Timpul, iunie 1894 (nr. 119-141)
1894-06-01 / nr. 119
\ 4 * ( •V ANUL AL ȘASESPREZECELEA. — No. 119 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an............................40 lei „ pe 6 luni................................20 lei „ pe 3 luni................................10 lei Pentru străinătate, un an........................50 lei Redacția și Administrația — 23.STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani Teoria colectivistă în CESTIUNEA NAȚIONALA Faptul că un număr însemnat de studenți a fost să ureze bună venire Majestăței Sale Regelui a neliniștit sufletele liberalilor, cari pe de o parte acuză guvernul de a încuraja o mișcare iredentistă, iar pe de alta învinovățesc pe studenți că ar fi ajuns unelta poliției. Cu acest prilej Voința Națională face o declarație foarte prețioasă și pe care e bine să o reproducem întocmai : «Noi —zice organul liberal—în cestiunea națională, ne-am mărginit a protesta contra persecuțiunilor și fărădelegilor ungurești!» Ciudat ideal, ciudată teorie într’o cestiune națională, din partea unui ziar al opoziției, înțelegem ca strigătele:« Trăiască Împăratul Daciei» să neliniștească pe cei de la guvern, să nemulțumească presa conservatoare care s’ar putea teme că un entuziasm prea cald din partea tinerimei, atunci când salută pe Rege cu asemenea cuvinte, poate da naștere la complicații externe, la cerere de explicațiuni! Dar tu, ziar de opoziție, tu care voiește să ajungi stăpân chiar în Liga culturală, să te scandalizezi și să strigi: «Ajunge ! Prea mergeți departe, guvernul e complice cu voi . Adică cum ? Pentru liberalii de la Voința toată menirea mișcărei patriotice constă într’o rece protestare contra persecuțiunilor ungurești ? Dacă mâine s’ar liniști lucrurile, s’ar potoli persecuțiunile în Transilvania, s’ar stinge focul liberalilor și cestiunea națională n’ar mai exista, aspirațiuni n’ar mai fi pentru ei ? D. Dimitrie Sturdza, ministru fiind la externe, n’ar vorbi mai domol! Atitudinea Voinței în cestiunea aceasta este odioasă, este nepatriotică. Chiar dacă, Rege și guvern, ar privi cu ochi buni o mișcare iredentistă a studenților, e ceva odios ca tu, ziarist român, să denunți o asemenea complicitate. Dacă, spre exemplu, guvernul francez ar încuraja vre-o mișcare națională în Alsacia și dacă un ziarist francez ar îndrăsni să acuze ministerul pentru că privește cu cu bucurie manifestațiunile în favoarea provinciilor subjugate, pentru că le ațâță, nu s’ar găsi un om în întreaga țară care să nu veștejască lipsa de patriotism a ziaristului. Nu mai puțin curioasă este acuzațiunea ce Voința aduce studenților că ar fi călătorit pe socoteala prefectului de poliție. In ajun Voința critica pe d. ministru Take Ionescu pentru că a refuzat studenților bilete de liber percurs , a doua zi critică pe colonelul Răsu pentru că a acordat asemenea bilete. Frumoasă logică . Critica n’ar fi nimic dacă acuzațiunea n’ar merge și mai departe. Voința spune că în capul manifestației era prefectul poliției, adică d. colonel Răsu comanda o escoadă de manifestanți. Corespondentul vre-unui ziar unguresc venit la Pitești n’ar fi găsit mijlocul să descrie în mod mai răutăcios priveliștea manifestației făcută Regelui de tinerimea universitară. Și voiți, d-lor liberali, să nu simțim pentru d-v. desgustul cel mai mare când vedem la ce se reduc în tabăra colectivistă toate protestările d-v. patriotice ? Voiți să nu vă acuzăm în cestiunea Basarabiei când auzim limbagiul ce țineți astăzi în cestiunea Transilvaniei ? Trebue să vă lipsească cu desăvărșire sfântul sentiment al patriotismului spre a avea cutezanța să exploatați cestiunea manifestațiilor de la Pitești în folosul interesului colectivității, din care faceți parte. Voiți să semănați furtună, dar nu veți culege decât dispreț. Adevărate de ar fi fost acuzările ce aduceți guvernului, eraui datori să le ascundeți, dacă în pepturile d v. ar bate altceva decât mica inimă colectivistă. --------------------------♦------------------------- TELEGRAME Rezolvarea crizei din Ungaria Budapesta. 