Timpul, octombrie 1896 (nr. 217-241)
1896-10-01 / nr. 217
O vizita împărătească Imputatul Rusiei a părăsit Franța după 5 zile de petrecere triumfală. Răsunetul aclamărilor Parisului se prelungește încă și Europa îl ascultă cu mirare și reculegere. Niciodată unul din regii de neam francez, coborîtor al unui lung șir de politici, de biruitori cari au plămădit Franța bucată cu bucată, niciodată vr’un general învingător, nici chiar aventurierul neasemănat care la pragul veacului ce sfârșește a preumblat gloria Franței în toate unghiurile lutinei, n’au fost așa de unanim lăudați, slăviți, aclamați de Franța întreagă fără deosebire de clasă și de partid. Acest entuziasm fără preget sau amestec se îndreptează către Suveranul unei țări străine, depărtată, cu religiune deosebită, cu instituțiuni absolut opuse, până ori antipatică în gradul suprem geniului francez și cu care a urmat o vrăjmășie permanentă mai în tot cursul istoriei. De unde vine această schimbare nepomenită, care este evenimentul de căpetenie al sfârșitului secolului nostru ? Pentru ce Franța republicană uită într’un moment opiniunile, tradițiunile și ce este mai mult toate prejudecățile sale ? Pentru ce autocratul trufaș a 120 milioane de supuși, șeful bisericei ortodoxe ruse, zîmbește așa de dulce unei Republici oficial fără religie și până acum câteva luni guvernată de un minister socialist ? De ce împăratul ascultă cu capul descoperit cântecul Marseilliezei, unde se sună de stindardul sângeros al tiranilor și de sângele necurat al fioroșilor soldați ? De ce dar și unii și alții calcă peste inimă, peste ideile lor din prezent și tradițiunile din trecut, peste urile vechi, peste atâta sânge vărsat, peste suvenirile de la Berezina și cele mai proaspete de la Sebastopol ? Versiunea oficială ne răspunde că toate acestea se fac în onoarea marei zeități, care se numește : Pacea Europei. Frumos de tot și lacrimile te podidesc în fața unei așa de nobile și desinteresate aspirațiuni, unei așa de mari griji pentru omenirea suferindă din partea a două națiuni răsboinice, care nu prea sunt învățate a cruța nici sângele lor, nici sângele celor l alți. Dar pentru cine nu se mulțumește cu cuvinte diplomatice, întrebarea care se impune mai intâiu este : Dacă se face atât pentru a garanta pacea Europei, nemerit ar fi să se știe cine amenință această pace ? O fi oare întreita alianță ? Dar și întreita alianță, prin tratatele sale care nu mai sunt un secret, nu prevede decât defensiva. N’a fost un Suveran sau ministru din cele trei State aliate, care să nu fi proclamat în nenumărate rânduri că pacea și numai pacea este cuvântul și scopul acestei înțelegeri. Ceea ce probează sinceritatea acestor declarațiuni este interesul acelor cari le fac. Ii trebue pace Germaniei pentru a mistui bine bucata cam grea a Alsaciei-Lorene; îi trebue pace Austriei ca să facă definitivă ocupațiunea provizorie a Bosniei și a Herzegovinei , îi trebue pace Italiei pentru a-șî vindeca rănile și a-și consolida șubredul și proaspătul său edificiu politic. Prin urmare nu era trebuință, pentru a urma absolut aceiași politică, de atâta zgomot și atâtea manifestări. Ar fi fost poate nemerit a alcătui o încincită alianță spre acest scop. Dar dacă nu se putea, o simplă înțelegere diplomatică între cantellariile ruse și franceze era de ajuns pentru acest ideal atât de umanitar. Cine însă va crede că pentru pacea permanentă definitivă, adecă trăgând ca consecință pentru Franța renunțarea la o