Timpul, mai 1899 (nr. 95-119)
1899-05-01 / nr. 95
ANUL AL DOUAZECI ȘI UNU - NO. 95 UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.......................30 lei » pe 6 luni............................... 18 lei » pe 3 luni.................................10 lei Pentru străinătate un an . ... 50 lei In Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de joutnaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 ............................................................................ Conferința de la Haga Generoasa inițiativă luată de Țarul Nicolae II de a convoca toate Statele lumea la o conferință menită a micșora, dacă nu a înlătura, eventualitatea răsboiului, este în ajun de a se realiza. Peste puține zile așa zisa conferință de dezarmare se va întruni la Haga, capitala Regatului guvernat de tânăra și gingașa Regină Wilhelmina. Nu se poate contesta că faptul însuși ca o asemenea conferință să se fi putut înjgheba este deja ceva mângâitor pentru omenire. Mai mult, este de observat că această idee măreață de pace a pornit de la Monarhul care domnește cu putere absolută peste cel mai mare Stat militar al lumei. Aceasta dovedește că nevoia de pace se manifestă cu atâta tărie încât chiar în Statele unde opinia publică nu prea are mijloace pentru a se manifesta, conducătorii se văd siliți a ține cont de dânsa. Era firesc ca toate guvernele să primească cu bună-voință propunerea Rusiei; nimeni din cei tari nu putea să înfrunte răspunderea unui refuz, care ar fi însemnat intențiuni răsboinice ; în ce privește pe puterile mici, ele nu puteau decât să primească cu bucurie o conferință menită, poate, să le pună la adăpostul unor conflicte primejdioase pentru existența lor. Sub un patronagiu atât de puternic ca acela al celui mai mare autocrat al lumei, întrunirea conferinței era asigurată ; vorba este dacă va putea lucra cu spor. Din ziua în care diplomația rusească a adresat Puterilor prima notă relativă la conferință și până astăzi, s’au ivit mai multe incidente care aproape erau să pună pacea în primejdie. S’a produs mai intéiu conflictul anglo-francez în Africa cu prilejul întâlnirea detașamentului comandantului Marchand cu avantgarda expediției engleze din Sudan. Incidentul s'a aplanat după negocieri îndelungate, prin spiritul conciliant arătat de Franța ; ea a voit să înlăture un conflict periculos pentru puterea ei maritimă și care ar fi pus în cumpănă reușita marei Expozițiuni de la 1900. Pe urmă s-a ivit cestiunea împărțire a sferei de influențe între Anglia și Rusia în China. Și această cestiune de mare gravitate s’a resolvit pacinic prin concesiuni mutuale. Nu se poate nega că aplanarea pacinică a acestor incidente se datorește în mare parte perspectivei a două evenimente mari, care vor încheia secolul al XIX- lea într-un mod potrivit cu tendințele civilizatorii care trebuie să predomine de acum înainte în omenire. Aceste evenimente sunt: conferința de dezarmare de la Haga și Expozițiunea universală de la Paris. Ambele evenimente conlucrează pe căi diferite la același scop : menținerea păce. De aceea există speranța că lucrările conferinței vor fi încoronate de succes. Nu doar că ne putem aștepta ca dintr’însa să iasă pacea universală și înlăturarea desăvârșită a răsboiului. O asemene perspectivă este din nenorocire exclusă și nici nu credem ca vreun bărbat serios s’o fi avut în vedere. Dar este deja un mare pas spre binele omenirei când vezi cumuteri mari, care dispun de miioane de baionete, recunosc necesitatea de a depărta pe cât se poate eventualitatea resboaielor și de a face posibilă reducerea efectivelor și a armamentelor. Dacă conferința n’ar stabili altceva decât principiul arbitragiilor internaționale, totuși opera sa ar fi o mare binefacere și ar merita binecuvântările omenirei întregi. Se înțelege că sistemul arbitrajului nu înlătură în mod absolut eventualitatea unui răsboiu, căci se pot ivi cestiuni mari, în care existența și onoarea unei națiuni sunt puse în joc și unde arbitragiul nu poate aduce o soluțiune care să fie primită mai dinainte de ambele părți. Dar asemenea cestiuni sunt rare, ele se produc la intervale lungi, uneori de secole întregi, pe când altele, care privesc interese economice, sau incidente în care este vorba de amor propriu, se ivesc mai des și pot fi aplanate când sistemul arbitragiului este oficialmente admis, ba chiar stipulat în dreptul internațional. In orice caz, conferința de la Haga va fi o evoluțiune a istoriei contemporane în materie de dreptul ginților. TELEGRAME Marchand trăește Paris. 