Timpul, februarie 1899 (nr. 25-46)
1899-02-04 / nr. 25
CONTRAZICERI Vom vedea astăzi la Cameră dacă există înțelegere între toți membrii majorității asupra atitudinei guvernului față de socialiști. Trebue să se facă cât de curând lumina deplină asupra acestui punct important, din cauză că până acum am constatat două curente diametral opuse: de o parte atitudinea guvernului, care fiind pus pe urma adeveraților autori ai răscoalelor țărănești ,i-a urmărit și a declarat în același timp că n’a constatat nici un amestec al conservatorilor în această nenorocita agitație; de altă parte atitudinea ziarelor guvernamentale din Capitală și din județe, care au încercat și continuă a încerca să acrediteze legenda că partidul conservator a jucat aci un rol oarecare. Intr’adevăr, Voința Națională, care trece drept organul autorizat al guvernului, a căutat Intern să insinueze că printre agitatorii de la sate s’ar fi aflând și agenți conservatori. Când d. ministru de interne a făcut apoi în plin Parlament cunoscuta declarație contrarie intențiunilor perfide ale Voinței, ea n’a mai avut încotro și a părăsit tema pe care ar fi știut să o exploateze admirabil dacă nu intervenea afirmațiunea categorică a d-lui Pherekyde. Liberalul a fost și mai meschin decât organul autorizat al colectivității. Din articolele noastre a căutat să scoată, cu o logică așa de sucită încât nu ar putea-o întrebuința decât capete cu totul zăpăcite, acuzația că tot conservatorii, cari au denunțat agitațiile și au cerut reprimarea lor, sunt vinovați de cele întămplate. Chiar după ce au cunoscut declarația ministrului lor de interne, colectiviștii de la Liberalul au continuat a sofistica înpotriva noastră. Dintre ziarele liberale din județe s’a distins Lumina din Ploești cu atacuri violente în contra partidului conservator. Lumina este organul clubului național-liberal din Ploești și ca atare reprezintă vederile partidului guvernamental din acel oraș. El bine, iată ce scrie în numărul din urmă, apărut săptămâna aceasta: «O veche maximă de drept spune: «Cui prodestis fecit» ceea ce Însemnează, e făptuitor cel căruia folosește. Prea sunt vădite foloasele ce le puteau trage conservatorii din această agitație, ca să nu li se aplice sus pomenita maximă. Dar conservatorii nemulțumiți numai cu foloasele ce deja scumptau, au socotit demn să se facă și acuzatori; ei au acuzat de provocare la răscoală pe socialiști. Ia să vedem, ce ar fi folosit socialiștilor această răscoală? Ei totdeauna s’au declarat în țara românească legaliști și ca să arate cât s’au desbrăcat de ideile revoluționare, au făcut și declarații de dinasticism. Apoi ei știu bine că nu sunt numeroși și că prin forță nimic nu se poate isbândi. Mai știu încă faptul că declarând răsboiu de moarte reacționarilor, la nimic bun de la aceștia nu se pot aștepta, când din nenorocire vor veni la putere. La ce dar le-ar fi folosit răscoala și mai ales azi, sub guvernul liberalilor? Atâta și ar fi de ajuns ca să se Înlăture ori ce bănuială ce ar fi planat asupra lor.» Ziarul acesta național-liberal declară deci categoric că socialiștii sunt nevinovați, curați ca argintul, că nu ei au provocat răscoalele ci, partidul conservator. Dar d. ministru de interne al aceluiași partid național-liberal zice contrariul, că partidul conservator n’are nici o vină și că numai socialiștii sunt autorii agitațiilor, și în consecință ’și-a îndreptat toată acțiunea de reprimare numai contra agenților socialiști. Există deci o deosebire fundamentală de vederi între guvern și organele sale de publicitate. E ușor atrage