depunând aceste proiecte, d. Casimir Périer a zis: Trebue pedepsită propagarea crimei; voim să atingem pe acei cari se pun ei singuri afară din societate ; se va forma intre toți Francezii buni o ligă a oamenilor cinstiți. Nici o dată n’a fost mai necesar de a se cimenta înțelegerea între guvern și Parlament; guvernul nu va lipsi de la datoria sa, care este de a asigura ordinea înăuntru și bunul renume al Franței în afară. Guvernul va ști a apăra cauza ordinei și a libertăților (Vial aplause). D. Dubost, ministrul justiției, declară că e vorba numai de a se pune piedici libertății crimei. Există o organizație a anarh­iei, care este o asociațiune de rău­­făcători. Guvernul cunoaște pe șefii ei. Pe acești indivizi vrea să-­i atingă guvernul. Guvernul nu face nici o deosebire între apologie și provocare. Nu trebuie lăsate nepedepsite apologiile atentatelor din Bar­celona. D. Casimir Périer reclamă urgența pen­tru aceste proiecte și discuția imediată a proiectulu­i care privește presa. [Aplause). D-nis Goblet, Rames, din dreapta, și Lavy, socialist, combat discuțiunea ime­diată D. Casimir Périer cere Camelii să-­I dea o dovadă de încredere prin votarea proiectului. D. Pelletan cere amânarea discuției pe mâine.­­ Amânarea este respinsă cu 404 voturi contra 143. D. Ramei cere ca comisiunea să exa­mineze imediat proiectul. D. Casimir Périer respinge această ce­rere (Aprobări în centru; protestări vii la extrema stângă; mare agitației. Propunerea Ramei 389 voturi contra 156.este respinsă cu D. Viviani declară că socialiștii voiesc­­ să studieze legile, iar nu să se voteze fără discuție. Discuția imediată este adoptată. D. Dubost, ministrul justiției, zice că guvernul, dacă Camera îi dă mijloacele, este hotărit să sfârșească cu această bandă de reü­facători (aplause). D. Pourquery J­oisserin propune un a­­mendament. D. Casimir Périer respinge ori­ce modificare. Amendamentul este res­pins cu 360 voturi contra 186. Proiectul este adoptat cu 411 voturi contra 63. Ședința e ridicată. Paris, 11 Decembre. Senat­ui. D. Challemel Lacour zice că Se­natul împărtășește indignarea ce Franța a resimțit în urma atentatului; el are în­credere în energia, curagiul și grăbirea de rezoluțiune a guvernului (aplause vii). D. Casimir Périer mulțumește d-lui Challemel Lacour; guvernul ar ști să facă datoria sa cu sprijinul puterilor publ­ce. Președintele consiliului depune proectul privitor la presă, deja votat de Cameră­­ și cere urgența care e adoptată în una­nimitate.* l * * Londra, 11 Decembre. Lord d’Harcourt propune Camerei co­munelor să exprime Camerei franceze sim­­patiele sale pentru ea și indignarea ce-i inspiră atentatul. " D. Balfour aprobă călduros această pro­­­­punere care răspunde la sentimentul una­­­­nim al deputaților. Veena, 11 Decembre, D. Chlumecky, președintele Camerei, a adresat d-lui Dupuy o telegramă expri­mând, în numele biroului Camerei, al de­putaților, partea cea mai vie ce o ia cu ocazia groaznicului atentat de Sâmbătă, profundul regret că au fost victime și bucu­ria că o mai mare nenorocire a fost în­lăturată. Roma, 11 Decembre. Agenția Stefani anunță că d. Brin a însărcinat pe ambasadorul Italiei la Paris să exprime guvernului francez și d-­ul Dupuy în special oroarea și indignarea guvernului italian de­ttentatul de Sâm­bătă. * * * Budapesta, H Decem­ Înv. Magyar Újsag anunță că se așteaptă că în ședința de azi a Camerii deputații vor depune o moțiune urgentă prin care să se exprime Parlamentului francez pă­reri de roü pentru oribilul atentat de Sâm­bătă și prin care să se invite toate par­lamentele spre a se înțelege în privința mijloacelor necesare pentru a protege li­bertatea parlamentară, siguranța dinastii­lor, bazele ordinei în state, iu contra epi­demiei anarh­iste. Budapesta, 11 dceambre. Camera deputaților.