11 Main O depeșa a guvernatorului din Edjibutti desminte știrea despre asasinarea maiorului Marchand. .. Bulă papală Roma, i1 Main Papa a publicat azi în mod solemn o bula pentru jubileul universal din 1900. Criza din Italia Roma, și Maia D. Visconti-Venosta a primit portofoliul afacerilor străine în ministerul în care d. Pelloux va avea președinția și ministerul de interne. Generalul Mirri va lua rezbelul, amiralul Bertolo marina, d. Lacova lucrările publice și d. Bocelli, instrucția publică. Se asigură ca d. Boselli și Salandra vor lua tesaurul și finanțele. --------------------------------------------------------------- EDITIA A TREIA ADMINISTRATIE_COLECTIVISTA LA Turnu-Severin Mari și numeroase sunt și păcatele edililor colectiviști din Turnu-Severin. Pentru a se favoriza niște cunoscuți agenți electorali, consiliul comunal colectivist a aprobat lucrări de pavagiu peste prevederile budgetului in exercițiu, angajându-se budgetul anului curent, fără a se îndeplini formalitățile cerute de art. 93 din legea pentru organisarea comunelor urbane și art. 65 din legea comptabilităței publice. Toate puțurile cu pompă din piețele orașului nu funcționează de aproape 6 luni și s’au lăsat în complectă părăsire, mărginindu-se consiliul comunei a publica numai câteva licitațiuni pentru repararea lor, deși era de prima sa datorie, mai ales că legea comptabilităței publice nu se opunea, să facă imediat toate reparațiunile necesare în regie, pentru ca populațiunea orașului să nu sufere de lipsă de apă într-un timp atât de îndelungat, încasarea veniturilor comunale a fost încredințată, în cea mai mare parte, unor agenți incapabili, din care cauză a și rezultat un deficit de aproape 60.000 lei, dintre care 40.000 lei numai de la accise. Această stare gravă de neglijență se constată chiar din rapoartele inspectorului veniturilor comunale, care arată d-lui primar că la inspecțiunile făcute a găsit lipsă de bani din casa perceptorului Țigănăreanu și a perceptorului Davidescu, iar d. primar, în loc de a ’i destitui și a ’i supune judecățea, a preferat a *l menține în serviciu, încurajându-l astfel a continua cu neregularitățile și pe viitor. Mai există la primărie și alte două rapoarte, tot ale inspectorului veniturilor comunale, din care unul contra perceptorului N. Burileanu, că nu percepe taxele conform tarifului comunal, iar altul contra gardianului Țivișî, că permite trecerea de vite în timpul nopțeî peste șanțurile comunale, fără plată de taxe, și ambele aceste rapoarte au rămas fără resultat, continuând sus numiții agenți a funcționa și astăzi. Afară de acestea, moșiile Banovița, din jurul orașului, și Greci, aparținând fondațiunei «Grecescu», ambele proprietăți ale comunei, n’au fost până astăzi nici arendate, nici nu s’au luat cel puin veri o disposiție pentru căutarea lor în regie. Halul de așa administrație ! La Târgoviște iată și isprăvile consiliului comunal colectivist din Târgoviște. Situațiunea financiară a comunei se găsește într’o stare cu desăvârșire rea și consiliul comunal, în mod nechibzuit, ca să poată echilibra budgetul anului curgător, a căutat să facă economii, reducând din personalul serviciilor celor mai de căpetenie, cum este salubritatea, pompierii și sergenții de oraș, desorganizând aproape aceste servicii și lăsând înscrise în budget lefurizate funcționarilor superiori și însemdiferite cheltueli de lux, care puteau fi suprimate. Cu toate aceste reduceri însă și cu toate că veniturile ordinare și