11 iunie. Nouii miniștrii Andrassy și Epetvoes au depus azi jurământ. Monitorul va publica mâne 11 scrisori autografe ale împăratului relative la numirea miniștrilor. împăratul a plecat la 8.30 seara la Viena. Budapesteid Correspondenz anunță că comitele Francisc Esterhazy, baronul Sigmund Uechtritz și d. Josef de Zubber, fost guvernator, au fost numiți membri ai Camerei magnaților. Criza ministerială din Italia Roma, 11 Iunie. D. Brin a conferit ani dimineață cu regele și după amiaza cu d. Crispi, acesta continuă negocierile sale. Nimic nu e încă definitiv. Desmințire Viena, 11 Iunie. Wiener Allgemeine Zeitung este autorizat din sorginte competentv să desmintă știrea răspândită în cercurile financiare despre intențiunea d-lui de Kalnoky de a -și da demisiunea. Foaia adaugă că guvernul unguresc recunoaște realitatea atitudine d-luî de Kalnoky în timpul crizei. Tratatul anglo-congolez și Franța Paris, 11 iunie. Lordul Duffein a conferit după amiaza în timp de un ceas cu d. Hanotaux în privința tratatului anglo-congolez. Se asigură că ambasadorul ar fi cerut o expunere în scris a reclamațiunilor Franței. Londra, 11 iunie. Sir Grey a declarat la Camera comunelor că Anglia este gata să discute motivele protestării franceze și a cerceta din nou împreună cu Franța toate chestiunile pendinte intre ambele State, pentru a le regula într-un mod satisfăcător. Guvernul englez a respuns la nota guvernului francez relativă a Congo. Semne de prietenie ruso-franceză Paris. 11 Iunie. D. de Mohrenheim a remis după amiază la palatul industrial doamnei Carnot cartea Cronstadt-Tulow oferită de doamnele ruse. D. Carnot a zis d-lui de Mohrenheim că este foarte mișcat de manifestația doamnelor ruse și de simpatia dintre inimele ambelor popoare. Din Camera belgiană Bruxel, 11 iunie. Cariera. D. Janson a cerut să interpeleze în privința Congului. (Strigăte la dreapta , după budget). D. Janson a stăruit în cererea sa și declară că stânga se va retrage din Cameră, după ședința de mâine. Camera hotărăște cu 67 voturi contra 51 de a începe imediat discuția taxelor de intrare. D. Saintelette citește, în numele stângii, o declarațiune in care era zis că membrii stângii nu vor mai lua parte la ședințe după 12 Iunie. B. Fron din extrema stângă aderează la această declarațiune. D' Woeste din dreapta o combate. Ministrul de interne declară că Camera va continua să fie ședințe cu toată hotărîrea stângii. Noul turburări în Creta ,Londra, 11 Iunie. Agenția Reuter află din Syra că turburările grave sporesc în insula Creta. La Modos, sub-prefectul a interzis o adunare de protestare în contra ümpozitului funciar și a arestat pe preot. Mulțimea a amenințat să dea foc cazărmei gendarmilor, unde s’a refugiat sub-prefectul. Cu toată interdicția guvernatorului, adunarea a avut loc întruniri disolvate Viena, 11 iunie. O întrunire de 500 anarhiști a fost disolvată din cauza atacurilor violente ce s’au rostit în contra Statului și autorităților. S’au făcut patru arestări. Un meeting a fost de asemenea disolvat din cauza criticilor ministrului justiției și a discursurilor de întăritare. Emigranți opriți Cetinie. 11 Iunie Mai multe familii muntenegrene care voiau să emigreze în Serbia au fost respinse de autoritățile sârbești de la graniță. D. de Szoegyeny la Hamburg Berlin, 11 iunie Ambasadorul Austro-Ungariei, d. de Szoegyeny, s’a dus la Hamburg ca să viziteze familia sa la Wyk; după întoarcerea sa, va prezintă scrisorile sale de acreditare pe lângă orașele hanseatice. Deputații socialiști italieni Roma, 11 iunie. Contrarii svonului ce a circulat, deputații socialiști au respins în mod negativ comitetului central socialist, care i-a întrebat dacă nu cred oportun de a-șî depune mandatele, pentru a permite alegerea condamnaților