concluziuni hazardate din maxime cât de adevărate. Cui prodest is recit e o zicătoare care se poate aplica în numeroase cazuri. In cel de acum e tot așa de fericit întrebuințată. Dar explicația ei nu trebue căutată deplasând chestiunea. Cui ați folosit agitațiile printre săteni ? De sigur că în primul rînd și în mod direct numai socialiștilor cari au organizat cluburile pe la sate și au făcut țăranilor făgădueli amăgitoare, au încasat cotizații și au crezut că asigură și în viitor grupării socialiste o sumă de venituri, pe lângă că’și creiau o armată de partizani, care ’le-ar fi permis să joace mai târziu un rol politic mai puțin șters decât cel de pân’acum. Cui protest se aplică prin urmare numai autorilor organizației socialiste din comunele rurale și e cel puțin riscat de a trece peste această aplicare directă și logică a maximei latine spre a căuta cine ar putea profita eventual mai târziu și în mod cu totul indirect. Vom vedea în sfârșit azi, în Camera, dacă banca ministerială e tot așa de puțin înțeleaptă ca acei cari au menirea să apere guvernul în presă. Punctul acesta va fi clarificat, sperăm, căci este și interesul guvernului să-și lămurească propria sa situație. Contrastele sunt evidente între miniștri și presa guvernamentală. S’a mai zis că și între ministrul de interne și alți miniștri ar fi deosebiri de vederi în această chestiune. Și s’a mai colportat svonul că o grupare de așa ziși tineri liberali, din sînul majorității, ar fi ostilă d-lui Pherekyde din cauză că urmărește pe socialiști. Toate acestea nu sunt de natură a prezintă guvernul într’o lumină favorabilă, într’o chestiune de atâta importanța. ------------------------IM&M----------------------- TELEGRAME Un protest Colonia. 13 Februarie Gazeta de Colonia află din Belgrad că ministrul german din acest oraș a depus o protestare în contra noului Împrumut având ca garanție drumurile de fer. Afacerea Raheita Roma, 13 Februarie Contrariu știrilor date de Daily Mail, Tribuna zice că nici o parte a teritoriului din Raheiia, supus protectoratului italian, n’a fost cedata de Italia rr’unei puteri. In privința delimitării graniței franco italiene din Raheita, nu s’a decis nimic, dar negocierile continuă la Roma între d. Bariere și d. Canevaro, cu o egală dorință de a ridica cessiunel orice asprime. Prințul Herbert de Bismarck Berlin, 14 Februarie Prințul Herbert de Bismarck împăcându-se cu împăratul, ar primi un post oficial. Conferința pentru dezarmare Paris. 14 Februarie Mai multe puteri fac astfel de rezerve încât conferința pentru dezarmare ar putea să se zădărnicească. Londra, 14 Februarie O comisiune compusă din 84 de membri ai Camerei comunelor, aparținând comitetului internațional parlamentar arbitrar, a adoptat o resoluțiune salutând inițiativa Țarului în cestiunea de dezarmare și exprimând speranța că guvernul englez va supune conferinței de dezarmare un plan relativ la instituirea unui tribunal arbitrar permanent. Din Reichstagul german Berlin, 14 Februarie Comisiunea budgetului Reichstagului continuă discuția proectului militar. Generalul de Gessler, ministrul de resbel, a rugat comisiunea să-l dispenseze de a sprijini proectul prin motive politice și printr-o expunere a situațiunei sumei. £ 1 a primit ordinul de a ruga comisiunea să nu considere proectul decât din punctul de vedere militar. Berlin, 14 Februarie Comisiunea budgetului Reichstagului a adoptat, cu 20 de voturi contra 8, partea proectului militar privitoare la organizarea corpurilor de armată. Din Senatul italian Roma, 14 Februarie Senatul a respins cu 45 de voturi