extraordinare au fost ridicate așa de mult încât realizarea unei importante părți din ele este problematică, totuși cheltuelite, fiind mai mari decât veniturile, echilibrarea budgetului nu s’a putut face decât vânzându-se pădurea comunei numită «Zăvoiul Baranga», al cărei preț l-a înscris în budget la venituri ordinare. Numitul consiliu s’a abătut de la disposițiunile legei comunale, întru cât nici până acum nu s’au aprobat budgetele bisericelor celor 6 parohii din oraș, cu toate că acele budgete ’i-au fost înaintate la timp. Stradele orașului, mai ales oborul săptămânal a fost cu desăvârșire neglijat, devenind un adevărat focar de infecțiune, care amenință grav sănătatea publică. Afară de aceasta, primarul și ajutorul său, cari sunt advocați, nu -și îngrijesc decât de afacerile personale, părăsind aproape cu totul lucrările comunei, ceea ce a dat naștere la dese plângeri din partea cetățenilor, cari nu’l gáseau la primărie ,ori de câte ori aveau trebuință. La Caracal De la începutul anului 1899 consiliul comunal colectivist din Caracal nu s’a întrunit decât o dată, la 12 Ianuarie, când s’a preocupat de cestiuni personale, votând lipsa de încredere în primar, și de atunci, cu toate convocările făcute, nu s’a mai întrunit decât la 14 Martie, când a votat budgetul pe exercițiul curent. Gestiuni importante au fost lăsate la o parte, și în budgetul anului curent nu a căutat să se preocupe de trecerea sumelor necesare pentru construirea unei case în care să se instaleze mașinele de iluminat cu electricitate teatrul, fără care antreprenorul iluminatului, deja angajat, prin contract in regulă, nu poate procede la facerea instalațiunilor în timpul determinat, ceea ce poate aduce proces păgubitor intereselor comunei. De asemenea suma de 14.000 lei, prima rată, care neapărat trebuia să fie plătită în luna Mai, nu a prevăzut-o în budget. Firește că față cu această stare de lucruri, disolvarea acestui consiliu comunal a devenit inevitabilă. ----------------------------»*«*-------------------------- UN OMIDCUPAT Un bătrân liberal, pe care halul nenorocit al partidului său îl doare adânc, dar care, retras de mai mult timp din luptele militante, nici nu mai vrea să dea povețe amicilor sei politici, ne-a spus elî: — Se miră unii liberali cum de Sturdza, care, orice s’ar zice, nu așa de prost cum s’a arătat in ultimii ani, a putut comite atâtea greșeli. Nu e nimic de mirat. Sturdza n’a avut, pur și simplu, timp îndestulător spre a se ocupa serios de politică. — Cum așa? — Foarte simplu. Să facem o mică socoteală, veți admite că Sturdza trebue să îngrijească de interesele sale personale, adică de administrația averei sale. Una la mână. Apoi e știut că e și intendentul prințesei Gorceakov.... — Fără glumă? — Fără nici o glumă. E un fapt riguros exact. Ca administrator a averea acestei prințese are deci destul de lucru și avem dour la mână- In al treilea rînd vine Academia. —■ Dar aci n’o fi avend așa de mult de lucru. — Ve înșelați. Aci are o sumă de treburi, una mai importantă decât celel’alte. Iată. Bătrânul liberal scoase din buzunar hârtie tipărită, purtând titlul: «Academia română. Anul 1899—1900» și subtitlurile: «Personalul delegațiunei, Personalul secțiunilor, Personalul comisiunilor». Apoi zise : — Vedeți aci, negru pe alb, câte treburi are Sturdza la Academie? Să ie numeram. Intern e trecut ca secretar general pe șeapte ani,(1898-1905). Apoi este membru în secțiunea istorică și mai are și însărcinarea de membru conservator al colecțiunei numismatice. Fac trei. Acum vin însărcinările sale speciale. Face parte di comisiunea pentru cercetarea lucrărilor înaintate pentru concursul premiului Statului Eliade Rădulescu , apoi din comisiunea fundațiunea Adamachi, din comisiunea fundațiunea Oteteleșanu, din comisiunea fondurilor Fotu și Scorțeanu și în cele din urmă din comisiunea Dicționarului. Ca să zică patru comisiuni și cu cele trei însărcinări de mai sus, fac șapte... — Și cu administrarea averei sale personale și a prințesei Gorceakov sunt