provincie răpită și pentru Rusia mărginirea secularelor sale ambițiuni, s’au făcut manifestările la Kronstadt și Toulon, vizita marinarilor ruși la Paris și în cele din urmă această nepomenită primire a autocratului rus în capitala Republicei franceze care n’a avut seamăn în trecut și nu va avea pereche în viitor ? Oare această concepțiune diplomatică o aclamară milioanele de spectatori înșirați de-a lungul stradelor, cari au petrecut ziua și noaptea pe strade expunându-se la moarte prin strivire pentru a vedea vârful unei chivere muscălești ? De aceea se mișcai monarhiștii și republicanii, săracii și bogații, capitaliștii și muncitorii, ziariștii, poeții, învățații, artiștii, femeile în sfârșit, toți într’un gând și o suflare ? Pentru aceasta entuziasmul la un popor liber, spiritual și sceptic ajunsese la frenesia adorațiunii și cultul unor republicani pentru un om s’a coborît la copilăriile idolatriei, presa vorbind cu emoțiune de câinele împăratului ? Nu, desigur, altceva rostesc miniștri și diplomații, altceva pricepe, simte și vede națiunea cu instinctul ei sigur și cu patimele ei sincere. Poporul francez n’a văzut și n’a putut vedea în această înfrățire cu Rusia decât punerea la mijloc a unei ure comune și a unei comune speranțe. Ura comună este Germania. Tratatele de la Frankfurt și Berlin sunt două răni nevindecate. Prin unul s’a ciuntit un membru dintr’un corp încă plin de viață și care nu consimte la această împuținare și la această înjosire. Prin cel l’alt s’au mărginit nițel apucăturile cotropitoare ale Aquilei cu două capete, care ține două lumi în ghiarele sale și rîvnește la puținul care a mai rămas necuprins de lăcomia sa. Desigur mobilele Franței sunt explicabile și scuzabile din punctul de vedere al dreptăței generale. ’I s’ar putea până la oarecare punct observa că aliata sa Rusia deține mai multe Alsacii și Lorene, cucerite tot prin aceleași mijloace cu care Germania stăpânește provincia de la Rin. Dar cine se poate adresa rațiune sau dreptățe, când patriotismul înflăcărează capetele și stăpânește inimele! Concluzia noastră este că oricare ar fi cauzele situațiunei de astăzi, oricar ar fi vinovații faptelor petrecute de la 1870 până astăzi, starea de lucruri actuală este din cele mai îngrijitoare. Toți strâng în brațe pacea pentru a o înăbuși mai bine și perioada istorică în care intrăm e plină de negre amenințări și de pericole apropiate. Iluziile tinerețelor noastre s’au dus. Teoria naționalităților, pacea între popoare bazată pe independența și egala lor îndreptățire, sunt visuri care au pierit înainte de a avea timpul să ne îmbete măcar cu speranța. Azi Europa e împărțită în două conjuncțiuni politice adverse care nu urmăresc decât scopuri egoiste și nu contează decât pe forță spre a le face să triumfe. Speranța de a aduce o împăcare, o transacțiune între aceste interese este de acum aproape stinsă. Ceeace menține încă o pace șubredă este teama pe care o simte fiecare din cele două tabere de a nu fi cea mai tare. Conflictul va putea fi amânat, el este neînlăturabil. Pentru a răsbura umilirea din 1870, pentru a-și recăpăta vechile hotare, Franța va promite și va da Rusiei totul. Rusia poate nu cere nimic astăzi decât statu-quo, dar ea nu socotește că i-a sosit ceasul. Alegerea momentului aparține Rusiei. Franța și-a interzis ofensiva și când ar lua-o de la sine ar putea fi părăsită. Dar oricare ar fi convențiile scrise, când Rusia va crede că destinele sunt împlinite, nici o putere