Timpul, februarie 1895 (nr. 25-46)
1895-02-01 / nr. 25
ANUL AL ȘAPTESPREZECELEA. — No. 25 EDIȚIA A TREIA ABONAMENTELE In țară pe un an.......................................40 lei „ pe 6 Iunî................................ . 20 lei „ pe 8 luni.......................................10 lei Pentru streinătate, un an..........................50 lei Redacția și Administrația — 23. STRADA DOAMNEI. 23 — Un exemplar 15 Bani Legea minelor înaintea Parlamentulu Astăzi începe la Senat desbaterea publică a legea minelor. Rareori o lege a fost mai mult și mai amănunțit discutată în fața opiniunei publice înainte de a se prezenta Parlamentului. In presă, în întruniri publice, în cluburi n’auzi de luni întregi discutânduse decât de legea minelor. S’au scris și s’au vorbit despre densa multe și mărunte ; ca de obiceiu, adversarii partidului conservator s’au încercat și cu acest prilegiu de a crea legende, de a induce publicul în eroare, de a zugrăvi pe bărbații noștri conducători ca vânzători de țară, ca ocrotitori ai străinilor, ca violatori ai Constituțiunei. Presa conservatoare a răspuns la această campanie de clevetiri și de acuzări violente, discutând și elucidând legea din toate punctele de vedere; ea și-a îndeplinit în conștiință datoria de a face lumină acolo unde adversarii noștri voiau să lase întunericul, de a limpezi apa acolo unde pescuitorii în apă tulbure voiau să pescuiască. Legea minelor vine în fața Parlamentului în deplină lumină, nici cei mai aprigi din dușmanii noștri nu vor putea să se plângă că au fost surprinși. Mai toate argumentele pro și contra s’au produs în public; cu toate că opoziția liberală a strălucit prin absența sa în desbaterile ce au avut loc în secțiunile Senatului, legea a fost supusă unui studiu amănunțit, care a dat loc la unele modificări bine cumpănite. Atât guvernul cât și majoritatea Senatului au arătat că, atunci când e vorba în tabăra noastră de o reformă sau de o lege organică, cestiunile de amor propriu, divergințele de amănunt, deosebirile de interpretare dispar în fața dorinței noastre a tuturor de a înzestra țara cu o lege bună și binefăcătoare, care să împace tot odată pe cei mai ortodoxi păzitori ai principiilor înscrise în Constituțiune. Cu toate acestea, nu încape îndoială că niște adversari pătimași cum sunt colectiviștii vor combate crâncen legea de la început până la sfârșit. M’am avea nimic de zis dacă ar combate-o cu cumpănirea ce se cade pentru o lege esențialmente economică. Controversele și deosebirile de vederi sunt firești, ele sunt chiar la locul lor, când e vorba de o lege, care se atinge de probleme atât de variate și alunecă pe domeniul dreptului natural, constituțional și civil. Intr’o asemenea discuțiune ar trebui ca tribuna parlamentară să resune de cuvântări savante și obiective, care să ridice nivelul desbaterilor la înălțimea cuvenită unor cestiuni atât de complicate. Intr’adevăr, legea minelor nu este, nu poate fi o lege de partid; ca atare ea nu poate, nu trebue să fie discutată cu presupuneri și argumente ad hominem, în fine, cu patima care se pune mai totdeauna în joc, când e vorba de cestiuni de partid și de persoane. Cunoscând însă cu ce adversari avem a face, ne așteptăm la desbateri furtunoase. Știm dinainte că oratorii opozițiunei vor reproduce la tribuna Parlamentului toate acuzările, toate bârfelile pe care le scot din arsenalul lor de luptă la orice prilegiu. Vom auzi iar vecinicele clișeuri de „trădare națională“, de „vânzare la străini“, de „călcare a Constituțiunei“ pe care le-am auzit răsunând în întruniri publice și în presa liberală. Colectiviștii uniți cu aliații lor de ocaziune sub drapelul incolor al asociațiunei anti-miniere, se vor servi de legea minelor pentru a-și vârsa tot veninul concentrat în inima lor prin șapte ani de opozițiune