Timpul, octombrie 1898 (nr. 214-238)

1898-10-01 / nr. 214

A- r */ 5 V A -r UN NUMÉR 10 BANI ABONAMENTELE ín țară pe un an................................. 1 30 lei » p­e 6 luni . *...............................18 lei » pe 3 luni...................................... 10 lei Pentru streinătate, un an.......................50 lei în Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence dejournaux strangers rue de Maubeuge, 69 și la toate chioșcurile. ANUL AL DOUĂ­ZECELEA — No. 214 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Tîd­oriei — TOTIMPUL JOI 1 (13) OCTOMBRE 1898 UN NUMAR 10 BANI MINCIUN ȘI INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV • 6,46 Reclame III «•««** « 9,5 ® » ««*«««•* n < k * 5*.— In­ Paria anunciurile se­­ times* la Afif Ham«, 8 Place de la Bourse» TU/. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București,­­lalea Victoriei — 70 ȘOFĂELILE Am vorbit ori de elasticitatea de caracter a liberalilor noștri, singura explicație rațională a șovăelilor ce s’au constatat printre ei de când s’au produs disidențele cunoscute. Aceeași cauză face ca și acum să nu se știe dacă neînțelegerile erau și sunt așa de serioase în­cât acei cari le-au provocat și acei cari s’au revoltat nu vor ceda fără a înlătura motivele desbinării. Nu contestăm că în ambele tabere sunt oameni politici intransigenți — do­vadă polemica dintre Drapelul și Voința Națională,—dar nu e mai puțin adevărat că și într’o parte și într’alta sunt caractere șovăitoare, dispuse să arunce peste bord prin­cipii și vederi politice ce susțineau­ până acum cu căldură, pare că ati­tudinea lor de până acum ar fi fost o simplă supărare personală. Dacă n’ar exista caractere elas­tice de felul acesta, nici Voința n’ar fi putut susține erl că printre Drapeliști există «liberali resfățiți cari vor face pace și ’și vor relua locurile în partid,» nici Drapelul n’ar fi scris azi cu amărăciune că d. Sturdza «va căuta să rupă câte un membru din cutare sau­ cutare grupare liberală,» fără să adaoge că așa ceva nu-’l va reuși. Foarte semnificativă e și fraza Drapelului că «forța morală a grupării (dra­­peliste) stă mai puțin în numerar sau chiar în valoarea personală a membrilor cari o compun de­cât în dreptatea cauzei și a principiilor al căror triumf îl urmărește», căci ascunde presupunerea că până și unii Drapeliști de valoare perso­nală pot dezerta de la postul lor. Și cât de naivă și copilărească e tentațiunea cu care grupul slab de la guvern își întinde mrejele pentru a pescui câte­va caractere șovăitoare! Li se spune : «Sunteți înainte de toate liberali și ca atari nu se cade să contribuiți la răsturnarea parti­dului de la putere!» Dar tocmai dacă cei «resfățiți» sunt într’adevăr liberali de convingere, iar nu niște simpli budgetilor cari nu așteaptă de la partidul lor de­cât puterea și sacul cu grăunțe, ei ar trebui să nu ție seamă de tentațiunea aceasta. Dacă sunt înainte de toate liberali, grija lor nu trebue să fie menține­rea la putere a unui grup de libe­rali, ci vaza și viitorul întreg par­tidului lor și nu încape nici o îndouială că numai acei ce dețin azi puterea în numele partidului nu se gânde­sc la vaza și viitorul acestui partid. Când s’a format gruparea dra­­pelistă, se credea la început că nu e de­cât manifestația unor oameni supărați în mod trecător. Cu înce­tul s-a văzut însă că cei mai mulți dintre ei urmăresc în realitate un­­ scop politic bine definit: schimba­rea direcțiunii politice a întreg par­tidului național-liberal. Scopul a­­cesta isvora din motive puternice. Șeful