contra 39, proectul asupra caselor agricole, care fusese depus de fostul ministru al agriculturei in sesiunea precedenta și a fost reluat de d. Fortis. --------------------------------------------------------------- O scenă așteptată Deputatul socialist V. G. Morțun este așteptat azi în Cameră cu mare nerăbdare. Credem că a fost bolnav și îl urăm să se fi însănătoșit pe deplin pentru a se putea rosti azi asupra agitațiilor socialiste. Prezența d-sale la ședința de azi a Camerei e cu atât mai necesară, cu cât a luat un angajament solemn, rostit în plină ședință și cu glasul tremurând de indignare și de emoțiune, angajamentul de a se retrage și din Cameră și din viața politică dacă se va dovedi că gruparea socialistă a fost amestecată în agitațiile socialiste. Or, a sosit momentul pentru ca d. Morțun să vorbească din nou. Două lucruri trebue să explice azi: 1. Cum se face că gruparea, al cărei reprezentant e în Parlament, a înscenat agitațiile de prin sate, iar d-sa a declarat cu multă tărie că nici picior de socialist n’a călcat în comunele rurale răsculate; și 2. Cum a putut declara că se retrage din politică dacă se va dovedi vinovăția socialiștilor, când putea și trebuia să știe câtă muncă a depus gruparea d-sale spre a ajunge la răcoala țăranilor. Și apoi va trebui să’și tragă consecința fatală din solemna sa declarație. Discuția de azi, din Cameră, prezintă clar toate elementele de natură a o face extrem de interesantă, mai ales că nu e lucru obicinuit să asisti într’o Cameră colectivistă la scena când un deputat își îndeplinește o făgăduială de natură așa de gravă. ------------------------*******•----------------------- LUI B. P. HASDEU Iată, in extenso, toastul ridicat de d. dr. C. Istrati la banchetul oferit ilustrului Român B. P. Hasdeu în seara de 30 ianuarie a. c. Domnilor. Nu peste mult timp se va Încheia bilanțul activității secolului nostru. Acest bilanț va fi alcătuit prin însumarea activității neamurilor ce locuesc planeta noastră. Câte din ele au produs ceva ce valoare are producțiunea lor față cu omenirea Întreagă ; iată cumpăna cu care se va căutări activitatea lor. Vom fi Întrebați, la acest sfârșit de secol, cu siguranță și noi: «Voi Românilor ce ați produs la concertul marilor neamuri ale pământului ?» Doamne! răspunde-vom, am desrobit pe semenii noștri; am făcut unirea a două țari surori ; am desființat pedeapsa cu moarte , ne-am desrobit pe noi înșine. Acum, suntem pe pragul realizării și unirei noastre morale și culturale. Vom mai zice Ia urmă : Luptăm, Doamne, ca puțini alții, din greu. Strânși de fruntarii Înguste, apăsați de juiguri streine, trăim, până și noi cei liberi, sub înfiorătoarea perspectivă de a fi striviți de vecini puternici și râunitori. Și totuși, Doamne, deși vesleți și obijduiți cum suntem, deși sărmani și nepregătiți, murind pentru a umple goluri făcute de veacuri de umilințe , deși sdrobiți în lupta de toate zilele, pentru a ne asigura ziua de mâine; totuși am mai produs. Doamne, ceva, am mai produs o treime scumpă nouă, neamul românesc a produs pe Alexandri, pe Grigorescu și pe Hasdeu! Alexandri, farmecul, taina suferinței și inimei vecinie îndurerate a Românului . Alexandri, priveghetoarea pururea încântătoare și sublimă a sufirei neamului nostru ; Alexandri, versul curgător și limpede ca cristalul undelor poetice, ce spumegă prin vâlcelele în care resună plânsul și dorul unui popor ce geme de secol. Miorița cea bălaie, Meșterul Manole, pastelurile lui incomparabile, Lipitorile Satului, Dumbrava Roșie, Feneș Curcanul și toată divina lui poesie, ne