Timpul, octombrie 1898 (nr. 214-238)
1898-10-01 / nr. 214
A- r */ 5 V A -r UN NUMÉR 10 BANI ABONAMENTELE ín țară pe un an................................. 1 30 lei » pe 6 luni . *...............................18 lei » pe 3 luni...................................... 10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei în Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence dejournaux strangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. ANUL AL DOUĂZECELEA — No. 214 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Tîdoriei — TOTIMPUL JOI 1 (13) OCTOMBRE 1898 UN NUMAR 10 BANI MINCIUN ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV • 6,46 Reclame III «•««** « 9,5 ® » ««*«««•* n < k * 5*.— In Paria anunciurile se times* la Afif Ham«, 8 Place de la Bourse» TU/. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București,lalea Victoriei — 70 ȘOFĂELILE Am vorbit ori de elasticitatea de caracter a liberalilor noștri, singura explicație rațională a șovăelilor ce s’au constatat printre ei de când s’au produs disidențele cunoscute. Aceeași cauză face ca și acum să nu se știe dacă neînțelegerile erau și sunt așa de serioase încât acei cari le-au provocat și acei cari s’au revoltat nu vor ceda fără a înlătura motivele desbinării. Nu contestăm că în ambele tabere sunt oameni politici intransigenți — dovadă polemica dintre Drapelul și Voința Națională,—dar nu e mai puțin adevărat că și într’o parte și într’alta sunt caractere șovăitoare, dispuse să arunce peste bord principii și vederi politice ce susțineau până acum cu căldură, pare că atitudinea lor de până acum ar fi fost o simplă supărare personală. Dacă n’ar exista caractere elastice de felul acesta, nici Voința n’ar fi putut susține erl că printre Drapeliști există «liberali resfățiți cari vor face pace și ’și vor relua locurile în partid,» nici Drapelul n’ar fi scris azi cu amărăciune că d. Sturdza «va căuta să rupă câte un membru din cutare sau cutare grupare liberală,» fără să adaoge că așa ceva nu-’l va reuși. Foarte semnificativă e și fraza Drapelului că «forța morală a grupării (drapeliste) stă mai puțin în numerar sau chiar în valoarea personală a membrilor cari o compun decât în dreptatea cauzei și a principiilor al căror triumf îl urmărește», căci ascunde presupunerea că până și unii Drapeliști de valoare personală pot dezerta de la postul lor. Și cât de naivă și copilărească e tentațiunea cu care grupul slab de la guvern își întinde mrejele pentru a pescui câteva caractere șovăitoare! Li se spune : «Sunteți înainte de toate liberali și ca atari nu se cade să contribuiți la răsturnarea partidului de la putere!» Dar tocmai dacă cei «resfățiți» sunt într’adevăr liberali de convingere, iar nu niște simpli budgetilor cari nu așteaptă de la partidul lor decât puterea și sacul cu grăunțe, ei ar trebui să nu ție seamă de tentațiunea aceasta. Dacă sunt înainte de toate liberali, grija lor nu trebue să fie menținerea la putere a unui grup de liberali, ci vaza și viitorul întreg partidului lor și nu încape nici o îndouială că numai acei ce dețin azi puterea în numele partidului nu se gândesc la vaza și viitorul acestui partid. Când s’a format gruparea drapelistă, se credea la început că nu e decât manifestația unor oameni supărați în mod trecător. Cu încetul s-a văzut însă că cei mai mulți dintre ei urmăresc în realitate un scop politic bine definit: schimbarea direcțiunii politice a întreg partidului național-liberal. Scopul acesta isvora din motive puternice. Șeful partidului comisese și comitea greșeli dintre acelea care compromiteau partidul. Se reluase firul de la 1888, firul brutalităților și al nelegiuirilor care au discreditat partidul și i-au pricinuit dezastrul de atunci, firul inconsecinței și al guvernării fără principii și în contra programului partidului. După șapte ani de opoziție plină de greșeli politice, a reînceput la 1895 guvernarea cu greșeli și mai mari. S’au produs clar crize periculoase, din care partidul național-liberal n’a scăpat decât prin urechile acului. In timpul acesta liberalii cei adevărați au tot așteptat ivirea unui curs nou care să readucă partidul pe făgașul ordinei și al muncei cinstite. In loc de aceasta a