Timpul, septembrie 1896 (nr. 193-216)
1896-09-01 / nr. 193
UN NUMER 10 BANI ABaHAM EHTELE In țară pe un an...............................................30 lei » pe i luni................................................18 lei » pe 3 luni...............................................10 lei Pentru streinătate, un an................................50 lei lm Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Maubluge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Paragini Române-8 0 STEA CĂZUTĂ Ziceamera că boala de care suferă partidul liberal este lipsa de bărbați cu destulă greutate și autoritate pentru a da afacerilor publice o direcțiune demnă de un partid de guvernământ. Această boală s’a manifestat deja de acum patru ani, cine nu’șî amintește de conciliabulele nesfîrșite la care au dat loc înjghebarea faimosului program de la Iași și alegerea unui șef în persoana d-lui D. Studza? Programul a rămas mort-născut și șeful a fost ales în baza meritului negativ că nu era altul mai bun decât densul. Această situațiune a partidului liberal a urmat după ce liberalii au venit la guvern; ea s-a accentuat chiar încă mai mult, căci partidul s’a concretizat în loteria colectivistă și multe elemente liberale sau au făcut disidență și combat guvernele, sau se țin la o parte. Toată fantasmagoria pe care o crease d. D. Sturdza în opoziție cu cestiunea națională, cu făgăduielile de a desființa legea maximului, leea minelor și alte legi pe care beralii le combătuseră pe toate căile, s’a arătat ca o mare minciună; astfel toată lipsa de realitate și incapacitate a șefului a eșit la lumină și liberalii au început să se gândească cu tot dinadinsul la înlocuirea d-lui Sturdza. Bărbatul cel mai cu greutate care părea menit a lua direcțiunea partidului era desigur d. Eugeniu Stătescu. Dar el are doufe cusururi. Mai intâia starea sănătăței sale îl împiedică de a lua o răspundere atât de grea, al douilea, el nu este tocmai agreat de comitetul ocult care joacă un rol covârșitor în direcțiunea partidului. Atunci a început a se vorbi de d. Gogu Cantacuzino ; d-sa era până era delfinul partidului; către dânsul erau ațintite privirile și speranțele colectiviștilor sadea și ale comitetului ocultist. D. Gogu Cantacuzino era unul dintre favoriții răposatului I. C. Brătianu. Vizirul colectivităței voia în ruptul capului să facă dintr’ânsul unministrabil. De aceea i-a dat pe mână administrația monopolurilor Statului, în urmă l-a făcut director general al căilor ferate. Dar pretutindeni elevul nu s’a ridicat peste nivelul unui administrator conștiincios; el n’a arătat nici o aptitudine specială sau extra-ordinară, nici un spirit de inițiativă, nici o idee mai largă care să’l scoată în relief. Tot așa au mers lucrurile și în timpul opozițiunei. D. Cantacuzino s’a distins administrând bine Voința Națională și scriind pe aci pe calea un articol violent. Când liberalii au venit la putere, le trebuia un ministru de finanțe , pe cine să puie? D. D. Sturdza luase în politica exterioară angajamente pe care trebuia să le ție ; numai el putea să ia portofoliul afacerilor străine. Un altul nu era la îndemână ; d. Cantacuzino a devenit clar ministru de finanțe în virtutea aceluiași merit negativ care făcuse din d. Sturdza șeful partidului liberal, adecă în lipsa unui altul mai bun. Ca ministru de finanțe n’a izbutit să se ridice pe nici o treaptă mai sus decât înainte. A rămas o aurea mediocritas. Tot ce a făcut poartă sigiliul mediocrităței, a imitat budgetul predecesorului său, cârpăcindu-l pe ici colea numai ca să nu semene aidoma cu budgetele conservatoare. N’are cineva decât să recitească raportul general al d-lui Costinescu pentru a se convinge de aceasta. Dar, în fine, cu toată mediocritatea sa delfinul colectivității