Timpul, august 1898 (nr. 167-189)
1898-08-01 / nr. 167
ANUL AL DOUE-ZECELÉA — No. 167 UN NUMÉB 10 BANI ABOMAMEMTELE In țară pe un an^.....................................30 lei » pe 6 luni......................* • • • 18 lei » pe 3 luni.....................................10 lel Pentru streinatate, un an •••*•• • 50 lel In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București» Calea Victoriei — TO VIITORUL SPANIEI Preliminările păcei între Spania și Statele Unite ale Americei s’au semnat; discuțiunile de amănunte nu pot modifica acest rezultat. Suntem clar în fața unui mare eveniment istoric al sfârșitului veacului nostru : Spania a încetat de-a fi o putere coloniala în America; ea, care a descoperit lumea nouă, care a fundat un imperiu transatlantic, care a fost secole întregi cea mai mare putere colonială a Europei, astăzi este silită a părăsi țărmurile Americei, luând cu densa rămășițele lui Cristof Columb. Statul creat de rasa anglo-saxonă pe teritoriul transatlantic a arătat mai multă putere de viață decât coloniile latine. Statele Unite sunt astăzi puterea predominată dincolo de Ocean. Acest fapt are o mare însemnătate istorică, nu numai pentru Spania, ci și pentru întreaga omenire. Doctrina lui Monroe , «America a Americanilor» a căpătat o consfințire sângeroasă și definitivă. Bătrâna Europă a privit cu nepăsare la lupta inegală care s’a dat între tânărul Stat american și istovita Spanie ; singură și săracă cum era Spania față cu Statele Unite, rezultatul răsboiului nu era îndouios ; cu toată vitejia tradițională a soldaților și a marinarilor săi, Spania a fost învinsă în Oceanul Atlantic și în cel Pacific; flotele sale au fost distruse , coloniile sale principale ocupate de Americani. Nu-i rămânea decât să facă pace, primind condițiunile învingătorului. Astăzi Spania nu mai este o putere maritimă, prin urmare nu mai poate fi o putere colonială. Statele Unite ale Americii de Nord, din contra, intră în categoria marilor puteri maritime și dovedesc o tendință de expansiune care o va sili să devie o putere militară. Prin acest fapt se modifică echilibrul politic ce se stabilise între puteri în Extremul Orient. Au apărut în ultimii ani două factori însemnați cu care Europa trebue să conteze : Japonia și Statele Unite. De acum înainte nu se poate face nimic pe țărmurile Oceanului Pacific și în partea occidentală a Oceanului Atlantic fără ca acești factori nouî și puternici să-și zică cuvântul. Așadar, consecințele răsboiului americano-spaniol vor fi încă mai mari pentru Europa colonială decât pentru Spania în special. Părăsirea coloniilor sale din America este pentru Spania o pagubă mai mult morală; ea este rezultatul neînlăturabil al unui șir de greșeli comise în cursul secolelor al XVI-lea, al XVII-lea, al XVIII- lea și al XIX-lea. Dar din punctul de vedere al propășirea Statului și al poporului spaniol, pierderea Cubei și a insulei Porto Rico poate deveni un bine. Menținerea dominațiunei sale coloniale în America a costat pe Spania sume enorme, și a absorbit o mare parte din puterile sale. Un mare economist modern a scris o dată: «Coloniile au făcut odinioară din Spania o putere mare, astăzi ele o împiedică de a-și lua locul ce’l merită în sfaturile Europei.» Bogată cum este, ca sol și ca producte minerale, Spania fiind scutită de cancerul ei colonial care o rodea, după un pătrar de secol poate să se ridice din nou la rangul care i-se cuvine. Singura împedicare ce se poate ivi în contra propășirei ei constă în frământările interne. In câteva săptămâni se va vedea dacă, după răsboiul extern, nenorocita și frumoasa Spanie nu va trece și prin răsboiul civil. Carliștii se mișcă și pregătesc o campanie în contra Dinastiei actuale, dar pare că nu mai sunt atât de puternici cum se credea. Cauza este că le lipsește incuragiarea Vaticanului, ceea ce pune pe cler, elementul lor cel mai puternic, în neputință de a lucra pe față în contra ordinei stabilite. Dacă acum, când condițiunile destul de oneroase ale păcei sunt cunoscute, Don Carlos n’a isbutit încă să provoace o mișcare serioasă, ne vine a crede că guvernul