Timpul, august 1896 (nr. 169-192)
1896-08-01 / nr. 169
ANUL AL OPTSPREZECELEA. — No. 169 EDIȚIA A TREIA UN NUME FMO BANI ABONAMENTELE In țară pe un an................................30 lei » pe <i luni...........................................18 lei » pe 3 luni..........................................10 lei Pentru streinătate, un an...........................30 lei In Paria ziarul nostru se ^nscute cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux strangers, rue de Maubrage, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Pasagiul Român 7-8 ............— TELEGRAME Holera In Egipt Cair, 11 August. Până acum a fost în tot Egiptul, 16806 cazuri de holeră, din care 13956 mortale. O boală care ia repede o întorsătură fatala, a isbucnit la Dongola; nu se știe dacă este holera. Serbări la Monaco Paris, 11 August. Marile serbări au început în mod strălucit. Dumineca trecută, printr’un bal măreț și un splendid foc de artificii in vârful stâncei din Monaco. Aceste serbări vor continua toată luna August, spre marea plăcere a numeroșilor excursioniști cari s’au dus să asiste la această serie de plăceri pitorești și fermecătoare. Se vorbește, mai verios, mult de serbarea de gală organizată pentru ziua de 15 August de societatea de baluri din Saint-Roman în onoarea celor 600 de turiști din Genua cari vor veni cu un vapor special pentru a vizita principatul. GUVERN DE NIMIC * ''Cu a fost de păcătos guvernul ■ liberal de până la 1888, actualul guvern îl întrece. Nu există ticăloșie pe care să n’o facă, nu există rușine cu care să nu se acopere. Priviți ce face în chestia Malaxa stă la gânduri atâta vreme; se tîrguiește cu Malaxa; se tîrguește cu ceîl’alți liberali gălățeni; caută să înnăbușe scrupulurile procurorului general Bastaki , face în sfîrșit toate neomeniile și ajunge să ia o hotărîre. Rușinoasă, neapărat! Foarte rușinoasă ! Deciziunea ministerului de interne ar fi de ajuns, în altă țară, pentru a compromite pe vecie partidul care sprijinește un asemenea guvern. Căci întinderea mușamalei peste hoțiile favoritului e vădită. Aci nu mai e vorba de acuzări făcute de opozițiune, nu mai e vorba de bănueli. Vina e constatată chiar de guvern. Decisiunea recunoaște, în adevăr, că primarul Galaților s’a făcut vinovat de călcarea legilor și de crearea unei situațiuni vătămătoare pentru comună. Și după ce guvernul recunoaște aceasta, lasă pe primar la locul său. Asta vrea să zică a se face tăinuitor de hoți; asta vrea să zică a spune favoriților: «furați, dar nu vă lăsați a fi prinși, căci veți pierde beneficiul hoțiilor». Dar în sfîrșit, în disprețul opiniunii publice, al moralei și al simțului de demnitate, guvernul ajunsese să ia această hotărîre. Când colo, după câteva zile, ne pomenim cu o rectificare a deciziunii, rectificare ce constă în anularea încă a unuia din gheșefturile primarului. Nu e vorbă, guvernul și-ar răscumpăra măcar o parte din păcate, dacă ar tăia toate gheșefturile. Tot mai bine târziu decât niciodată. Condițiunile însă în care s’a făcut această rectificare sunt atât de scandaloase, încât adaogă o nouă rușine pe fruntea acestui guvern. In adevăr, e vădit că guvernul se târguiește cu hoțiile lui Malaxa. «Tai atâta, atâta las. Vă mulțumiți cu toții ?» strigă guvernul; și cei interesați, direct ori indirect, răspund că se mulțumesc sau nu, după cum se dictează interesul. Și atunci începe o nouă licitație, din care iesă o rectificare. E pur și simplu scârbos. Scandalul acesta arată că guvernul actual e nu numai necinstit, dar și slab din calea afară. Deciziunile sale sunt supuse rectificărilor, chiar în afaceri atât de grave ca cea de la Galați. El e hărțuit din toate părțile și nu găsește în sine puterea de a se hotărî la un fel. Astăzi se face una, mâine alta, suferind