neputincioasă și mai ales prin perspectiva de a râmâne încă un șir de ani ahtiați de putere. Se șoptesc multe în privința atitudinei pe care o va adopta opozițiunea în Parlament cu prilegiul legei minelor. Se vorbește de așa zise manifestațiuni populare, de o retragere eventuală a liberalilor din Parlament. Nu voim să dăm crezământ acestor zgomote, pe care le atribuim mai mult conștiinței pe care o are opozițiunea despre slăbiciunea ei-Partidul și guvernul conservator își urmează linia pe care și-a tras-o prin programul lor, cu liniștea și cumpănirea ce se cade unor bărbați conștienți de datoria lor față cu țara. Nici apucăturile violente, nici amenințările spasmodice nu ne vor abate din calea noastră. Respectând cu sfințenie legile și instituțiunile, vom ști a face ca și ele să fie respectate de toți. ---------------------♦-------------------- TELEGRAME Holera în Constantinopol, Belgrad. 9 Februarie. O observație medicală de 5 zile la domicilii s’a ordonat pentru călătorii din Constantinopol. Constantinopol, 10 Februarie. Trenurile continuă să sosească fii să plece în mod neregulat. La 5 Februarie au fost 9 cazuri și 5 decese ; la 6 au fost 11 cazuri și 5 decese. Un caz la Pera. Cea mai mare parte a cazurilor s-a produs pe Bosfor ți în cazărmi. Autoritățile cred că având în vedere măsurile internaționale luate ți frigul cel mare primejdia de epidemie este înlăturată. Santagift în Bulgaria Viena, 10 Februarie. Corespondent Bureau află din Sofia că organul tankovist Slagassich publicase sub titlul de «Ilegalitățile lui Stoiloff în timpul alegerilor, o serie de depete ce acest ziar pretindea că s’ar fi schimbat între prețedintele consiliului ți autoritățile din Vratza spre a împiedica alegerea d-lui Zankow la Bela Slatina. Mir, ziar guvernamental, zice că în ultima sesiune, d. Makedonski, redactor la Slagassich, a făcut să se spue d-lui Stoiloff printr’o terță persoană că posedă niște documente în privința alegerei de la Bela Slatina foarte compromițătoare pentru d. Stoiloff; redactorul cerea 400 de franci pentru a nimici aceste documente. Propunerea a fost făcută într’o sală a Camerei înaintea unor martori. D. Stolloff a refuzat cu dispreț. Mir presupune că redactorul de la Slagassich a fi găsit cei 400 franci la vr’o altă persoană. Din Camera comunelor Londra, 11 Februarie, Sir Grey a declarat că Poarta a decis să nu admită corespondenți de ziare la fața locului anchetei armene, pe când se efectuiază aceasta. In timpul discuției adresei, d. John Redmond propune să se declare că a venit momentul de a se disolva parlamentul și de a consulta alegătorii în privința lui homeruse. Tripla alianță Petersburg, 11 Februarie. Novosti, vorbind de reînoirea triplei alianțe, insistă asupra dragostei de pace a împăratului Wilhelm. Adaugă că, de la înțelegerea franco-rusească care face echilibrul triplei alianțe, nu mai există nici o neliniște. Ziarul exprimă dorința ca intențiunile pacinice să poată fi realizate ți ca sacrificiile ce se fac pentru armată să se micșoreze. Numai în aceste condițiuni s’ar putea vorbi de o operă comună a popoarelor europene. Revolte în Italia In urma pedepsei Roma, 11 Februarie, impusă de ministrul instrucțiunei publice la 4 studenți ai universității, ceilalți studenți au făcut zgomot, unul din ei a fost arestat, dar va fi liberat. Depetî din Accra (provincia Caserte) anunță că vr’o mie de persoane s’au dat la acte cu violență în contra „ păzitorilor acestului din cauza taxei asupra vânatului. Autorii manifestației au forțat ura biuroului vamal, unde au năvălit, au furat casa de fer, portofelul ți ceasornicul amploiatului , apoi au dat foc biroului de vamă. Apoi s’au dus la primărie pe care au prădat-o ți au dat foc bibliotecei. Un detașament de trupe venit din Nola a restabilit ordinea. S’a deschis o anchetă: