Timpul, ianuarie 1899 (nr. 1-23)

1899-01-01 / nr. 1

aMTțț at nonF-ZECI SI UNU — No. 1 UN NUMfiR 10 BANI A B 0 HAJKÉITELE In țarii pe un an.......................................30 lei ’» pe 6 luni......................................18 lei » pe 3 luni.......................................10 lei Pentru străinătate, un an..........................50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journanx étrangers rue de Maubeuge, 09 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘIT adMINIST dE TIA București, Calea Victoriei — 70 INCA UN AN REU Acum un an, când am încheiat bilanțul politic, nu ne-am putut reține ele a nu numi «un an reu» perioada calendaristică însemnată cu cifra 1897. Și am încheiat cu urarea ca anul care va începe a doua zi să fie mai fericit din toate punctele de vedere și ca țara să fie scutită de neajunsurile multiple ce au adus pe capul ei guvernanți nechibzuiți. Speranțele noastre nu s’au realizat. 1898 a fost și el un an reu poate încă mai rea decât cel precedent. La 1 Ianuarie a anului ce expirază, aveam un guvern slab, istovt înainte de a fi muncit, fără principii serioase de guvernământ, cod promis în chestiile cele mai vita ale neamului românesc. Schimbat s’apare situația aceasta ? In m rpü, da , căci nu numai că nu are nici un indiciu care să ne permi a aprecia situația în mai bine, ci sunt momente importante care silesc să o considerăm ca mult m întristătoare. Slăbiciunea guvernului e și -l manifesta azi ca acum un an. Cele tratative dintre grupurile rivale n’au dat nici un rezultat pitic și disidenții sunt astăzi nu mai îndârjiți contra coteriei de putere. Și raidurile nemulțumiți au crescut, căci la 1 Ianuarie 18 d. Al. Djuvara mai era minis] iar azi d-sa și amicii d-sale se în opoziție. Alegerile comunale din toată au dovedit de asemenea cât sdruncinată e încrederea alegeilor în guvernul actual. De luptă se afla numai partidulservator față de mașina administivă, iar liberalii disidenți se neauă nepăsători, deși guverna folosit de armele cele mai mobile: desființarea secretului vot, ingerința cea mai neobrăzată,ualitățile cele mai neomenoasapiedecarea violentă a opoziției se duce la vot; — totuși s-a ziit că partidul conservator a trmnit 41 °0 din numărul tuturturilor exprimate în toată a. Avem aci un indiciu suficien nemulțumirea generală a țării contra guvernului liberal și, licit, de favoarea de care se dă partidul conservator. Un guvern conștiincios și n s-ar fi grăbit, după un aseia rezulat, să tragă consecința filă din evenimentul acesta inipu și ar fi pus pe Suveran în se de a da țării un nou guverna cum îi cere țara. Nu trebuit că suntem în România și călă aiurea guvernele trăesc cu ntați neînsemnate, la noi 4 șisemnează în realitate cel puțin,. Coteria prezidată de d. Dim. Sa nu se află însă la cârmazil decât pentru satisfacerea pr personale; și când sunt înterese de felul acesta, abneg și merge așa de departe încât nunțe de bună-voe la binele budgetului. Și în tot cursul acestuia s’au produs de cât incidente au șters și ultima spoială disiderație de pe fețele guverni actuali. Ar fi prea lung să 1uărăm pe toate. Am vorbit sus de alegerile comunale, nh aceste întâmplări. Vom mairei numai una singură : chestiarielor din Brașov. Ajunge să pomenim aceasnorocită afacere pentru ca îizul oricărui bun Român | urce roșeața indignațiunei șișinei. Indignațiune, pentru că In’ar fi crezut că se va găsi vre odată un Român — fie chiar numai un Român cu numele —, care să adăpostească în sufletul său atâta venin