omenească nu va fi în stare de a opri mai multe milioane de Francezi să se repeată la semnalul ce ea îl va da. In acest sens alianța este inegală. Dar până atunci Rusia va avea o pace mai fecundă decât cel mai fericit rasboi. Rezemată, pe lângă puterea ei cea mare, pe banii și pe armele aliatei sale, ținând în mânile sale pacea și resbelul, iubită de o putere ca Franța, temută de celelalte, curtenită de toate, ea va putea obține pe terenul diplomatic toate succesele fără sânge și fără auz. Când însă se va crede destul de tare pentru a pune la o parte orice rezervă și a purcede la îndeplinirea misiunei seculare ce și-a însușit, atunci va trage spada și lumea civilizată va vedea un spectacol, despre care numai invaziunile din secolul IV și V după Christos vor putea da o idee. Situațiunea nu este îmbucurătoare; ea este astfel și oamenii serioși trebue s-o privească în toată gravitatea ei. Hegemonia Rusiei este pentru moment rezultatul cel mai neted al luptelor dintre Franța și Germania, al victoriilor de la Metz și Sedan, al tratatelor de la Frankfurt și Berlin. Această hegemonie va fi tolerată de Europa de frica unui reu mai mare ; când însă ziua socotelilor desăvârșite va sosi, nimeni nu mai poate prezice cu oarecare siguranță în ce parte vor atârna cumpenele sângerate ale marelor măceluri omenești. ---------------------------------------- TELEGRAME Situația în Brazilia Londra, 10 Octombre. Se anunță din Rio Janeiro ziarului Times că din cauza dificultăților situațiunei comerciale și financiare, guvernul a supus congresului brazilian un proiect de moratoriu pentru 6 luni și un proiect privitor la sporirea impozitelor. Din Parlamentul austriac Viena, 10 Octombre. Camera seniorilor. Cu ocazia discuției proiectului de reformă a impozitelor, camera a respins o propunere a comisiunei sale care cere suprimarea paragrafului privitor la publicitatea registrelor de impozit, admis de Camera deputaților. Apoi a admis legea în totalul ei după proiectul Camerei deputaților, după un discurs foarte aplaudat al ministrului de finanțe. Rusia și Bulgaria Sofia, 10 Octombre. Cu ocazia decorării tuturor membrilor agenției diplomatice rusești de către prințul, spre a comemora ziua intrării Țarului în Franța, gerantul agenției, d. Bopkine, a adresat prințului o depeșă de mulțumiri, la care acesta a răspuns în termeni foarte călduroși. B. Șișkin Paris, 10 Octombre. Mai multe ziare confirmă știrea în privința numirei d-lui Șișkin, ca ministru al afacerilor streine, numire ce s’ar fi făcut alaltăieri. D. Hanorax a primit după amiazî pe d. Șișkin cu care s’a întreținut mult timp. Paris, 11 Octombre. D. Hanorax a avut o nouși conferință cu d. Șișkin, care va pleca mâine. Italia și Muntenegro Roma, 11 Octombre. D. Visconti Venosta a oferit astă seară miniștrilor muntenegreni urn prânz la care au asistat d. di Budini și ceilalți miniștrii precum și înalții funcționari ai Curței. HÍérIMARȚI 1/43 OCTOMBRE 1896 1 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERJII Linia 30 litere petit pag. IV. Reclame .