reapărut de o dată șeful cel vechi, care condusese opoziția cea plină de greșeli și guvernarea cea păcătoasă, și a continuat a naviga în apele murdare. Atunci acei cari se gândesc intern la partid și la viitorul lui și la urmă de tot la putere și la budget, au devenit disidenți în toată puterea cuvântului. Lupta lor o definește azi Drapelul cu cuvintele : pentru dreptatea cauzei și a principiilor. Ar fi putut să adaoge și pentru viitorul partidului. Nu trebue să se înșele nimeni pe el singur. Orice om cu mintea la locul ei recunoaște că deținătorii de azi a puterii duc partidul la descompunere, la un sfârșit fatal și că fatalitatea aceasta nu s-ar putea înlătura decât prin abnegația liberalilor adevărați, cari ’și-ar lua sarcina de a reforma partidul, de a-’i scăpa viața, de a-’i schimba și direcția și mijloacele de manifestare, fără a se preocupa nici un moment de chestia absolut secundară a rămânerei la putere. El, iată că tocmai aci se ivesc șovăelile celei periculoase. Unii cred că nenorocirea ar consta în retragerea de la guvern și nu văd că tocmai această eventualitate ar fi unul din mijloacele cele mai sigure pentru a salva partidul. Noi scrim aceste rînduri fără a ne preocupa de venirea noastră la putere, ci dintr’un motiv mult mai înalt, din dorința sinceră și serioasă de a avea în fața noastră un singur partid, tot așa de serios și de puternic ca partidul conservator, în putere de a se alterna cu noi la cârma afacerilor publice și de a realiza propășirea țării când vom fi noi obosiți. Aceasta e menirea celor două partide istorice și de aceea dorim ca pe lângă partidul conservator să existe un partid liberal, un singur partid liberal puternic și conștient de rolul sau. TEEE GMAME Convocarea Camerilor franceze Paris. 11 Octombre Consiliul de miniștri a fixat la 25 Octombre data redeschiderii Camerilor. Greva din Paris Paris. 11 Octombre Diferite corporațiuni de greviști au votat continuarea grevii, dar comitetul central al grevii se arată neliniștit și pare a prevedea că se apropie sfârșitul grevii. Paris. 11 Octombre Greviștii sunt liniștiți. Desfășurarea de forțe este mai puțin mare. Numărul lucrătorilor cari au reluat lucrul sporește în mod considerabil. Licitație la Zola Paris. 11 Octombre Cu toate protestările d-nei Zola și ale d-lui Octave Mirbeau, care a reînoit în zadar oferta sa de a plăti cei 30,000 franci datoriți în urma procesului experților-caligrafi, portărelul a procedat după amiazl la vânzarea mobilierului d-lui Zola. Editorul Fasquelle a cumpărat primul obiect, o masă, cu 32,000 de franci. Curioșii erau numeroși. Pacea americano spaniolă] Nerv-York, 11 Octombre Ocuparea Cubei de către Americani a început erl prin ocuparea lui Manzanillo, unde s’a înălțat drapelul american. Madrid. 11 Octombre 32 de șefi și 4000 insurgenți din Visayas s’au supus Spaniei fără condițiuni. Chestia cretană Candia. 11 Octombre Un batalion de infanterie din Lancashire a sosit din Alexandria. Canea. 11 Octombre Djewadd-pașa a plecat la Constantinopol. Poliția internațională a arestat la Canea 38 de instigatori turci. Constantinopol. 11 Octombre Poarta a transmis aseară celor 4 ambasadori un răspuns favorabil. Ea exprimă oarecare dorințe, adecă autorizația de a conserva o mică garnizonă ca emblemă a suveranității sale, instituire de tribunale și prompta aplicare a proectului de administrație. Situația din Serbia Belgrad, 11 Octombre Regele a sosit azi dimineață. La gară a adresat miniștrilor un discurs exprimându-le recunoștința și încrederea sa și zicând că acei cari am răspândit svonuri despre vr’o schimbare de minister sunt niște speculatori politici Aceste svonuri sunt neîntemeiate, guvernul având toată încrederea Regelui. EDIȚIA A TREIA „Drapelul“ și „Voința“ Dacă mai era nevoe de o dovadă pentru a se vedea cât de adânc e abisul dintre Sturdziști și Drapeliști, chiar organele lor autorizate s’au însărcinat să o dea. Polemicile dintre Voința Națională și Drapelul învederează cu prisos că inspiratorii acestor gazete nu se pot înțelege tocmai asupra bazei fundamentale a unei eventuale împăcări. Se știe că Drapeliștii au pus două condiții principale, fără de care nu vor să se împace, și anume: schimbarea direcțiunii