Timpul, iunie 1894 (nr. 119-141)

1894-06-01 / nr. 119

\ 4 * ( •V ANUL AL ȘASE­SPRE­ZECELEA. — No. 119 E­DIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an............................40 lei „ pe 6 luni................................20 lei „ pe 3 luni................................10 lei Pentru străinătate, un an........................50 lei Redacția și Administrația — 23.STRADA DO­AMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani Teoria colectivistă în CESTIUNEA NAȚIONALA Faptul că un număr însemnat de studenți a fost­­ să ureze bună venire Majestăței Sale Regelui a neliniștit sufletele liberalilor, cari pe de o parte acuză guvernul de a încuraja o mișcare iredentistă, iar pe de alta învinovățesc pe stu­denți că ar fi ajuns unelta poli­ției. Cu acest prilej Voința Națio­nală face o declarație foarte pre­țioasă și pe care e bine să o re­producem întocmai : «Noi —zice organul liberal—în cestiunea națională, ne-am măr­ginit a protesta contra persecuțiu­­nilor și fără­de­legilor ungurești!» Ciudat ideal, ciudată teorie în­­tr’o cestiune națională, din partea unui ziar al opoziției, înțelegem ca strigătele:« Trăiască Împăratul Daciei» să neliniștească pe cei de la guvern, să nemulțu­mească presa conservatoare care s’ar putea teme că un entuziasm prea cald din partea tinerimei, atunci când salută pe Rege cu asemenea cuvinte, poate da naștere la complicații externe, la cerere de explicațiuni! Dar tu, ziar de opoziție, tu care voiește să ajungi stăpân chiar în Liga culturală, să te scandalizezi și să strigi: «Ajunge ! Prea mergeți departe, guvernul e complice cu voi . Adică cum ? Pentru liberalii de la Voința toată menirea mișcărei patriotice constă într’o rece pro­testare contra persecuțiunilor un­gurești ? Dacă mâine s’ar liniști lu­crurile, s’ar potoli persecuțiunile în Transilvania, s’ar stinge focul liberalilor și cestiunea națională n’ar mai exista, aspirațiuni n’ar mai fi pentru ei ? D. Dimitrie Sturdza, ministru fiind la externe, n’ar vorbi mai domol! Atitudinea Voinței în cestiunea aceasta este odioasă, este nepatrio­tică. Chiar dacă, Rege și guvern, ar privi cu ochi buni o mișcare ire­dentistă a studenților, e ceva odios ca tu, ziarist român, să denunți o asemenea complicitate. Dacă, spre exemplu, guvernul francez ar încuraja vre-o mișcare națională în Alsacia și dacă un ziarist francez ar îndrăsni să acuze ministerul pentru că privește cu cu bucurie manifestațiunile în fa­voarea provinciilor subjugate, pen­tru că le ațâță, nu s’ar găsi un om în întreaga țară care să nu veștejască lipsa de patriotism a zia­ristului. Nu mai puțin curioasă este a­­cuzațiunea ce Voința aduce stu­denților că ar fi călătorit pe so­coteala prefectului de poliție. In ajun Voința critica pe d. mi­nistru Take Ionescu pentru că a refuzat studenților bilete de liber percurs , a doua zi critică pe co­lonelul Răsu­ pentru că a acordat asemenea bilete. Frumoasă logică . Critica n’ar fi nimic dacă acu­­zațiunea n’ar merge și mai departe. Voința spune că în capul mani­festației era prefectul poliției, adică d. colonel Răsu­ comanda o es­­coadă de manifestanți. Corespondentul vre-unui ziar un­guresc venit la Pitești n’ar fi găsit mijlocul să descrie în mod mai răutăcios priveliștea manifestației făcută Regelui de tinerimea uni­versitară. Și voiți, d-lor liberali, să nu sim­țim pentru d-v. desgustul cel mai mare când vedem la ce se reduc în tabăra colectivistă toate protes­tările d-v. patriotice ? Voiți să nu vă acuzăm în cestiunea Basarabiei când auzim limbagiul ce țineți as­tăzi în cestiunea Transilvaniei ? Trebue să vă lipsească cu de­­săvărșire sfântul sentiment al pa­triotismului spre a avea cutezanța să exploatați cestiunea manifesta­țiilor de la Pitești în folosul inte­resului colectivității, din care faceți parte. Voiți să semănați furtună, dar nu veți culege de­cât dispreț. Adevărate de ar fi fost acuzările ce aduceți guvernului, eraui datori să le ascundeți, dacă în pepturile d­ v. ar bate alt­ceva de­cât mica inimă colectivistă. --------------------------♦-------------------------­ TELEGRAME Rezolvarea crizei din Ungaria Budapesta. 