Timpul, februarie 1894 (nr. 24-46)
1894-02-01 / nr. 24
ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — No. 24 a ABONAMENTELE In țară pe un an. .......... 40 lei „ „ pe 11 luni...................................20 lei pe 3 luni ..............................10 lei Pentru străinătate, un an . . ... . . 50 lei Redacția și Administrația — 23, STRADA DOAMNEI, 23 — Un exemplar 15 Bani EDIȚIA A TREIA Ar fi acesta un loc de deportațiune, cum e Cayenne pentru Franța. Supunem această idee meditațiunii bărbaților noștri de Stat. •---------------------------------------------------O crimă îngrozitoare, mai ales prin îndrăsneala nemai pomenită a bandiților, s’a comis zilele trecute in părțile mărginașe ale Capitalei. O bandă armată întocmai ca la codru a jefuit pe un cârciumar și pe un preot, a rănit pe agenții polițienești și apoi fugind s’a dus să’șî urmeze isprăvile spre Ghiula. Era aci o ocaziune pentru presa din opoziție mai cu seamă să cugete la cele întâmplate și printr’o critică serioasă, studiată să arate care sunt defectele organizărei polițienești, care sunt măsurile ce ar trebui luate, spre a nu se putea reînoi în oraș asemenea tâlhării. Intr’adever, dacă e posibil ca o bandă armată să jefuiască în oraș, în părțile mărginașe, trebue să fie la mijloc o cauză serioasă, mai serioasă decât prezența d-lui Lascar Catargiu la interne și a d-lui colonel Răsu la prefectura poliției. Mărturisim că nici nu ne așteptam să vedem în ziarele opoziției decât ceea ce am văzut, adică, pe Lupta injurând și insultând tot pe agenții superiori ai poliției căzuți victima devotamentului lor și excesului de zel, pe Voința plângându-se că, în timpul tâlhăriei, Principesa Maria deschidea danțul la balul Cuițel cu d. maior Cocea. Să nu ne fie mirarea prea mare. Sunt obicinuiți radicalii liberali să nu desbrace patima nici o dată, fără să bage de seamă că încetîncet ajung la un discredit complect, amestecând ura în toate cestiunile. Radu Mihaiu a fost un escelent prefect de poliție, din punctul de vedere administrativ. Oare el a putut împedica vre o dată omoruri—nu în părțile mărginașe — dar în centrul Capitalei ? Oare dacă balul de la Palat s’ar fi deschis, spre exemplu, de un colonel colectivist, sadea, Ciungu și Mărunțelu ar fi intrat la călugărie, sau și-ar fi zis că nu se cade să opereze in București ? Paza ar fi fost mai serioasă, ne vor respunde adversarii noștri. Ce glumă! Paza nu era și nici nu putea să fie mai serioasă, căci noi e buba, cum se zice. Despre aceasta trebue să ne îngrijim și asupra acestui rău trebue să atragem atențiunea guvernului. Zi cu zi, încet încet, pe nesimțite Bucureștiul s’a întins într’un chip surprinzător, deschizându-se ulițe fără autorizații, preschimbându-se vastele terenuri rurale în proprietăți urbane. Satele din prejur și cu orașul au ajuns tot una, astfel încât astăzi Capitala noastră în proporție cu Parisul e de 6 ori mai mare! Pe de altă parte la noi un contribuabil plătește de 6 ori mai puțin ca la Paris. De unde rezultă că pentru același număr de metri pătrați ai în București 1 leu, pe când la Paris ai 12. Cu un leu pe metru pătrat e pare posibil sa te îngrijești ca să dai Capitalei, lumină, apă, pavaje, pază bună, salubritate, tot ce se cere în sfârșit? Nu! Și orice om conștiincios va răspunde tot ca noi. Nu ! Trebuie car grabnic de tot să se pue capăt acestei stări de lucruri, căci altmintrerea ceea ce s’a întâmplat mai alaltă-erî se va repeta mâne, poimâne. Știm că primăria Capitalei a elaborat un proiect pentru limitarea orașului, interzicând pe viitor deschiderile de strade fără voie, preschimbarea terenurilor rurale în urbane, etc. etc. Toate amănuntele acestui proiect nu le cunoștem, dar