îmblânzirea moravurilor Din America ne sosesc totdauna știrile cele mai stranii—ca să mă servesc de un calificativ scump al d-lui Exarcu. Până eri, alaltă ori, locuitorii acestei părți a omenirei erau zugrăviți ca niște sălbatici, gata să-ți tragă un glonț în cap pentru cel mai mic fleac. Pare-se că moravurile lor s’au schimbat în așa grad încât s’au îmblânzit nu numai oamenii din noul continent, dar chiar dobitoacele fără diplomă universitară. In adevăr, iată ce zice telegrama din New-York, pe care ne-o comunică Agenția română : «Frigul în toată America a devenit foarte aspru. Venatul părăsește pădurile și se apropie de oraș. Lupii sosesc in bandăi. Trebue să fii în America, pentru ca să dai peste un venit atât de amabil încât de teama frigului să pornească de la pădure și să vie cu trenul accelerat la oraș ! Prin această pornire generoasă a corporațiunei epurilor și căprioarelor, este desființată de fapt legea care oprește vânătoarea în unele luni. Fără îndoială că în curând Agenția română ne va înștiința, că frigul devenind și mai aspru în America, vânatul odată sosit singur la New York nu s’a mulțumit cu atât și de teama gerului a cerut să fie pus la frigare. O asemenea revoluțiune poate însă foarte lesne să dea naștere unei greve din partea puilor de găină și a altor dobitoace neobicinuite să "trăiască la pădure și indignate văzând că le iau locul epurii. Ce să mai zicem despre idea genială a lupilor, cari sosesc în bandă la oraș ? Dacă și această parte a telegramei va fi adevărată, apoi nu mai încape îndoială că aceste bande vor fi angajate de partidul colectivist din România în vederea viitoarelor alegeri generale. D. Dinu Sturdza, consultat asupra acestui proiect, a emis deja următoarea opiniune : «Eu sunt de părere să desființăm bandele noastre de bătăuși și să le înlocuim prin bande de lupi. Mai întâiu este o inovațiune și apoi nu trebue să uităm că cu dânșii mergem la sigur, pentru că și ei sunt tot așa flămânzi ca și noi!» Ursu lQiminitul M. C. Minu Dovada că colectiviștii au mâncat statua răposatului lor șef cum ’și-au mâncat Țiganii biserica, devine din zi în zi mai evidentă. Lăsăm că însuși faptul că de ani de zile s’a închis subscripția respectivă și până azi nu s’a făcut nici planul monumentului este o probă învederată că, preocupați de altele, colectiviștii n’au de gând să facă alegerea monumentului care să transmită posterității figura celui mai de frunte stegar al lor. Dar, afară de aceste dovezi, împrejurarea că comitetul instituit pentru ridicarea statuei în chestiune răspunde printr’o tăcere de pește la somațiunile reiterate ale ziarului Țara probează până la evidență că în tabăra liberală sunt luate toate măsurile pentru ca monumentul lui Brătianu să nu se ridice—dacă se va ridica cumva— decât printr’o nouă subscripție. Iată, într’adevăr, ce grea acuzațiune aduce țara comitetului instituit pentru monumentul lui I. C. Brătianu, acuzațiune la care Voința Națională se ferește de a respunde : «La repetata noastră întrebare: unde sunt banii adunați prin subscripție publică pentru ridicarea unnui monument lui Ioan Brătianu , presa colectivistă tace, nu răspunde—et pour cause.—Afirmarea noastră deci că fondul adunat a fost cheltuit în stopiri politice, este confirmată prin tăcerea celor ce sunt însărcinați cu mânuirea acelui fond, precum și prin faptul că, deși subscripția a fost închisă de mult, nu s’a văzut nici cel mai mic semn de început al lucrărei proectate Dar avem o confirmare orală, o declarație categorică în această privință. Un amic al nostru a avut mai deunăzi prilejul să releveze această chestiune într’o MERGURI 1/18 FEBRUARIE 1895 ANITNCIURI și INSERȚII Linia SO litere petit pag. IV.....................0,40 Reclame . . . „ III......................2,50 /' A‘‘ • „ II...................fi — / Ș ■lia Pali» asaijeiWile se primesc la Agenția Mavai, '§ ylace de la Bourse .Bodaciiâi Și Administrația S>ILAIA A DOAMNEI. 