Timpul, august 1899 (nr. 171-195)

1899-08-01 / nr. 171

# * V­ ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI ANU — No. 171 In țară pe un an . . . . . . .30 lei » pe 6 luni.................................18 lei » pe 3 luni.................................10 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei In Pari« ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de jou­rnaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 TIMPUL UN NUMĂR 10 BANI ABONAMENTELE Contenciosul Administrativ i D. G. Gr. Cantacuzino, președintele consiliului de miniștri, în discursul ce a ținut la Iași în seara zilei de 14 Maiü a. c., între alte reforme, fă­găduite țerei în numele guvernului ce are onoarea prezida, a făgăduit și reforma contenciosului administrativ, făcând această făgăduială în urmă­torii termeni: «Dacă nu credem că este bine să resturnăm într’una legile organice ale județelor și comunelor, credem însă că a venit vremea să dăm cetățenilor o mai mare siguranță de dreptate în materie administrativă. Fără a ridica autorităților judecătorești nici una din atribuțiunile lor, vom alcătui pe lângă ministerul de interne o instanță su­premă, luminată și independentă, la care să poată recurge cei cari se plâng de nedreptatea actelor adminstrative. Va fi un mare progres când se va ști că și arbitrajul administrativ are o limită.» Am reprodus întocmai cuvântarea primului ministru asupra acestei ces­­tiuni, de­oare­ce indică chiar modul cum se va reforma contenciosul ad­ministrativ și anume : a) reformarea lui nu va ridica au­torităților judecătorești nici una din atribuțiunile lor ; b) pe lângă minis­terul de interne va funcționa in­stanța supremă care va realiza justiția administrativă ; c) membrii acestei in­stanțe supreme vor fi inamovibili, căci numai așa vor putea fi independenți, sau mai bine zis, vor fi presupuși in­dependenți, — inamovibilitatea numai presumpția independenței,fiind Mi-aduc aminte că în secțiunea ad­ministrativă a cercului studiilor so­ciale, alipit de clubul partidului con­servator, cerc datorit inițiativei d-lor Take Ionescu, Panu și Filipescu, s’a discutat această chestiune și că la con­gresul ținut tot în Iași în primele zile ale lunei Noembrie 1897, rapor­torul comisiunei, stimatul meu­ coleg d. Barbu Păltineanu, ne-a presentat un raport bine motivat asupra chesti­unei și foarte documentat în privința arbitrariului ce domnește în admi­nistrație, față cu insuficiența întregei legiuni. Constat că în liniamente ge­nerale proectul de lege enunțat de onor, president al consiliului este i­­dentic cu resoluțiunile secțiunei admi­nistrative a cercului studiilor sociale. Faptul că vederile guvernului con­cordă cu acelea ale cercului de studii, denotă că reforma propusă a fost cu deamănuntul examinată în sinul par­tidului conservator de toți fruntașii săi și că realizarea ei nu era o ches­tiune de persoane, ci numai o cesti­­une de timp. Timpul sosind, parti­dul­­ și-a ținut cuvântul și reforma este gata de a deveni proect de­­ lege, care, sper, că se va supune deliberărea Corpurilor legiuitoare in sesiunea de toamnă, întru cât s’a și instituit comi­­siunea însărcinată cu redactarea lui. Void căuta a spune în câte­va arti­cole părerea ce am asupra cesti unei, care a început să fie discutată de presă și este bine că se discută, pen­tru ca lumină deplină să se facă, îna­inte chiar ca comisiunea să-și fi ter­minat lucrarea. De­și nu pentru prima oară in ome­nire și în țara noastră se vorbește de un contencios administrativ, totuși lucrul pare a fi așa de nou și greu­ de pătruns, în­cât foarte mulți se spe­rie ca de o gogoriță și se întreabă dacă este cu putință înființarea lui, fără să-­și dea seama că el există deja în sistemul nostru de