toate influențele și tocmindu-se pe dreptate, prima condițiune a unui regim într’un Stat organizat. Și nimic nu arată mai bine păcătoșia acestui guvern, decât scuza ce învoacă pentru rectificarea deriziunii sale. «O eroare de manuscris» e scuza, atât de grosolană încât oricine înțelege că nu e adevărată. Guvernul României, punăndu-se sub scutul unor copiști, e desigur halul cel mai prost în care poate ajunge un guvern, încă o dată, e scârbos. ----------------------------------------—----— Carieră și Politică In această carieră, bogată de altfel în consecințe fericite pentru țară, mulți și-au perdut viața, mulți averea, mulți liniștea de toate zilele și sănătatea. Voința Națională. Angajat într’o polemică ingrată cu Independența Română, organul Ocultei a căzut ca o muscă în lapte — ceea ce ’i se întâmplă, de altfel, or de câte ori se încumetează să vorbească despre obârșia partidului pe care’l reprezintă și de apucăturile catilinare ale interesanților săi coreligionari politici. Liberalii, a zis în sinteză ziarul francez, erau, în opoziție, mult mai violenți de cum sunt conservatorii și nimic din faptele guvernului trecut nu îndreptăția limbagiul brutal al presei colectiviste. Cum nimic ? întreabă, răfpindu-se, Voința Națională. Dar «abia a trecut anul de când ne găsiam în fața unui corp întreg de armată, pus în ordine de bătaie și mobilizat anume în potriva noastră». Și Voința minte când scrie așa. Compania de gendarmî — nu corpul de armată—era mobilizată nu înpotriva partidului național-liberal ci înpotriva acelor derbedei cari prin însăși Voința Națională declaraseră că vor sparge ușile palatului regal. In potriva unor așa eliberați, tot guvernul e dator să ia măsuri preventive fără ca pentru aceasta opoziția, oricare ar fi ea, să aibă dreptul nu de a fi violentă dammăcar de a protesta în mod liniștite— din contră. Asemenea măsurî îndreptățesc un limbagiu violent numai crând, se iad în mod inutil în contra patmanilor pacinici, cum a fost când s’am dus tunuri la Căldărușanî anume în potriva.’. pelerinilor cari mergeau să îndeplinească o datorie de pietate către șeful bisericei ortodoxe, osândit fără judecată de către Partenii iubitori de arginți și de alte lucruri mărunte. Liberalii, a adăugat mai departe Independența Română, au făcut din politică o «carieră», aceasta explică și zelul cu care lucrează pe lângă naivii pentru a-i face să vază lucrurile altfel de cum sunt în realitate. Dar în această, cariară, bogată dealtfel în consecințe fericite pentru țară ripostează Voința Ocultei, «mulți și-au perdut viața, mulți averea, mulți liniștea de toate zilele și sănătatea». Aci Voința nu minte, dreptul sfântului, dar comite erori. In această carieră, bogată într’adever în consecințe , fericite pentru colectiviști, mulți ’șî-au perdut libertatea—nu viața, cum din greșeală zice organul liberal.— ,mulți ’șî-a fi perdut pantalonii de dzil—nsu ,averea, cum iarăși din greșală scrie Voința—, mulți, în fine, ’șî-au percut cârciumile și s’au făcut directori de bănci —iar nu liniștea și sănătatea, cum printr’o neiertată eroare pretinde ziarul colectivist, înțelegem pe Anghelescu și pe Maican să se plângă de faptul că șî-a fi perdut un moment libertatea pentru a păstra paralele, când puteau, ca atâția alții, să le păstreze pe amândouă, dar n’am înțelege ca ilustrul Carada, spre pildă, să se vaite că în locul pivniței cu țuică a pus mâna pe bolta cu aurul Băncei Naționale, sau pe cutare alt colectivist că în locul pantalonilor de dril, prin care șuera crivățul, a ajuns azi, grație carierei politice, să aibă echipaje, proprietăți și bani albi pentru zile negre. Acești «păgubași» se simt foarte bine cu schimbul obținut și Voința Națională ’și-ar găsi beleaua daca, pentru a face experiență, ar propune într’o