Reginei va putea să rămâie stăpân pe situație. In orice caz, împrejurările interne despre care era teamă că vor lua o cale primejdioasă după înfrângerea suferită de Spania, nu se arată în culori atât de negre precum se credea. Opinia publică în Spania pare a se obicinui cu cruda dar neînlăturabila necesitate a jertfelor provocate de răsboiul nenorocit. Urăm nobilei națiuni spaniole, care a dat atâtea dovezi de eroism, să poată da și dovezi de înțelepciune, cruțând Spania de lupte civile și punându-se pe muncă pentru a repara dezastrele suferite. Lumea latină privește cu durere la loviturile ce au căzut peste un vlăstar strălucit al neamului, dar hrănește credința că va găsi în seva care curge în vinele sale puterea de a’și relua între Statele europene locul de onoare care ’i se cuvine. TRIZEGMAME Afacerea Dreyfus Paris, 11 August După amiazi avocatul Labori a somat prin portărel pe procurorul general să-i comunice dosarul Esterhazy-Pays. Procurorul general a refuzat.Papa Borna, și August De dimineață Papa a stat aproape 4 ore în picioare și restul zilei a stat în pat, după recomandația doctorului Laponi, care confirmă că indispoziția Papii este foarte ușoară. Osservatore zice că starea Papii s-a îmbunătățit astfel încât de mâine va relua audiențele sale obicinuite. Conflictul italo-columbian Washington, 11 August D. Day a primit știrea că Italia, din considerațiuni pentru Statele Unite, va acorda un termen de opt luni Columbiei pentru regularea reclamațiunei Cerutti. Bogota. 11 August Congresul a autorizat pe președintele Columbiei să satisfacă reclamațiunile Italiei în afacerea Cerutti. Din Persia Teheran, 11 August Amin-es-Sultaneh a fost numit mare-vizir. O afacere gravă. Azi noapte am fost deșteptat din somn de un factor care mi-a adus o telegramă pentru redacție. Era o depeșe urgentă a unuia din numeroșii noștri corespondenți din Paris ; conținutul ei merita urgența, căci iată ce știre comunica : Paris, 11 August ora 10 seara Ziarul Temps încetat apariția. LAZO Un moment nu ’mi-a venit a crede. Cum ? Ziarul Le Temps care apare de 38 de ani și a luat mai ales în ultimii timpi o desvoltare așa de mare, să dispară de-o dată, fără să se fi bănuit măcar de mai înainte ? Dar, din momentul ce știrea o vedea corespondentul nostru Lazo, în care avem cea mai mare încredere, nu ’mi-era permis să mă îndoiesc. Eram însă revoltat că Lazo, în sgârcenia sa, n’a comunicat și motivele morții premature a importantului ziar parizian. M’am îmbrăcat dar repede și am pornit al oficiul telegrafic, unde am trimis depeșa următoare prietenului Lazo : Comunicați imediat motivele dispariției Temps. întrebuințați câte cuvinte voiți. AUGULT Am așteptat răspunsul cu nerăbdare. ’L-am primit în fine azi dimineață. Iată’s, textual: Paris, 12 August ora 5 dim. Intervievat Adrien Hébrard, director Temps. L’am găsit în pat. M’a primit prietenos. Confirmat dispariția. Grozav supărat contra României. ’Mi-a arătat telegramă București reproducând articol Liberalul, care retrage toată încrederea ziarului Temps. Hébrard adăugat: «Fără încrederea Liberalului, Temps nu mai are rost de existență. Temps a muncit atâția ani ca să câștige încrederea lumei și dacă toate sforțările se sparg de grozava sentință a Liberalului. EDIȚIA A TREIA la ce bun să mai apară ?» La întrebarea mea dacă hotărîrea dispariției definitivă, Hébrard răspuns: «Da, Imposibil Temps reapară fără sprijinul Liberalului.» Faptul produs mare senzație Paris. Toate ziarele reproduc Liberalul. Consiliul miniștrilor convocat urgență. Delcassé propune trimitere notă diplomatică Sturdza. Speră obțină scuze.1) LAZO Firește că după primirea acestei telegrame am căutat să vedem ce a scris Liberalul despre Le Temps. Intr’adevĕr, după ce critică articolul ziarului francez asupra vizitei Regelui Carol la Petersburg, Liberalul încheiă astfel : «Dacă Le temps apreciază cu aceeași parțialitate intenționata evenimentele din celelalte țări, regretăm încrederea ce i-am acordat până azi, și vom ști, pentru viitor, că trebue să primim sub toate rezervele nu numai aprecierile sale dar chiar faptele așa cum le