11 iunie. Nouii miniștrii Andrassy și Epetvoes au depus azi jurământ. Monitorul va publica mâne 11 scrisori autografe ale împăratului relative la numirea miniștrilor. împăratul a plecat la 8.30 seara la Viena. Budapesteid Correspondenz anunță că co­­mitele Francisc Esterhazy, baronul Sigmund Uechtritz și d. Josef de Zubber, fost guver­nator, au fost numiți membri ai Camerei magnaților. Criza ministerială din Italia Roma, 11 Iunie. D. Brin a conferit ani dimineață cu re­gele și după amiaza cu d. Crispi, acesta continuă negocierile sale. Nimic nu e încă definitiv. Desmințire Viena, 11 Iunie. Wiener Allgemeine Zeitung este auto­rizat din sorginte competentv să desmintă știrea răspândită în cercurile financiare des­pre intențiunea d-lui de Kalnoky de a -și da demisiunea. Foaia adaugă că guvernul unguresc recunoaște realitatea atitudine­ d-luî de Kalnoky în timpul crizei. Tratatul anglo-congolez și Franța Paris, 11 iunie. Lordul Duffe­in a conferit după amiaza în timp de un ceas cu d. Hanotaux în pri­vința tratatului anglo-congolez. Se asigură că ambasadorul ar fi cerut o expunere în scris a reclamațiunilor Franței. Londra, 11 iunie. Sir Grey a declarat la Camera comunelor că Anglia este gata să discute motivele pro­testării franceze și a cerceta din nou îm­preună cu Franța toate chestiunile pendinte intre ambele State, pentru a le regula în­­tr-un mod satisfăcător. Guvernul englez a respuns la nota guvernului francez relativă a Congo. Semne de prietenie ruso-franceză Paris. 11 Iunie. D. de Mohrenheim a remis după amiază la palatul industrial doamnei Carnot cartea Cronstadt-Tulow oferită de doamnele ruse. D. Carnot a zis d-lui de Mohrenheim că este foarte mișcat de manifestația doamnelor ruse și de simpatia dintre inimele ambelor popoare. Din Camera belgiană Bruxel, 11 iunie. Cariera. D. Janson a cerut să interpeleze în privința Congului. (Strigăte la dreapta , după budget). D. Janson a stăruit în cererea sa și d­e­­clară că stânga se va retrage din Cameră, după ședința de mâine. Camera hotărăște cu 67 voturi contra 51 de a începe imediat discuția taxelor de in­trare. D. Saintelette citește, în numele stângii, o declarațiune in care era zis că membrii stângii nu vor mai lua parte la ședințe după 12 Iunie. B. Fron din extrema stângă aderează la această declarațiune. D' Woeste din dreapta o combate. Ministrul de interne declară că Camera va continua să fie ședințe cu toată hotărî­­rea stângii. Noul turburări în Creta ,Londra, 11 Iunie. Agenția Reuter află din Syra că turbură­­rile grave sporesc în insula Creta. La Mo­­d­os, sub-pref­ectul a interzis o adunare de protestare în contra ümpozitului funciar și a arestat pe preot. Mulțimea a amenințat să dea foc cazărmei gendarmilor, unde s’a refugiat sub-prefectul. Cu toată interdicția guvernatorului, adunarea a avut loc­ întruniri disolvate Viena, 11 iunie. O întrunire de 500 anarh­iști a fost di­­solvată din cauza atacurilor violente ce s’au rostit în contra Statului și autorităților. S’au făcut patru arestări. Un meeting a fost de asemenea disolvat din cauza criticilor ministrului justiției și a discursurilor de întăritare. Emigranți opriți Cetinie. 11 Iunie Mai multe­ familii muntenegrene care voiau să emigreze în Serbia au fost respinse de autoritățile sârbești de la graniță. D. de Szoegyeny la Hamburg Berlin, 11 iunie Ambasadorul Austro-Ungariei, d. de Szoe­­gyeny, s’a dus la Hamburg ca să viziteze familia sa la Wyk; după întoarcerea sa, va prezintă scrisorile sale de acreditare pe lângă orașele hanseatice. Deputații socialiști italieni Roma, 11 iunie. Contrarii svonului ce a circulat, depu­­tații socialiști au respins în mod negativ comitetului central socialist, care i-a în­trebat dacă nu cred oportun de a-șî depune mandatele, pentru a