„o,40 In Paris anunciurile se Havas, 8 Place de 1. REDACȚIA SI ADMINI Iucurești, Pasagiul Miniștri muntenegreni pleacă mâine la Brindisi. Regele Greciei în Franța Paris, 11 Octombre. Regele Greciei a sosit și a fost primit de un reprezentat al d-lui Faure. Ein Madagascar Paris, 11 Octombre. Generalul Galieme a luat în posesiune postul său la Tanamariva, la 28 Septembre. Colonelul Genard a repurtat un succes la 60 de kilometre de Tananariva. Moartea arhiepiscopului de Canterbury Londra, 11 Octombre. Arhiepiscopul de Canterbury a murit, lovit de un atac de apoplexie în timpul serviciului divin. --------------------------------------- CUM LE CONVINE Procesul intentat Voinței Naționale de către I. P. S. S. mitropolitul-primat Ghenadie, proces care trebuia să se judece de Curtea cu jurați în sesiunea de Iunie trecut, nu se va înfățișa nici în sesiunea din Octombrie. Calomniatul se plânge contra amânării nemotivate și -și face iluzia că sub ministerul d-lui Evghenie Stătescu va căpăta dreptate în țara românească ; presa independentă protestează contra hatârului pe care justiția îl face redactorilor Voinței; și calomniatorii, strânși cu ușa, răspund : «Instrucția nu este încă terminată. Și de ce ve plângeți? Oare procesele cutare și cutare, care datează de mai înainte, sunt deja rezolvate ?» Răspunsul e foarte comod, cum vedeți. Există procese care durează de un șir nesfârșit de ani, care trec asupra moștenitorilor și amenință să nu fie terminate nici cât vor trăi descendenții părților care au pornit judecata. Dar asemenea procese sunt totdeauna civile: înțelegem prea bine durerea Voinței și dorința ei ca pedeapsa să nu mai poată atinge în viață pe adevărații calomniatori, dar înceteneala procesului ei cu mitropolitul Ghenadie e un abuz de justiție, pentru că nu e rolul instrucției să dovedească calomnia. In procese de felul acesta, judecătorul de instrucție trebue să se mărginească în a găsi pe vinovat și a -l trimite înaintea Curții: calomniatorul e obligat să dovedească faptele ce a avansat. Închipuiți-vă însă cazul că Voința sau unul din adepții ei ar fi fost calomniat și procedura s’ar fi făcut culpabilă de inceteneală. Ce proteste, ce țipete disperate, ce insulte am fi citit în cearceaful Ocultei la adresa justiției, a ministrului, a guvernului întreg! Un fapt identic ni-1 prezintă ceal’altă foaie tipărită pe hârtie de la Letea. Neue Freie Presse și Pester Lloyd au publicat o depeșă identică din București, cu indicația «Original-Telegramm», anunțând că în urma vizitei împăratului Francisc Iosif guvernul d-lui Sturdza s’a întărit. Telegrama aceasta a convenit presei colectiviste , de aceea a aprobat-o prin tăcere. A doua zi aceleași ziare străine au înserat o altă depeșe din București, tot cu indicația «Original-Telegramm» și în care se spune că ministerul român se va remania prin eșirea din cabinet a d-lor Poni, Palladi și Stolojan. Dar telegrama aceasta nu convine colectivității, de aceea Gazeta s’a grăbit să o prezinte ca «fantezistă», ca opera personală a unui corespondent străin de guvern. Ambele telegrame purtând aceeași marcă de origine, trebue să credem sau că amândouă sunt adevărate sau iarăși amândouă fanteziste. De aceea, ori guvernul s’a întărit și se și remaniază , ori a rămas slab ca mai ’nainte și nu se remaniază. Nu ne așteptăm ca presa colectivistă să rezolve problema, pentru că ea nu face decât ceea ce convine, după împrejurări, favoriților ei. --------------------------Imam------------------------- CĂLĂTORIA ȚARULUI — Prin fir telegrafe — In Franța Châlons, 10 Octombre. Țarul și-a luat rămas bun, la gară, de la d-nii Loubet și Brisson, precum și de la miniștrii. Pentru fiecare din eî a avut câte un curent amabil. D. Faure s-a urcat în salonul trenului imperial. După un schimb de câteva cuvinte, a sărutat mâna Țarinei apoi d. Faure și Țarul și-a fi dat mâna și s’au sărutat în mod afectuos. Trenul a plecat în mijlocul