partidului comisese și comi­tea greșeli dintre acelea care com­­promiteau partidul. Se reluase firul de la 1888, firul brutalităților și al nelegiuirilor care au discreditat par­tidul și i-au pricinuit dezastrul de atunci, firul inconsecinței și al gu­vernării fără principii și în contra programului partidului. După ș­apte ani de opoziție plină de greșeli po­litice, a reînceput la 1895 guver­narea cu greșeli și mai mari. S’au produs­ clar crize periculoase, din care partidul național-liberal n’a scăpat de­cât prin urechile acu­lui. In timpul acesta liberalii cei adevărați au tot așteptat ivirea unui curs nou care să readucă partidul pe făgașul ordinei și al muncei cinstite. In loc de aceasta a rea­părut de o dată șeful cel vechi­, care condusese opoziția cea plină de greșeli și guvernarea cea păcă­toasă, și a continuat a naviga în apele murdare. Atunci acei cari se gândesc intern la partid și la vii­torul lui și la urmă de tot la pu­tere și la budget, au devenit disi­denți în toată puterea cuvântului. Lupta lor o definește azi Dra­pelul cu cuvintele : pentru drepta­tea cauzei și a principiilor. Ar fi putut să adaoge­­ și pentru viitorul partidului. Nu trebue să se înșele nimeni pe el singur. Ori­ce om cu mintea la locul ei recunoaște că deținătorii de azi a puterii duc par­tidul la descompunere, la un sfâr­șit fatal și că fatalitatea aceasta nu s-ar putea înlătura de­cât prin ab­negația liberalilor adevărați, cari ’și-ar lua sarcina de a reforma par­tidul, de a-’i scăpa viața, de a-’i schimba și direcția și mijloacele de manifestare, fără a se preocupa nici un moment de chestia abso­lut secundară a rămânerei la pu­tere. El, iată că tocmai aci se ivesc șovăelile celei periculoase. Unii cred că nenorocirea ar consta în retra­gerea de la guvern și nu văd că tocmai această eventualitate ar fi unul din mijloacele cele mai sigure pentru a salva partidul. Noi scrim aceste rînduri fără a ne preocupa de venirea noastră la putere, ci dintr’un motiv mult mai înalt, din dorința sinceră și seri­oasă de a avea în fața noastră un singur partid, tot așa de serios și de puternic ca partidul conservator, în putere de a se alterna cu noi la cârma afacerilor publice și de a realiza propășirea țării când vom fi noi obosiți. Aceasta e menirea celor două partide istorice și de aceea dorim ca pe lângă­ partidul conservator să existe un partid li­beral, un singur partid liberal pu­ternic și conștient de rolul sau. TEEE GMAME Convocarea Camerilor franceze Paris. 11 Octombre Consiliul de miniștri a fixat la 25 Octombre data redeschiderii Camerilor. Greva din Paris Paris. 11 Octombre Diferite corporațiuni de greviști au votat continuarea grevii, dar comitetul central al grevii se arată neliniștit și pare a prevedea că se apropie sfârșitul grevii. Paris. 11 Octombre Greviștii sunt liniștiți. Desfășurarea de forțe este mai puțin mare. Numărul lucrătorilor cari au reluat lucrul sporește în mod considerabil. Licitație la Zola Paris. 11 Octombre Cu toate protestările d-nei Zola și ale d-lui Octave Mirbeau, care a reîno­it în zadar oferta sa de a plăti cei 30,000 franci datoriți în urma procesului experților-caligraf­i, portărelul a pro­cedat după amiazl la vânzarea mobilierului d-lui Zola. Editorul Fasquelle a cumpărat primul obiect, o masă, cu 32,000 de franci. Curioșii erau numeroși. Pacea americano spaniolă] Nerv-York, 11 Octombre Ocuparea Cubei de către Americani a început erl prin ocuparea lui Manzanillo, unde s’a înăl­țat drapelul american. Madrid. 