permite alegerea con­damnaților din Palermo, cari nu sunt de­putați. Deputații socialiști actuali vor păstra man­datele lor. -----------------------—--------------------------­ Bâtăială de trântori Nicăerî nu se abuzează de cuvântul «criză» ca la noi , mai ales adversarii noștri liberali, fără a mai vorbi de ziarele care fac tot ce pot pentru a’și mări ti­­ragiul, întrebuințează acest cuvânt atât de des în­cât a devenit un fel de clișeu. Când e vorba de aplicarea unei legi, îndată auzi zgomote de criză, este de ocupat o funcțiune mai înaltă in magis­tratură sau administrațiune, iar e criză; se discută vr’o măsura mai importantă în consiliul de miniștri, ziarele colectiviste anunță a doua zi că e criză. De acolo începe progresiunea obicinuită, la înce­put se vorbește de o criză latentă, în urmă criza e deschisă, în fine este acută. Acest fenomen se reproduce aproape în fie­care lună în presa opozițiunei. Cu toate acestea, guvernul e teafor, sănătos și merge înainte pe calea reformelor. Ceea­ ce pare curios este faptul că un regim care, de la 1888 încoace, a­ mers din criză în criză, a făcut atâtea lucruri bune pentru țară, pe când regimul co­lectivist, care se concentra numai în vo­ința lui Ion C. Bratianu, n a putut face de­cât foarte puțin și în urmă a căzut în putreziciune, măturat de o suflare pu­ternică a opiniunei publice. Intr’adevĕr, pe timpul de tristă memorie al colecti­­­vităței, crizele guvernamentale se rezumau în suporuri momentane ale vizirului, care de­odată pleca la Florica, de unde par­tizanii săi îl readuceau, după ce se po­­cuiau și sărutau poalele profetului. Noi conservatorii nu practicăm sistemul feti­șismului ; n’avem nici oracole la care să ne închinăm cu ochii închiși, nici auguri cari să ne restălmăcească voința oraco­­lilor. N’avem șef cu apucături dictatoriale, nici partizani fără discernământ care ies și intră în minister din porunca stăpânului. Nu suntem o asociațiune de interese, ci un partid ce se călăuzește de idei, cu un program bine stabilit pe care îl dis­cutăm atât când se votează în Parlament cât și atunci când e vorba de a’l aplica. Miniștrii noștri nu sunt niște automați cari se conduc de ițele ținute de o mână invizibilă ; sistemul constituțional și par­lamentar nu este în ochii noștri o ficțiune, o mască cu care să acoperim absolutis­mul unei coterii, ci o formă de guver­nământ care cere imperios discuțiune și lumină. Disciplina de partid nu merge la noi până la înăbușirea ori­cărei opi­­niuni individuale; acest sistem poate prezenta unele m­ajunsuri momentane, el poate da adversarilor arme în contra noastră, dar este conform cu spiritul ce trebue să predomine în organizațiunea unui Stat cu instituțiuni liberale. Ceea ce adversarii voiesc să arate țarei ca fiind o criză, este frământarea firească și bine-făcătoare a unei munci fără preget pentru binele obștesc. Dovada că este așa o dau faptele netăgăduite pe care țara întreagă le vede, cu toate clamurile și bârfelile unei opozițiuni fără program și fără idei. De aceea nici nu ne-am dat osten­eala de a respunde la toate născocirile pe care le vedem figurând zilnic în presa opozantă, în privința pretinselor desbinări și crize care s’ar manifesta în sînul gu­vernului conservator. Faptele vor respunde cu elocința lor irezistibilă, precum au respuns și până acum. Naște însă o întrebare la care am dori să dobândim un respuns din partea o­­pozițiunei. Noi muncim și ne frământăm pentru a guverna cât se poate mai bine în fo­losul țărei, ce fac însă adversarii noștri pentru a dovedi că ei sunt mai destoinici a guverna de­cât noi ? Este oare destul pentru un partid, ce pretinde a fi un factor constituțional, de a sta la pândă pentru a se folosi de greutățile eventuale prin care poate trece partidul advers, care este la cârmă ? TVT. _ 1 __ 1 _ „ C. „ 1N­­CSLC Ci Ucirc Ucu­Ul UC d­­anaua în fața țarei și pe tărîmul afirmativ, în loc de a face o politică de cafenea și de intrigă