politice a partidului și concentrarea tuturor forțelor liberale. Cum răspund Sturdziștii la condițiile acestea ? Voința cere «liberalilor încercați, dar resfățiți de câtva timp» să... «să-și reia locurile în partid»! Adecă , să vie să sărute mâna lui Sturdza și să fie fericiți dacă acesta le va dărui câte un portofoliu ministerial sau ceva «afaceri» productive. De schimbarea direcției politice nici vorbă! Cât privește concentrarea tuturor forțelor liberale, Voința nu numai că se împotrivește, dar și găsește cuvinte grave pentru a o ridiculiza. Organul autorizat al Sturdziștilor spune că această concentrare e «și imposibilă și nefolositoare», că «un guvern concentrat», pe lângă că n’ar putea dura, ar fi «o adevărată calamitate» și «ar compromite grav» partidul liberal. Apoi Voința mai spune că această concentrare «chiar dacă s’ar părea o întărire a partidului —ceea ce noi (cei de la Voința contestăm în modul cel mai categoric—ar fi un rău pentru țară, căci în cazul cel mai bun n’ar putea da decât un guvern sterp». Și, ca și când toate acestea n’ar fi suficiente, ziarul Sturdziștilor adaugă că condițiile puse de Drapeliști «sunt curate mofturi pe care nimeni nu le ia în serios» și «justifică bănuiala existenței unor scopuri inevitabile». Guvernamentalii nu voesc dar să accepte nici una din condițiile principale ale Drapeliștilor. In același timp aceștia din urmă continuă să demonstreze ca comfbițiile lor sunt justificate. Drapelul de azi asigură că «o simplă schimbare de persoane»—adică ceea ce propovăduește Voința—«dacă nu este însoțită sau urmată de o modificare a direcțiunei actuale, de o revenire la politica tradițională a partidului național-liberal, nu va putea să dea guvernului nici legitimitatea constituțională care-i lipsește, nici prestigiul și autoritatea morală de cari este cu desăvârșire desbrăcat». Și Drapelul adaugă că «o remaniare ministerială, care nu ar implica și o schimbare de sistem, ar putea cel mult să satisfacă câteva ambițiuni izolate sau chiar să aducă o mai justă și mai înțeleaptă repartițiune de roluri în sinul guvernului», căci «pentru a ajunge la o îmbunătățire reală a stărei de lucruri actuale, pentru a ridica partidul național-liberal la înălțimea unde a stat altă dată, pentru a reda țarei impresiunea că în capul afacerilor publice se află un guvern decis a urmări realizarea principiilor înscrise în programul partidului, în numele căruia el deține puterea, trebue ceva mai mult: trebue ca direcțiunea urmată până astăzi să înceteze cu desăvârșire; trebue ca guvernul să devie și liberal și național, ceea ce nu va fi decât atunci când un spirit mai larg și mai luminat va putea să exercite o influență hotărîtoare asupra mersului afacerilor». El mai e oare nevoe de demonstrațiune pentru a se vedea cât de adânc e abisul dintre cele două fracțiuni mai numerice ale partidului național-liberal ? ------------------------------------------------------Egyetértés singur a spus că guvernul unguresc și-a procurat acte și informațiuni prin agenții săi subalterni. Pe acești agenți subalterni noi ’i-am numit spioni și tocmai de aceea, în articolul în care polemizam cu ziarul pestan, întrebam dacă intră în usagele unui Stat civilizat ca al Ungariei să întrebuințeze agenți subalterni spre a sustrage documente de la un Stat vecin și amic, ba chiar aliat . N’am crezut însă nici o dată că un om cad. Iancsó Benedek figurează printre acești agenți subalterni. De aceea ne pare bine că d-sa desminte știrea ziarului unguresc că guvernul din Budapesta s’ar fi folosit de agenți subalterni pentru a-și procura acte de la un Stat amic și aliat. Mai departe, când d. Iancsó Benedek vorbește de «revelațiunile nechibzuite și indiscrete ale oamenilor politici din România, el face desigur aluzie la revelațiunile d-lui Dim. Sturdza : vezi discursul său de la Orfeu. Lămuririle acestea erau necesare. ----------------------------------------------------- LAKVRIBI D. Iancsó Benedek a scris o scrisoare Independenței Române. Puțin importă dacă și cum d. Iancsó Benedek apără pe d. Dim. Sturdza. Dar scrisoarea sa conține o frază care ne privește. Iat’o : «Nu există nici una din aceste date (datele din faimosul rescript care nu are