Timpul, septembrie 1896 (nr. 193-216)

1896-09-01 / nr. 193

UN NUMER 10 BANI ABaHAM EHTELE In țară pe un an...............................................30 lei » pe i luni................................................18 lei » pe 3 luni...............................................10 lei Pentru streinătate, un an................................50 lei lm Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers, rue de Mau­bluge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA Bucu­rești, Paragini Român­e-8­ 0 STEA CĂZUTĂ Ziceam­era că boala de care su­feră partidul liberal este lipsa de bărbați cu destulă greutate și auto­ritate pentru a da afacerilor publice o direcțiune demnă de un partid de guvernământ. Această boală s’a manifestat deja de acum patru ani, cine nu’șî amin­tește de conciliabulele nesfîrșite la care au dat loc înjghebarea faimo­sului program de la Iași și alegerea unui șef în persoana d-lui D. Studza? Programul a rămas mort-născut și șeful a fost ales în baza meritu­lui negativ că nu era altul mai bun de­cât densul. Această situațiune a partidului li­beral a urmat după ce liberalii au venit la guvern; ea s-a accentuat chiar încă mai mult, căci partidul s’a con­cretizat în loteria colectivistă și multe elemente liberale sau au fă­cut disidență și combat guvernele, sau se țin la o parte. Toată fantasmagoria pe care o crease d. D. Sturdza în opoziție cu cestiunea națională, cu făgăduielile de a desființa legea maximului, le­­ea minelor și alte legi pe care b­­­eralii le combătuseră pe toate căile, s’a arătat ca o mare minciună; ast­fel toată lipsa de realitate și inca­pacitate a șefului a eșit la lumină și liberalii au început să se gân­dească cu tot dinadinsul la înlocui­rea d-lui Sturdza. Bărbatul cel mai cu greutate care părea menit a lua direcțiunea par­tidului era de­sigur d. Eugeniu Stă­­tescu. Dar el are doufe cusururi. Mai intâia starea sănătăței sale îl împiedică de a lua o răspundere a­­tât de­ grea, al douilea, el nu este tocmai agreat de comitetul ocult care joacă un rol covârșitor în direcțiu­nea partidului. Atunci a început a se vorbi de d. Gogu Cantacuzino ; d-sa era până era delfinul partidului; către dânsul erau ațintite privirile și speranțele colectiviștilor sadea și ale comite­tului ocultist. D. Gogu Cantacuzino era unul dintre favoriții răposatului I. C. Bră­­tianu. Vizirul colectivităței voia în ruptul capului să facă dintr’ânsul un­ministrabil. De aceea i-a dat pe mână administrația monopolurilor Statului, în urmă l-a făcut director general al căilor ferate. Dar pretutindeni elevul nu s’a ri­dicat peste nivelul unui administra­tor conștiincios; el n’a arătat nici o aptitudine specială sau extra-o­rdi­­nară, nici un spirit de inițiativă, nici o idee mai largă care să’l scoată în relief. Tot așa au mers lucrurile și în timpul opozițiunei. D. Cantacuzino s’a distins administrând bine Voința Națională și scriind pe aci pe calea un articol violent. Când liberalii au venit la putere, le trebuia un ministru de finanțe , pe cine să puie? D. D. Sturdza luase în politica exterioară angajamente pe care tre­­b­uia să le ție ; numai el putea să ia portofoliul afacerilor străine. Un al­tul nu era la îndemână ; d. Canta­cuzino a devenit clar ministru de finanțe în virtutea aceluiași merit ne­gativ care făcuse din d. Sturdza șe­ful partidului liberal, adecă în lipsa unui altul mai bun. Ca ministru de finanțe n’a izbu­tit să se ridice pe nici o treaptă mai sus de­cât înainte. A rămas o aurea mediocritas. Tot ce a făcut poartă sigiliul me­­diocrităței, a imitat budgetul prede­cesorului său, cârpăcindu-l pe ici co­lea numai ca să nu semene aidoma cu budgetele conservatoare. N’are cine­va de­cât să recitească rapor­tul general al d-lui Costinescu pen­tru a se convinge de aceasta. Dar, în fine, cu toată mediocri­tatea