încât să compromită interese naționale așa de scumpe, din ură nesăbuită contra a câtorva persoane, rușine, pentru că acest personagiu atât de decăzut e primul-ministru al țării românești. Am documentat la timp toate faptele ce am imputat d-lul Dim. Sturdza și nu e nevoe să revenim. El rămâne stigmatizat pentru vecie. In ceal’altă chestiune națională, cea din Macedonia, nu s’a făcut nici anul acesta nimic. Chestia Mitropolitului Antim tot pe loc a rămas. Guvernul a continuat, totuși, să facă Turciei toate avansurile posibile, iar populațiunile românești din imperiul otoman n’au încetat nici un moment de a fi reale și credincioase Suveranului lor. Ce împiedica oare realizarea unui deziderat așa de legitim ? Nu suntem în secretele corespondențelor diplomatice, dar orice om cu bun simț trebue să admită că guvernul românesc dovedește multă slăbiciune, multă lipsă de amor propriu național, când după ce a strigat în Parlament «trăiască Sultanul!» a lăsat să treacă două ani fără a obține cel mai neînsemnat rezultat. Iată dar încă o pata rușinoasă pe obrazul guvernanților actuali. Și să n’avem dreptul de a considera anul 1898 ca mai rea decât cel precedent ? Vom exprima și acumularea ca anul ce bate la poarta vremei să fie mai fericit. Poate că destinul României ne rezervă de astă dată plăcerea de a îndeplini speranțele legitime ale națiunei rănită, în sentimentele ei cele mai scumpe, înșelată în iluziile ce o și făcuse. Omul uită repede necazurile cele lungi ale vieții, când sosește în sfârșit un moment de fericire. Națiunile au și ele temperamentul acesta generos. TELEGRAME Situația din Filipino Madrid. 11 Ianuarie Generalul Rios telegiifiază că insurgenți se concentrează în jurul Manillei, în vederea unui atac. Americanii atvează apărarea. Situația din Cuba Madrid, 11 Ianuarie După informațiuni din Havana, câțiva Spanioli au fost victimele unor brutalități, după ocuparea orașului de către Americani. Față de persecuțiunile al căror obiect sunt, numeroase familii s’ar fi decis să se stabilească în Europa. Din Reichstagul german Berlin, 11 Ianuarie Reichstag. Discuția asupra interpelării d-lui Wagenheim, în privința anchetelor asupra pretinsei lipse de carne în Germania, s’a închis, La ordinea zilei a ședinței de mâine , discuția procesului militar. Afacerea Dreyfus Ziarele stăine publică rezumate despre acuzațiile d-lui Quesnay de Beaurepaire în contra Curții de casație. El spune că niciodată vreun raportor al acestei Curți nu și-a înțeles rolul în modul cum l-a jucat d. Bard, ale cărui păreri dreyfusarde erau cunoscute. Bard a călcat legile atacând jurisdicția tribunalelor militare. Către un redactor al ziarului Echo de Paris d. de Beaurepaire a zis: — Am suferit mult timp văzând atitudinea carierei criminale, căci eu sunt șovinist, un vechiu soldat. In afacerea Dreyfus s’au călcat toate tradițiile Curții de casație, care cer ca consilierul cel mai vechiü să fie însărcinat cu facerea raportului. In cazul de față a fost ales Bar d, care e consilierul al 8-lea. Din ce cauză ? Pentru că sentimentele sale dreyfusarde erau cunoscute. In raportul sau, Bard a atacat toate tradițiile celui mai înalt tribunal și legile, nesocotind tribunalele militare. Printre aceasta, camera criminală a părăsit calea legalității. Ea a început o instrucție ilegală. A hotărît revizuirea imediată, ceea ce este de asemenea ilegal. Atitudinea ei pare a imita O SINGURA EPI dE cunoscutele procese de tendință, căci ’și a arătat pe față antipatiile și simpatiile. Ea a provocat astfel în