ființă nici acum pentru cel de la Voința Națională,— nota red. Timpul care să nu fi fost imprimată sau publicată undeva. Tocmai din cauza aceasta, când Timpul nu poate să se Întemeieze decât pe asemenea bârfeli (racontars) zicând că «Statul ungar s’a servit de agenți subalterni pentru a sustrage din actele ministerului instrucțiunei publice din România»— astfel de elucubrațiuni nu pot avea, după convingerea mea, altă valoare decât a unor supozițiuni pur fantastice.» D. Iancsó Benedek greșește adresa. Fraza citată din Timpul a apărut în Egyetértés din Budapesta și noi am reprodus-o de acolo într’un articol de polemică cu ziarul unguresc. Bârfelile, elucubrațiunile și supozițiunile fantastice nu privesc dar pe Timpul, ci pe Egyetértés, la care d. Iancsó Benedek este, după cât se spune, principalul colaborator. CA !SA SE ȘTIE ! Cititorii noștri știă că Drapelul a aruncat d-lui Dim. Sturdza o acuzație gravă: că la 1 Aprilie 1897, când s’a retras cabinetul Aurelian, d. Sturdza a înșelat pe Suveran făgăduindu-i că dacă îi va da lui puterea va reconcentra partidul liberal. Rămăsese ca Drapelul să dovedească întrucât actualul prim-ministru nu a încasat cuvântul dat Suveranului și mai presus de toate, întrucât nici n’a căutat să îndeplinească făgaduiala. Iată ce scrie azi organul Drapeliștilor: «Indeplinit-a d. Sturdza această promisiune, care constitue singura rațiune a prezenței sale în capul guvernului ? Toată lumea știe că nu, și încercările repetate, dar neizbutite, pe care d. Sturdza are aerul de a le face din când în când, pentru a aduna în jurul său diferite grupări libelule care-l combat, sunt o dovadă că însuși d-sa recunoaște că este departe de a fi săvârșit opera de concentrare pe care a promis că o va realiza». Cum Drapeliștii sunt cel mai în măsură de a ști dacă diferitele încercări de împăcare erau serioase, trebue să credem când afirmă că d. Sturdza avea numai «aerul de a le face». Reiese clar lămurit că d. Dim. Sturdza a recurs la înșelătorie pentru a pune mâna pe frânele guvernului, ba o înșelătorie premeditată. Precum ca să se știe! Scrisoare din Constanța — De la corespondentul nostru — Constanța, 25 Septembre Referindu-mă la corespondențele mele publicate în Timpul No. 206 și 207, mă simt dator să vă dau câteva lămuriri în interesul adevărului. La licitațiunea terenului Statului cu puț pe dânsul a rezultat prețul de 8000 lei, — nu de 5000 lei — și în afacerea vânzărei prin licitațiune publică a moșiei Hagiului de la Perichia, nu d. prefect personal, ci tovarășul d-sale Vlasie a cimulat, asupra căruia s’a și adjudecat moșia. Și acum, pentru elucidarea menționatelor corespondențe și pentru ca adevărul să iasă mai în relief, dați’mi voe a face următoarele reflecțiuni: După a cui insistență și pentru care sfârșit s’a scos în vânzare locul cu puț pe dânsul, proprietate a Statului, situat la mare, în fața locului fost al generalului Barozzi, iar acum vândut d-lor căpitan Niculescu și D. Bărbulescu ? Pentru ce acel loc n’a fost scos în vânzare până acum ?... și s’a găsit oportună vânzarea lui, imediat după ce generalul Barozzi a trecut pământul sau ia stăpânirea mai sus citaților domni ? Cum se face că s’a estimat acel loc la minima valoare de 300 lei,— când la licitațiune s’a obținut prețul de 8000 lei ? Și care este misterul care a prezidat ’ la hotărîrea luată de imaculatul d. ministru al domeniilor, ca în nețărmurita sa solucitudine pentru interesul public să nu aprobe vânzarea, când prețul rezultat la licitațiune era așa de avantagios în raport cu estimația făcută de personalul său propriu ? S’a escamotat ridicolul pretext că puțul servește de adăpătoare!... Cui ?... Ce se adapă acolo ?... Animalele și pasările sălbatice poate, căci puțul nu are nici un fel de acces pentru adăpare, fiind situat într’o prăpastie exact pe malul mării la bătaia valurilor. Nici un drum nu trece prin apropiere, iar cel mai apropiat sat este departe de cel puțin 10 kilometri. Iată un pretext pe cât de absurd pe atât de neinteligent ales! Cine a fost tovarășul real al obscurului concurent de pae, asupra căruia a rămas locul și care mai înainte chiar de aprobarea licitațiune! l’a vândut d-lor căpitan Niculescu și D. Bărbulescu