duc cu Încetul la cântul gintei latine, la tine, Doamne, pe care el, și el a simțit bine — căci poetul simte, plânge și cântă pentru un neam întreg — cl ne a spus, că și noi fiind latini, suntem din aceia ce te reprezintă pe pământ. Grigorescu, fire românească desăvârșită, identificat cu câmpia și florile plaiurilor noastre încântătoare; Grigorescu, care a cules ce-i frumos din cosița României și le-a lăsat posterităței, cu culori pe pânză, după cum Alexandri, culegându-le și el, l- a depus pe hârtie. Și el a plecat de la Miorița sa din Oltenia, și el are pe Mașterul său Manole, în catapetestile pe care în tinerețe le-a luminat penelul său;—și el are Lipitorile Satului, în Ovreul care cere drepturi ; și el are pe Peneș Curcanul, în mândra sa sentinelă ; și el are Dumbrava Roșie, în defilarea primilor prizonieri la Plevna ; și el are cântul gintei latine, în sunetul tunurilor și zgomotul armelor, din atacul de la Smârdan, incomparabil cu realitate. Hasdeu, inteligență și știință. Hasdeu, stâlp al țarei pentru care a luptat cu pricepere, cu vigoare, cu glorie; Hasdeu, care a întrunit în descrierele sale versul lui Alexandri, desăvârșit, penelul cel plin de lumina soarelui și focul florilor lui Grigorescu ; Hasdeu, Românul cel mai învățat; Hasdeu, creștin adevărat, căci grație iui mulți ne-am întors de pe căile rătăcite ale ateismului, la sînul cald al sfintei cugetări creștine; crezi și iubești cele sfinte, prin credința ta spiritistă. Și tu al plecat de la Miorița ce paște încă cu păstor român, pe malurile întristate ale Nistrului; și tu al pe Meșterul Manoe, al lou, și tu al doinele, Grivița și Smârdanul ler! Căci ce sunt: Cuvintele din bătrâni ; ce e : Răsvan și Vidra ; ce e: Ion Vodă cel cumplit; ce e : Radu Negru ; ce e întreaga și măreața ta operă ? ! Magnum etimologium va rămâne cartea românească a secolului al XIX-lea, după cum Cronica lui Șincai e cartea neamului din secolul trecut. De tânăr ai fost ce ești. Noi oamenii de rînd, cu greutate, scară cu scară, ne înălțăm și nu tocmai sus. Voi privilegiații cari In alte existențe ați muncit desigur mai din greu și mai util ca noi, aveți darul de a ve ridica acum, de la început, sus, sus de tot. In Ion Vodă cel cumplit, deși erai tânăr când l-ai scris, te găsesc învățat ca și azi. Astăzi, deși nu mai ești tânăr ca atunci, te găsesc plin de același foc, tot atât de entuziast ca și în tinerețe, întrupezi: istețimea. Înțelepciunea, pătrunderea, vioiciunea, gluma și darul povestirei, toate haruri date Românului. Ca și el, ești profund observator, gata de iscoadă, și mulți s’au fript la para ta, voind să te atingă cu fragedele lor aripi. Dar ai ceva mai mult: ai metoda științifică. In mod desăvârșit, ceea ce face din d ta nu numai un istoric de valoare, un filolog distins, un poet și scriitor admirabil, dar un adevărat om de știință, prin modul investigațiunei. Iată de ce ești cu adevărat mare; iată de ce va rămâne ceea ce ai făcut, căci înzestrat cu rari talente, ai procedat nu numai prin observație și deducție, dar prin analiză și sinteză. Alexandri, Grigorescu, Hasdeu! La toți trei țara e aceeași, cu câmpia și colnicele sale ; femeea e aceeași, sveltă, oacheșă, frumoasă și mai presus de toate «mamă» bună ; același e flăcăul, cu plete lungi și ochi de vultur ; același piept se bate, aceeași inimă iubește, același cuget se simte ; aceeași e poesia, măreață, sublimă, duioasă și plângătoare, scrisă în secole cu sângele luptătorilor, martirilor și eroilor noștri! Aceeași e încrederea desăvârșită în viitorul neamului nostru! Alexandri, cu corpul se