legislațiune și există pe o scară ași de întinsă in­cât aproape nu e lege, afară de Codul civil, penal și commercial, care să nu-1 consacre, dar într’un mod incomplet și mai cu osebire arbitrar, — așa că astă­zi este vorba numai de transfor­marea arbitrarului administrativ în contencios administrativ. Să luăm exemple din ori și­care lege, fie din legea sanitară, din legea impozitelor, din legea vânzării bunu­rilor, etc. In fie­care vom găsi exis­tența lui, incompletă însă, de multe ori arbitrară. Și să nu se zică că ces­­tiuni cu totul neînsemnate­, fie pentru individ, fie pentru propășirea țerei sunt lăsate la bunul plac ori al au­torităților locale, ori a unor comisiuni, ci cestiuni capitale care interesează de multe ori chiar mersul înainte al țerei. Ce poate fi mai de interes ge­neral de­cât înființarea unei industrii și cu toate acestea cât este de puțin garantată de lege... O pildă, Art. 144 din legea sanitară glăsuește ast­fel: «In toate cestiunile relative la hi­giena industrială, decisiunile autori­tăților administrative (primarul pen­tru comunele urbane, sub-prefectul pentru cele rurale) sunt supuse ape­lului către consiliul de higiena pu­blică. Prefectul va executa votul con­siliului de higienă publică sau va apela în termen de zece zile la mi­nisterul de interne. Particularii care se cred vătămați în interesele lor vor apela la ministerul de interne în contra decisiunilor prefectului și ale consiliu­lui de higienă publică asemenea în zece zile. Ministerul va hotărî definitiv după ce va lua avizul consiliului sa­nitar superior». Iată-ne în plin contencios adminis­trativ, căci avem și interesul parti­cular față în față cu interesul public și jurisdicțiune chemată a dezlega a­­cest litigiu. Cât de incomplet este însă nici nu e nevoe de dovedit, do­vada făcând-o însăși redacțiunea a­­cestui articol. Alte pilde Art. 147 din aceeași lege spune: «administrațiunea va avea drep­tul de a închide un stabiliment in­dustrial deschis în contra prescrip­­țiunilor legei de față sau a regula­mentelor bazate pe dânsa»; iar art. 153 decretează că prefecții și în cele 8 orașe mari primarii pot să închidă o casă, obligând pe locatar la golirea ei, după ce va lua avisul consiliului de igienă, cu drept de apel pentru cel ce se credem­ a post­uit la ministerul de interne. Și pentru că vorbesc de industrie, este bine să amintesc și de regulamentul asupra fabricațiunei și vânzărei produselor destilațiuni a pe­­­troleului care prevede în art. 1 : «au­­torizațiunile pentru înființarea sau strămutarea unei atari uzine se vor da, în capitalele de județe, de primă­rie și pentru cele­ ilalte comune de prefectura județului, însă în ambele cazuri numai în urma avisului consi­liului respectiv de igienă publică». Dacă în cazurile prevăzute de art. 144 și 153 avem consacrate de lege, cel puțin, mai multe grade de jurisdic­țiune la care poți să te plângi, în cele­l­alte două cazuri enunțate nu ai nici măcar acest drept, lăsată fiind în totul averea și munca ta la dis­creția administratorului, chiamă-se el primar ori prefect. Dar procedura ce se urmează în materie fiscală relativ la rolurile de contr­ibuțiune cu statele de prefaceri in cursul perioadei, cu facerea recen­sământului și impunerea contribua­bililor,­­pentru cari funcționează co­­misiunile comunile și de apel, nu este oare contencios administrativ ? Desi­gur că da, de­oare­ce avem și aci un interes particular în fața interesu­lui public, judecat de două­­ omisiuni compuse în mare majoritate de a­­genți direcți ai Statului (primar, per­ceptor, administrator financiar), cu alte cuvinte judecate de puterea ad­ministrativă. Exemplele abundă și a le enumera ar fi să copiem aproape întreaga le­gislațiune ce ne guvernează. Că avem contencios