11 Octombre 32 de șefi și 4000 insurgenți din Visayas s’au supus Spaniei fără condițiuni. Chestia cretană Candia. 11 Octombre Un batalion de infanterie din Lancashire a sosit din Alexandria. Canea. 11 Octombre Djewadd-pașa a plecat la Constantinopol. Po­liția internațională a arestat la Canea 38 de instigatori turci. Constantinopol. 11 Octombre Poarta a transmis aseară celor 4 ambasadori un răspuns favorabil. Ea exprimă oare­care dorințe, adecă­ autorizația de a conserva o mică garnizonă ca emblemă a suveranității sale, instituire de tribunale și prompta aplicare a proectului de administrație. Situația din Serbia Belgrad, 11 Octombre Regele a sosit azi dimineață. La gară a a­­dresat miniștrilor un discurs exprim­ându-le recunoștința și încrederea sa și zicând că acei cari am­ răspândit svonuri despre vr’o schim­bare de minister sunt niște speculatori politici Aceste svonuri sunt neîntemeiate, guvernul a­­vând toată încrederea Regelui.­ ­ EDIȚIA A TREIA „Drapelul“ și „Voința“ Dacă mai era nevoe de o dovadă pentru a se vedea cât de adânc e abisul dintre Sturdziști și Drapeliști, chiar organele lor autorizate s’au însărcinat să o dea. Pole­­micile dintre Voința Națională și Dra­pelul învederează cu prisos că inspiratorii acestor gazete nu se pot înțelege tocmai asupra bazei fundamentale a unei eventuale împăcări. Se știe că Drapeliștii au pus două con­diții principale, fără de care nu vor să se împace, și anume: schimbarea direcțiunii politice a partidului și concentrarea tuturor forțelor liberale. Cum răspund Sturdziștii la condițiile a­­cestea ? Voința cere «liberalilor încercați, dar resfățiți de cât­va timp» să... «să-și reia lo­curile în partid»! Adecă , să vie să sărute mâna lui Sturdza și să fie fericiți dacă a­­cesta le­ va dărui câte un portofoliu minis­terial sau ceva «afaceri» productive. De schimbarea direcției politice nici vorbă! Cât privește concentrarea tuturor forțelor liberale, Voința nu numai că se împotri­vește, dar și găsește cuvinte grave pentru a o ridiculiza. Organul autorizat al Sturd­­ziștilor spune că această concentrare e «și imposibilă și nefolositoare», că «un guvern concentrat», pe lângă că n’ar putea dura, ar fi «o adevărată calamitate» și «ar com­promite grav» partidul liberal. Apoi Voința mai spune că această concentrare «chiar dacă s’ar părea o întărire a partidului —ceea ce noi (cei de la Voința contestăm în modul cel mai categoric—ar fi un rău pen­tru țară, căci în cazul cel mai bun n’ar putea da de­cât un guvern sterp». Și, ca și când toate acestea n’ar fi suficiente, zi­arul Sturdziștilor adaugă că condițiile puse de Drapeliști «sunt curate mofturi pe care nimeni nu le ia în serios» și «justifică bă­nuiala existenței unor scopuri inevitabile». Guvernamentalii nu voesc dar să accepte nici una din condițiile principale ale Dra­­peliștilor. In același timp aceștia din urmă con­tinuă să demonstreze ca­ comfbițiile lor sunt justificate. Drapelul de azi asigură că «o simplă schimbare de persoane»—adică ceea ce propovăduește Voința—«dacă nu este însoțită sau urmată de o modificare a di­­recțiunei actuale, de o revenire la politica tradițională a partidului național-liberal, nu va putea să dea guvernului nici legitimita­tea constituțională care-i lipsește, nici pres­tigiul și autoritatea morală de cari este cu desăvârșire desbrăcat». Și Drapelul adaugă că «o remaniare ministerială, care nu ar implica și o schimbare de sistem, ar putea cel mult să satisfacă câte­va ambițiuni izo­late sau chiar să aducă o mai justă și mai înțeleaptă repartițiune de roluri în sinul gu­vernului», căci «pentru a