rîndur’ile judecătorilor sentimente de durere și de indignațiune. Am suferit și am tăcut. Atunci s’a produs incidentul Bard- Picquart. Am făcut depoziția mea la anchetă. Loew și consilierii ei au declarat că depoziția mea e incalificabilă. Ei n’au dorit o anchetă adevărată. Nu era în interesul lor. Toți patrioții vor aproba purtarea mea. Eu n’am denunțat, ci am depus ca martor. Ntr’un moment de pericol public am făcut un pas pentru a salva magistratura care ’mi-e scumpă, despărțind’o de judecătorii induși în eroare. D. Quesnay de Beaurepaire a zis apoi unui reporter al ziarului Le Temps : — Inima îmi dictează să apăr și să respun pe scumpii noștri ofițeri.* Cât n’au suferit ei în aceste două luni! De la locotenent până la general nimeni n’a deschis gura. Ziarele revizioniste cred că d. Quesnay de Beaurepaire a voit, prin atitudinea sa, să dea o lovitură camerei criminale a Curții de casație, pentru a-i sustrage dreptul de a pronunța hotărîrea în procesul de revizuire. Naționaliștii au cerut deja de mult ca procesul acesta să se judece în secțiile unite. Aceleași ziare afirmă că d. de Beaurepaire e nemulțumit din cauză că nu ’i se răsplătesc serviciile ce a adus Republicei prin urmărirea lui Boulanger și a crezut că momentul de acum e oportun pentru a intra în politică. * * * Am primit azi telegramele următoare : Paris, 11 ianuarie Consiliul de cabinet a examinat interpelările anunțate la Cameră. D. Lebret a decis să deschidă o anchetă asupra noii lor fapte semnalate de d. Quesnay de Beaurepaire. D. Dupuy va declara la Cameră că e gata pentru discuția imediată a interpelărilor. Hotărirea cabinetului d's a face o nouă anchetă, ridică desbaterii mult din însemnătatea lor. — S’ar putea ăh iar ca interpelatorii să se resemneze a aștepta resultatul acestei anchete, înainte de a ridica vr’un incident la Cameră. Paris. 11 Ianuarie Tribunalul corecțional a condamnat în lipsă pe d. Zola la 100 de franci amendă și 500 franci daune interese, pentru că a acuzat pe d. Județ că a întrebuințat acte false în polemica privitoare la tatăl d-lui Zola. -------------------------------------------------------- UN JUBILEU — Prin fir telegrafic — Berlin, 11 Decembrie Jubileul al 50-lea al numirei Impăratului Franz Joseph ca șef al regimentului al 2-lea de grenadiri al gardei, s’a serbat în mod solemn printr’un serviciu divin și o revistă a regimentului, în prezența Imperatului Wilhelm, a unor deputațiuni de regimente austriace și a ambasadorului austro-ungar. In timpul revistei s’a dat citire unei scrisori a împăratului Franz Joseph, care zice că este mândru de a fi șeful unui regiment așa de frumos și-i conferă portretul său, panglici comemorative pentru drapelele sale și medalii pentru ofițeri și subofițeri. împăratul felicită regimentul urându-i un viitor strălucit și exprimând urarea să se arate întotdeauna demn de șeful suprem al armatei, împăratul Wilhelm a adresat regimentului un discurs care s’a terminat prin urare în onoarea împăratului Franz-Joseph. S’au schimbat depeși foarte cordiale între cei doui împărați. ---------------------—NHKKB------------------------ Un Român în Madagascar S’ar părea de necrezut — și totuși lucrul e perfect adevărat. Bucur Pop, fiul d-lui Nicolae B. Pop, comerciant în București (de fel din Brașov), a luptat timp îndelungat în Madagascar, ca soldat în regiunea străină a Franței, pentru a supune populațiunile sălbatece și rebele din marea și frumoasa insulă din Oceanul Indic. Curagios și energic, Românul Bucur Pop, care făcuse și campania Francezilor din Tonkin, a ajuns în Madagascar la gradul de sergent-major, iar astăzi, cu pieptul plin de decorații, se află în școala de ofițeri de la St.