Timpul, octombrie 1896 (nr. 217-241)

1896-10-01 / nr. 217

O vizita împărătească Imputatul Rusiei a părăsit Franța după 5 zile de petrecere triumfală. Răsunetul aclamărilor Parisului se prelungește încă și Europa îl ascultă cu mirare și reculegere. Nici­o­dată unul din regii de neam francez, co­­borîtor al unui lung șir de politici, de biruitori cari au plămădit Franța bucată cu bucată, nici­o­dată vr’un general învingător, nici chiar aven­turierul neasemănat care la pragul veacului ce sfârșește a preumblat glo­ria Franței în toate unghiurile lu­tinei, n’au fost așa de unanim lău­dați, slăviți, aclamați de Franța în­treagă fără deosebire de clasă și de partid. Acest entuziasm fără preget sau amestec se îndreptează către Suve­ranul unei țări străine, depărtată, cu religiune deosebită, cu instituțiuni absolut opuse, până ori antipatică în gradul suprem geniului francez și cu care a urmat o vrăjmășie permanentă mai în tot cursul istoriei. De unde vine această schimbare nepomenită, care este evenimentul de căpetenie al sfârșitului secolului nostru ? Pentru­ ce Franța republicană uită într’un moment opiniunile, tra­­dițiunile și ce este mai mult toate prejudecățile sale ? Pentru­ ce auto­cratul trufaș a 120 milioane de su­puși, șeful bisericei ortodoxe ruse, zîmbește așa de dulce unei Repu­blici oficial fără religie și până acum câte­va luni guvernată de un mi­nister socialist ? De ce împăratul ascultă cu capul descoperit cântecul Marseilliezei, unde se sună de stin­dardul sângeros al tiranilor și de sângele necurat al fioroșilor soldați ? De ce dar și unii și alții calcă peste inimă, peste ideile­­ lor din prezent și tradițiunile din trecut, peste urile vechi, peste atâta sânge vărsat, peste suvenirile de la Berezina și cele mai proaspete de la Sebastopol ? Versiunea oficială ne răspunde că toate acestea se fac în onoarea marei zeități, care se numește : Pacea Eu­ropei. Frumos de tot și lacrimile te po­didesc în fața unei așa de nobile și desinteresate aspirațiuni, unei așa de mari griji pentru omenirea su­ferindă din partea a două națiuni răsboinice, care nu prea sunt învă­țate a cruța nici sângele lor, nici sângele celor­ l­ alți. Dar pentru cine nu se mulțumește cu cuvinte diplomatice, întrebarea care se impune mai intâiu este : Dacă se face atât pentru a garanta pacea Europei, nemerit ar fi să se știe cine amenință această pace ? O fi oare întreita alianță ? Dar și întreita ali­anță, prin tratatele sale care nu mai sunt un secret, nu prevede de­cât defensiva. N’a fost un Suveran sau ministru din cele trei State aliate, care să nu fi proclamat în nenumărate rânduri că pacea și numai pacea este cu­vântul și scopul acestei înțelegeri. Ceea ce probează sinceritatea a­­cestor declarațiuni este interesul a­­celor cari le fac. Ii trebue pace Ger­maniei pentru a mistui bine bucata cam grea a Alsaciei-Lorene; îi tre­bue pace Austriei ca să facă defi­nitivă ocupațiunea provizorie a Bos­niei și a Herzegovinei , îi trebue pace Italiei pentru a-șî vindeca rănile și a-și consolida șubredul și proas­pătul său edificiu politic. Prin urmare nu era trebuință, pen­tru a urma absolut aceiași politică, de atâta zgomot și atâtea manifes­tări. Ar fi fost poate nemerit a alcătui o încincită alianță spre acest scop. Dar dacă nu se putea, o simplă înțelegere diplomatică între cante­­l­lariile ruse și franceze era de a­­­juns pentru acest ideal atât de u­­­manitar. Cine însă va crede că pentru pacea permanentă definitivă, adecă trăgând ca consecință pentru Franța renunțarea