administrativ este în afară de discuție,—rămâne să arăt că este incomplet și arbitrar. Este incomplet pentru că, dacă in fi­nele cazuri cum sunt cazurile art. 144 și 153 din legea sanitară ai două gra­de de jurisdicțiune, sau în materie fiscală ai dreptul să te adresezi alt­unde­va pentru a remedia o parte din râul ce-ți cauzează a­tot-puternicia Statului, care te judecă prin oamenii săi, și anume la înalta Curte de ca­sație și justiție pentru impunerile ero­nate ale comisiunilor comunale și de apel și la tribunalele ordinare contra decisiunilor ministerului de finanțe relative la diferite contravențiuni ale celor­l­ alte legi fiscale, —în alte cazuri n’am acest drept. Ași vrea să știți unde te-ai putea adresa, când comisiunea instituită de legea vânzărilor, însărci­nată a examina titlurile ce ai pentru a concura la cumpărarea loturilor ce se vând, te-ar respinge ? La tribuna­lele­ ordinare ori la înalta Curte ? Nu, căci nu au cădere după lege a se a­­mesteca. La ministerul domeniilor ? Se poate. Dar ne lovim de arbitrar și nu este exclus arbitrarul nici din portofoliile ministeriale, fie cu știință, fie fără știință, întru­cât ministrul înainte de a infirma operațiunea co­misiunii va culege informațiuni de la agenții săi interesați de a avea a­­probarea ministerială pentru lucră­rile lor. N. R. C. EDifia A­MHIA TELEGRAME întoarcerea d-li­ Delcassé ’art­s, i1 August D. Delcassé s’a întors­i fost primit de d. Waldeck-Rousseau. Se va duce mâine la Ram­bouillet unde va prânzi ci d. Loubet. Achitarea generallor spanioli Madrid, 11 August Gazetta publică sentința Curței supreme de răsboiü asupra predărei oașului Santiago, prin care se achită toți generali și ofițerii supe­riori, dar ordonă o anchetă pentru a se cer­ceta răspunderile asupra lpsei mijloacelor de apărare care a pricinuit capitularea orașului Santiago. Un caz de ciunii la Porto Ittribona. 11 August Se svonește, însă nu se confirmă încă în mod oficial, că s’ar fi ivit un caz de ciumă la Porto. O furtună groazană.—30 morți Copenhaga. 11 August O furtună s’a deslănțuit asupra insulei St. Croix­ Stricăciunile sunt considerabile. Sunt trei­zeci de morți. Amânarea procesului din Belgrad Viena. și August Se anunță din Belgrad Corespondenței Po­litice că amânarea procesului cu privire la a­­tentatul în contra ex-regelui Milan, n’a fost pricinuită de motive politice, ci pentru a răs­­punde dorinței apărătorilor cari voesc să pre­pare mai bine apărarea lor. -meu«­ ...--DUMINEGA 4/13 AUGUST 1999 UN NUM fu; 10 BA­N'1 anunciuri IF inserții Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . » III » . ...» II­­ . 0.40 IS I 1 \ • - /\ J.. la Paris anunciurile se primesc la^- ' - ji' 11 'S­genția Havas, 8 place de la Bourse'". ... 'SSL ", REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 'p . București, Calea Victoriei,. _______■ ____■ ■­­ -L | ^ K ■'/[ Ramură alimentară' (Frunzarele) încă de pe timpurile cele mai vechi frunzarele erau întrebuințate pentru hrana animalelor. Acest nutreț era preconizat de Romani, zice Grandeau, de bună seamă însă înaintea lor îl întrebuințaseră popoarele nomade. Pliniu vorbește de folosirea frunza­relor pe vremea lui; el spune că timp de opt luni acest nutreț se dedea verde la animale, iar în cele patru luni de iarnă se muta mai intéiü în apă. Stahl îl recomanda la 1785, iar la 1793 Cretté de Palluel arăta cel mai bun procedeu de urmat, după el, pentru a combat­e lipsa de nutreț prin utilizarea ramurelor de arbori. (G. Heuzé.) Pe la 1829 a apărut la Bourg (Franța) o broșură semnată de inițialele M. A. P. și purtând titlul : Mijlocul de a subveni lipsei de paie și de nutreț. In această broșură autorul anonim descrie pe larg întrebuințarea frun­zarelor ca nutreț ; el amintește că