-Maixant. N’ar fi de mirat — și noi o dorim din inimă — ca după cum în secolul acesta un Român din Sulina a ajuns amiral al flotei chineze, iar un doctor ra VINERI 1 (13) IANUARIE 1899 UN NUMER^ 10 BANI AIUHCIURI SI LSERTII Linia 30 litere petit pag. IV Reclame...................» III . ........................ II • ••••. 0.40 • * • . . 2.50 • • » * • 5.*^ In Pa? Is anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 Place de la Bourse. REDACȚIA. ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei 70 mân din Transilvania, cu numele Consorul P °amitO, ministru plenipotențiar al Statelor Unite la Petersburg — pe tânărul Pop de azi să-’l vedem într’o zi general francez în cine știe ce colonie a Republicei. Nu ne-ar mira chiar ca după cum Românul Pomuțiul a lăsat acu vre-o 7 ani o avere de milioane în Statele Unite ale Americei, să citim într’o zi, în presa străină despre întinsele domenii din Madagascar ori altă colonie franceză ale generalului francez Bucur Popp! Grație mijloacelor de comunicațiune de astăzi, vom avea desigur și noi Romanii, peste 100 de ani milionarii noștri în America, Africa, Australia și Asia. Și adecă de ce nu e înainte cu vre-o 10 ani cel mai mare comerciant de ceain din Peking, capitala Chinei, era tot un Român. Dar să revenim acum la Popp al nostru. D. Nicolae B. Popp, părintele compatriotului nostru, punendu-ne la dispoziție o parte din corespondență urmată intre dânșii, ne facem o deosebita plăcere de a reproduce pasagiile mai interesante, din care cititorii își vor putea acea idee de greutățile campaniei franceze in Madagascar: Hafy, 7 Aprilie 1891 Tată dragă, Am primit cu nemărginită plăcere scumpa dumitale scrisoare din 22 Ianuarie. tata me In fine reîntors, după 3 luni și jumătate, de coloane la Hafy, aproape de Janananwa, unde sper că vom locui o lună sau o lună și jumătate pentru a ne repausa de oboselile coloanei din urmă, care au decimat foarte tare compania noastră. Când f Col I10’ Sine-»"« întors acum b zile. 3 ofițeri, 3 sub-ofițeri și 24 de pași “““ vei‘> am pierdut multă lume : 7! m °rp de in £irT, dysenterie, etc. vreo de azi"10*1 A,gena și restul In spitalele Cât despre mine me adu, ca și d-ta, sănătos tun și din nou decorat. Aștept peste puțin o a treia decorație și poate,'la inspecțiunea generală, adică Iu lu„a I” Iulie voi fi propus pentru o a patra. Cum vezi,’tată dragă, dacă nu câștig bani ca alții, CA*hV cel puțin onoare și me ilustrez printr’alte mijloace decât cele ale bogăției materiale și te asigur că sunt cel puțin tot atât de muțumit făcând colecție de decorații ca cei ce fac colecție de milioane. In privința scrisorilor ce vă scriü, ne rog pentru moment a nu le publica. Mai inte ü pentru că sotul nu e destul de literar pen St ni'® d0 dfturalie> aP<b Pentru că a Ut cât ne aflăm în campanie, orice publicație sta interzisă. Dar vă promit că este puțină vreme vom putea publica ceva mai serios și care datează de 7 ani—prin urmare două campanii: Tonkin și Madagasciar. Mamă scumpă,Hafy, 7 Aprilie 1897 Iți scriü dintr’un joc foarte civilizat, unde am ajuns acum lâteva zile sănătos și scravn, după 3 luni și jumătate de campanie. La rezultat, am primit o a doua decorație și sper că peste puțin vom avea o a treia Aci vom lémitne o lună sau o lună și jumătate spre a ne repauza de ostenelile noastre și apoi nu știu unde vom mai merge. Pentru moment