ajunge la o îm­bunătățire reală a stărei de lucruri actuale, pentru a ridica partidul național-liberal la înălțimea unde a stat altă dată, pentru a reda țarei impresiunea că în capul afaceri­lor publice se află un guvern decis a ur­mări realizarea principiilor înscrise în pro­gramul partidului, în numele căruia el de­ține puterea, trebue ceva mai mult: tre­bue ca direcțiunea urmată până astă­zi să înceteze cu desăvârșire; trebue ca guver­nul să devie și liberal și național, ceea­ ce nu va fi de­cât atunci când un spirit mai larg și mai luminat va putea să exercite o influență hotărîtoare asupra mersului a­­facerilor». El­­ mai e oare nevoe de demonstra­­țiune pentru a se vedea cât de adânc e a­­bisul dintre cele două fracțiuni mai nume­rice ale partidului național-liberal ? ------------------------------------------------------­Egyetértés singur a spus că guvernul unguresc și-a procurat acte și informa­­țiuni prin agenții săi subalterni. Pe a­­cești agenți subalterni noi ’i-am numit spioni și tocmai de aceea, în articolul în care polemizam cu ziarul pestan, în­trebam dacă intră în usagele unui Stat civilizat ca al Ungariei să întrebuințeze agenți subalterni spre a sustrage docu­mente de la un Stat vecin și amic, ba chiar aliat . N’am crezut însă nici o dată că un om ca­d. Iancsó Benedek figurează prin­tre acești agenți subalterni. De aceea ne pare bine că d-sa desminte știrea zia­rului unguresc că guvernul din Buda­pesta s’ar fi folosit de agenți subalterni pentru a-și procura acte de la un Stat amic și aliat. Mai departe, când d. Iancsó Benedek vorbește de «revelațiunile nechibzuite și indiscrete­ ale oamenilor politici din România, el face de­sigur aluzie la re­velațiunile d-lui Dim. Sturdza : vezi dis­cursul său de la Orfeu. Lămuririle acestea erau necesare. -----------------------------------------------------­ LAKVRIBI D. Iancsó Benedek a scris o scrisoare Independenței Române. Puțin importă dacă și cum d. Iancsó Benedek apără pe d. Dim. Sturdza. Dar scrisoarea sa conține o frază care ne privește. Iat’o : «Nu există nici una din aceste date (da­tele din faimosul rescript care nu are ființă nici acum pentru cel de la Voința Națio­nală,— nota red. Timpul­ care să nu fi fost imprimată sau publicată unde­va. Tocmai din cauza aceasta, când Timpul nu poate să se Întemeieze de­cât pe asemenea bâr­­feli (racontars) zicând că «Statul ungar s’a servit de agenți subalterni pentru a sustrage din actele ministerului instrucțiunei publice din România»— ast­fel de elucubrațiuni nu pot avea, după convingerea mea, altă va­loare de­cât a unor supozițiuni pur fantas­tice.» D. Iancsó Benedek greșește adresa. Fraza citată din Timpul a apărut în Egyetértés din Budapesta și noi am re­­produs-o de acolo într’un articol de po­lemică cu ziarul unguresc. Bârfelile, elu­­cubrațiunile și supozițiunile fantastice nu privesc dar pe Timpul, ci pe Egye­tértés, la care d. Iancsó Benedek este, după cât se spune, principalul colabo­rator. CA !SA SE ȘTIE ! Cititorii noștri știă că Drapelul a a­­runcat d-lui Dim. Sturdza o acuzație gravă: că la 1 Aprilie 1897, când s’a retras cabinetul Aurelian, d. Sturdza a înșelat pe Suveran făgăduindu-i că dacă îi va da lui puterea va reconcentra par­tidul liberal. Rămăsese ca Drapelul să dovedească întru­cât actualul prim-ministru nu a încasat cuvântul dat Suveranului și mai presus de toate, întru­cât nici n’a că­utat să îndeplinească făgaduiala. Iată ce scrie azi organul Drapeliștilor: «Indeplinit-a d. Sturdza această promi­siune, care constitue singura rațiune a