noue. — Așa e. Apoi când un singur om are atâtea treburi, cât timp credeți că-i mai poate rămâne spre a se ocupa de politică ? — Dar acum, în opoziție, când nu mai e ministru, va putea să consacre politicei vremea ce pierdea la minister. — Vă înșelați. Acum are în schimb încă o ocupație: direcția Creditului funciar rural, care ’i-se rezervă totdeauna pentru timpul opoziției. Și, știut fiind cât de meticulos lucrează Sturdza, oricine își poate face socoteala timpului ce va întrebuința și la Credit. — Atunci, care e concluzia d-viră? — Concluzia mea este : că Sturdza trebue să se lase de politică, spre a se ocupa cu celellalte însărcinări cu care ’l-a procopsit soarta. Mă bucurasem acum doui ani când Sturdza scrisese faimoasa scrisoare de retragere din viața politică. Bucuria a fost însă de scurtă durată, căci s’a băgat iarăși in luptele politice și a făcut de atunci până acum alte zeci de greșeli. Și cum nu vrea nici acum cu nici un chip să se lase de politică, îmi inchipuesc spre care sfârșit va duce barca partidului liberal. SAMBATA 1/13 MAIU 1899 UN NUMER 10 BANI anunciubTIT INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . .. 0.40 Reclame .... » III . . . 2.50 » . ...» II ... 5.— In Paris anunciurile se primesc la Agenția Havas, 8 place de la Bourse.^ ■*REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 Amintiri oportune Citim în Poșta din Galați: Acum când bătrânul istoric și profesor universitar d. V. A. Urechiă, care a declarat cu ocazia conferinței de la teatrul Papadopol că-i «pace vinul vechiu, nu însă și femeile vechi», se încearcă din nou, după obiceiul său, deși de astă dată o ia cam de departe, ca să cerșetorească dărnicia partidului conservator pentru obținerea scaunului de senator al Covurluiului, este bine a reproduce scrisoarea sa trimeasă din București cu ocazia alegerei de deputat a lui kir Parascheva Sechiaris, scrisoare cetită în întrunirea colectivistă din Galați de la 19 Ianuarie 1897 și publicată în Voința Galaților. Iată această scrisoare-tip, cum ai zicea Timpul de la 23 Ianuarie 1897 : Domnule Președinte, „Reținut de împrejurări independente de voința mea, la București, permiteți-mî a saluta cu respect, în scris, pe cetățenii liberali-naționali adunați sub președinția d-v. Bătrânul învățător se strigă, din adâncul convingerei, că ei să nu se lase a cădea din mâna lor, gloriosul drapel al liberalismului și al naționalismului! Cine va fi cetit cuvântarea rostită în adunarea conservatorilor din Iași, a d-lui Filipescu, se va fi convins că alegerea d-sale nu însemnează triumful ideei conservatorilor, ci triumful oligarhiei boerești. Ideia conservatoare nu me sperie, că ei dacă vor să conserve ceea ce liberalii au creat, bine numai va resulta. E chestiunea însă, că boiarismul are singur dreptul de a conduce destinele patriei noastre, este a rechema starea grozavă în care boerii, în jurul tronurilor, îngenunchiau țara și o aduseră la sapă de lemn. Nu dați concursul vostru, voi cetățeni, vechilor susținători ai boiarismului, ci partidului care ve promite de a evolua mereu spre democrație. Cine din voi e liberal; cine din voi e democrat; cine din voi e chiar convins de ideea socialistă, nu poate a se alipi de tabăra cu nedrept chemată conservatoare, pe când ea nu este de mulțiî ucizitor fetei,cât patroana boeris- La urmă, toți adevărații adoratori ai democrației ! Dați votul vostru pentru acela din candidați care, în comun acord, a fost oferit să ve reprezinte în Parlament. Acesta este d. Paraschiv Sechiani. Să tacă antipatiile! Să tacă calomniile ! Să nu găsească în cugetul nostru decât glasul datoriei. La bani împrăștiați, la interesul de corupțiune, răspundeți toți. Să trăiască candidatul partidului național-liberal! Să trăiască România“. Această atitudine a d-lui V. A. Urechiă produsese atunci cea mai tristă impresiune în cercurile gălățene, conservatoare și naționaliste, mai ales că în trecut d-sa, ori de câte ori cerșia sprijinul conservatorilor, zicea că nu face politică de partid, ci este pur și