citează el...» Nu mai încape dar nici o îndoială. Liberalul a retras ziarului Le Temps toată încrederea sa și Sc imps, lovit de moarte, a și murit, strigând desigur: «Ils mont assassiné!» Vom vedea acum ce va răspunde d. Dim. Sturdza la nota diplomatică a guvernului francez. Face-va scuze ? Sau se va lepăda de Liberalul ? La Paris ca și în țara românească se așteaptă cu mare încordare desnodământul acestei afaceri de cea mai extremă gravitate. -------------------------anatKtt------------------------ AUGUST Scrisoare din Constantinopol —De la un corespondent particular— Constantinopol, 28 Iulie Sunt două luni de zile și mai bine de când în capitala Sultanului a fost arestat de Taim Telescu, Român din orașul Crușova (Macedonia), pentru simplul motiv că s’a găsit asupra lui un număr vechi al ziarului macedo-român Peninsula Balcanică. Subsemnatul, aflând de aceasta, m’am repezit imediat la ministerul Poliției, unde e arestat d. Telescu, ca să véd ce e cu el. Aci m’am întreținut cu un comisar, care a bine fl. K!V-’mi dea următoarele lămuriri : — D. Tașcu Telescu, ’mi zice d-sa, e sechestrat pentru că ’și-a permis să umble cu ziare compromițătoare. — Ba vă ’nșelați, d-le, îi răspund eu. Ziarul Peninsula Balcanică, precum și toate organele macedo-române ce au apărut în București, au pledat pururea interesele turcești, care se identifică cu cele românești, căci nici un popor din câte se găsesc sub sceptrul prea gloriosului nostru Suveran Abdul Hamid II, afară de cel românesc, nu a dorit prosperitatea Imperiului otoman. Macedo- Românii sunt mai fanatici decât însuși M. S. Sultanul când e vorba de existența și integritatea Imperiului. La 1881, când cu anexarea Tesaliei la Greci, Românii și Albanezii au protestat la Constantinopol. In ultimul resbel cu Grecii, tot Românii și Albanezii au luat armele pentru apărarea teritoriului otoman. — Nu neg toate acestea, îmi zice comisarul în chipul cel mai calm, însă la ministerul nostru se găsesc acte care sunt în cea mai flagrantă contrazicere cu cele ce-mi spui d-ta și ca să te conving am să-ți arăt chiar acum numai două, referioare la cazul ce te interesează. Părăsindu-mă pentru câteva momente, blândul comisar se întoarce cu două hârtii în mână și numai decât roșește caracul și citește cu indignare. — Aceste două denunțări, zice el, emană de la un om care prin pozițiunea ce ocupă merită toată încrederea.—— Eu am ghicit, răspund eu comisarului, întrerupându-1. — Cine e ? ,întrebă el cu un ton sever. — Acesta nu poate fi decât Apostol Mărgărit. — Aferim cuzum ! (bravo, dragul meu), îmi zice comisarul, dacă ți-ași citi și altele de cea mai gravă importanță, atunci nu mă îndouiesc că ai recunoaște că virtutea creștinească e mult inferioară celei turcești. Vorbește! îmi zice comisarul: de ce ai îngălbenit ? Se vede că nu-’ți vine a crede cele ce-’ți spun. Dacă delicata poziție ce ocup ’mi-ar permite, ’ți-ași destăinui multe acte de trădare, toate semanate de la creștini. Dar.... dar..., am vorbit mult... Uite în rezumat ce conțin aceste denunțări, adaogă el reluând hârtiile în mână. Prima e de la 1898 in contra Peninsulei Balcanice, a doua e din 1896 în contra ziarelor Adevărul și Dreptatea, și sună astfel: «Se atrage serioasa atențiune a «onorabilului Minister al Poliției ca să !) Originalele acestor depeși se află expuse în sala de expediție a ziarului nostru. «interzică intrarea în Imperiu a ziarelor «mai sus citate, deoarece scopul lor «nu e altul decât să răsvrătească populațiunea românească din Turcia.»