nu era încă compromis ; el își păstrase un fel de feciorie politică care îi permitea încă să figureze ca un viitor candidat la șefie. Astfel stăteau lucrurile, când nenorocirea d-lui Cantacuzino a voit ca să fie însărcinat cu interimatul ministerului de interne, în absența d-lui Stolojan. Aci aureola de corectitudine și de destoinicie administrativă care îl înconjura, a dispărut într’o clipă. Câteva săptămâni au fost suficiente pentru a arăta pe copilul răsfățat al Ocultei în adevărata lui lumină. In scandalul de la Galați a dat dovezile cele mai vădite de incapacitate, în scandalul de la Huși scrisoarea d-lui Rallo l-a demascat ca pe un politician necorect și de a patra mână, în opoziție și la guvern. Demonetizarea d-lui Cantacuzino a dat deci dovada strălucită despre seceta absolută de bărbați politici de valoare care domnește în tabăra adversarilor noștri. De candidatura lui la șefie nici nu se mai vorbește ; el a rămas cu o treaptă mai jos decât un Palladi sau un Stoicescu oarecare. Opinia publică însă îi zice : Dacă planetele de pe cerul mediocrității colectiviste sunt de forța d-lui Cantacuzino, ce pot fi stelele inferioare ? -------------------------------------------------- TELEGRAME Execution! capitale Atena, 11 Septembrie. Cincisprezece condamnați au fost executați ; al 16-lea s’a sinucis în noaptea de dinaintea execuțiunei. Din Rusia St. Petersburg, 11 Septembrie D. Șișkin s’a întors și a reluat direcțiunea ministerului de externe. Dintr’o sorginte bine informată se asigură că scopul călătoriei la Biarritz a contelui de Kapnist, ambasadorul Rusiei la curtea vieneză, nu are nici o legătură cu călătoria Țarului în Franța. Contele de Kapnist își obținuse deja concediul, când prințul Lobanov era încă în viață. D. Șișkin se va duce în Franța înainte de a sosi Țarul, în timpul vizitei acestuia la Paris îl va întovărăși pe Țar. Ciclonul din Paris Paris, 11 Septembrie. In urma ciclonului de ieri, numai un om a fost ucis și 150 răniți, dintre care 36 în mod grav. Paris, 11 Septembrie. Dintre răniții ciclonului de ieri, trei au murit astă-noapte. Țarul la Paris Paris, 11 Septembrie Le Temps publică programul vizitei Țarului la Paris. Maiestățile lor rusești, însoțite de marea ducesă Olga, vor sosi la Paris în ziua de 6 Octombrie, la ora 10 dimineața, și vor dejuna la ambasada Rusească. Apoi vor asista la un Te-Deum in biserica rusească, în urmă vor face o vizită la Eliseu, d-lui Felix Faure. Acesta le va înapoia vizita la ambasada rusească. După amiazi se va face prezintarea corpului diplomatic. Seara mare prânz, la Eliseu, urmat de o reprezentațiune de semi-gala la Teatru francez. In ziua de 7, vizitarea celor mai însemnate monumente și reprezentațiune de gala la Operă. In ziua de 8, revista trupelor. După amiazi, serbări la Versailes , seara iluminație. Plecarea în timpul nopței. Nunțiul din Paris Paris. În Septembrie Ziarul Le Temps anunță că nunțiul papal, monseniorul Ferrata, va părăsi acest post în luna Octombrie și că monseniorul Clari, episcop de Viterbo, va fi numit nunțiu papal. Numirea aceasta se va publica insă numai după vizita Țarului la Paris, pentru EDIȚIA A TREIA că Papa ține ca monsionarul Ferrata, actualmente decan al corpului diplomatic din Paris, să funcționeze și în timpul prezenței la Paris a Țarului. Dreyfus Paris, 11 Septembre. Fostul ministru al coloniilor, d. Chantemps, a adresat ziarului Figaro o scrisoare în care arată că a dat șefului păzitorilor lui Dreyfus ordinul că Dreyfus nu trebue să părăsească nici insula Diavolului. Păzitorul acesta e demn de toată încrederea și pe deplin convins de vinovăția lui Dreyfus. ------------------------------------------------- MINORUL ESTORCAT (Scena se petrece în cabinetul d-lui procuror... cel ce nu e încă