­D. Ugron, în nu­mele extremei stânge, d. Daranyi, in nu­mele liberalilor, și d. Horanszky, în nu­mele partidului național, au exprimat, cu ocaziunea atentatului din Paris, simpatii­­­­entru Camera franceză și relevează so­­ldaritatea tuturor corpurilor legislative. [Aplause viul­. ------------——-------------------------------­ Povestire științifică Un nou exploziv. — Fulgurita. — O a­­sigurare contra atentatelor anarh­iste Curioasă coincidență! In ajunul atentatului anarh­ist de la Cameră franceză, cronicarul științific al ziarului Figaro, d. Emile Gautier, publică în acest ziar o «cronică documentară» a­­supra unui nou exploziv, inventat de sa­vantul chimist elvețian Raoul Pictet, ex­ploziv, care între alte avantagii ar avea și pe acela, neprețuit în aceste timpuri de anarh­ism, de a nu putea fi fabricat în ascuns și de a nu putea fi folosit, prin urmare, pentru atentate. Acest nou exploziv a fost botezat de inventatorul său cu numele de fulgurita. Iată informațiile pe care le dă­d. Emilie Gautier despre acest nou exploziv. Până acum s’au inventat nu mai puțin de 1061 de combinații explozive. Dar nici unul nu este care, pe lângă calitățile sale, să n’aibă și defecte tot atât de mari. Ca­­prițioase, nedisciplinabile, de o fabricație primejdioasă, de o maniare și dosar sca­broase, în tot momentul ele pot da naș­tere celor mai tragice surprinderi. Iată de exemplu, dinamita, care e tipul cel mai cunoscut al explozivelor, cum­­ ar zice, personificarea lor populară. In teorie, dinamita n’ar trebui să facă explozie de­cât prin lovire și încă cu condiția să existe o resistență suficientă pentru expansiunea gazurilor. Nici căl­dura, nici flacăra n’ar trebui să aibă ac­țiune asupra ei, și faptul este că ea poate fi arsă fără primejdie, în aer liber, în sobă chiar, dar trebuie să se bage de seamă ca să nu se găsească prinsă între două vergele de la grătarul sobei sau între două bucăți mari de cărbune; în acest caz s’ar putea produce, fără veste, o ex­plozie dezastruoasă. De altă parte, dacă dinamita e închisă într’un vas, ea face explozie une­ori pro­pria moța, prin acțiunea căldurei. Aceasta se întâmplă destul de adesea când, pentru a o desgheța (căci și inghiață), lucrătorii din mine au imprudența de a apropia cartușele de foc sau a le pune în buzunar pentru a le încălzi. Tocmai fiind martor la ast­fel de ac­cidente, când cu spargerea tunelului de la Saint-Gothard, d. Raoul Pictet a venit la ideia de a căuta un remediu acestor grave inconveniente Se mai întâmplă une­ori că dinamita se descompune în chip spontaneu, mai ales în contact cu apa, lăsând să-i transp­udeze nitroglicerina, care-i este sucul și sângele Atunci e de o iritabilitate atât de mare, în­cât cea mai mică zguduitură poate să producă explozie. Și chiar când această explozie prin ea însăși n’ar fi ucis pe nimeni, totuși ea dă naștere unor gazuri otrăvitoare, oxidului de cărbune și unor vapori nitroși, cari uin ele singure sunt omucide. Și dinamita d acă începe a se descompune cât de puțin, transmite această descompunere chiar și la distanță.

Next