care nu poate de­cât să-l discrediteze cu desăvârșire ? Până acum nu vedem din partea ad­versarilor noștri nici măcar un început de organizare în acest sens. Ei se mulțumesc a umplea coloanele ziarelor cu născociri culese de la Capșa sau Fialkovski, se frământă de luni întregi pentru a forma o coalițiune în contra gu­vernului conservator, dar din toate aceste frământări nu reese alt scop de­cât acela de a distruge. In politică însă nu se distruge de­cât pentru a reedifica; chiar anarh­iștii pretind că distrug numai spre a sili societatea să se reedifice pe alte legi. Un partid care nu -și așteaptă succesul de­cât de la greșe­lile adversarilor, este osândit mai dinainte. Noi ne frământăm ca roiul de albine, adversarii noștri să frământă însă ca trântorii cari nu știu de­cât să bâtăe și să muște fără a produce nimic. —----------------------♦-----------------------­ (Prin fir teligrafie) Asasinat ori moarte subită ?—Procla­marea noului Sultan.—Temere de tulburări. Londra, 11 Iunie. Știrile primite de cercurile financiare anunță că Sultanul Marocului a fost a­­­­sasinat. «Agenția Reuten află din Tanger că Sultanul a murit în mod subit la 7 Iunie la Todea, între Maroc și Casablanca. E temere de tulburări la Fez. Autoritățile din Tanger au luat măsuri pentru menținerea ordinei în oraș. Armata și miniștrii au proclamat Sul­tan pe Mulet Abdenel Az, fiul Sulta­nului . Liniștea domnește în lagărul imperial și la Casablanca. Madrid, 11 iunie. Se așteaptă tulburări grave la Maroc, mai cu seamă în jurul centrelor spaniole Ceuta și Melilla. ----------------------—4----------------------—■ * MERGURI 1/13 IUNIE 1894 ANUNCIURI Și INSERȚII . Linia 30 litere petit pag. IV ..... . 0,40 Reclame....................... III ................2,50 .......................... .I...................... Pr­im Paris anunciurile se primesc, la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani FRANCEZII DESPRE BULGARI — O reprimire istorică — Ultimele evenimente petrecute în Bul­garia au dat de vorbă tuturor oamenilor politici din Europa. Retragerea, nepre­­vazută, a lui J Stambuld­f, încercarea lui de a sili mâna prințului, printr-o mani­festație populară, de a­­ rechema la pu­tere și tenacitatea opoziției de până eri, dau afacerilor din Bulgaria o importanță neobicinuită. Pretutindeni se discută cauzele retra­gerea celui mai autoritar ministru care s’a vâzut vre­odată în Orient. Unii o atri­­bue Rusiei, alții ,prințului Coburg și alții in fine unei violente mișcări populare. In special ziarele franceze dau zilnic coloane întregi despre situația din Bul­garia și, cu atașamentul lor cunoscut pentru Rusia, înlătură tot ce ar putea să se exploateze în contra acestui Stat și reduc totul la cauze interne. Și, pentru a dovedi că desnodământul diamei pe care au jucat-o Bulgarii din ziua când au scuturat jugul Rusiei, era fatal să fie cel de deunăzi, presa franceză recapitulează punctele principale din istoria contimporană a tînârului principal și le prezintă intr’o lumină foarte puțin cu­noscută pentru cei nepreveniți. Așa, P Eu­rope scrie în chipul următor istoria nouă a Bulgariei: Se știe că, când cu constituția nouei Bulgarii, poporul s-a arătat cu totul li­beral. Toate alegerile de la începutul dom­niei principelui de Battemberg au confir­mat această părere. Contra 130 deputați liberali—din 160— nu era de­cât un slab partid de conser­vatori cari voiau să înlocuiască constitu­ția de la Tîrnova cu alta, restrângând autoritatea poporului. In afară de aceste doua partide, con­tinuă P Europe, erau trei oameni cari for­­mau camarila prințului Alexandru și cari juraseră să se susțină unul pe altul la putere. Eștii din partidul conservator, d-nii Stoiloff, Nacevici și Grecoff treceau drept șefi ai acestui partid fără să se lase a fi absorbiți de el. Acest trio își asigurase favoarea prințului Alexandru, asupra că­ruia S. Stoiloff avea mare influență. Gra­ție acestei influențe, se crea pentru Stoi­loff o un loc de «șef al cancelariei prin­țului» care -i permise să asiste la toate consiliile de miniștri.. Nacevici era însărcinat cu presa și mal 3.