ar fi de dorit ca el să nu rămână în cartoanele Primăriei. Ar fi de dorit ca ministerul de interne să zorească aducerea la îndeplinire a unor măsuri menite să ne dea cât mai curând mijloacele de a procura locuitorilor Capitalei și un traiu mai bun și o pază mai temeinică. Paris, 10 Februarie. Camera a discutat interpelarea asupra închiderii bursei muncei. D. Raynal declară că este cu neputință să o redeschidă, pentru că sindicatele muncei nu observă legea din 1884. Ordinea de zi pură și simplă primită de Dar nu e destul cu atâta. Una guvern se votează cu 372 voturi contra 155, din cauzele răului de care vorbim, poate cea mai hotărîtoare, este lipsa de penitenciare. Căci să nu se uite că cei mai mulți dintre bandiții aceștia sunt evadați din penitenciare. Ei fuseseră odată prinși, deci poliția își făcuse datoria : fuseseră condamnați, deci justiția își făcuse datoria. Dacă Mărunțelu, Sdrelea, Const. Ion și cei l’alți n’ar fi scăpat din temniță, n’am fi avut să deplângem crimele din săptămâna trecută. O dată încarcerați, fie pe timp de 20 de ani, fie pe viață, de ce acești criminali își redobândesc libertatea după un răstimp adesea foarte scurt de petrecere în pușcărie ? Fiindcă n’avem penitenciare din care să nu se poată evada cu ușurință. Penitenciarele noastre sunt pentru criminali un fel de pensioane agreabile, un fel de cluburi de bandiți, unde se mănâncă bine, se doarme bine și se petrece în comun în modul cel mai plăcut. Acolo se joacă cărți, se joacă teatru, se primesc vizite, cadours et toutes sortes de douceurs. Și toate astea pe cheltuiala Statului, așa că încarceratul n’are nevoie să ducă grija zilei de mâne, ca atâți oameni săraci, dar cinstiți. Ni se va spune că aceștia se bucură cel puțin de libertate. Dar desele evadări ne dovedesc că ceilalți se pot bucura de libertate când voiesc. Ei își pot permite din când în când câte o vilegiatură prin codrul verde, după care, dacă sunt reintegrați în pension, nu intră acolo zicându-și : lasciate ogni speranța! Din contra ei reintră cu siguranța de a reeși când vor voi. Cei cari cu toate astea se încăpăținează a sta în pușcărie, o fac se vede fiind-că le place mai bine acolo decât în libertate. Cu un cuvânt pușcăriile noastre nu îngrozesc pe nici un criminal, ceea ce desigur nu e un mijloc pentru a împuțina crimele. Ne unim deci cu confrații noștri de la Indépendance Roumaine cari cer introducerea sistemului celular, care va îngrozi pe criminal și îi va face mai grea evadarea. Astăzi penitenciarele mai au și un alt inconvenient. Ele sunt o școală de demoralizare, de depravare, o școală a crimei și cel care ese din pușcărie, în loc de a eși mai bun, mai pocăit, ese mai rău și mai pervers de cum a intrat. E un fel de Academie a criminalilor, din cari toți ei doctori sau cel puțin licențiați (fară joc de cuvinte). Am auzit ori despre o idee, care ni-se pare fericită. Avem în Marea Neagră, în fața gurilor Dunării, la o distanță destul de mare de țărm, o insulă, insula Șerpilor( nume predestinat!). De ce nu s’ar construi aici un penitenciar model, după sistemul celular, spre a se încarcera cel puțin recidiviști, periculoși și incorigibili ? Socialiști și anarhisti Paris, 10 Februarie. D. Breton, redactor al unui ziar socialist, a fost condamnat la 2 ani închisoare și la o mie de lei amendă pentru că a amenințat pe d. Carnot, dacă nu va iscăli grațiarea lui Vaillant. Berlin, 10 Februarie. Redactorul Brandt al ziarului Socialistul ți tipograful Werner au fost condamnați cel d’întâiu la 4 și al douilea la 5 luni închisoare pentru excitație. Berna, 10 Ianuarie. Consiliul federal a expulzat pe 13 anarhistiți independenți ce ședeau în Zürich, Lisabona, 10 Februarie. Poliția