pre­zenței sale în capul guvernului ? Toată lu­mea știe că nu, și încercările repetate, dar neizbutite, pe care d. Sturdza are aerul de a le face din când în când, pentru a a­­duna în jurul său diferite grupări libelule care-l combat, sunt o dovadă că însuși d-sa recunoaște că este departe de a fi săvârșit opera de concentrare pe care a promis că o va realiza». Cum Drapeliștii sunt cel mai în mă­sură de a ști dacă diferitele încercări de împăcare erau serioase, trebue să­ credem când afirmă că d. Sturdza avea numai «aerul de a le face». Reiese clar lămurit că d. Dim. Stur­dza a recurs la înșelătorie pentru a pune mâna pe frânele guvernului, ba o înșelătorie premeditată. Precum ca să se știe! Scrisoare din Constanța — De la corespondentul nostru — Constanța, 25 Septembre Referindu-mă la corespondențele mele publicate în Timpul No. 206 și 207, mă simt dator să vă dau câte­va lămuriri în interesul adevărului. La licitațiunea terenului Statului cu puț pe dânsul a rezultat prețul de 8000 lei, — nu de 5000 lei — și în afacerea vânzărei prin licitațiune publică a mo­șiei Hagiului de la Perichia, nu d. pre­fect personal, ci tovarășul d-sale Vlasie a cimulat, asupra căruia s’a și adju­decat moșia. Și acum, pentru elucidarea mențio­natelor corespondențe și pentru ca ade­vărul să iasă mai în relief, dați’mi voe a face următoarele reflecțiuni: După a cui insistență și pentru care sfârșit s’a scos în vânzare locul cu puț pe dânsul, proprietate a Statului, situat la mare, în fața locului fost al genera­lului Barozzi, iar acum vândut d-lor căpitan Niculescu și D. Bărbulescu ? Pentru ce acel loc n’a fost scos în vânzare până acum ?... și s’a găsit opor­tună vânzarea lui, imediat după ce ge­neralul Barozzi a trecut pământul sau ia stăpânirea mai sus citaților domni ? Cum se face că s’a estimat acel loc la minima valoare de 300 lei,— când la licitațiune s’a obținut prețul de 8000 lei ? Și care este misterul care a pre­zidat ’ la hotărîrea luată de imaculatul d. ministru al domeniilor, ca în nețăr­murita sa solucitudine pentru interesul public să nu aprobe vânzarea, când pre­țul rezultat la licitațiune era așa de a­­vantagios în raport cu estimația făcută de personalul său propriu ? S’a escamotat ridicolul pretext că puțul servește de adăpătoare!... Cui ?... Ce se adapă acolo ?... Animalele și pa­sările sălbatice poate, căci puțul nu are nici un fel de acces pentru adăpare, fiind situat într’o prăpastie exact pe malul mării la bătaia valurilor. Nici un drum nu trece prin apropiere, iar cel mai apropiat sat este departe de cel puțin 10 k­ilometri. Iată un pretext pe cât de absurd pe atât de neinteligent ales! Cine a fost tovarășul real al obscu­rului concurent de pae, asupra căruia a rămas locul și care mai înainte chiar de aprobarea licitațiune! l’a vândut d-lor căpitan Niculescu și D. Bărbulescu pen­tru un beneficiu de lei 2500 ? Care este concluziunea la care evi­dent și indispenabil trebue să ajungi? Negreșit aceea că, prevăzând marele interes ce au cumpărătorii pământului generalului Barozzi de a deveni proprie­tari și pe acel teren, care le astupa fa­țada locului lor spre mare, sau în cazul cel mai reu de a avea pe Stat ca pro­­prietar­ vecin,—au aranjat lucrurile ast­fel ca această operațiune să nu se facă direct de la Stat la ei, ci să treacă prin mâinile consorțiului și cu un preț cât de redus, dovadă grija cu care s’a făcut acea estimație extrem de redusă, și în urmă consorțiul să poftească la tocmeală pe d-nii amatori, — cum de alt­fel s’au și petrecut lucrurile : onor, consorțiu s’a