Romanii foloseau in acest scop frun­zele de ulm, frasin, plop, etc. și că a­cest obiceiu s’a perpetuat in cele mai multe din văile Savoiei și ale Elveției, în Jura și Dauphiné, unde frunzarele sunt date iarna la vite punându-se in căzi amestecate cu ceva tărîțe și apoi opărite cu apă fiartă. Apa, zice el, umflă lemnul și frunzele, le moaie, le face mai ușor de consumat și le dispune a procura animalelor care le consumă mai multe sucuri alimentare... In munții ținutului Lyon, foaia de viță con­servată în tocitori, cu apă, e hrana de că­petenie a numeroaselor capre care sunt în partea locului. In Italia foile sunt așezate în gropi făcute în pământ și acoperite cu nisip și cu lut. Când foile sunt conservate în apă, nu se mai uscă , când sunt gră­mădite fără apă foile sunt mai intenü us­­cate puțin, însă cu discrețiune : foaia us­cată cu desăvârșire își pierde culoarea și o parte din avantagiile sale. In câte­va localități din sus de Mâcon se taie în Septembre crângurile de la vîrsta de ș­ase ani pentru nutreț și se obține la această vîrstă același preț care s’ar ob­ține la vîrsta de zece ani pentru lemn.. Și autorul arată pe larg toate avan­tagiile care se pot trage din întrebu­ințarea frunzarelor ca nutreț pentru vite. De vr’o trei­zeci de anî încoace sil­vicultorii austriacî și germani atrag mereu atențiunea cultivatorilor asu­pra resurselor pe care le oferă pădu­rile, spre a subveni, în anii de lipsă, la hrana vitelor. Dar meritul de a fi împins mai mult la acest mod de alimentare în anii din urmă revine d­­or Ramann, pro­fesor la școala practică din Eberswal­­de și maior Jena, agricultor la Coet­hen (G­emania). In urma experiențe­lor făcute de ei, s’au putut obține in­­dicațiuni precise atât asupra compo­ziției acestui nutreț,cât și asupra rezul­tatelor dobândite la grajd prin intro­ducerea lui în rațiunea animalelor din fermă. După ei d. de Salisch a repetat ex­periențele lor la esploatațiunea sa din Poștei și a obținut asemenea cele mai bune rezultate asupra boilor, cailor și oilor. Arendașul unei mari exploa­tațiuni din Prussia, d. Bierbrach, din Hedille, hrănește de la 1891 39 de cai și 60 de vite cornute cu frunzare to­cate și dospite. Intr’o scrisoare, pe care o adresează el încă prin Februarie 1893 unui ziar din Hanovra, arată că după ce a fă­cut diferite încercări pentru sfărîma­­rea rămurelelor a adus în fine de la casa Laue și Troschel din Hamburg, concesionari ai brevetelor Ramann, o mașină specială, care i-a procurat de­­plină satisfacție, putând să obțină cu ea 100 kgf. rămurele tocate pe oră. Cu 600 kgf. de frunzare dospite pe zi el hrănește de ani 30 de cai și 60 Coi, cari primesc acest nutreț cu multă tăcere; și mai ales caii, zice el, ma­nifestează, după cât­va timp, o adevă­rată pasiune pentru această hrană. Caii mei, zice el, cari trebuie să-­și a­­ducă singuri la fermă, de la o depărtare destul de mare, rămurelele, consumă pe fie­care zi, de luni de zile, câte 17 kigr. de nutreț de acesta asociat cu grăunțe, însă cu escluderea complectă a paielor și a fâ­nului ; cu toate că îndeplinesc o muncă foarte grea, ei sunt într’o perfectă stare de sănătate și foarte viguroși, împărtășesc pe deplin părerea inițiato­rilor acestui mod de alimentare, anume că fruntarele trebue să înlocuiască, în rațiu­nea vitelor, paiele și fânul, nu însă nutre­țul concentrat (grăunțe, etc.). Analizele făcute de Ramann, Schroe­­der, Weber, Paessler, Stutzer, Leh­mann, etc. dovedesc cu prisosință că mai multe esențe de arbori conțin, sub greutate egală, o cantitate de sub­stanțe nutritive ca a celui mai bun fân, că altele pot fi comparate cu un ton de mijloc, dar că toate sunt su­perioare paielor, atât sub raportul bo­găției în materii azotate, cât și sub raportul