a rupt niște placarde anarhiste afișate în oraș. Regele Milan și radicalii Viena, 10 Februarie. Polii. Corespondenz află din Belgrad că data plecării regelui Milan nu se cunoaște încă. Se crede că nu va pleca până ce situațiunea nu va oferi o garanție de mersul normal al lucrurilor. Limbagiul violent al ziarelor radicale în contra regelui Milan provoacă indignarea părții ne-radicale a populațiunii. Mai multe municipalități ți corporațiuni au intențiunea să trimeată adrese de lealitate. TELEGRAME Bursa muncii Căsătoria civilă în Ungaria Budapesta, 10 Februarie. D. Wekerle a declarat Camerei deputaților că deoarece guvernul are majoritatea menține programul anunțat ,și legea privitoare la căsătorie, a renunța la aceasta ar fi o lașitate politică; guvernul nu-ți va lepăda niciodată principiile. (Aplause vil). Viitoarea ședința va avea loc la 49 Februarie; se va începe discuția lege privitoare la căsătorie. Budapesta, 10 Februarie. O întrunire numeroasă de liberali catolici a adoptat o propunere prin care declară că e de datorie patriotică a se apăra reformele religioase și invită orașele, cercurile politice și corporațiunile să sprijinească liberalismul. Ea se declară gata a provoca o întrunire națională pentru a manifesta în favoarea ideilor liberale. Procesul Omladine, Praga, 10 Februarie. In ședința de azi acuzații deținuți preventiv au declarat că nu vor părăsi sala înainte de a se desființa interzicerea pentru ei de a primi vizite Dumineca. N’au părăsit sala decât după mai multe somațiuni ale președintelui și după consiliul apărătorilor lor. Au făcut în culoare un zgomot mare. Reichstagul austriac Viena, 11 Februarie. Oficial. Reichstagul e convocat pentru 22 Februarie. Conferința sanitară Paris, 10 Februarie. D. Carnot a oferit un prânz membrilor conferinței sanitare. Erau 60 de invitați. --------------------------♦------------------------- Câteva lămuriri Voința Națională a publicat câteva informațiuni privitoare la administrația comunală, despre care ne cere lămuriri. Organul liberal zice că a căpătat informațiunile sale de la un consilier comunal. Noi însă putem asigura pe cei de la Voința că au fost mistificați de acel consilier, care, după câte știm, e și deputat și care n’a avut curagiul să suste, fie în consiliu, fie în Cameră, cele ce a strecurat sub vălul anonimatului în coloanele Voinței. Este neadevărat că impozitele nu acopăr prevederile budgetare. Până în ziua de 29 Ianuarie s’au încasat 1,233,455 lei 72 bani mai mult ca în perioada corespunzătoare din anul trecut. Astfel toate probalitățile sunt nu numai că anul 1893-94 * * « MARȚI 1/13 FEBRUARIE 1894 ANUNCIURI și INSERȚII Linia 80 litere petit pag. IV....................0,40 * -ff* X *5 Reclame...................... III...................2,50 i Jt iVp, j ^ In Paris anunciurile se primesc la Agenția M,m «7 • Havas, 8 Place de la Bourse , JßxtM ,'t — '-’ J Redacția și Administrația >* — 23, STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani va vedea budgetul sau echilibrat, dar încă va da un excedent. Aceasta exclude afirmațiunea că primăria n’are cu ce face față cheltuelilor sale. Dovadă este că anuitățile împrumuturilor s’au plătit uneori chiar anticipat și că până în momentul de față s’au plătit deja aproape toate anuitățile anului curent, adică peste 4 milioane. Toți antreprenorii sunt plătiți afară de cei ce nu s’au prezintat la plată și acestora li s’au făcut chiar invitații d’a se prezintă la plată. Cât pentru cazul cu plata gazului, această plată se face în modul următor: compania de gaz își prezintă socotelile lunare, care niciodată nu se plătesc îndată, ci trec mai intenn prin biurourile serviciului tehnic spre verificare. De