grăbit a vinde acel teren cu un beneficiu de 2500 lei, mai înainte chiar de a se fi aprobat licitațiunea. Această licitațiune, după cum Știm, nu s’a aprobat, iar d-nii căpitan Nicu­lescu și Bărbulescu sunt mulțumiți că cel puțin s’au ales cu atâta: că au tot Statul ca vecin și că au scăpat din a­­ceastă încurcătură numai cu o pagubă de 2.500 lei ;— și într’adevăr, după cum erau lucrurile chibzuite, eftii au scăpat. La Perid­ia d. Vlasie concurează la licitațiune și obține moșia, iar d. Zadic sub­prefectul plășel, a fost văzut îngri­jind de exploatarea ei, furnizând plugu­ri și asistând la plățile muncitorilor. Și acum d. prefect voește să facă pe nea Nae­­... pe naivul. Se poate un mo­ment care admite că d-sa n’a văzut și înțeles nimic din toate aceste mano­pere ce se faceau și desfaceau în chiar biurourile prefecturei județului ce d-sa administrează?... Las ca opiniunea pu­blică să aprecieze și să judece. După cum vedeți, și aci sistemul co­lectivist este riguros observat. Afaceri..., mister..., și iar afaceri. Țara, las’o în plata Domnului, nu are de­cât ceea ce a căutat!... Să sperăm însă că geniul ei protector o va scăpa și acuma din gh­ia­­rele acestui vampir denumit «colectivi­tate», care e pe cale de a peri de in­­digestiune. Situațiunea electorală se prezintă și aci, ca și în restul comunelor urbane din țară, sub niște auspicii foarte poso­morite. Este cât se poate de încurcată și se vorbește că una va fi lista oficial aparentă, în­ cap cu fiul bababel (Scbina) impusă de la centru și pe care prefec­tul o va susține de nevoie; și alta cea agreată de d-sa personal, în cap cu d. Huiban și căreia în mod ocult, după o­­biceiul colectivist, îi va da tot con­cursul. Dar cu aceasta intrăm in o altă or­­dine de idei, despre care vă voi între­ține la timp, în viitoarea mea cores­pondență. p. c. ------------------------------------------------------­ Manevrele din Roman A treia zi Duminică, 27 Septembre, la orele 9 și jumătate, M. S. Regele, împreună cu A. S. principele moștenitor de Saxa-Meiningen și urmat de Casa militară regală, a mers la gară, unde trenul regal aștepta pentru a -L duce pe câmpul de manevre. Aci, Majestatea Sa fu întâmpinată de d-nii: generali Berendei, ministru de res­­bel; general Barozzi, șeful marelui stat­­major; general Iarca, comandantul corpului IV de armată; ofițerii și atașații militari străini. Înainte de a porni, M. S. Regele vizită trenul sanitar, prezintat de d-niî inspector sanitar general dr. Petrescu și medicul de corp de armată dr. Corvin, apoi, luând loc în tren, a mers la cantonul 56, situat în zona manevrelor începute în ajun. La orele 10, trenul regal, condus de d. Saligny, director general al căilor ferate, sosind la canton. Suveranul încălecă și, ur­mat de Augustus Lon Caspe și numerosul stat-major, porni spre pozițiunile ocupate de trupe, dând ordin a se r­eîncepe lupta. Ideia specială a acestei zile era urmă­toarea : In ziua de 27 Septembre, corpul de Sud ocupă o pozițiune la Nord de Roman, în scopul de a apăra acest oraș. Corpul de Nord atacă și este respins. In acest scop, corpul de Sud, întărit cu batalionul 4 vânători, ocupă fișiera Nord a pădurei Simionești și satul Cordun. La orele 10 și în sfert, corpul de Nord se pune în mișcare, înaintând în coloană de marș; apoi, zărind inamicul, in formația de luptă. Artileria deschide focul la orele 10 și jumătate. Corpul de Sud este respins în urma ata­cului viguros asupra flancului său stâng și se reformează în pădur­ea Teiușu, de unde face o întoarcere ofensivă cu aripa dreaptă

Next