numit). Proc. Va să zică ești minor, d-le Bibilicu. Bibilica. Foarte minor, d-le procuror. Proc. De când?... pardon, voiam să zic , când încetezi de a fi minor ? Bib. Peste trei zile, 2 ore, 7 minute și 2Yj secunde. Proc. fmirat Ce exactitate ! Bib. Sunt ciclist, d-le procuror, și am obiceiul să chronometrez toate actele vieței mele. Proc. Asta ar dovedi că nu erai minor când te-ai născut. Bib. Ba minor sunt și acuma, dar moașa care a asistat la nașterea mea era și ea ciclistă și a chronometrat momentul fericit al nașterii mele. Proc. înțeleg. Și care e plângerea d-tale în contra cămătarilor? Bib. Mi-au estorcat iscălitura pe diferite polițe cu care m’am împrumutat diferite sume și doresc ca acei cămătari să fie arestați și pedepsiți, iar polițele anulate ca unele ce emană de la un minor. Proc. Sunt însemnate sumele din acele polițe ? Bib. Două mii patru sute de lei. Proc. Și desigur n’am primit atâta. Bib. Ce fel? Abia jumătate suma. Proc. Și ai dori să nu plătești decât dobânda legiuită. Bib. Ba doresc să nu plătesc nimic, de vreme ce sunt minor. Proc. Cum ? Nici capitalul ? Bib. Bineînțeles. Nu sunt minor ? (zicând acestea Bibilicu își răsucește cu convingere mustața). Proc. (se uită lung la Bibilicu apoi sună și intră un aprod). Aprod ! Cheamă doui gendarmi ca se conducă pe domnul la Văcărești ! Iată cam ce fel ași trata eu pe minorul Bibilicu dacă ași fi în locul d-lui IamaUgiu. Zurbagia. -------------------------------------------------- DIZOLVAREA Guvernul pare a se gândi la eventualitatea unei disolvări a Corpurilor noastre legiuitoare. Știm că chestiunea a fost de mai multe ori discutată intre miniștrii și fruntașii partidului de la putere. Natural că nu s’a putut lua nici o hotărire, pentru că nu se poate prevedea de pe acum în ce situație se va găsi guvernul după deschiderea Parlamentului. Cum nemulțumirile au crescut, cum nu mai multe orașe principale au isbucnit disidențe destul de pronunțate, cum e sigur că partizanii d-lui Eleva vor aduce in discuție chestiile arzătoare care au ilustrat vacanțiile de estan, guvernul nu va călca pe trandafiri. Trebue să se vază însă înainte de toate cum au să se grupeze disidenții și nemulțumiții. Dacă d. Fleva ar reuși să strângă pe toți în jurul d-sale, natural că guvernul se va găsi în fața unei opozițiuni destul de numeroasă, nu pentru a da un vot de neîncredere, ci pentru a slăbi și mai mult autoritatea ministerului. S’ar repeta, cu mai multă violență poate, scandalurile din sesiunea trecută, scandaluri care zdruncină echilibrul pe care trebue să trăiască orice guvern. In așa caz disolvarea ar fi singurul mijloc, după părerea fruntașilor din colectivitate, de a purifica Parlamentul de tulburătorii liniște. Guvernul crede însă că nu toți disidenții și nemulțumiții se vor întovărăși cu acțiunea d-lui Fleva și cum se pare că unii din partizanii acestuia au trecut sau vor trece de partea majorității, ministerul ar putea scăpa nevătămat și din sesiunea viitoare a Camerilor. Toate acestea sunt însă conjecturi. DUMINECA 1/13 SEPTEMBRE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. VI........................0,40 Reclame...................... » III.........................2,gat . X ****** » II, ,,,,,. *ț . In Paris anunciurile se primesc /a Agenția Havas, 8 Place de la Bourse i j REDACȚIA SI ADMINISTRATING , , Bucureștii, Pasagiul Broulou. 