— Cine e dar de vină, noi Turcii ori voi creștinii ? Eu am rămas încremenit și blestemam minutul în care mă îndreptasem spre acest local. Venindu-mi în fire am răspuns comisarului: — Eu știu că deși ziarele românești sunt denunțate ca răsvrătitoare, ele totuși circulă în Imperiu. — Da, mulțumită Exc. Lor Abdul Kerim pașa și Ahmet Hevzy pașa, primul guvernator al vilayetului Monastir și al douilea al vilayetului Ianina, cari de visa s’au încredințat de fidelitatea și devotamentul Românilor față de împărăția turcească. Apoi comisarul murmură încet: — Sunt Albanez și nu pot să fac nimic pentru un Român ; singurul concurs ce -ți pot da pentru bietul Român Tașcu Telescu constă în a-ți spune că trebue să recurgeți imediat la mijloacele în uz în Turcia,... mă înțelegeți! Mișcat de amabilitatea și sinceritatea cu care am fost primit de acest comisar, l’am părăsit. Grecii și Bulgarii lucrează pe față la desființarea Turciei și Turcul, în impasibilitatea lui, nu poate să-l astâmpere. D. Tașcu Telescu, pentru singurul păcat că e bun Român și în același timp efor al școalelor române din Crușova, e tratat ca un răsvrătitor și nimeni, dar absolut nimeni nu intervine pentru el. Dacă d. Tașcu Telescu ar fi avut fericirea să fi fost Grec, ori Bulgar, ori Sârb, atuncia Patriarhia, Exarhatul etc. ar fi mișcat cerul și pământul prin protestările lor, mai ales că motivul pentru care e arestat este pe cât de ridicol pe atât de revoltător. Pentru bieții Români din Turcia n’are cine să intervie. Apostol Mărgărit, care e frate de cruce cu actualul mare vizir al Sultanului, din nenorocire dorind să rămâe neclintit In postul de președinte al spionilor din Turcia, în care post a fost întronat de către însuși Halil-Rifat pașa, nu poate să joace și rolul de protector al Macedonenilor. Iar legațiunea și consulatul românesc au ordin expres, de când cu venirea d-lui Sturdza în capul guvernului, ca ori de câte ori va fi vorba de un Macedonean, să nu intervie fără avisul prealabil al lui Mărgărit. Toți Macedonenii cari pleacă din orașul nostru pentru București, nu pot să-și vizeze pașapoartele fără un bilet din partea lui Mărgărit. După cum vedeți, d-le redactor, Românul din Turcia e persecutat de Greci, batjocorit de Bulgari, maltratat de Turci, disprețuit de reprezentanții guvernului. De aci naște întrebarea: pentru ce Statul românesc cheltuește anual sume considerabile pentru Macedonia? Un Român -------------------------MS«*------------------------ Resboîul americano-spaniol — Prin fir telegrafic — Negocierile de pace New York, 11 August Se anunță din Washington ziarului Herald că d. Day se așteaptă ca d. Cambon să primească puteri depline pentru a semna protocolul de pace. Spania va primi autorizația de a părăsi Cuba și Porto Rico cu toate onorurile resbelului. Madrid, 11 August D. Sagasta desminte știrea după care d. Cambon ar fi fost autorizat să modifice nota Spaniei. Textul răspunsului Statelor Unite nu sa va cunoaște înainte de sfârșitul consiliului. In cercurile oficioase se asigură că acest răspuns este satisfăcător. Madrid, 11 August Mai mulți miniștri au declarat că guvernul spaniol a primit o depeșă de la d. Leon Castillo, anunțând că d. Cambon ’i-a comunicat principalele puncte ale protocolului de pace. Miniștrii cred că încheiarea păcii este sigură. Îndată ce consiliul va fi aprobat protocolul, d. Cambon va fi autorizat să-l semneze. M luptele di in J Porto-Meo San Juan, si August După ocuparea lui Coama, Americanii au urmărit pe Spanioli în direcția lui Abbonito, dar au fost respinși. ¥a Cuba Santiago, si August Șeful Garcia a ocupat Gibara. Circulă știrea că Garcia ia actualmente cu asalt Holguin. Consulul englez din Santiago a murit la Kingston. SAMBATA;! (13) AUGUST 1898 UN NUMÉR 10 BANI ÂNUNCIURMH INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV...................... o,Io Reclame •••••••• III • ••••* • 0,50 » •••••••• II •••••• 5,• In Paris anunciurile se primisc la Agenție Hawan, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Vapor liberal Key-West, 11 August Vaporul Tabasqueno, capturat de Americani lângă Sagua-la-Grande, a fost lăsat în libertate. ------------------------------------------------------ PRESA ȘI VIZITA REGELUI Tribuna din Sibiu, sosită azi, publică următorul al douilea articol asupra vizitei de la Petersburg : Două sunt momentele cele mai remarcabile care se degajează din faptul vizitei Regelui Carol la Petersburg: importanța deosebită care și-a câștigat-o România în concertul european și afirmarea politicei sale exterioare demne. Aceste momente constitue succesul strălucit al vizitei, de aceea vom insista mai ales asupra lor. In cât privește firele diplomatice ale vizitei nu putem