simplu omul școalei și al neamului. E dovedit însă că aceasta era numai o stratagemă de a se strecura în Parlament și în comisiile cu diurnă permanentă, în care a funcționat vecinie sub conservatori. Isbucnirea indignărei Gălățenilor contra purtărea fostului senator al colegiului al II de Covurluiu a fost viu descrisă într’o corespondență din Galați a ziarului Epoca din 28 Ianuarie 1897 sub titlul «Pericolul Grecismului», din care corespondență extragem următoarele linii: „Cât despre d. Urechiă, atitudinea acestui bătrân profesor în ultima alegere a rănit adânc și nevindecabil inimele tuturor Românilor buni din Galați. Deși, cât timp au fost conservatorii la putere, d. Urechiă a fost necurmat mituit cu un mandat de senator și onorat cu vicepreșidenția Senatului, afară de alte avantaje, și aceasta numai în virtutea titlului său de vechiu profesor de Istoria Națională și de președinte al Ligei Culturale, cu toate acestea la alegerea din urmă a venit înadins în Galați ca să stăruiască în favoarea candidaturei lui Sechiaris. Iar, ea culmea decrepitudinei intelectuale și morale, în scrisoarea adresată din București și publicată în „Voința Națională îndeamnă pe Gălățeni, „din adâncul convingere, să voteze pe candidatul Parascheva Sechiaris, căci numai astfel nu vor lăsa să cadă din mâna lor gloriosul drapel al liberalismului și naționalismului“. Ce decădere sufletească! — Și dacă un Urechiă face așa, ce te poți aștepta de la un Fulger ori Nicorescu! Rușine însă, de trei ori rușine, bătrânul e profesor de Istorie Națională și din păcate fost președinte al Ligei Culturale a tuturor Românilor, ca să te faci coadă de topor contra neamului teu, spre a cocoța la Parlamentul Țărei pe un Sechiaris și toți palicarii din Galați. Fii sigur însă că pe viitor Gălățenii te vor cunoaște ca pe un cal breaz, nu-ți vor mai crede fățărnicia și vei fi lăsat în ceata sechiarilor, papadopulilor și cavalioților, pe care singur ți-ai ales-o !“ Dar n’a fost numai atâta. La împărțirea premiilor din anul trecut, profesorul, academicianul și senatorul Urechiă, ca să arăte mai mult decât toți devotamentul său de sector colectivist, a ținut un discurs, prin care a criticat cu cea mai mare asprime și nedreptate, mai rea decât ex-prefectul Zorilă chiar, pe conservatorii din trecut, și în special guvernul conservator din 1888—95, numindu-l vitreg și chiar dușman luminărei poporului. Lumea a rămas înmărmurită atunci, văzând cum un vechiu dascăl vorbește astfel, la o ocasiune așa de solemnă și de senină, tinerimea studioase, tinerimea neamestecată în luptele veninoase de partid, și părinților de familie, cari în definitiv nu erau numai liberali, nici nu erau ținuți să asculte blagomaniile și aberațiunile d-lui Urechiă. După aceste două acte, prin care bătrânul profesor s-a demascat singur, credem că de la conservatori nu mai poate aștepta nimic. Dânsul va fi tratat ca un adversar politic declarat și periculos, căci aceasta- situația pe care singur și-a ales-o. ------------------------------------------------------------— 0 PAGUBA DE 1 MILION Sub titlul acesta Adevĕrul de azi denunță cele ce urmează : „Semnalăm comisiei interimare una din cele mai scandaloase, mai păgubitoare și mai absurde lucrări proectate de fostul consiliu comunal, care e acum în curs de executare și care ar trebui imediat oprită. La caz contrar, contribuabilii ar fi perfect îndreptățiți să sară cu ciomege și cu pietre în contra celor ce ruinează pungile fără vreun folos pentru cineva.“ Iată chestiunea așa cum am observat-o la fața locului, și asupra căreia desfid pe oricine să mă contrazică. Când s’a canalizat Dâmbovița, ialbia rîului a fost înălțată de-alungul Grozăveștilor pentru a putea furniza căderea de apă de 5 metri necesară uzinei electrice așa că rîul curge în acea parte pe un plan mai sus decât casele. Pa cea mai mică creștere a apei, mahalaua se inundă. S’a hotărât deci ca albia să se scoboare cu vre-o câțiva metri până la Ciurel și căderea de apă să se facă acolo. Niște oameni cuminți ar fi