23 — TO exemplar 15 Bani convorbire cu unul din cel mai apel pistțî și mai pomăduițî din secta colectiviștilor înfumurați. Știți ce a răspuns acest colectivist la observația amicului nostru, că publicul și chiar justiția ar avea dreptul să ceară socoteala și să tragă la răspundere pe risipitorii unui fond adunat prin subscripție publică? Ascultați, căci logica colectivistă e adorabilă. — Nimeni, zise stoicul nostru colectivist, nici unul din subscriitori n’are dreptul să se supere dacă banii adunați pentru ridicarea unui monument lui Ion Brătianu au fost cheltuiți de partidul liberal. Căci, în ce scop era vorba de a se ridica acel monument ! Negreșit în scopul de a glorifica memoria nemuritorului Brătianu. Dar oare lupta pentru readucerea la putere a partidului liberal și izbânda acelei lupte nu constitue o glorie și mai mare pentru partidul al cărui șef era marele Ion Brătianu ! Așa fiind, noi am cheltuit fondul adunat și ne mândrim chiar că l'am utilizat întrun scop mai înalt decât acela al unei banale mângăerî de a putea saluta zilnic, în vro piață publică, bustul lui Brătianu, iar marele nostru partid, pentru care reposatul a lucrat atât de mult, să-și amărască zilele în opozițiune. De altmintrelea, a adăugat acel Stoicescu oarecare, îndată ce partidul va reveni la putere, ne vom plăti și luxul unui monument in memoria lui Brătianu». Situația Tezaurului Situația tezaurului public pe ziua de 30 Noembre 1894, publicată de direcțiunea comptabilităței generale a Statului de pe lângă ministerul de finanțe, ne prezintă iarăși un excedent de încasări peste cheltuelile efectuate. Iată un rezumat de pe situațiunea bănească a exercițiului 1894—95 la 30 Noembrie 1894 . Din cifrele de mai sus rezultă că în ziua de 30 Noembre 1894 budgetul general al Statului s’a soldat cu un excedent bănesc de lei 4.752.453 bani 92. Camptul de gestiune al administrațiunei generale a financelor pe timpul de la 1 Aprilie până la 30 Noembre 1894, în care se specifică încasările și plățile efectuate la toate casele publice ale Statului (casa Statului, consiliile județene, camerele de comerciu, Eforia spitalelor civile, casele pensiilor civile și militare, casa de depuneri, casa de dotație a oastei și creditele agricole) ne arată că la 30 Noembre 1894 au avut următorul numerar : de încasări efectuate la 1 Aprilie—30 Venituri : Noembrie 1894 Contribuțiuni directe . . lei 13.436.451.98 > indirecte . « 39.391.078.23 Monopolurile Statului . . » 32.317.392.59 Ministerul domeniilor . . > 13.611.037.64 » lucr. publice . » 6.002.945.— de interne . . » 5.537.660.13 » de finance . . » 898.768.86 » > resbel . . » 783.122.36 > » externe . » 149.330.60 » » culte . . » 235.912.33 » » justiție . » 1.142.— Venituri diferite . . . . » 3.546.877.05 încasări din anii trecuți pentru exercițiul 1894-95 > 2.072.894.83 Din excedentul exercițiului 1892—93 ...» 270.332.88 Total lei 122.305.343.48 Cheltueli : Sume plătite de la 1 Aprilie—30 Noem. 1894 Datoria publică . . .lei 33.643.048.27 Ministerul de resbel . » 27.917.805.82 » » finance . » 11.219.301,73 » » culte . » 13.589.866,58 » » interne . » 12.218.018,03 » » lucr. publ.» 5.204*189,94 » » justiție . » 4.185.802,43 » » domenii. » 3.380.801,26 » » externe. » 1.153.502,90 Consiliul de miniștri . » 40.465,60 Total . . lei 117.552.892,56 Casa Statului....................lei 8.716.944.35 Consiliile județene ...»323.353.15 Camerile de comercia . . » 18.131.61 Eforia spitalelor civile . . d 438.40 Casa pensiunilor civile . » 297.923.61 > » militare. » 86.550.35 » de depuneri .... » 679.203.70 » de dotație a oastei . » 234.632.41 Total lei 10.357.177.53 Resboiul chinezo-japonez (Prin fir telegrafic) Petersburg, 9 Februarie Novoie Vremia găsește că comunicațiile ziarului Times în privința atitudinei Franciei Englize și Rusiei în resbelul chinezo-japonez sunt destinate să servească de avertisment Japoniei. Pe viitor China nu va depinde de Japonia, ci de marile puteri vecine. Ar fi necesar ca Corea și Mandciuria să rămână în afară de ori-ce răvnire japoneze .