spune multe, fără a risca. Cea mai severă discreție s’a păstrat asupra cauzelor și a scopului care au condus pe Regele Carol la Petersburg. Foarte curios era că organele guvernului român au tăcut despre vizită aproape până în momentul din urmă, iar știrile care le aduceau în preajma vizitei se caracterizau prin scurtimea lor de simple informații gazetărești. Chiar și articolele care s’au scris în aceste organe asupra primirei splendide ce s’a făcut Suveranului român în Rusia pretutindenea pe unde a trecut, evitau anume să facă ori să scape vr’o enunciație politică, mărginindu-se la stilul călduros de ocazie. Dar pentru cine cunoaște antecedentele primului ministru Sturdza în politica sa față de Rusia, lucrul nu pare surprinzător. După ce te-ai arătat violent la extrem față de acela pe care-l considerai de cel mai mare dușman, ești oarecum rezervat și puțin vorbăreț când împrejurările te constrâng să te apropii de el și să-i întinzi mâna... Norocul e că politica exterioară a României n’o conduc vremelnicii miniștri cari se succedează atât de des, iar unii se și schimbă la față,—ci o conduce gloriosul și înțeleptul Rege Carol, a căruia constanță și seriositate în urmărirea scopurilor politice este de admirat. Revenim la momentele pe care le credem cele mai remarcabile ale vizitei de la Petersburg. Este cert că Statul român nu poate urmări. Iață de concertul european o politică de neutralitate, de pasivitate. Și iată de ce: Intern, României nu i s’a garantat neutralitatea după cum s’a garantat Belgiei și Synțerei, prin urmare o politică de neutralitate ar fi pentru Statul român cea mai imprudentă politică. Al doilea, chiar interesele României pretind de la ea o politică activă față de concertul european. Poziția geografică a Statului român și situația sa în mijlocul câtorva milioane de frați cari întrec jumătatea neamului românesc, reclamă cu necesitate ca România să urmărească o politică exterioară dintre cele mai efective. Elementul românesc de sub dominațiunile străine constitue un factor indispensabil politicei exterioare a României. Dacă e să se urmărească adevăratele interese românești, trebue să se conteze cu acest factor în toate relațiile politicei exterioare a României. Suntem departe de a vorbi un sens «iredentist». Dar este un adevăr recunoscut azi de toți bărbații politici serioși ai României, că existența Statului român depinde de la existența elementului românesc din afară de el și vice-versa. Evenimentele mai recente în politica exterioară a României, și mai ales vizita de la Petersburg confirmă cu prisosință acest adevăr. Am spus că România trebue să urmeze față de concertul european o politică dintre cele mai active. Cu atât mai imperios se impunea României o asemenea politică — după sforțările uriașe și glorioase ale anilor 1877—78. Eluptându-și cu succes independența și regalitatea, România trebuia de aci Înainte să -și devoteze toată munca în direcția consolidărei interne. Pentru acest scop ea avea, în prima linie, necesitate de o pace asigurată pentru multă vreme. Intemeiându-se expres pentru asigurarea păcei, alianța puterilor centrale era de sigur politica cea mai înțeleaptă din partea României să graviteze către alianța de pace, să încline în direcția indicată și urmărită de tripla alianță. Și, devenind Statul român o putere din ce în ce mai respectabilă și cea mai sigură garanție a păcei în Balcani, era foarte natural și faptul ca tripla alianță să caute a câștiga România pentru scopurile sale. De altă parte, ingratitudinea dovedită de Rusia prin răpirea Basarabiei a înstrăinat România de către fostul său aliat și tovarăș de arme și a servit ca un stimulent aproape decisiv pentru alăturarea ei la tripla alianță. Se mai pusese în cumpănă și soarta Românilor din Transilvania și Ungaria, pe care România spera s-o amelioreze prin intermediarea triplei alianțe. O distincție însă este inevitabil să facem: alăturarea României la tripla alianță este departe a însemna o înfepdare a Statului român la politica celor trei puteri centrale. Aceasta se dovedește până la evidență prin vizita de la Petersburg.