78 , așa că guvernul nu poate lua nici o hotărîre în lipsa unor date pozitive. Cu toate acestea, guvernul se pregătește. Mai toate consiliile comunale rurale au fost disolvate, pentru ca prefecții și sub-prefecții sa aibă oameni de încredere în fruntea afacerilor comunale. Ca disolvările acestea să nu prea bată la ochi. Monitorul Oficial publică câte 3—4 pe zi, dar numărul total al consiliilor comunale rurale disolvate atinge deja o cifră respectabilă. Când s’a pus în aplicare noua împărțire a plășilor, guvernul a numit ca sub-prefecți și ajutoare de subprefecți numai pe oameni de încredere ai satrapilor de județe, nu ai prefecților, tot in vederea unor eventuale alegeri generale. Mai mulți prefecți au fost înlocuiți sau siliți să-și dea demisia; și aceasta numai după ce guvernul s-a convins că în cazul unei disolvări a Parlamentului ei nu vor avea destulă trecere la alegeri, și înainte de deschiderea Camerilor se vor mai face și alte înlocuiri. Toamna aceasta ne rezervă, pare-se, evenimente politice însemnate. ----------------------mis&1------------------ Presa guvernului Ziarele guvernamentale reoglindesc în mod credincios situația generală a partidului de la putere. Acesta n’are idei, de unde să inventeze dar Voința și Gazeta ? Colectivitatea e acuzată de hoții comise de partizanii ei din toate județele țării; guvernul n’are ce răspunde la aceasta, căci știe că denunțările sunt întemeiate; de aceea tac și foile partidului, afară de cazurile când compromit și mai rău partidul. Searbădă cum e presa liberală e și întreaga înjghebare care se întitulează partid de guvernământ, necinstit și cinic cum discută organele colectiviste e și modul de a proceda al colectivității. N’a avut abia de unăzi Voința Naționala curagiul să afirme că nicăeri nu se fură în țara românească, când hoțiile de la Galați, Huși, Ploești, Turnu- Severin, Beriad, Bacău, etc. etc. sunt de notorietate publică ? Mai cu seamă cazul din Huși e nostim peste măsură. Somasem astă-vară pe Voința Națională să ne răspunză categoric : ce e cu hoțiile de la Galați, Huși și cele lalte orașe ale țării. A doua zi, orlanul principal al colectivității trânti un răspuns divizat în capitole și venind la orașul Huși făcu declarația următoare : «Toate denunțările făcute ministerului de interne în privința pavărei stradelor și a lucrărilor de asfalt s’au constatat de inginerul șef al circumscripției că nu sunt întemeiate și că aceste lucrări au fost executate conform condițiunilor prevăzute în contract». Era aproape să o credem pe Voința Națională, când iată că d. Cantacuzino, ministru ad-interim la interne, simte nevoia să dea prefectura de Falcia pe mâna vărului său Caligari. Atunci se naște cunoscutul scandal dintre d-nil Cantacuzino și fostul prefect Ralle,iar Voința e silită să mărturisească cum că în contra primarului de Huși există oarecari dosare compromițătoare. Apoi, să ni se permită întrebarea : când a spus adevărul organul guvernului, acum când declară că la primăria de Huși s’au comis hoții, sau acum o lună când desmințea hoțiile ? Și cazul acesta mai are un incident nostru. Zilele acestea confrați noștrii de la Epoca spuneau că denunțarea hoțiilor din Huși se datorește presei din opoziție, care a dat cea dintâia alarma. Imediat Gazeta colectivistă prinde pe Epoca cu minciună și-i răspunde cu fraza următoare : Epoca minte cu nerușinare în adevĕr ciocoiască. Gazeta a dat cea d’înteiu știrea despre hoțiile de la Huși. In ziarul nostru cu data de 21 Iunie trecut într’o notiță publicată la informațiuni ziceam : •Priminduse la ministerul de interne mai multe denunțări contra d-lui Cișman, primar de Huși, d. Luca Ionescu, inspector administrativ, a plecat în acel oraș pentru a «face o anchetă». Ca să zică : după ce Voința a desmințit hoțiile, Gazeta se și laudă că ea le-a denunțat cea dintâia ! Judecați după acest incident halul în care se găsește partidul de la putere. O altă probă despre starea psihologică a colectivității ne-o dă Voința de azi. Direcția căilor ferate e acuzată că n’a avut prevederea de a închiria în străinătate un număr de vagoane de marfă—așa cum s’a făcut în anii precedenți—pentru ca negoțul nostru de cereale