la o provincie răpită și pentru Rusia mărginirea secularelor sale ambițiuni, s’au făcut manifes­tările la Kronstadt și Toulon, vizita marinarilor ruși la Paris și în cele din urmă această nepomenită pri­mire a autocratului rus în capitala Republicei franceze care n’a avut seamăn în trecut și nu va avea pe­reche în viitor ? Oare această concepțiune diplo­matică o aclamară milioanele de spec­tatori înșirați de-a lungul stradelor, cari au petrecut ziua și noaptea pe strade expunându-se la moarte prin strivire pentru a vedea vârful unei chivere muscălești ? De aceea se miș­cai­ monarh­iștii și republicanii, să­racii și bogații, capitaliștii și mun­citorii, ziariștii, poeții, învățații, ar­tiștii, femeile în sfârșit, toți într’un gând și o suflare ? Pentru aceasta entuziasmul la un popor liber, spi­ritual și sceptic ajunsese la frenesia adorațiunii și cultul unor republicani pentru un om s’a coborît la copilă­riile idolatriei, presa vorbind cu e­­moțiune de câinele împăratului ? Nu, desigur, alt­ceva rostesc mi­niștri­ și diplomații, alt­ceva pricepe, simte și vede națiunea cu instinctul ei sigur și cu patimele ei sincere. Poporul francez n’a văzut și n’a putut vedea în această înfrățire cu Rusia de­cât punerea la mijloc a unei ure comune și a unei comune speranțe. Ura comună este Germania. Tra­tatele de la Frankfurt și Berlin sunt două răni nevindecate. Prin unul s’a ciuntit un membru dintr’un corp încă plin de viață și care nu con­simte la această împuținare și la această înjosire. Prin cel­ l’alt s’au mărginit nițel apucăturile cotropitoa­re ale Aquilei cu două capete, care ține două lumi în ghiarele sale și rîvnește la puținul care a mai ră­mas necuprins de lăcomia sa. De­sigur mobilele Franței sunt explicabile și scuzabile din punctul de vedere al dreptăței generale. ’I s’ar putea până la oare­care punct observa că aliata sa Rusia deține mai multe Alsacii și Lorene, cuce­rite tot prin aceleași mijloace cu care Germania stăpânește provincia de la Rin. Dar cine se poate adresa rațiune­ sau dreptățe, când patriotismul în­flăcărează capetele și stăpânește ini­­mele! Concluzia noastră este că ori­care ar fi cauzele situațiunei de astă­zi, ori­car­ ar fi vinovații faptelor pe­trecute de la 1870 până astă­zi, starea de lucruri actuală este din cele mai îngrijitoare. Toți strâng în brațe pacea pentru a o înăbuși mai bine și perioada is­torică în care intrăm e plină de ne­gre amenințări și de pericole apro­piate. Iluziile tinerețelor noastre s’au dus. Teoria naționalităților, pacea între popoare bazată pe indepen­dența și egala lor îndreptățire, sunt visuri care au pierit înainte de a a­­vea timpul să ne îmbete măcar cu speranța. Azi Europa e împărțită în două conjuncțiuni politice adverse care nu urmăresc de­cât scopuri egoiste și nu contează de­cât pe forță spre a le face să triumfe. Speranța de a aduce o împăcare, o transacțiune între aceste interese este de acum aproape stinsă. Ceea­­ce menține încă o pace șubredă este teama pe care o simte fie­care din cele două tabere de a nu fi cea mai tare. Conflictul va putea fi amânat, el este neînlăturabil. Pentru a răsbura umilirea din 1870, pentru a-și re­căpăta vechile hotare, Franța va pro­mite și va da Rusiei totul. Rusia poate nu cere nimic astă­zi de­cât statu-quo, dar ea nu socotește că i-a sosit ceasul. Alegerea momen­tului aparține Rusiei. Franța și-a in­terzis ofensiva și când ar lua-o de la sine ar putea fi părăsită. Dar ori­care ar fi convențiile scrise, când Rusia va crede că destinele sunt