dar nu facem altceva de cât mâncăm bine, bem și dormim, și sper că, când vom reîncepe coloana, vom fa toți grași, căci generalul a dat ordinul cel mai strict ca să fim bine nutriți și să avem toată liniștea posibilă , lucruri de cali de alt cum mulți dintre noi avem necesitate. De aceea ne-au și trimes intr’un fel de sat, care se află pe vârful unui munte, nu departe de Tananariva, unde aerul e foarte bun și unde locuințele noastre sunt într’o nucă pădurice foarte drăgălașe. In fine, cum vezi, mamă dragă, pentru moment ne aflăm foarte, foarte bine și de alt cum sper că va dura multă vreme. Chiar când vom reîncepe campania, nu crez că o să mai avem așa zise rele ca până acum, deoarece pe de o parte insurecțiunea diminuează din zi în zi, grație coloanelor deja făcute, și de altă parte e foarte probabil că n’o să ne mai trimeată în regiunea ucigașe de unde am scăpat cu pielea sănătoasă și negăurită. Peste câteva zile voi merge la Tanananva și me voi fotografia din nou. Hafy, 18 Mai, 1897 Tată dragă. . ,Ani multă tristeță scrisoarea datală din 121>(24^ Marii ®, cu atât mai mult că iată deja 3 ani de când scumpa și drăguța Lenei nu mai există, și că până acuman am fost avisat ca frate de o disparițiune atât de dureroasă pentru familia noastră. Intr adevăr, tată dragă, ori care ar fi fost întențiunea d-voastră a tuturor pentru a mi ascunde așa de îndelung evenimentul acesta, totuși nu crez că este bine ca un frate să nu poată purta doliul surorei sale și aceasta din cauza tăcerelor voastră. Nu este mai puțin adevărat că doliul inimei este singurul care împuternicește moralul omului; semnele exterioare sunt făcute pentru a împlini o convențiune în lumea aceasta miserabilă. Acum trei ani me aflam încă în Tonking, unde mi-aduc aminte cu câtă nerăbdare așteptami scrisorile d tale, care nu veneau des. Mă fortificasem deja cu ocazia resboiului, văzând că împrejurul meu gloanțele pe deoparte, bcoabele nenumărate ale tropicelor pe de altă parte, lăsau locuri libere printre rangurile noastre: amici buni cum devenim când ne aflăm în mijlocul pericolelor de tot felul, prieteni de o zi câteodată, dar prieteni până la moarte, dispărură din mijlocul nostru. Dar toți, și mai cu seamă ea în parte, aveam inimă de soldat care de astăzi până mâine așteaptă aceeași soartă. ’Mi-aduc aminte odată, în anul loó, în luna lui Martie. Ne bătuserăm toată ziua cu un inimic de 2,000 contra a o sută de ai noștri. Când bătaia fu sfârșită, ne numărarăm : 33 lipseai din rangurile noastre, mare parte uciși de gloanțe; restul se văisa pe iarba umedă a nopței, svârcolindu-se în sângele ce curgea din ranele lor deschise, pe care nu avurăm încă vremea de a le pansa. Și printre cei dispăruți pentru totdauna, ofițerii și noi toți aveam pe toți de prieteni , mai mult decât prieteni, frați de arme. La lumina roșie a tunei facem litiere cu crăci și frunze verzi și când totul e sfârșit, în mijlocul nopței, formăm un convoiu excortând pe nenorociții cari plătiseră cu viața lor onoarea acelor ce rămăseseră încă pe picioare.... poate până mâine.... Poate P&lă peste un an.... poate până la o butiane ,e înaintată. „ . .. „ „ Nimeni nu vorbea, toți am fi dorit să aplecăm capetele noastre în fața morței ce excortam în umbra nopței, dar,... dar nu era vorbă de capete aplecate, căci inimicul ne pândea cu arma încărcată, gata și fericit dacă ar mai fi putut, după tragedia lugubră de toată ziua, să ne răpească corpurile acelora ce de dimineață merseseră cu scrâsul pe buze către moartea fatală. Da, am fi dorit