aceea intotdeauna s’au făcut aceste plăți cu oarecare întârzieri și redactorii Voinței pot găsi la primărie un tablou indicând pe un period de 9 ani, lună cu lună, când s’au efectuat plățile gazului. Din acest tablou se poate vedea că in anii anteriori și chiar sub guvernul liberal nici odată nu s’au efectuat plățile când s’au prezintat socotelile și chiar adeseori s’au plătit mai târzii ca acum. In ceea ce privește afirmațiunea că nu s’au săvârșit în mod regulat cheltuelile, aceasta este un neadevăr patent. Anul acesta s’au încheiat socotelile pe exercițiul trecut la 30 Septembre și s’au trimis în termenul strict prevăzut de lege la minister, care le a aprobat, și la Curtea de compturi, care este în măsură a se pronunța asupra perfectei regularități a acestor compturi. Vom dovedi însă domnilor liberali, oricând vor voi, că în anul 1888 s’au găsit socotelile neîncheiate pe un period de j ani. Cât pentru afirmațiunea Voinței că scriptele primăriei nu corespund cu casa, dovada neadevărului acestei alegațiuni este lesne de făcut. Domnii de la Voința n’au decât să se prezinte la primărie spre a face în persoană revizuirea casei comunale. --------------------------♦-------------------------ceputul sonială Iată amănuntele pe care ni le aduc depeșile ziarelor vieneze asupra măcelărirei coloanei colonelului Bonnier în apropiere de Timbuctu . La 10 ianuarie, colonelul intrase în Timbuctu ; la 12, dimineața, a întreprins cu o parte a coloanei sale o recunoaștere îmotriva unei tabere a Tuaregilor; avea cunsul pe comandantul Hugueny și întregul stat-major, compania a cincea și un pluton din compania a 11-a După un marș de trei zile, trupa lui Bonnier s-a oprit într’un lagăr la Dongol. Ea a fost surprinsă în somn de Tuaregi, cari au năvălit de o dată din mai multe părți. Căpitanul Nigotte a reușit să fugă, cu o rană la cap, până la un pluton ce fusese lăsat îndărăt, la mai mulți kilometri, aci mai sosiră și câțiva tiraiori fugiți și cu toții se întoarseră la Timbuctu. Trei din tiraiorii fugiți erau greu răniți. Tuaregii au urmărit pe fugari până la Timbuctu, dar n’au cutezat să atace trupele franceze de acolo, ci s’au oprit prin împrejurimile orașului. Afara de Bonnier au mai dispărut opt ofițeri și două sergenți europeni, iar dintre indigeni interpretul, un sergent, 6 caporali și 61 de tiratori; e aproape sigur că n’au fost făcuți prizonieri, ci au fost măcelăriți cu toții. Căpitanul Philippe, rămas comandant la Timbuctu, are 300 de puști și 5 turnuri ; el crede că se va putea susțineână la sosirea coloanei comandantului offre. Consiliul de miniștri a încuviințat trimiterea grabnică a unui batalion de tiratori sudanezi la Timbuctu, pe care Francezii sunt hotărîți a-l păstra cu orice preț. & * Senzația pricinuită la Paris de știrea măcelărirei coloanei lui Bonnier a fost foarte mare. Ziarul Patrie a apărut încadrat in negru; el atacă cu violență pe superiorii lui Bonnier, cari ar fi comandat mișcarea nenorocită spre Dougot. Le Temps scrie : «In interesul politicei noastre africane e necesar a se da un exemplu de putere și energie. Guvernul, a cărui hotărire și tărie e cunoscută, va lua toate măsurile necesare. Opinia publică trebue să primească acest eveniment cu liniște. La înpoliticeî noastre de estensiune coșm ar fi încercat poate a se face din Timbuctu un nou Langson. Din fericire situațiunea e aci cu totul alta. De altfel Ealezilor li s’au întâmplat nenumărate astfel e cazuri, ceea ce poate să ne liniștească». á Afacerea a venit, firește, și în desbaterea Camerei, iață depeșa pe care am primit-o ori în această privință . Paris, 10 Februarie. D. Casimir Perier a dat deslușiri în privința eșecului de la Timbuctu. A declarat