din Palermo, cari nu sunt deputați. Deputații socialiști actuali vor păstra mandatele lor. -----------------------—-------------------------- Bâtăială de trântori Nicăerî nu se abuzează de cuvântul «criză» ca la noi , mai ales adversarii noștri liberali, fără a mai vorbi de ziarele care fac tot ce pot pentru a’și mări tiragiul, întrebuințează acest cuvânt atât de des încât a devenit un fel de clișeu. Când e vorba de aplicarea unei legi, îndată auzi zgomote de criză, este de ocupat o funcțiune mai înaltă in magistratură sau administrațiune, iar e criză; se discută vr’o măsura mai importantă în consiliul de miniștri, ziarele colectiviste anunță a doua zi că e criză. De acolo începe progresiunea obicinuită, la început se vorbește de o criză latentă, în urmă criza e deschisă, în fine este acută. Acest fenomen se reproduce aproape în fiecare lună în presa opozițiunei. Cu toate acestea, guvernul e teafor, sănătos și merge înainte pe calea reformelor. Ceea ce pare curios este faptul că un regim care, de la 1888 încoace, a mers din criză în criză, a făcut atâtea lucruri bune pentru țară, pe când regimul colectivist, care se concentra numai în voința lui Ion C. Bratianu, n a putut face decât foarte puțin și în urmă a căzut în putreziciune, măturat de o suflare puternică a opiniunei publice. Intr’adevĕr, pe timpul de tristă memorie al colectivităței, crizele guvernamentale se rezumau în suporuri momentane ale vizirului, care deodată pleca la Florica, de unde partizanii săi îl readuceau, după ce se pocuiau și sărutau poalele profetului. Noi conservatorii nu practicăm sistemul fetișismului ; n’avem nici oracole la care să ne închinăm cu ochii închiși, nici auguri cari să ne restălmăcească voința oracolilor. N’avem șef cu apucături dictatoriale, nici partizani fără discernământ care ies și intră în minister din porunca stăpânului. Nu suntem o asociațiune de interese, ci un partid ce se călăuzește de idei, cu un program bine stabilit pe care îl discutăm atât când se votează în Parlament cât și atunci când e vorba de a’l aplica. Miniștrii noștri nu sunt niște automați cari se conduc de ițele ținute de o mână invizibilă ; sistemul constituțional și parlamentar nu este în ochii noștri o ficțiune, o mască cu care să acoperim absolutismul unei coterii, ci o formă de guvernământ care cere imperios discuțiune și lumină. Disciplina de partid nu merge la noi până la înăbușirea oricărei opiniuni individuale; acest sistem poate prezenta unele majunsuri momentane, el poate da adversarilor arme în contra noastră, dar este conform cu spiritul ce trebue să predomine în organizațiunea unui Stat cu instituțiuni liberale. Ceea ce adversarii voiesc să arate țarei ca fiind o criză, este frământarea firească și bine-făcătoare a unei munci fără preget pentru binele obștesc. Dovada că este așa o dau faptele netăgăduite pe care țara întreagă le vede, cu toate clamurile și bârfelile unei opozițiuni fără program și fără idei. De aceea nici nu ne-am dat osteneala de a respunde la toate născocirile pe care le vedem figurând zilnic în presa opozantă, în privința pretinselor desbinări și crize care s’ar manifesta în sînul guvernului conservator. Faptele vor respunde cu elocința lor irezistibilă, precum au respuns și până acum. Naște însă o întrebare la care am dori să dobândim un respuns din partea opozițiunei. Noi muncim și ne frământăm pentru a guverna cât se poate mai bine în folosul țărei, ce fac însă adversarii noștri pentru a dovedi că ei sunt mai destoinici a guverna decât noi ? Este oare destul pentru un partid, ce pretinde a fi un factor constituțional, de a sta la pândă pentru a se folosi de greutățile eventuale prin care poate trece partidul advers, care este la cârmă ? TVT. _ 1 __ 1 _ „ C. „ 1NCSLC Ci Ucirc UcuUl UC danaua în fața țarei și pe tărîmul afirmativ, în loc de a face o politică de cafenea și de intrigă care nu poate decât să-l discrediteze cu