digestibilității. Tabelele tuturor acestor experiențe sunt foarte instructive și regret că ziarul nu se potrivește pentru publi­carea lor. Insă concluziile care tre­buiesc trase din aceste tabele sunt a­­celea pe care le arăt mai sus. Pe de altă parte experiențele care s’au făcut de cultivatori și profesori de agronomie pe o scară întinsă asu­pra vitelor dovedește că acestea con­sumă frunzarele cu plăcere, ba chiar cu pasiune, că le merge foarte bine, că vacile dau un lapte abundent și plăcut. In anul 1893 a fost in Franța mare lipsă de nutreț. Atunci d. Grandeau, cunoscutul agronom și zooteh­nic, a publicat o importantă lucrare asupra întrebuințării frunzarelor ca nutreț, rezumând rezultatele experiențelor de până atunci și silindu-se să vulgarizeze în Franța acest procedeu. Și in ade­văr frunzarele au contribuit in mare parte în acel an la salvarea vitelor Studiul pe care­­ l-a publicat cu a­­ceastă ocazie­­e Grandeau e de cel mai mare interes și concluziile la care ajunge savantul agronom sunt din cele mai hotăritoare. După ce arată rezultatul analizelor diferitelor părți ale frunzarelor, indi­când conținutul nutritiv al foilor, al cotoarelor și al ramurei de diferite di­mensiuni, ajunge la concluzia că spre a dobândi recolta cea mai avantagioasă trebue să se întrebuințeze ramura până la dimensiunea de 6 milimetri dia­metru. De aci in­colo conținutul în materie azotată descrește cu cât crește diametrul ramurei. Acum că cunoaștem dimensiunea ramurei pe care trebue să o folosim ca nutreț, rămâne să cercetăm la ce epocă a anului e mai bine să se facă recoltarea frunzarelor Cu toate că în luna Maiu­estremi­­tățile crăcilor sunt mai bogate în ma­terii azotate de­cât mai târziu, totuși e un avantaj a face recolta in August până în primele zile ale lui Septembre. Iată cum explică Grandeau această împrejurare. După simpla inspecțiune a cifrelor rela­tive la frunze, ori­cine e tentat a conchide a priori că ramura recoltată la sfîrșitul lui Iulie sau la începutul lui August trebue să aibă o valoare alimentară cu mult im­ferioară ramurei de primăvară. Insă ta­bela IV dovedește că această concluzie ar fi greșită. Aceasta provine din împrejura­rea că ramura de vară conține cu mult mai multe frunze și creșteri ale anului de­cât ramura de iarnă și de două ori mai puține crăcuțe. Așa că deși conținutul lor în­­ materii azotate e mai mic, schimbările însă ce s’au produs de primăvara pâ­n vara în proporțiunea acestor trei elemente ale ramurei, compensează deosebirea care rezultă din sărăcirea organelor în materie azotată, cu cât anotimpul înaintează. Ramura care se poate recolta până în Septembre este deci aproape tot așa de bogată în materie azotată ca și aceea pe care o dau aceiași arbori în Main; ea com­­ține ceva mai multă scrobeală și aproape aceleași cantități de materii grase, de ce­lulosă și de principii minerale. Toate aceste analize se raportează a arborii foioși și de Grandeau a dat analiza a 18 esențe diferite, sta­bilind apoi o mijlocie. Iată aceste e­­sențe : carpenul, fagul,­­paltinul, ar­­arul, teiul cu frunza mare, teiul cu funza mică, aninul comun, aninul alb, salcia căprie, salcia albă, plopul tremurător, mesteacănul, ulmu, cire­șul sălbatec, alunul, stejarul pedun­­culat, frasinul­), sorbul păsăresc. Un bun nutreț dau însă și salcâ­mul, diferitele soiuri de stejar, dudul, huta, răchita, socul, castanul sălbatec, etc., pomii roditori, apoi diferiți ar­buști, precum răsura sau măceșul, afinul, eruca, etc. Valoarea nutritivă se deosebește de o esență la esență, însă cel mai bun­ucru este a face un amestec de frun­zare din diferite esențe. Apoi vin coniferele sau rășinoasele, a căror cetină oile o mănâncă foarte sucuros. Cetina de brad și de molișt e mai puțin hrănitoare