« Novosti» menține opiniunea sa . China defendoezse. Hyerosima. 9 ianuarie. O depeșă oficială a amiralului Ito anunță că flotila de torpiloare japoneze a distrus în noaptea de la 4 Februarie cuirasatul chinez Tingyuen. Câteva torpiloare japoneze au fost distruse de locurile Chinezilor. Flotila japoneză a reînoit atacul în noaptea de la 5 , a distrus încrucișătorul Chinguen și probabil și cuirasatul Chemyuen și încrucișătorul Waiguen. Amiralul Ito avea de gând să bombardeze insula Linkugtao la 6 Februarie. Viena, 9 Februarie. Corespondența Politică află din Petersburg că împăratul Chinei ar fi vorbit acum câteva săptămâni de abdicare; pare că acum a renunțat la această idee. AFACEREA ARMENEASCĂ Știrile ziarelor. — Ancheta mixtă. — Declarația guvernului englez.—Actele de cruzime Unele ziare au povestit cu multe amănunte niște acte de cruzime comise de oștirile regulate și neregulate ale Turciei într-o provincie din Armenia, dar știrile acestea au fost reproduse cu multă rezervă de jurnalele serioase, și aceasta din pricină că în primul moment era cu neputință de controlat faptele. Publicității gazetelor au urmat protestări și apeluri la intervenție din partea Armenilor din toată Europa, și cedând sentimentului de umanitate, guvernele puterilor mari au făcut reprezentațiuni pe lângă înalta Poartă și au obținut trimiterea la fața locului a unei comisiuni de anchetă, compusă din demnitari turci și consulii stabiliți la Erzerum. Până nu se va cunoaște rezultatul anchetei, nu putem ști întrucât sunt adevărate relațiunile ziarelor. O declarație a lui Sir Grey, sub-secretar de stat, făcută în Camera comunelor cu ocazia desbaterilor răspunsului la mesagiu, întărește oarecum bănuiala veracității cruzimelor. Sir Grey a spus că guvernul a refuzat până acum publicarea documentelor asupra Armeniei, pentru că această publicare nu ar fi fost avantagioasă nici pentru Armeni, nici pentru acțiunea comună a puterilor, dar nu a dat nici de cum Porții asigurarea că aceste documente nu se vor publica nici o dată. Răspunzând la chestiunea dacă aceste documente nu sunt de natură a fi publicate. Sir Grey zice că nu, dar știrile ce s’au primit până acum asupra incidentului de la Sassoun sunt cu mult mai rele decât orîce s’a putut afla vr’o dată asupra vr’unui alt incident oarecare. In fața acestor declarațiuni destul de categorice, să reamintim principalele acte de cruzime, imputate oștirilor turcești, mai cu deosebire kurzilor și pornite din cauza unor neînsemnate cazuri de nesupunere, așa cum le-au povestit ziarele. O sută șase case din Senkc, optzeci și cinci de case din Smnal, patru sute șasezeci și cinci din Alsan și Chelhussen au fost distruse prin foc în timpul nopții, pe când dormiau toți locuitorii; cea mai mare parte din ei au pierit în flăcări. In tot districtul Cazac, satele au fost cu desăvârșire distruse, recoltele nimicite prin foc, vitele ucise. Satul Vartenis a fost de asemenea distrus; numeroșii locuitori au fost măcelăriți. Intre alții, preotul este ucis pentru că a refuzat celebrarea în biserică a unui serviciu divin după ritul turcesc. Armata turcă era campată la sud-est de satul Smal, când sosiră un preot armean și primarul Hațo cu patruzeci de tineri. Satul lor fusese distrus și ars; ei scăpaseră ca prin minune. Turcii îi opriră până seara; odată cu căderea nopții îi duseră într o vale, le legară mâinile și picioarele, le puseră capetele pe niște butuci, și le tăiară gâtul cu ferestrăul. .. Ei