desăvârșire ? Până acum nu vedem din partea adversarilor noștri nici măcar un început de organizare în acest sens. Ei se mulțumesc a umplea coloanele ziarelor cu născociri culese de la Capșa sau Fialkovski, se frământă de luni întregi pentru a forma o coalițiune în contra guvernului conservator, dar din toate aceste frământări nu reese alt scop decât acela de a distruge. In politică însă nu se distruge decât pentru a reedifica; chiar anarhiștii pretind că distrug numai spre a sili societatea să se reedifice pe alte legi. Un partid care nu -și așteaptă succesul decât de la greșelile adversarilor, este osândit mai dinainte. Noi ne frământăm ca roiul de albine, adversarii noștri să frământă însă ca trântorii cari nu știu decât să bâtăe și să muște fără a produce nimic. —----------------------♦----------------------- (Prin fir teligrafie) Asasinat ori moarte subită ?—Proclamarea noului Sultan.—Temere de tulburări. Londra, 11 Iunie. Știrile primite de cercurile financiare anunță că Sultanul Marocului a fost asasinat. «Agenția Reuten află din Tanger că Sultanul a murit în mod subit la 7 Iunie la Todea, între Maroc și Casablanca. E temere de tulburări la Fez. Autoritățile din Tanger au luat măsuri pentru menținerea ordinei în oraș. Armata și miniștrii au proclamat Sultan pe Mulet Abdenel Az, fiul Sultanului . Liniștea domnește în lagărul imperial și la Casablanca. Madrid, 11 iunie. Se așteaptă tulburări grave la Maroc, mai cu seamă în jurul centrelor spaniole Ceuta și Melilla. ----------------------—4----------------------—■ * MERGURI 1/13 IUNIE 1894 ANUNCIURI Și INSERȚII . Linia 30 litere petit pag. IV ..... . 0,40 Reclame....................... III ................2,50 .......................... .I...................... Prim Paris anunciurile se primesc, la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse Redacția și Administrația 23, STRADA DOAMNEI, 23 Un exemplar 15 Bani FRANCEZII DESPRE BULGARI — O reprimire istorică — Ultimele evenimente petrecute în Bulgaria au dat de vorbă tuturor oamenilor politici din Europa. Retragerea, neprevazută, a lui J Stambuldf, încercarea lui de a sili mâna prințului, printr-o manifestație populară, de a rechema la putere și tenacitatea opoziției de până eri, dau afacerilor din Bulgaria o importanță neobicinuită. Pretutindeni se discută cauzele retragerea celui mai autoritar ministru care s’a vâzut vreodată în Orient. Unii o atribue Rusiei, alții ,prințului Coburg și alții in fine unei violente mișcări populare. In special ziarele franceze dau zilnic coloane întregi despre situația din Bulgaria și, cu atașamentul lor cunoscut pentru Rusia, înlătură tot ce ar putea să se exploateze în contra acestui Stat și reduc totul la cauze interne. Și, pentru a dovedi că desnodământul diamei pe care au jucat-o Bulgarii din ziua când au scuturat jugul Rusiei, era fatal să fie cel de deunăzi, presa franceză recapitulează punctele principale din istoria contimporană a tînârului principal și le prezintă intr’o lumină foarte puțin cunoscută pentru cei nepreveniți. Așa, P Europe scrie în chipul următor istoria nouă a Bulgariei: Se știe că, când cu constituția nouei Bulgarii, poporul s-a arătat cu totul liberal. Toate alegerile de la începutul domniei principelui de Battemberg au confirmat această părere. Contra 130 deputați liberali—din 160— nu era decât un slab partid de conservatori cari voiau să înlocuiască constituția de la Tîrnova cu alta, restrângând autoritatea poporului. In afară de aceste doua partide, continuă P Europe, erau trei oameni cari formau camarila prințului Alexandru și cari juraseră să se susțină unul pe altul la putere. Eștii din partidul conservator, d-nii Stoiloff, Nacevici și Grecoff treceau drept șefi ai acestui partid fără să se lase a fi absorbiți de el. Acest trio își asigurase favoarea prințului Alexandru, asupra căruia S. Stoiloff avea mare influență. Grație acestei influențe, se crea pentru Stoiloff o un loc de «șef al cancelariei prințului» care -i permise să asiste la toate consiliile de miniștri.. Nacevici era însărcinat cu presa și mal 3.