împlinite, nici o putere omenească nu va fi în stare de a opri mai multe milioane de Francezi să se repeată la semnalul ce ea îl va da. In acest sens alianța este inegală. Dar până atunci Rusia va avea o pace mai fecundă de­cât cel mai fe­ricit rasboi. Rezemată, pe lângă puterea ei cea mare, pe banii și pe armele aliatei sale, ținând în mânile sale pacea și resbelul, iubită de o putere ca Franța, temută de cele­­l­alte, curtenită de toate, ea va pu­tea obține pe terenul diplomatic toate succesele fără sânge și fără auz. Când însă se va crede des­tul de tare pentru a pune la o parte ori­ce rezervă și a purcede la îndeplinirea misiunei seculare ce și-a însușit, atunci va trage spada și lumea civilizată va vedea un spec­tacol, despre care numai invaziunile din secolul IV și V după Christos vor putea da o idee. Situațiunea nu este îmbucurătoare; ea este ast­fel și oamenii serioși tre­bue s-o privească în toată gravita­tea ei. Hegemonia Rusiei este pentru mo­ment rezultatul cel mai neted al luptelor dintre Franța și Germania, al victoriilor de la Metz și Sedan, al tratatelor de la Frankfurt și Ber­lin. Această hegemonie va fi tole­rată de Europa de frica unui reu mai mare ; când însă ziua socote­lilor desăvârșite va sosi, nimeni nu mai poate prezice cu oare­care si­guranță în ce parte vor atârna cum­­penele sângerate ale marelor mă­celuri omenești. ----------------------------------------­ TELEGRAME Situația în Brazilia Londra, 10 Octombre. Se anunță din Rio Janeiro ziarului Ti­mes că din cauza dificultăților situațiunei comerciale și financiare, guvernul a su­pus congresului brazilian un proiect de moratoriu pentru 6 luni și un proiect privitor la sporirea impozitelor. Din Parlamentul austriac Viena, 10 Octombre. Camera seniorilor. Cu ocazia discuției proiectului de reformă a impozitelor, ca­mera a respins o propunere a comisiunei sale care cere suprimarea paragrafului pri­vitor la publicitatea registrelor de impo­zit, admis de Camera deputaților. Apoi a admis legea în totalul ei după proiectul Camerei deputaților, după un discurs foarte aplaudat al ministrului de finanțe. Rusia și Bulgaria Sofia, 10 Octombre. Cu ocazia decorării tuturor membrilor­ agenției diplomatice rusești de către prin­țul, spre a comemora ziua intrării Țaru­lui în Franța, gerantul agenției, d. Bop­­kine, a adresat prințului o depeșă de mulțumiri, la care acesta a răspuns în termeni foarte călduroși. B. Șișkin Paris, 10 Octombre. Mai multe ziare confirmă știrea în pri­vința numirei d-lui Șișkin, ca ministru al afacerilor streine, numire ce s’ar fi fă­cut alaltă­ieri. D. Hanorax a primit după amiazî pe d. Șișkin cu care s’a întreținut mult timp. Paris, 11 Octombre. D. Hanorax a avut o nouși conferință cu d. Șișkin, care va pleca mâine. Italia și Muntenegro Roma, 11 Octombre. D. Visconti Venosta a oferit astă­ seară miniștrilor muntenegreni urn prânz la care au asistat d. di Budini și cei­l­alți miniștrii precum și înalții funcționari ai Curței. HÍérIMARȚI 1/43 OCTOMBRE 1896 1 UN NUMER 10 BANI ANUNCIURI ȘI INSERJII Linia 30 litere petit pag. IV. Reclame .