zi să se restabilească statu quo. Are dreptate, dar, confratele de la ziarul francez, din cariera politică, colectiviștii au oprit pentru dânșii cariera și au lăsat politica pe seama «reacționarilor. » Dan. UNUL Ș] UNUL Grație eclectismului care a slujit de bază la formațiunea partidului național-liberal, diferitele mădulare care compun acest haotic se aseamănă, așa de perfect între ele încât fără lămuriri din partea serviciului antropometric cu anevoie ar putea face deosebire între unul și altul. Caracterul care a servit de tip pentru zămislirea colectivității, este, pentru perioada contimporană, blajinul și cu prisosință domnul Dimitrie Sturdza Miclăușanu. Aptitudinea sa de a-șî Însuși biletele ale hamalilor de la drumul de fier și a călători cu ele în străinătate cu riscul de a fi scos de urechi din vagon, aptitudine pe care ministrul președinte al naționalilor liberali a dovedit că o posedă într’un grad mai ’nalt decât cel mai abil cavaler, este condițiunea de admisibilitate sine qua non in galera pe care în mod impropriu ne am deprins s’o numim colectivitate. Priviți pe oricare din complicii primului ministru, începând cu colegul său de la interne și sfirșind cu cel mai obscur pomejnre de sub -prefectură și veți vedea că seamănă intre denșii, sub raportul infirmităților sufletești, ca două picături de apă. Malaxa, la Galați, face ce a făcut Sturdza la drumu ele fier , Stolojan, la ministerul domeniilor, a făcut, de rândul trecut, ceea ce a făcut Anghele» ca la ministerul de răsboiu ; primarul din Huși imitează pe Săveanu din Focșani iar Stanian, de la Ploești, lucrează aidoma ca cel din Tecuciu. Aceasta, ia trăsături generale. Ca să edificăm, însă, și mai bine pe cititor, vom lua pe rînd fiecare pro■vincie și vom prezintă colectivitatea i grupurî—grupuri. Aceste tablouri vor ilustra într’o zi regimul „alegerilor ’libere» în contra căruia se inscriu pe față și bărbătește însuși liberalii. Începem azi cu județul Dâmbovița-Conacul de odinioară al voevozilor români e dat azi pe mâna unei tovărășii de geambași. Prefectul județului, zapcii și ceilalți dregători s’au constituit în bandă și operează în județ cum operează epitropisiții poliției prin bâlciurile mari. Prefectul, d. V. Dimitrescu ot Sieștov, un tutungiu a cărui învățătura se mărginește exclusiv la cunoașterea deosebire dintre boccea și mingea, a plecat la taxid în comuna Bogații unde ’și cosește și ’și strânge fânul cu zile de prestație—după ce, în unire cu d-nii Nicolaescu și dr. Iovitz, membri în consiliul de administrație al societății în comandită pe care o reprezintă, au despuiat pe perceptorul comunal Tănase Vasilescu de. .puțul de iod, singura lui avere. Subprefectul din Pucioasa, d. Mitrescu, a fost destituit deunăzi fiind dovedit de către parchet că e gazdă de hoți. Alt subprefect, vestitul Russu, care a stat o lună la Pucioasa, a lungit fără să plătească chiria și birtul.Prins la gară de către d. Serghiescu, antreprenorul băilor, zapciul a fost luat de guler din vagon și judecat muscălește până când a dat chitanță de banii pe care se încercase să-i fure. Despre vestitul Leon Scărlătescu, secretar al consiliului precum și despre Dincă Bucșănescu, directorul prefecturei, condamnați, unul de justiție și altul de opinia publică, am vorbit altă dată cu largi amănunte. Față cu sistemul de a-și recruta funcționarii din cabinetele judecătorilor de instrucție și de prin beciurile poliției, guvernul e nu se poate mai logic când întinde mușamaua. Căci dacă ar voi să dea în judecată pe potlogari, pe hoți și pe prevaricator, procesul n’ar mai fi al colectivistului ci al colectivității — fiind-că marele partid național-liberal e compus sadea din oameni unul și unul. ——————mim*----------——— HOȚIILE m_ TECUCIU Dintr’un ziar patronat