Camerei că guvernul dăduse ordine să nu se angajeze nici o expediție militară, fără ca să fie consultat. Aflând despre ocuparea Timbuctului, a telegrafiat, în ziua de 24 ianuarie, guvernorului din Sudan, să trimeată îndărăt în Franța pe colonelul Bonnier, îndată ce circumstanțele o vor permite, a recomandat ca deocamdată să se abțină de la orice agresiune și să se ia măsuri de precauție. Nu trebue să se exagereze importanța acestui incident; guvernul a telegrafiat ca să se trimeata ajutoare și a luat măsuri ca să se trimeată și din Algeria Nu poate fi vorba de evacuarea Timbuctului; aceasta ar fi o imprudență gravă. (Aplause). Guvernul va aviza pentru ca asemenea fapte să nu se mai întâmple și roagă pe Cameră să nu înceapă actualminte vreo discuție. (Aprobări). Incidentul e închis. --------------------------♦------------------------- Convenția ruso-germană (Piiaflr telegrafii) Cuprinsul convenției. Iscălirea ei. Atitudinea Bavariei. Berlin, 10 Februarie. Trăctatul de comerciu ruso-german conține 21 articole, care stabilesc tratamentul națiunii celei mai favorizate. Relațiunile comerciale reciproce nu vor fi împedicate de nici o interzicere atât la import, cât și la export sau la liberul transit. S’a convenit ca, în caz de impozite interioare sau de supra-taxe stabilite de una din părțile contractante, asupra unor obiecte ce sunt cuprinse în tarif, ceal’altă parte va putea stabili taxe analoage, încărcările corăbiilor și transporturile pe căile ferate se bucură de tratamentul național. Tractatul este încheiat pe zece ani. Va trebui să fie denunțat cu 12 luni înainte. Un protocol final micșorează taxele de intrare pe uscat în felul taxelor pe marea Baltică și interzice orice favoare pe mare. Tractatul stabilește pentru plata taxelor că 1000 mărci în aur echivalează cu 308 ruble în aur. Tractatul va intra în vigoare la 20 Martie sau mai curând, dacă se va putea, și va expira la 31 Decembrie 1903. Berlin, 10 Februarie. Tractatul comercial ruso-german a fost iscălit azi la 12. Berlin, 11 Februarie. Die Post respunde unui ziar din Hamburg, care a pretins că Bavaria face o politică de obstrucțiune în ceea ce privește tractatul ruso-german. Această știre este cu totul neîntemeiată. A fost vorba numai de un schimb de opiniuni între Bavaria și Prusia în privința unor observațiuni ce a făcut deja de mult Bavaria în contra tarifelor mobile prusiane asupra grânelor și făinăriilor. CONFERINȚELE ATENEULUI Principiul de naționalitate Aseară, Duminecă, ne-a fost dat să auzim la tribuna Ateneului și glasul unui expatriat Ardelean. . Inteligentul și simpaticul luptător naționalist Aurel C. Popovici s’a prezintat aseară ca conferențiar pentru întâia oară înaintea publicului bucureștean și putem constata de la început succesul deplin al conferenței pe cât de erudite pe atât de clare. Sala Ateneului gemea de o lume aleasă, care în nenumărate rânduri a acoperit cu aplausele sale cuvintele calde ale oratorului. Conferențiarul, după ce -și precizează, în câteva cuvinte, prezența sa în frumoasa Românie, începe prin a constata că principiile umanitare proclamate în secolul trecut se desvoltă neîncetat. După faza libertății și egalității individuale urmează faza aplicării acestor principii la grupurile sociale: confesiuni, națonalități și alte individualități sociale. Cu toate acestea principiul de naționalitate nu s’a afirmat decât în urma reacțiunii Germanilor — sub Frideric II _ nn contra influențelor culturale franceze, precum și în urma sistemului de germanizare al lui Iosif II al Austriei și a insurecțiunii polone de la 1830 în contra dominațiunei rusești. D. Popovici, după ce arată deosebitele păreri in definițiunea naționalității, con-