„o,40 In Paris anunciurile se Havas, 8 Place de 1. REDACȚIA SI ADMINI I­ucurești, Pasagiul Miniștri muntenegreni pleacă mâine la Brindisi. Regele Greciei în Franța Paris, 11 Octombre. Regele Greciei a sosit și a fost primit de un reprezentat al d-lui Faure. Ein Madagascar Paris, 11 Octombre. Generalul Galieme a luat în posesiune postul său la Tanamariva, la 28 Sep­­tembre. Colonelul Genard a repurtat un succes la 60 de kilometre de Tananariva. Moartea arh­iepiscopului de Canterbury Londra, 11 Octombre. Arh­iepiscopul de Canterbury a murit, lovit de un atac de apoplexie în timpul serviciului divin. ---------------------------------------­ CUM LE CONVINE Procesul intentat Voinței Naționale de către I. P. S. S. mitropolitul-primat Ghenadie, proces care trebuia să se judece de Curtea cu jurați în sesiunea de Iunie trecut, nu se va înfățișa nici în sesiunea din Octombrie. Calomniatul se plânge contra amânării nemotivate și -și face iluzia că sub ministerul d-lui Evghenie Stătescu va căpăta dreptate în țara românească ; presa indepen­dentă protestează contra hatârului pe care justiția îl face redactorilor Voinței; și calomniatorii, strânși cu ușa, răs­pund : «Instrucția nu este încă termi­nată. Și de ce ve plângeți? Oare pro­cesele cutare și cutare, care datează de mai înainte, sunt deja rezolvate ?» Răspunsul e foarte comod, cum ve­deți. Există procese care durează de un șir nesfârșit de ani, care trec asu­pra moștenitorilor și amenință să nu fie terminate nici cât vor trăi descen­denții părților care au pornit judecata. Dar asemenea procese sunt tot­dea­una civile: înțelegem prea bine durerea Vo­inței și dorința ei ca pedeapsa să nu mai poată atinge în viață pe adevărații calomniatori, dar înceteneala procesului ei cu mitropolitul Ghenadie e un abuz de justiție, pentru că nu e rolul ins­trucției să dovedească calomnia. In pro­cese de felul acesta, judecătorul de ins­trucție trebue să se mărginească în a găsi pe vinovat și a -l trimite înaintea Curții: calomniatorul e obligat să do­vedească faptele ce a avansat. Închipuiți-vă însă cazul că Voința sau unul din adepții ei ar fi fost calomniat și procedura s’ar fi făcut culpabilă de inceteneală. Ce proteste, ce țipete dis­perate, ce insulte am fi citit în cear­ceaful Ocultei la adresa justiției, a mi­nistrului, a guvernului întreg! Un fapt identic ni-1 prezintă cea­l’altă foaie tipărită pe hârtie de la Letea. Neue Freie Presse și Pester Lloyd au publicat o depeșă identică din Bu­curești, cu indicația «Original-Tele­gramm», anunțând că în urma vizitei împăratului Francisc­ Iosif guvernul d-lui Sturdza s’a întărit. Telegrama aceasta a convenit presei colectiviste , de aceea a aprobat-o prin tăcere. A doua zi a­­celeași ziare străine au înserat o altă depeșe din București, tot cu indicația «Original-Telegramm» și în care se spune că ministerul român se va re­mania prin eșirea din cabinet a d-lor Poni, Palladi și Stolojan. Dar tele­grama aceasta nu convine colectivității, de aceea Gazeta s’a grăbit să o pre­zinte ca «fantezistă», ca opera per­sonală a unui corespondent străin de guvern. Ambele telegrame purtând aceeași marcă de origine, trebue să credem sau că amândouă sunt adevărate sau iarăși amândouă fanteziste. De aceea, ori guvernul s’a întărit și se și rema­niază , ori a rămas slab ca mai ’nainte și nu se remaniază. Nu ne așteptăm ca presa colectivistă să rezolve problema, pentru că ea nu face de­cât ceea ce convine, după îm­prejurări, favoriților ei. --------------------------Imam-------------------------­ CĂLĂTORIA ȚARULUI — Prin fir telegrafe — In Franța Châlons, 10 Octombre. Țarul și-a luat rămas bun, la gară, de la d-nii Loubet și Brisson, precum și de la miniștrii. Pentru fie­care din eî a avut câte un curent amabil. D. Faure s-a urcat în salonul trenului imperial. După un schimb de câte­va cuvinte, a sărutat mâna Țarinei apoi d. Faure și Țarul­­ și-a fi dat mâna și s’au sărutat în mod afectuos. Trenul a plecat în mijlocul