să nu sufere de lipsă de vagoane. Voința Națională răspunde printr-un articol iarăși divizat în capitole, în care se ocupă cu statistica vagoanelor intrate și eșite din porturile noastre și cu obiceiul comisionarilor de a nu descărca vagoanele imediat după sosire. La întrebarea: de ce nu s’au închiriat vagoane din streinătate, organul guvernului tace. Și cum să facă altfel când nici cei de sus nu’și dau seamă de ceea ce fac! —------—---------mm*-----—---------— EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopole, 11 Septembre. In urma neliniștei persistente s’a produs o spaimă fără nici o cauză în privința datoriei publice. Se aud mereu știri despre viitoare evenimente sîngeroase. Turcii spun că revoluționarii armeni pregătesc o nouă lovitură, iar aceștia din urmă se tem de măceluri noi din partea musulmanilor. Poliția și autoritatea militară au luat măsuri serioase. Ambasadorii au primit de la Poartă o notă, prin care pe de o parte li se anunță publicarea concesiunilor făcute Cretei și pe de altă parte se mulțumește puterilor pentru mijlocirea lor. Ambasadorii au primit o comunicațiune verbală despre confirmarea prințului Berovici ca guvernator general al Cretei. Sultanul a primit în audiență pe sir Philip Currie. Canea, 11 Septembrie. In urma unor brutalități comise de către niște soldați turci asupra a două Francezi, consulul a cerut satisfacție. Soldații vinovați au fost osîndiți la închisoare. Marsilia, 11 Septembre. Au sosit 120 de Armeni venind din Constantinopol. D. Barthou a adresat instrucțiuni prefectului din Bouches-du-Rhône, ca să procure ajutoare și de lucru pentru Armenii refugiați la Marsilia. - -----------------------mm*---------------------SITUAȚIA IN TURCIA Se răspândise știrea că banda șefului Papadimos a fost distrusă în Macedonia Intr’o luptă in care a căzut și șeful. Până acum vestea aceasta n’a fost însă confirmată. Politische Correspondenz din Viena a primit din Salonic informațiunile următoare : «Contrariu speranței ce exista de a se vedea in curând fărâmiturile celor opt sau nouă bande ce comiseseră desordine în sudul Macedoniei sau ca ele să fugă în Tessalia, se predinde în cercurile grecești că unii șefi ar fi reușit să formeze din aceste fărămituri o bandă destul de puternică, de vre-o 240 de oameni, care ar fi avut în cele din urmă opt zile nu mai puțin de șase încăerărî cu trupele. Rapoartele din sorginte greacă asigură că insurgenții aceștia ar fi avut totdeauna victoria și că detașamentele de trupe ar fi suferit pierderi serioase, evaluate la aproape 100 de oameni. Știrile oficiale constată numai o augmentare a bandelor, dar neagă că acestea ar fi repurtat succese. Totuși, cercurile guvernamentale sunt neliniștite, pentru că în ziua de 30 August o bandă nouă a pătruns în Macedonia prin granița Tessaliei. E surprinzător că banda aceasta a putut trece frontiera cu toate întăririle importante ce au primit trupele grecești în garnizonă în Tesalia». Același organ oficios a primit din Belgrad știrile următoare : «Mai mult de treizeci de Arnăuți, cari au luat parte la complotul contra caimacamului și consulului turc din Kranja, au fost arestați și puși in lanțuri. Măsurile acestea, cari n’au atins nici decum pe adeverații culpabili, au produs o mare excitație în sinul populațiunii arnăute. E cu atât mai multă temere de menținerea liniștei în Vechia-Serbie, cu cât excesele musulmanilor se înmulțesc intr-m mod neliniștitor și cu cât siguranța populațiunii creștine pare a fi foarte amenințată. Furturi, asasinate, rele tratamente de tot felul se comit de câtva timp, pe tot teritoriul Vechei Serbii, contra populațiunii sârbe, și aceasta pe așa scară că aceasta s’a văzut silită să ceară protecția consulilor străini din Monastir.» —-----------------------