pentru un beneficiu de lei 2500 ? Care este concluziunea la care evident și indispenabil trebue să ajungi? Negreșit aceea că, prevăzând marele interes ce au cumpărătorii pământului generalului Barozzi de a deveni proprietari și pe acel teren, care le astupa fațada locului lor spre mare, sau în cazul cel mai reu de a avea pe Stat ca proprietar vecin,—au aranjat lucrurile astfel ca această operațiune să nu se facă direct de la Stat la ei, ci să treacă prin mâinile consorțiului și cu un preț cât de redus, dovadă grija cu care s’a făcut acea estimație extrem de redusă, și în urmă consorțiul să poftească la tocmeală pe d-nii amatori, — cum de altfel s’au și petrecut lucrurile : onor, consorțiu s’a grăbit a vinde acel teren cu un beneficiu de 2500 lei, mai înainte chiar de a se fi aprobat licitațiunea. Această licitațiune, după cum Știm, nu s’a aprobat, iar d-nii căpitan Niculescu și Bărbulescu sunt mulțumiți că cel puțin s’au ales cu atâta: că au tot Statul ca vecin și că au scăpat din această încurcătură numai cu o pagubă de 2.500 lei ;— și într’adevăr, după cum erau lucrurile chibzuite, eftii au scăpat. La Peridia d. Vlasie concurează la licitațiune și obține moșia, iar d. Zadic subprefectul plășel, a fost văzut îngrijind de exploatarea ei, furnizând pluguri și asistând la plățile muncitorilor. Și acum d. prefect voește să facă pe nea Nae... pe naivul. Se poate un moment care admite că d-sa n’a văzut și înțeles nimic din toate aceste manopere ce se faceau și desfaceau în chiar biurourile prefecturei județului ce d-sa administrează?... Las ca opiniunea publică să aprecieze și să judece. După cum vedeți, și aci sistemul colectivist este riguros observat. Afaceri..., mister..., și iar afaceri. Țara, las’o în plata Domnului, nu are decât ceea ce a căutat!... Să sperăm însă că geniul ei protector o va scăpa și acuma din ghiarele acestui vampir denumit «colectivitate», care e pe cale de a peri de indigestiune. Situațiunea electorală se prezintă și aci, ca și în restul comunelor urbane din țară, sub niște auspicii foarte posomorite. Este cât se poate de încurcată și se vorbește că una va fi lista oficial aparentă, în cap cu fiul bababel (Scbina) impusă de la centru și pe care prefectul o va susține de nevoie; și alta cea agreată de d-sa personal, în cap cu d. Huiban și căreia în mod ocult, după obiceiul colectivist, îi va da tot concursul. Dar cu aceasta intrăm in o altă ordine de idei, despre care vă voi întreține la timp, în viitoarea mea corespondență. p. c. ------------------------------------------------------ Manevrele din Roman A treia zi Duminică, 27 Septembre, la orele 9 și jumătate, M. S. Regele, împreună cu A. S. principele moștenitor de Saxa-Meiningen și urmat de Casa militară regală, a mers la gară, unde trenul regal aștepta pentru a -L duce pe câmpul de manevre. Aci, Majestatea Sa fu întâmpinată de d-nii: generali Berendei, ministru de resbel; general Barozzi, șeful marelui statmajor; general Iarca, comandantul corpului IV de armată; ofițerii și atașații militari străini. Înainte de a porni, M. S. Regele vizită trenul sanitar, prezintat de d-niî inspector sanitar general dr. Petrescu și medicul de corp de armată dr. Corvin, apoi, luând loc în tren, a mers la cantonul 56, situat în zona manevrelor începute în ajun. La orele 10, trenul regal, condus de d. Saligny, director general al căilor ferate, sosind la canton. Suveranul încălecă și, urmat de Augustus Lon Caspe și numerosul stat-major, porni spre pozițiunile ocupate de trupe, dând ordin a se reîncepe lupta. Ideia specială a acestei zile era următoarea : In ziua de 27 Septembre, corpul de Sud ocupă o pozițiune la Nord de Roman, în scopul de a apăra acest oraș. Corpul de Nord atacă și este respins. In acest scop, corpul de Sud, întărit cu batalionul 4 vânători, ocupă fișiera Nord a pădurei Simionești și satul Cordun. La orele 10 și în sfert, corpul de Nord se pune în mișcare, înaintând în coloană de marș; apoi, zărind inamicul, in formația de luptă. Artileria deschide focul la orele 10 și jumătate. Corpul de Sud este respins în urma atacului viguros asupra flancului său stâng și se reformează în pădurea Teiușu, de unde face o întoarcere ofensivă cu aripa dreaptă