odihnește în micul lui raifl de la Mircești. Suflatul lui desigur lucrează și suferă din nou, pentru alte fapte bune. In lumea vastă și măreață a spiritelor. Grigorescu și Dia va ați retras, în alt mic raiü al colinelor noastre, la Câmpina. Ambii, lucrați, iubiți și urmăriți același ideal: Mărirea neamului! Să trăiți! D-ta să trăești, facă mulți, mulți ani! Fie ca de acum înainte să ne dai copii voinici, de-al Radu Negru ! Copiii vor fi și mai cu farmec încă decât părinții lor, căci așa sunt ei din firea lor, înconjurat de el, fie câți mai numeroși, —n’ai frică. Românii le vor fi nași buni și prielnici, —să trăești la lumea aceasta, mult și bine, respectat și iubit, cum meriți, că A, in lumea ceal’altă, n’am grijă, sunt sigur că faptele bune sunt cu siguranță socotite și răsplatite. ------------------------tassis----------------------- Afacerea Dreyfus — Prin fir telegrafic — Paris, 13 Februarie Senatul a trimes proiectul de desesiare a camerei criminale biurourilor, care vor numi o comisiune specială. Paris, 13 Februarie Curtea cu jurați a judecat pe cei trei autori ai agresiunei de la 13 Septembre trecut, în contra d-lui Roger, directorul ziarului Grande Bataille. Totuși au fost achitați. Verdictul a fost primit cu strigăte de : «Trăiască armata !» Vr’o 50 de anarhiști au încercat o manifestație în împrejurimile palatului. Poliția ia împrăștiat. S’au făcut opt arestări. Paris, 13 Februarie Este vorba de o nouă manoperă a anti-revizioniștilor, consistând în a lua carierei criminale dreptul de a face să se imprime 2.000 de acte ale procesului de revizuire și de a le încredința guvernului, ceea ce ar permite ministerului de a scoate actele favorabile revizuirei pentru a complace partidului militar. ------------------------mwhm----------------------- Maghiarizare cu sila Ziarele de peste munți ne aduc știrea că comitele suprem din Torontal, d. Rónay, acuzat mai săptămânile trecute de diferite fapte incorecte, s’a pus să ’și le spele pe toate cu noul fapte patriotice. S’a repezit să statifice, rede maghiariseze școalele din comitat. A încercat norocul’ în Panciova. Iată amănuntele: Fișpanul s’a dus la fața locului și a convocat o conferință intimă. Au luat parte la conferință Nemți și Sârbi. (Maghiari nu sunt în Panciova). Nemții s’au lăsat influența de vorbele frumoase ale fișpanului și în principiu au primit propunerea ca să voteze, când se va cere, pentru statificarea școalelor din Panciova. Sârbii însă s’au opus și au luat posiție energică pentru școalele comunale de astăzi. Străbătut în public, faptul a provocat o indignare generală. Nemții au început să ’și vadă periclitată limba. Sârbii limba și legea. Unii mai de inimă s’au pus și au lansat un apel către reprezentații orașului, în care îl roagă să țină cont de dorințele legitime ale alegatorilor și să nu voteze statificarea școalelor din Panciova înainte de a asculta părerea alegătorilor în chestia aceasta atât de importantă și de vitală. Temerea ca consiliul comunal nu cumva să vină în conflict cu alegătorii, cari ar putea să-l tragă la răspundere, a îndemnat pe unii reprezentați ai orașului Panciova să convoace o adunare de alegători municipali. Adunarea a fost convocată pe ieri, Duminecă, iar resultatul 11 comunică următoarea telegramă: «Propunerea fișpanului din comitatul Torontal de a statifica, mai bine zis maghiariza școalele comunale din Panciova, a fost pusă în discuție In adunarea de astăzi (Duminecă) a alegătorilor municipali, și a fost respinsă în unanimitate, ca păgubitoare intereselor naționale ale poporațiunei din Panciova». Salutăm—adaugă