sa delfinul colectivității nu era încă compromis ; el își păstrase un fel de feciorie politică care îi per­mitea încă să figureze ca un viitor candidat la șefie. Ast­fel stăteau lucrurile, când ne­norocirea d-lui Cantacuzino a voit ca să fie însărcinat cu interimatul ministerului de interne, în absența d-lui Stolojan. Aci aureola de corectitudine și de destoinicie administrativă care îl în­conjura, a dispărut într’o clipă. Câte­va săptămâni au fost sufici­ente pentru a arăta pe copilul răs­fățat al Ocultei în adevărata lui lu­mină. In scandalul de la Galați a dat dovezile cele mai vădite de incapa­citate, în scandalul de la Huși scri­soarea d-lui Rallo l-a demascat ca pe un politician necorect și de a patra mână, în opoziție și la gu­vern. Demonetizarea d-lui Cantacuzino a dat deci dovada strălucită despre seceta absolută de bărbați politici de valoare care domnește în tabăra adversarilor noștri. De candidatura lui la șefie nici nu se mai vorbește ; el a rămas cu o treaptă mai jos de­cât un Palladi sau un Stoicescu oare­care. Opinia publică însă îi zice : Dacă planetele de pe cerul medi­­ocrității colectiviste sunt de forța d-lui Cantacuzino, ce pot fi stelele inferioare ? --------------------------------------------------­ TELEGRAME Execution! capitale Atena, 11 Septembrie. Cinci­spre­zece condamnați au fost exe­cutați ; al 16-lea s’a sinucis în noaptea de dinaintea execuțiunei. Din Rusia St. Petersburg, 11 Septembrie D. Șișkin s’a întors și a reluat direc­țiunea ministerului de externe. Dintr’o sorginte bine informată se a­­sigură că scopul călătoriei la Biarritz a contelui de Kapnist, ambasadorul Rusiei la curtea vieneză, nu are nici o legătură cu călătoria Țarului în Franța. Contele de Kapnist își obținuse deja concediul, când prințul Lobanov era încă în viață. D. Șișkin se va duce în Franța înainte de a sosi Țarul, în timpul vizitei acestuia la Paris îl va întovărăși pe Țar. Ciclonul din Paris Paris, 11 Septembrie. In urma ciclonului de ieri, numai un om a fost ucis și 150 răniți, dintre care 36 în mod grav. Paris, 11 Septembrie. Dintre răniții ciclonului de ieri, trei au murit astă-noapte. Țarul la Paris Paris, 11 Septembrie Le Temps publică programul vizitei Țarului la Paris. Maiestățile lor rusești, însoțite de marea ducesă Olga, vor sosi la Paris în ziua de 6 Octombrie, la ora 10 dimineața, și vor dejuna la ambasada Rusească. Apoi vor asista la un Te-Deum in biserica rusească, în urmă vor face o vizită la Eliseu, d-lui Felix Faure. Acesta le va înapoia vizita la ambasada rusească. După amiazi se va face prezintarea corpului diplomatic. Seara mare prânz, la Eliseu, urmat de o reprezentațiune­ de semi-gala la Teatru francez. In ziua de 7, vizitarea celor ma­i în­semnate monumente și reprezentațiune de gala la Operă. In ziua de 8, revista trupelor. După amiazi, serbări la Versailes , seara ilu­minație. Plecarea în timpul nopței. Nunțiul din Paris Paris. În Septembrie Ziarul Le Temps anunță că nunțiul papal, monseniorul Ferrata, va părăsi acest post în luna Octombrie și că mon­seniorul Clari, episcop de Viterbo, va fi numit nunțiu papal. Numirea aceasta se va publica insă nu­mai după vizita Țarului la Paris, pentru EDIȚIA A TREIA că Papa ține ca monsionarul Ferrata, ac­tualmente decan al corpului diplomatic din Paris, să funcționeze și în timpul prezenței la Paris a Țarului. Dreyfus Paris, 11 Septembre. Fostul ministru al coloniilor, d. Chan­­temps, a adresat ziarului Figaro o scri­soare în care arată că a dat­ șefului pă­zitorilor lui Dreyfus ordinul că Dreyfus nu trebue să părăsească ni­ci insula Dia­volului. Păzitorul acesta e demn de toată încrederea și pe deplin convins de vi­novăția lui Dreyfus. -------------------------------------------------­ MINORUL ESTORCAT (Scena se petrece în cabinetul d-lui procuror... cel ce nu e încă