de­cât a ar­­borilor foioși, însă proaspătă poate să înlocuiască paiele, cel puțin in parte din rațiunea zilnică. Cât despre­ pi­nul silvestru vitele nu-­l mănâncă bu­curos, probabil din cauza mirosului grea tare al substanței rășinoase. De altmintrelea pădurile noastre nici nu conțin această esență. Vorbind de ramura foioșilor, Gran­deau se exprimă ast­fel: Numai fânurile cele mai bogate în ma­terii azotate, cum e fânul de Alpi, conțin această prețioasă substanță în aceeași­ pro­porție ca frunzarele de primăvară bine preparate și sunt prea puțin superioare frunzarelor de vară. Cât despre paie, ele sunt cu mult mai sărace de­cât frunzarele de o bună compoziție. Mai rămâne acum să arăt modul de recoltare și de conservare a frun­zarelor. Al. Ciurcu. ----------------------------------------------­--------­ "­ A se vedea Nou precedent al Timpului. UN COMUNICAT Monitorul Oficial publică următo­rul comunicat, al ministerului de do­menii . Văzând că, și în urma comunicatului prin care s’a făcut cunoscut că sunt la disposi­­ția publicului toate datele și cifrele exacte relative la aprovizionările de furage, unele ziare persistă în informațiunile lor eronate, ministerul face cunoscut următoarele: In fața secetei care amenința țara, mi­nisterul îngrijat de consecințele ei, a in­stituit o comisiune specială compusă din d-nii Ion Kalenderu, Al. Marghiloman, N. T. Popp, Grigorie Ghica-Deleni, I. Iulian- V. Cârnu Munteanu, G. I. Piteșteanu, Al. Locusteanu, C. Vernescu, Ilie Niculescu, Dorobanțu și Eugeniu Ghica-Comăneșteanu. Această comisiune, consultată asupra mijloacelor cu cari s’ar putea preveni un dezastru agricol, a ținut patru ședințe, în zilele de 17 și 25 Maiü, 18, Iunie și 1 Iulie. După avizul acestei comisiuni, s’a dispus, între altele, să se cumpere de mi­nister mena pentru sămînță, și să se facă din vreme aprovisionari de furage pentru a fi distribuite la săteni. Aceste aprovisionări aveau mai cu seamă scopul de a regulariza, prin înmulțirea sto­lului, prețul fânului care luase proporțiuni exagerate în țară. Cu această apromisionare au­ fost însăr­cinați d-nii V. Cârnu Munteanu, directorul școalei centrale de agricultură și membru în zisa comisiune, și d. P. Bălăceanu, ins­pector domenial. Delegații ministerului au făcut aceste provisiuni în Ungaria, în următoarele con­­dițiuni: La 11 (23) Iunie s-a cumpărat 200 va­goane de la casa Iosef Mathias C­uie, din Brașov cu prețul de 303 fiorini vago­nul, predat la stația Dârsta. La 11 (23) Iunie, 150 de vagoane a 280 fiorini, predat franco Predeal. La 12 (24) Iulie, 150 de vagoane cu 625 lei vagonul, franco Predeal. După această furnitură, seceta "persistând și comisiunea avisând că trebue să se con­tinue cu aprovizionările, d-nii Munteanu și Bălăceanu au mai făcut următoarele a­­provisionări: La 20 iunie (2 iulie) s-a cumpărat 1.500 vagoane de la casa I. Herscovici,­­din Arad, cu prețul de 338 fiorini vagonul, predat la Predeal (500 de vagoane) și Vârciorova (1.000 vagoane). La 26 iunie (7 iulie) 2.000 vagoane de la casa Iosef Mathias & C-nie, din Brașov, cu 332 fiorini 50 creițari vagonul, predat la Predeal. La 1 (13) iulie, 5.000 vagoane de la casa Rosenberg - Sohn, din Seghedin, cu pre­țul de 320 fiorini vagonul, predat franco la Predeal (1.250 vagoane), 2.500 vagoane cu același preț, predat la ori­ce port pe Dunăre, și 1.250 vagoane cu prețul de 295 fiorini vagonul, predat franco Vârciorova. Din totalul acestei ultime furnituri, fur­ •) •) D. N. Filip, medic veterinar, zice despre frunzele frasinului că ar da laptelui de vacă o savoare displăcută. Afară de aceasta pe fra­sin trâesc cantaridele, care și depun secrețiu­­nile pe frunze, așa că ele sunt adesea­ iritante. (Jurnalul Soc. Centr. Agr. 15 Iunie 1899).

Next