strigă­telor de : «Trăiască împăratul! Tră­iască Rusia». Țarul a numit pe d. deGiers maes­tru al Curții imperiale ; pe generalul Frederick, aghiotant general; pe prin­țul Orloff, aghiotant. A dat d-lui de Montebello insignele în briliante ale ordinului S­talul Alexandru­ Newsky și a remis d-lui Hanotaux portretul său, cu o dedicație afectuasă pe care a scris-o sub ochii săi. Pagny s. Moselle, 10 Octombre. Trenul imperial a părăsit Pagny la orele 11 fără incident. Paris, 10 Octombre. D. Faure a sosit aseară la 10 ore și a fost primit în mijlocul ovațiunilor mul­ți­mei. Ziarele vorbesc de toastul Țarului la Châlons în niște termeni care do­­vedesc cea mai mare mulțumire. Paris, 10 Octombre. Țarul a adresat d-lui Faure tele­grama următoare : Pagny s. Moselle, 9 Octombre, il ore 40 m. seara—«In momentul de «a trece granița, țiu să ne exprim «încă o dată cât de mult suntem miș­­­ cafi, Împărăteasa și Ea, de primirea «călduroasă ce ni s’a făcut la Paris, a­­m simțit inima noastră bătând «pentru această frumoasă țară a «Franței, în frumoasa sa capitală. «Amintirea acestor câte­va zile pe­­«trecute printre d-v. va rămâne a­­«dânc gravată în inima noastră și «vă rog să bine-voiți a face cunoscut «sentimentele nóstre Franței întregi». D. Faure a adresat Țarului depeșa următoare: «In momentul când Majestățile Lor «părăsesc Franța, țin ca ele să pri­­­m­ească noua expresiune a bucuriei ,ce ne-a cauzat vizita Lor. Urările «Republicei franceze însoțesc pe Ma­­­jestățile Lor până pe pragul impe­riului lor și în timpul glorioasei lor­­ domnii»». Paris, 11 Octombre. D. Faure a scris generalului Billot ca să facă cunoscut armatei cuvintele ce a schimbat cu Țarul și de a mul­țumi acesteia în numele țării. La Darmstadt Darmstadt, 10 Octombre. Majestățile Lor rusești au sosit azi dimineață la 9 ore și au fost primite la gară de familia marelui duce. Pe tot parcursul de la gară până la pa­lat, mulțimea le-a făcut ovațiuni en­tuziaste, întreg orașul este decorat. Marele duce a numit pe Țarul șef al regimentului de dragoni No. 24. Darmstadt, 11 Octombre. Țarul și Țarina, însoțiți de perechia mare­ ducală, au făcut o excursiune la castelul Kranichstein. Seara, 3 000 de cântăreți au execu­tat o serenadă în fața palatului. O mulțime enormă a aclamat pe MM. II. La Berlin Berlin, 10 Octombre. Mai multe ziare constată că la am­basada rusească, nici o pregătire nu lasă să se prevadă vr’o vizită apro­piată a Majestăților Lor rusești. Berlin, 11 Octombre. Norddeutsche Allgemeine Zeitung zice că în timpul vizitei sale Țarul s’a putut convinge că nici Germania, nici Austro-Ungaria nu vor turbura pacea. De aceea Germania este sigură că Rusa nu va exploata înțelegerea franco-rusă într’un scop resboinic. Germania nu are interese politice con­trarii acelora ale Rusiei, de aceea ea poate să contempleze fără prejudiii, splendarea serbărilor oferite de Franța. ---------------------------------------­ EVENIMENTELE DIN TURCIA — Prin fir telegrafic — Atena, 10 Octombrie. Poarta a trimes două torpiloare pe coastele Macedoniei, pentru a împe­­dica debarcarea insurgenților. Londra, 11 Octombrie. O adunare de lucrători ținută la Hyde­ park a adoptat o rezoluțiune in­vitând guvernul să exercite o pre­siune asupra puterilor în favoarea de­mersurilor comune și energice spre a împedica continuarea măcelurilor ar­menești, și asigurând guvernul de sprijinul entuziast al populațiunei din Londra. Afluența manifestanților era mai mică ca de obiceiü; printre ma­nifestanți s’au remarcat și mulți Ar­meni.

Next