numit). Proc. Va să zică ești minor, d-le Bi­­bilicu. Bibilica. Foarte minor, d-le procuror. Proc. De când?... pardon, voiam să zic , când încetezi de a fi minor ? Bib. Peste trei zile, 2 ore, 7 minute și 2Yj secunde. Proc. fmirat­ Ce exactitate ! Bib. Sunt ciclist, d-le procuror, și am obiceiul să chronometrez toate actele vie­­ței mele. Proc. Asta ar dovedi că nu erai mi­nor când te-ai născut. Bib. Ba minor sunt și acuma, dar moașa care a asistat la nașterea mea era și ea ciclistă și a chronometrat mo­mentul fericit al nașterii mele. Proc. înțeleg. Și care e plângerea d-tale în contra cămătarilor? Bib. Mi-au estorcat iscălitura pe di­ferite polițe cu care m’am împrumutat diferite sume și doresc ca acei cămă­tari să fie arestați și pedepsiți, iar po­lițele anulate ca unele ce emană de la un­ minor. Proc. Sunt însemnate sumele din a­­cele polițe ? Bib. Două mii patru sute de lei. Proc. Și de­sigur n’am primit atâta. Bib. Ce fel? Abia jumătate suma. Proc. Și ai dori să nu plătești de­cât dobânda legiuită. Bib. Ba doresc să nu plătesc nimic, de vreme ce sunt minor. Proc. Cum ? Nici capitalul ? Bib. Bine­înțeles. Nu sunt minor ? (zicând acestea Bibilicu își răsucește cu convingere mustața). Proc. (se uită lung la Bibilicu apoi sună și intră un aprod). Aprod ! Cheamă doui gendarmi ca se conducă pe dom­nul la Văcărești ! Iată cam ce fel ași trata eu pe mi­norul Bibilicu dacă ași fi în locul d-lui I­amaUgiu. Zurbagia. --------------------------------------------------­ DIZOLVAREA Guvernul pare a se gândi la even­tualitatea unei disolvări a Corpurilor noastre legiuitoare. Știm că chestiunea a fost de mai multe ori discutată intre miniștrii și fruntașii partidului de la putere. Na­tural că nu s’a putut lua nici o ho­­tărire, pentru că nu se poate prevedea de pe acum în ce situație se va găsi guvernul după deschiderea Parlamen­tului. Cum nemulțumirile au crescut, cum nu mai multe orașe principale au isbucnit disidențe destul de pronun­țate, cum e sigur că partizanii d-lui Eleva vor aduce in discuție chestiile arzătoare care au ilustrat vacanțiile de est­an, guvernul nu va călca pe trandafiri. Trebue să se vază însă înainte de toate cum au să se grupeze disidenții și nemulțumiții. Dacă d. Fleva ar reuși să strângă pe toți în jurul d-sale, natural că gu­vernul se va găsi în fața unei opozi­­țiuni destul de numeroasă, nu pentru a da un vot de neîncredere, ci pentru a slăbi și mai mult autoritatea mi­nisterului. S’ar repeta, cu mai multă violență poate, scandalurile din sesiu­nea trecută, scandaluri care zdruncină echilibrul pe care trebue să trăiască ori­ce guvern. In așa caz disolvarea ar fi singurul mijloc, după părerea fruntașilor din colectivitate, de a pu­rifica Parlamentul de tulburătorii li­niște­. Guvernul crede însă că nu toți di­sidenții și nemulțumiții se vor înto­vărăși cu acțiunea d-lui Fleva și cum se pare că unii din partizanii aces­tuia au trecut sau vor trece de par­tea majorității, ministerul ar putea scăpa nevătămat și din sesiunea vii­toare a Camerilor. Toate acestea sunt însă conjecturi. DUMINECA 1/13 SEPTEMBRE 1896 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. VI........................0,40 Reclame...................... » III.........................2,ga­t . X ****** » II, ,,,,,.­­ *­ț . In Paris anunciurile se primesc /a Agenția Havas, 8 Place de la Bourse­ i j REDACȚIA SI ADMINISTRATING , , Bucureștii, Pasagiul Broulou. 