Î6S cu press­ străină. Fosrte neîndurat către adversari, dar foarte muncitor, se puse in relații cu mai toată presa străină și chiar azi cele mai multe in­formațiuni relative la Bulgaria pornesc din oficina sa. Cât despre d. Grecoff, foarte leneș, băga un buzunar pur și simplu banii pe care­­ i-i dedea Hadgienoff, bancherul triumvi­ratului, și de care Statul îl despăgubea cu vîrf și îndesat. Dacă, din întâmplare, prin­țul Alexandru băga de seamă și își ma­nifesta naiva-i mirare că casa lui Hadgie­noff se umplea pe când a orașului Sofia se golea. ’I se făcea un mic curs de eco­nomie politică, ceea ce’l liniștea cu de­­săvîrșire. Toate crizele prin care a trecut Bul­garia în timpul domniei lui Alexandru I­ iI au fost opera acestui triumvirat, care­­ și-a păstrat puterea ocultă până azi și care a resturnat pe Stambuloff cum resturnase, înaintea lui, pe cei­l­alți miniștri. Stambuloff, adaogă conștiinciosul cores­pondent al ziarului PEurope, acest aven­turier căruia nu’i se cunoaște nici data nici locul naștere­, nu valorează mare lu­cru , dar triumviratul Stoiloff înseamnă și mai puțin. Intriganții aceștia împinseră pe princi­pele Battemberg să suspende constituția de la Tîrnova și să proclame starea de asediu, atribuindu-și puterea­ dictatorială pe șapte ani. Această dicta­ură a durat mai puțin de­cât a lui Stambuloff și prințul fu silit să se împace cu liberalii pentru a combate influența rusă. Primul cabinet de coaliție provoacă o sciziune în partidul liberal. Un grup, având de șef pe Karavelol­, impută lui Zankoff că a trădat programul liberal fiindcă ad­mitea o revizuire a Constituției de la Tir­­nova. Grupul acesta, care se întitula «partid radicali,se coaliza cu o altă frac­țiune mai moderată, condusă de d. Stam­buloff, și forma o majoritate din care e și un cabinet Karaveloil. Triumvirii țineau­, înainte de toate, să facă cu neput­nță un minister prezidat de d. Zancoff, care, personal, se bucura de o mare popularitate și era ast­fel cel mai de temut adversar al d-lui Stoiloff. Deci susținură și el pe d. Karaveloff. Aceasta era situația partidelor, zice­a Europe, când abdică prințul. La plecare, prințul de Battemberg institui un consiliu de regență, care să -l înlocuiască, consiliu compus din d-nii Stambuloff, Karavelof­ și Jinkoff, asistați de un minister. In re­gență și în minister erau reprezentate toate partidele afară de cel liberal. Pri­mul act al lui Stambuloff a fost să scape de colaboratorii săi. Mai întâiu se alia cu o fracțiune și mai înaintată a partidului radical, al cărei șef era d. Radoslavoff, ca să restoarne pe Karavelotl. Apoi se alia mai strîns cu conservatorii și cu triumvirii ca să suprime pe Radoslavoff. Mai târziu se certa și cu aceștia așa încât râmase singur cu partizanii sâi personali. Toate aceste manopere însă au gră­mădit asupra capului sau multe și adânci­uri care­­ au doborît în fine. Iată amănunte care nu trebue să scape din vedere celui care vrea să judece si­tuația actuală din Bulgaria, zice sfârșind corespondentul ziarului francez. --------------------------♦-------------------------­ Politica franceză în Africa Tratatele încheiate între guvernul bri­tanic și suveranul statului independent Congo, de o parte, și de altă parte între Anglia și Italia, tratate care ating drep­turile și interesele Franței, au dat loc la o importantă interpelare în Camera franceză. Este regretabil, a zis interpelatorul d' Etienne, că ne preocupăm în mod excluziv în Franța de chestiunile interne. Alte puteri profită cu o neobosită în­­drăsneală de inacțiunea nostră. De mai bine de un veac urmăresc în contra noastră această politică. Franța, putere cu influență în Africa, întîlnește acum pe Anglia pretutindeni, la Siera­ Leone, unde ajută pe Samory, unde luptă contra coloniilor noastre de

Next