strigătelor de : «Trăiască împăratul! Trăiască Rusia». Țarul a numit pe d. deGiers maestru al Curții imperiale ; pe generalul Frederick, aghiotant general; pe prințul Orloff, aghiotant. A dat d-lui de Montebello insignele în briliante ale ordinului Stalul Alexandru Newsky și a remis d-lui Hanotaux portretul său, cu o dedicație afectuasă pe care a scris-o sub ochii săi. Pagny s. Moselle, 10 Octombre. Trenul imperial a părăsit Pagny la orele 11 fără incident. Paris, 10 Octombre. D. Faure a sosit aseară la 10 ore și a fost primit în mijlocul ovațiunilor mulțimei. Ziarele vorbesc de toastul Țarului la Châlons în niște termeni care dovedesc cea mai mare mulțumire. Paris, 10 Octombre. Țarul a adresat d-lui Faure telegrama următoare : Pagny s. Moselle, 9 Octombre, il ore 40 m. seara—«In momentul de «a trece granița, țiu să ne exprim «încă o dată cât de mult suntem miș cafi, Împărăteasa și Ea, de primirea «călduroasă ce ni s’a făcut la Paris, am simțit inima noastră bătând «pentru această frumoasă țară a «Franței, în frumoasa sa capitală. «Amintirea acestor câteva zile pe«trecute printre d-v. va rămâne a«dânc gravată în inima noastră și «vă rog să bine-voiți a face cunoscut «sentimentele nóstre Franței întregi». D. Faure a adresat Țarului depeșa următoare: «In momentul când Majestățile Lor «părăsesc Franța, țin ca ele să primească noua expresiune a bucuriei ,ce ne-a cauzat vizita Lor. Urările «Republicei franceze însoțesc pe Majestățile Lor până pe pragul imperiului lor și în timpul glorioasei lor domnii»». Paris, 11 Octombre. D. Faure a scris generalului Billot ca să facă cunoscut armatei cuvintele ce a schimbat cu Țarul și de a mulțumi acesteia în numele țării. La Darmstadt Darmstadt, 10 Octombre. Majestățile Lor rusești au sosit azi dimineață la 9 ore și au fost primite la gară de familia marelui duce. Pe tot parcursul de la gară până la palat, mulțimea le-a făcut ovațiuni entuziaste, întreg orașul este decorat. Marele duce a numit pe Țarul șef al regimentului de dragoni No. 24. Darmstadt, 11 Octombre. Țarul și Țarina, însoțiți de perechia mare ducală, au făcut o excursiune la castelul Kranichstein. Seara, 3 000 de cântăreți au executat o serenadă în fața palatului. O mulțime enormă a aclamat pe MM. II. La Berlin Berlin, 10 Octombre. Mai multe ziare constată că la ambasada rusească, nici o pregătire nu lasă să se prevadă vr’o vizită apropiată a Majestăților Lor rusești. Berlin, 11 Octombre. Norddeutsche Allgemeine Zeitung zice că în timpul vizitei sale Țarul s’a putut convinge că nici Germania, nici Austro-Ungaria nu vor turbura pacea. De aceea Germania este sigură că Rusa nu va exploata înțelegerea franco-rusă într’un scop resboinic. Germania nu are interese politice contrarii acelora ale Rusiei, de aceea ea poate să contempleze fără prejudiii, splendarea serbărilor oferite de Franța. --------------------------------------- EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Atena, 10 Octombrie. Poarta a trimes două torpiloare pe coastele Macedoniei, pentru a împedica debarcarea insurgenților. Londra, 11 Octombrie. O adunare de lucrători ținută la Hyde park a adoptat o rezoluțiune invitând guvernul să exercite o presiune asupra puterilor în favoarea demersurilor comune și energice spre a împedica continuarea măcelurilor armenești, și asigurând guvernul de sprijinul entuziast al populațiunei din Londra. Afluența manifestanților era mai mică ca de obiceiü; printre manifestanți s’au remarcat și mulți Armeni.