Tribuna din Sibiu— pe cetățenii independenți ai orașului Panciova pentru energia cu care ați luat în apărare o cauză care nu e numai a lor, ci a tuturor popoarelor nemaghiare din țară. II salutăm și pentru solidaritatea dovedită, care trebue să ’1 aducă la isbândă. Să ia și alții exemplu de la Pancioveni. Solidaritatea se impune pretutindenea, căci numai cu puteri unite mai putem străbate prin nedreptatea ce ni se face. -------------------------------------------------------- Criza din Ungaria — Prin fir telegrafic — Viena, 13 Februarie Baronul de Banffy a sosit azi dimineață. El a fost primit de impérat la amiazi. Viena, 14 Februarie După Noua Presă Liberă, cercurile bine informate confirmă știrea după care baronul de Banffy, în cursul audienții ce V ar fi acordat erl Imperatul a pus cestiunea de încredere pentru dânsul și cabinetul său. Același ziar zice că întru audiență ce va avea loc mâine, d-nii de Banffy, Fejervaryi, Luckacs și Szell care au fost chemați la Viena, se vor înțelege asupra direcțiunei de urmat. Deci o criza ministerială ar isbucni 111 cure id. Budapesta, 14 Februarie Oficiosul Magyar Újság comentând călătoria miniștrilor de Banffy, Fejervaryi, Luckacs și a deputatului Szell, care pleacă diseară la Viena, zice că guvernul persistă față de opoziție asupra cererilor de Coroana și partidul liberal au formulat într-o înțelegere comună. Dacă opoziția primește aceste condițiuni, soluțiunea crizei este găsită; dacă însă le respinge, guvernul va avea datoria de a lua măsuri energice, spre a restabili ordinea parlamentară și de a păzi interesele țârii. Aceasta va fi ținta audiențelor miniștrilor la Viena, care eventualmente, vor fi urmate de un consiliu sub președinția împăratului, pentru a fixa aceste măsuri, și a obține consimțmântul prealabil al Coroanei la favoarea acestor măsuri, care natural nu vor avea dacât un caracter preventiv, și nu se vor aplica niciodată dacă s’ar reuși a se obține o înțelegere între partidele din Budapesta, ceea ce guvernul dorește înainte de toate. de peste munți Dușmanii patriei Sub titlul acesta găsim în Tribuna din Sibiu articolul următor : «Am ajuns iarăși obiect de ocară și de insultă. Presa maghiară ne trage la îndoială iubirea de patrie și ne acuză pe față că gravităm în afară spre România, și că ținta noastră este nimicirea, din temelii a Statului ungar. Acuzația nu e nouă; am auzit-o și până acuma de nenumărate ori. Ni s’a aruncat în față totdeauna când stăpânitorii noștri nu aveau alte argumente cu cari să răspundă la gravele învinovățiri ce le aduceam în contra lor. Dar acuzația n’a fost dovedită în trecut, și nu va putea fi dovedită nici de astă dată. E un clișe vechiu, care vine întrebuințat totdeauna când interesele guvernului maghiar cer să fie întrebuințat. Clișef a devenit plictisitor. Căci să se știe un lucru. Nu e guvernul maghiar, în deosebi actualul guvern maghiar, atât de tolerant ca să ne lase în deplină libertate, dacă ar avea și numai cele mai mici indicii că cu adevărat conspirăm în contra întregitățel Statutul și gravităm în afară. De mult ar fi înfundat temnițele cu noi. Dar nu o face, nu o poate face, pentru că nu are motiv să o facă. Atunci de ce ne acuză ? Pentru că așa cer interesele partidului pe care-l reprezintă guvernul. Partidul, care e un partid de căpătuială și de îngrășare, își teme «oala cu carne» și de aceea striga opoziției, tot maghiară, din toate puterile: «Nu cereți revizuirea legei electorale, nu cereți reducerea censului, că atunci intră naționalitățile In Parlament și din edificiul frumos al șovinis-