7­8 , așa că guvernul nu poate lua nici o hotărîre în lipsa unor date pozitive. Cu toate acestea, guvernul se pre­gătește. Mai toate consiliile comunale rurale au fost disolvate, pentru ca prefecții și sub-prefecții sa aibă oameni de în­credere în fruntea­ afacerilor comu­nale. Ca disolvările acestea să nu prea bată la ochi. Monitorul Oficial publi­că câte 3—4 pe zi, dar numărul total al consiliilor comunale rurale disol­vate atinge deja o cifră respectabilă. Când s’a pus în aplicare noua îm­părțire a plășilor, guvernul a numit ca sub-prefecți și ajutoare de sub­­prefecți numai pe oameni de încredere ai satrapilor de județe, nu ai prefec­ților, tot in vederea unor eventuale a­­legeri generale. Mai m­ulți prefecți au fost înlocuiți sau siliți să-și dea demisia; și aceasta numai după ce guvernul s-a convins că în cazul unei disolvări a Parlamen­tului ei nu vor avea destulă trecere la alegeri, și înainte de deschiderea Camerilor se vor mai face și alte în­locuiri. Toamna aceasta ne rezervă, pare-se, evenimente politice însemnate. ----------------------mis&1------------------­ Presa guvernului Ziarele guvernamentale reoglindesc în mod credincios situația generală a par­tidului de la putere. Acesta n’are idei, de unde să inventeze dar Voința și Ga­zeta ? Colectivitatea e acuzată de hoții comise de partizanii ei din toate jude­țele țării; guvernul n’are ce răspunde la aceasta, căci știe că denunțările sunt întemeiate; de aceea tac și foile parti­dului, afară de cazurile când compro­mit și mai rău partidul. Searbădă cum e presa liberală e și întreaga înjghebare care se întitulează partid de guvernă­mânt, necinstit și cinic cum discută or­ganele colectiviste e și modul de a pro­ceda al colectivității. N’a avut abia de ună­zi Voința Na­ționala curagiul să afirme că nicăeri nu se fură în țara românească, când hoți­ile de la Galați, Huși, Ploești, Turnu- Severin, Beriad, Bacău, etc. etc. sunt de notorietate publică ? Mai cu seamă cazul din Huși e nos­tim peste măsură. Somasem astă-vară pe Voința Națio­nală să ne răspunză categoric : ce e cu hoțiile de la Galați, Huși și cele­ l­alte orașe ale țării. A doua zi, orlanul prin­cipal al colectivității trânti un răspuns divizat în capitole și venind la orașul Huși făcu declarația următoare : «Toate denunțările făcute ministerului de in­terne în privința pavărei stradelor și a lucră­rilor de asfalt s’au constatat de inginerul șef al circumscripției că nu sunt întemeiate și că aceste lucrări au fost executate conform con­­dițiunilor prevăzute în contract». Era aproape să o credem pe Voința Națională, când iată că d. Cantacuzino, ministru ad-interim la interne, simte nevoia să dea prefectura de Falcia pe mâna vărului său Caligari. Atunci se naște cunoscutul scandal dintre d-nil Cantacuzino și fostul prefect Ralle,­iar Voința e silită să mărturisească cum că în contra primarului de Huși există oare­cari dosare compromițătoare. Apoi, să ni se permită întrebarea : când a spus adevărul organul guvernu­lui, acum când declară că la primăria de Huși s’au comis hoții, sau acum o lună când desmințea hoțiile ? Și cazul acesta mai are un incident nostru. Zilele acestea confrați noștrii de la Epoca spuneau că denunțarea hoțiilor din Huși se datorește presei din opo­ziție, care a dat cea dintâia alarma. Imediat Gazeta colectivistă prinde pe Epoca cu minciună și-i răspunde cu fraza următoare : Epoca minte cu nerușinare în adevĕr cioco­iască. Gazeta a dat cea d’înteiu știrea despre ho­țiile de la Huși. In ziarul nostru cu data de 21 Iunie trecut într’o notiță publicată la in­­formațiuni ziceam : •Priminduse la ministerul de interne mai­­ multe denunțări contra d-lui Cișman, pri­­­mar de Huși, d. Luca Ionescu, inspector ad­­­ministrativ, a plecat în acel oraș pentru a «­face o anchetă». Ca să zică : după ce Voința a des­­mințit hoțiile, Gazeta se și laudă că ea le-a denunțat cea dintâia ! Judecați după acest incident halul în care se găsește partidul de la putere. O altă probă despre starea psih­olo­­gică a colectivității ne-o dă Voința de azi. Direcția căilor ferate e acuzată că n’a avut prevederea de a închiria în străinătate un număr de vagoane de marfă—așa cum s’a făcut în anii pre­­­­cedenți—pentru ca negoțul nostru de cereale