Î6S cu press străină. Fosrte neîndurat către adversari, dar foarte muncitor, se puse in relații cu mai toată presa străină și chiar azi cele mai multe informațiuni relative la Bulgaria pornesc din oficina sa. Cât despre d. Grecoff, foarte leneș, băga un buzunar pur și simplu banii pe care i-i dedea Hadgienoff, bancherul triumviratului, și de care Statul îl despăgubea cu vîrf și îndesat. Dacă, din întâmplare, prințul Alexandru băga de seamă și își manifesta naiva-i mirare că casa lui Hadgienoff se umplea pe când a orașului Sofia se golea. ’I se făcea un mic curs de economie politică, ceea ce’l liniștea cu desăvîrșire. Toate crizele prin care a trecut Bulgaria în timpul domniei lui Alexandru I iI au fost opera acestui triumvirat, care și-a păstrat puterea ocultă până azi și care a resturnat pe Stambuloff cum resturnase, înaintea lui, pe ceilalți miniștri. Stambuloff, adaogă conștiinciosul corespondent al ziarului PEurope, acest aventurier căruia nu’i se cunoaște nici data nici locul naștere, nu valorează mare lucru , dar triumviratul Stoiloff înseamnă și mai puțin. Intriganții aceștia împinseră pe principele Battemberg să suspende constituția de la Tîrnova și să proclame starea de asediu, atribuindu-și puterea dictatorială pe șapte ani. Această dictaură a durat mai puțin decât a lui Stambuloff și prințul fu silit să se împace cu liberalii pentru a combate influența rusă. Primul cabinet de coaliție provoacă o sciziune în partidul liberal. Un grup, având de șef pe Karavelol, impută lui Zankoff că a trădat programul liberal fiindcă admitea o revizuire a Constituției de la Tirnova. Grupul acesta, care se întitula «partid radicali,se coaliza cu o altă fracțiune mai moderată, condusă de d. Stambuloff, și forma o majoritate din care e și un cabinet Karaveloil. Triumvirii țineau, înainte de toate, să facă cu neputnță un minister prezidat de d. Zancoff, care, personal, se bucura de o mare popularitate și era astfel cel mai de temut adversar al d-lui Stoiloff. Deci susținură și el pe d. Karaveloff. Aceasta era situația partidelor, zicea Europe, când abdică prințul. La plecare, prințul de Battemberg institui un consiliu de regență, care să -l înlocuiască, consiliu compus din d-nii Stambuloff, Karavelof și Jinkoff, asistați de un minister. In regență și în minister erau reprezentate toate partidele afară de cel liberal. Primul act al lui Stambuloff a fost să scape de colaboratorii săi. Mai întâiu se alia cu o fracțiune și mai înaintată a partidului radical, al cărei șef era d. Radoslavoff, ca să restoarne pe Karavelotl. Apoi se alia mai strîns cu conservatorii și cu triumvirii ca să suprime pe Radoslavoff. Mai târziu se certa și cu aceștia așa încât râmase singur cu partizanii sâi personali. Toate aceste manopere însă au grămădit asupra capului sau multe și adânciuri care au doborît în fine. Iată amănunte care nu trebue să scape din vedere celui care vrea să judece situația actuală din Bulgaria, zice sfârșind corespondentul ziarului francez. --------------------------♦------------------------- Politica franceză în Africa Tratatele încheiate între guvernul britanic și suveranul statului independent Congo, de o parte, și de altă parte între Anglia și Italia, tratate care ating drepturile și interesele Franței, au dat loc la o importantă interpelare în Camera franceză. Este regretabil, a zis interpelatorul d' Etienne, că ne preocupăm în mod excluziv în Franța de chestiunile interne. Alte puteri profită cu o neobosită îndrăsneală de inacțiunea nostră. De mai bine de un veac urmăresc în contra noastră această politică. Franța, putere cu influență în Africa, întîlnește acum pe Anglia pretutindeni, la Siera Leone, unde ajută pe Samory, unde luptă contra coloniilor noastre de