să înclinăm fețele noastre înaintea faptelor fatale ale resbelului, și în loc de aceasta, cu frica în inimă pentru cel ce nu mai existau, cu frica ca să nu m i răpească chiar când nu mai aveau a sutoa, umblarăm par că în zori de ziuă cu pușca încărcată, enervați, căutând în dreapta și în stânga arma ascunsă în iarba înaltă, arma țintită spre noi, arma Chinezului. O singură detunătură de pușcă redete frigul în oase și toți, cu armele încărcate, așteptarăm, înconjurând morții, cu durerea în inimă, semnalul actului al douilea al dramei ce începuse de dimineață. Securitatea noastră depindea de circumstanța că nimeni din noi să nu împuște, căci atunci pirații, printre rândurile cărora treceam grație nopței, aflând unde ne aflăm, ne-ar fi înconjurat din toate părțile. . Nimeni din fericire nu trase, nimeni nu trase, căci deși nu vedeam inimicul, dar îl simțeam, cu percepțiunea fină ce posedă omul în astfel de circumstanțe, îl simțeam, zic, împrejurul nostru,c aci... nu departe, în iarba lungă și galbenă, cu reflecuri roșii de sânge ce devărsa luna. In fine, la ră ăritul zorilor, ajunserăm într’un post francez, unde îngroparăm fără discursuri, fără multe vorbe grandioase și netrebuincioase, pe frații noștri. Discursul nostru fu tăcerea cea mai adâncă, bi de altcum, care discurs, fire-ar chiar cel mai elocvent, care vorbe, fire-ar cela mai alese, cele mai dureroase sau cele mai pompoase , care discurs, care cuvinte ar fi putut interpreta simțimintele noastre, durerea inimelor noastre ? . . . . Apoi nu reîntorserăm în coloană și totul reluă fața-i obicinuită ! „ , Tristețea de el cedase locul veselei de soldat, fiindcă aveam conștiința de a le împlinit cu sfințenie datoria noastră. Dacă ți-am istorisit incidentul acesta din viața mi petrecută în Tonking, am făcut’o, fată dragă, pentru a te face să înțelegi că dacă am văzut moartea în față sub toate formele, dacă am suferit perzând mulțime de amici, dacă sunt cuirasat contra neajunsurilor lumei, că prin urmare puteam trebuia să aflu la timp nenorocirea, ca astfel să pot împărtăși cu familia durerea, de astă dată prea mare, fiind prea neprevăzută de mine. • , D-voastră, de trei ani obicinuiți, v ați putut consola. Eu nu vreau să vă redeschiz rana ce d’abia poate s’a escatrisat cu ajutorul marelui bine-făcător : timpul. Dar v ași ruga de a depune pe mormântul iubitei mele surori o modestă coroană, o floare modestă, tristă floare că viața mea. Spuneți-i bine din parte-mi cât o regret, cât o iubesc. Spuneți-i că în viața mea de soldat am luptat pentru onestitate, pentru onoare și că neavând nimic a’mi reproșa, trăind in modestia ce’mi convine cu care de mult n am rugat pe D-zeu pentru că n’aveam nimic a’I cere pentru că dacă l-am rugat să conserve pe al mei până la reîntoarcerea mea în țară nu m’a ascultat, — cu care de mult n’am rugat pe D-zeu, am făcut o pentru buna mea surioară, pentru bumî mi părinți, ca să le ușureze suferințele. Cât despre mine vom purta ca până acum holbami plină de amărăciune, ilusiuni perdute prea din tinerețe, cu inima și sufletul sdre-O singură dată în viață am crezut că fericirea pământească *mi a surîs... D*ta, tată dragă, știi bine ce decepție amară ’mi rezerva viitorul!.. Și în mjocul abaterei generale, un singur lucru mă mai scoate dintr’o somnolență vecinică: aceasta, când în mijlocul gloanțelor, a sunetului trâmbițelor noastre, a coarnelor mimice, în milocul strigătelor delirante de «Trăiască Franța!» căreia miam închinat viața, mă gândesc la d-voastră toți. (Va urma) BUCUR POPP.