să nu sufere de lipsă de va­goane. Voința Națională răspunde prin­­tr-un articol iarăși divizat în capitole, în care se ocupă cu statistica vagoa­nelor intrate și eșite din porturile noas­tre și cu obiceiul comisionarilor de a nu descărca vagoanele imediat după sosire. La întrebarea: de ce nu s’au închiriat vagoane din streinătate, or­ganul guvernului tace. Și cum să facă alt­fel când nici cei de sus nu’și dau seamă de ceea­ ce fac! —------—---------mm*-----—---------— EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Constantinopole, 11 Septembre. In urma neliniștei persistente s’a pro­dus o spaimă fără nici­ o cauză în pri­vința datoriei publice. Se aud mereu știri despre viitoare evenimente sîngeroase. Turcii spun că revoluționarii armeni pregătesc o nouă lovitură, iar aceștia din urmă se tem de măceluri noi din partea musulmanilor. Poliția și autoritatea militară au luat măsuri serioase. Ambasadorii au primit de la Poartă o notă, prin care pe de o parte li se anunță publicarea concesiunilor făcute Cretei și pe de altă parte se mulțu­mește puterilor pentru mijlocirea lor. Ambasadorii au primit o comunica­­țiune verbală despre confirmarea prin­țului Berovici ca guvernator general al Cretei. Sultanul a primit în audiență pe sir Philip Currie. Canea, 11 Septembrie. In urma unor brutalități comise de către niște soldați turci asupra a două Francezi, consulul a cerut satisfacție. Soldații vinovați au fost osîndiți la închisoare. Marsilia, 11 Septembre. Au sosit 120 de Armeni venind din Constantinopol. D. Barthou a adresat instrucțiuni prefectului din Bouches-du-Rhône, ca să procure ajutoare și de lucru pen­tru Armenii refugiați la Marsilia. - -----------------------mm*---------------------­SITUAȚIA IN TURCIA Se răspândise știrea că banda șefu­lui Papadimos a fost distrusă în Ma­cedonia Intr’o luptă in care a căzut și șeful. Până acum vestea aceasta n’a fost însă confirmată. Politische Correspondenz din Viena a primit din Salonic informațiunile următoare : «Contrariu speranței ce exista de a se vedea in curând fărâmiturile celor opt sau nouă bande ce comiseseră de­­sordine în sudul Macedoniei sau ca ele să fugă în Tessalia, se predinde în cercurile grecești că unii șefi ar fi reușit să formeze din aceste fărămi­­turi o bandă destul de puternică, de vre-o 240 de oameni, care ar fi avut în cele din urmă opt zile nu mai puțin de ș­ase încăerărî cu trupele. Rapoartele din sorginte greacă asi­gură că insurgenții aceștia ar fi avut tot­deauna victoria și că detașamen­tele de trupe ar fi suferit pierderi se­rioase, evaluate la aproape 100 de oa­meni. Știrile oficiale constată numai o augmentare a bandelor, dar neagă că acestea ar fi repurtat succese. Totuși, cercurile guvernamentale sunt neliniștite, pentru că în ziua de 30 August o bandă nouă a pătruns în Macedonia prin granița Tessaliei. E surprinzător că banda aceasta a putut trece frontiera cu toate întări­rile importante ce au primit trupele grecești în garnizonă în Tesalia». Același organ oficios a primit din Belgrad știrile următoare : «Mai mult de trei­zeci de Arnăuți, cari au luat parte la complotul con­tra caimacamului și consulului turc din Kranja, au fost arestați și puși in lanțuri. Măsurile acestea, cari n’au atins nici de­cum pe adeverații cul­pabili, au produs o mare excitație în sinul populațiunii arnăute. E cu atât mai multă temere de menținerea li­niștei în Vechia-Serbie, cu cât excesele musulmanilor se înmulțesc intr-m mod neliniștitor și cu cât siguranța po­­pulațiunii creștine pare a fi foarte ame­nințată. Furturi, asasinate, rele trata­mente de tot felul se comit de cât­va timp, pe tot teritoriul Vechei­ Serbii, contra populațiunii sârbe, și aceasta pe așa scară că aceasta s’a văzut si­lită să ceară protecția consulilor stră­ini din Monastir.» —-----------------------

Next