până alaltă era de polițaiul din Tecuciu, extragem următoarele «afaceri» asupra cărora zadarnic am atrage atențiunea guvernului dovedit complice în toate potlogăriile ce se săvârșesc. I. Scutirea de serviciul militar a celor trei tineri din Nicorești, tineri de la cari prefectul Pătărlăgeanu și popa Constantin Eftimie din Nicorești, au luat 1500 lei după cum afirmă «Epoca» II. Gheșeftul cu licitația sumanelor furnizate de Gh. Ovanes de la cari prefectul a luat bani ca să-i concesioneze furnizarea. III. Pungășiile făptuite de polițaiul Iancu Anastasiu in timpul iarmarocului și anume: pungășia cu muzeul Bran, aceea cu tombola încredințată III Ițic Leibovici, cumnatul polițaiului, dosirea de către însuși Iancu Anastasiu a sumei de 100 și ceva de tei a locuitorului Gh. Pruteanu din Ciușlea, sumă furată de la locuitor, de niște pungași de meserie. IV. Pungășia făptuită tot de Iancu Anastasiu cu ocazia licitației de tesace și revolvere necesare gardiștilor. V. Escrocheria făcută de acest individ cu abonamentele în comptul gazetei noastre după cum se arată pe larg în alt articol din foaea de față. VI. Ilegalitatea și abuzul de putere săvîrșit tot de poliram pe timpul moșilor, punînd câțiva gardiști îmbrăcați civil să vîndă străchini și oale dimpreună cu Șura Leibovici. Și alte multe potlogării și barbuzucii a cărora inșirare nu o putem face in acest număr din cauza lipsei de spațiu. Ne facem o datorie de cinste și de corectitudine cetățenească cerînd cu insistență d-lui Ath. Stolojan ministru de interne să orînduiască cât mai urgent o anchetă scrupuloasă, să destitue pe vinovați și să-i trimeată înaintea justiției să-și dea seama de faptele lor murdare. Ar fi cea mai deplină satisfacție ce s’ar putea da opiniei publice. --------------------*#88§-+—-------------- EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopol, 11 August. La Anapolis s-a trimes un batalion. Corpul consular din Canea a invitat pe Abdulah pașa să meargă la Anapolis, acesta a refuzat zicând că nu are ordine. Constantinopol, 11 August. In urma evenimentelor din Anapolis, Sultanul a dat ordine severe pentru a înăbuși mișcarea mahometană. Zilnic Pașa este trimis în Creta cu misiune de a examina situația generală și de a propune măsurile necesare. El este însoțit de grecul Skiades Efendi, membru al Curții de casație și de generalul Ibrahim Edhem-pașa, care este numit comandant militar al Cretei, în locul lui Abdulah-pașa. Știrile din Creta confirmă că 1500 de mahometani au intrat în Anapolis, au jefuit casele și au profanat 4 biserici. 32 de creștini au fost omoriți printre cari se numeră 3 preoți arși. Atena, 11 August, încă nu s-a proclamat unirea Cretei cu Grecia, dar adunarea revoluționară cretană constituită, o va proclama în curând. Refugiații creteni continuă să sosească în număr mare. Presa oficioasă se teme că cheltuelile ocazionate de sosirea refugiaților să nu încarce bugetul și să nu aibă o influență rea asupra învoelilor financiare. Londra, 11 August. Camera Comunelor.—D. Curzon declară că consulul englez din Creta i-a comunicat toate amănuntele deja cu JOI 1/13 AUGUST 1896 UN NUMER 10 BANI JWMCWRI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. VI.......................0,40 Reclame..................... > III................... . 2,50 » ..................... » II. ..»A iAW. . la Pari[ anunciurile se Havas, 8 Place i l^la REDACȚIA SI fIMlMI] București, Pasa, nascute asupra măcelurilor din Anapolis ; — numai știrea că un preot ar fi ars nu este confirmată. Guvernul nu crede că lipsa lui Sir Philipp Currie de la Constantinopol agravează soluțiunea chestiunei cretene. Guvernul are deplină încredere în însărcinatul de afaceri, locțiitorul său, care a dat întotdeauna dovadă de mult talent și de tact. Sir Philipp Currie nu se va întoarce la postul său decât la sfârșitul concediului său, la toamnă. In cursul discuțiunii, d. Chamberlain respinge ideia de a înapoia Cipru Turciei. Speră că se va înființa în curând un serviciu săptamânal de vapoare între Egipt și Cipru și că se va construi un drum de fer în această insulă. CANEA De multe ori a fost vorba despre acest oraș din Creta, teatrul atâtor măceluri între creștini și musulmani. Credem că este interesant pentru cetitorii noștri ca să reproducem unele pasagii dintr’o corespondența din Canea a reporterului special al ziarului Neue Freie Presse: Candia (grecește Heraldeon sau Megalocastro) este înconjurat de fortificațiuni venețiane, de departe se vede catedrala grecească și mai departe lucesc vîrfurile minaretelor. Corăbii mânate de Negri, Arabi și Cretenii, îmbrăcați cu sarici albe, cu cisme de piele de capră, cu fesul pe cap aratau orientul turcesc. Erau și corăbii turcești cu semiluna, pe bordul cărora se aflau ofițeri și soldați cari se duceau la Retimno și Canea.Un golf larg se deschide între două lanțuri de munți (Akroliri și Spada). In fund munții Madare «munții albi» al Sphakioților, și în mijlocul acestul basm lucește Canea pe luciul mării și ca o continuare a orașului se ridică Haleppa, cartierul de vite între măslini și vițe de vie. Se vedea casa lui Abdulah-Pașa, fostul guvernator general și până alaltăera comandant militar cu rangul de mașir. Când intrarăm înăuntru, soarele tocmai apunea. Marea era aurie, iar coastele munților ca formate din ametist transparent. In port staționau corăbiile de războiu străine cu tunuri fulgerătoare , încrucișătoare franceze, engleze, austriace, rusești, germane și italiene. De pe borduri se auzeau fluerături pătrunzătoare și sunet de tobe. Un edificiu înalt, care se ridică la intrarea portului, este conacul, locuința guvernatorului general. In fața conacului se află un port și o cazarmă, unde stătea peste zi Abdulah-Pașa. Pe cheul portului se află o mulțime de oameni, liniștiți, unii fumează și beau cafea împrejurul moscheei portului. Se pare că e un tablou al păcii și al iubirii frățești. Dar când vii mai aproape, vezi îndată o liniște sinistră. Este ceva înfricoșător în aer. Vorbesc încet și se privesc țintă în ochi; când se mișcă, pare că au plumb în picioare.. Și ce fel de oameni sunt aceștia ? Ceva mai oriental, mai pitoresc nici nu poate să existe. Este o orgie de colori, un basm de strențe pompoase și de costume ciudate și figuri marțiale. Costumul național cretan constă din o cămașă albastră, șalvari largi, o eșarpă roșie ca brun, cisme galbene din piele de capră, un fes ascuțit întors pe ceafă— o cârpă, aruncată peste umeri, complectează costumul. Acest costum îl poartă și cretenii creștini și musulmani, și Arabii și Negrii, nu lipsește nici o nuanță a coloarei peliî de la cel mai curat alb și până la cel mai lucitor negru. Și între acești oameni se ved tineri creteni îmbrăcați europenește—avocați și doctori, cari au studiat la Atena — și deputați serioși creștini cu bărbi venerabile, cari număra cu religiozitate boabele de la mătănii -- nici o femeiă, ici colo câte o femeiă de Negru, îmbrăcată în strenie. Stradele sunt strivite și murdare, casele înalte cu geamuri de zăbrele, la colțul stradelor fântâni maure cu inscripții turcești. La porțile orașului se află posturi duple, iar pe strade circulă patrule de Asiat în uniforme murdare. Cretenii spun, că acești soldați barbari se amestecă cu creștinii, pentru ca apoi să se ia la bătaie cu dânșii. Poarta Kaié Kaprise, care dă în șoseaua spre Haleppa, e cu deosebire tare păzită. Aici a fost ucis în 24 Mai ca vasul consulatului rusesc, din care cauză s-au făcut masacre, cari au durat trei zile. -------------------------------------------------