Timpul, august 1899 (nr. 171-195)
1899-08-01 / nr. 171
# * V ANUL AL DOUĂZECI ȘI ANU — No. 171 In țară pe un an . . . . . . .30 lei » pe 6 luni.................................18 lei » pe 3 luni.................................10 lei Pentru străinătate un an .... 50 lei In Pari« ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 TIMPUL UN NUMĂR 10 BANI ABONAMENTELE Contenciosul Administrativ i D. G. Gr. Cantacuzino, președintele consiliului de miniștri, în discursul ce a ținut la Iași în seara zilei de 14 Maiü a. c., între alte reforme, făgăduite țerei în numele guvernului ce are onoarea prezida, a făgăduit și reforma contenciosului administrativ, făcând această făgăduială în următorii termeni: «Dacă nu credem că este bine să resturnăm într’una legile organice ale județelor și comunelor, credem însă că a venit vremea să dăm cetățenilor o mai mare siguranță de dreptate în materie administrativă. Fără a ridica autorităților judecătorești nici una din atribuțiunile lor, vom alcătui pe lângă ministerul de interne o instanță supremă, luminată și independentă, la care să poată recurge cei cari se plâng de nedreptatea actelor adminstrative. Va fi un mare progres când se va ști că și arbitrajul administrativ are o limită.» Am reprodus întocmai cuvântarea primului ministru asupra acestei cestiuni, deoarece indică chiar modul cum se va reforma contenciosul administrativ și anume : a) reformarea lui nu va ridica autorităților judecătorești nici una din atribuțiunile lor ; b) pe lângă ministerul de interne va funcționa instanța supremă care va realiza justiția administrativă ; c) membrii acestei instanțe supreme vor fi inamovibili, căci numai așa vor putea fi independenți, sau mai bine zis, vor fi presupuși independenți, — inamovibilitatea numai presumpția independenței,fiind Mi-aduc aminte că în secțiunea administrativă a cercului studiilor sociale, alipit de clubul partidului conservator, cerc datorit inițiativei d-lor Take Ionescu, Panu și Filipescu, s’a discutat această chestiune și că la congresul ținut tot în Iași în primele zile ale lunei Noembrie 1897, raportorul comisiunei, stimatul meu coleg d. Barbu Păltineanu, ne-a presentat un raport bine motivat asupra chestiunei și foarte documentat în privința arbitrariului ce domnește în administrație, față cu insuficiența întregei legiuni. Constat că în liniamente generale proectul de lege enunțat de onor, president al consiliului este identic cu resoluțiunile secțiunei administrative a cercului studiilor sociale. Faptul că vederile guvernului concordă cu acelea ale cercului de studii, denotă că reforma propusă a fost cu deamănuntul examinată în sinul partidului conservator de toți fruntașii săi și că realizarea ei nu era o chestiune de persoane, ci numai o cestiune de timp. Timpul sosind, partidul și-a ținut cuvântul și reforma este gata de a deveni proect de lege, care, sper, că se va supune deliberărea Corpurilor legiuitoare in sesiunea de toamnă, întru cât s’a și instituit comisiunea însărcinată cu redactarea lui. Void căuta a spune în câteva articole părerea ce am asupra cesti unei, care a început să fie discutată de presă și este bine că se discută, pentru ca lumină deplină să se facă, înainte chiar ca comisiunea să-și fi terminat lucrarea. Deși nu pentru prima oară in omenire și în țara noastră se vorbește de un contencios administrativ, totuși lucrul pare a fi așa de nou și greu de pătruns, încât foarte mulți se sperie ca de o gogoriță și se întreabă dacă este cu putință înființarea lui, fără să-și dea seama că el există deja în sistemul nostru de legislațiune și există pe o scară ași de întinsă incât aproape nu e lege, afară de Codul civil, penal și commercial, care să nu-1 consacre, dar într’un mod incomplet și mai cu osebire arbitrar, — așa că astăzi este vorba numai de transformarea arbitrarului administrativ în contencios administrativ. Să luăm exemple din ori șicare lege, fie din legea sanitară, din legea impozitelor, din legea vânzării bunurilor, etc. In fiecare vom găsi existența lui, incompletă însă, de multe ori arbitrară. Și să nu se zică că cestiuni cu totul neînsemnate, fie pentru individ, fie pentru propășirea țerei sunt lăsate la bunul plac ori al autorităților locale, ori a unor comisiuni, ci cestiuni capitale care interesează de multe ori chiar mersul înainte al țerei. Ce poate fi mai de interes general decât înființarea unei industrii și cu toate acestea cât este de puțin garantată de lege... O pildă, Art. 144 din legea sanitară glăsuește astfel: «In toate cestiunile relative la higiena industrială, decisiunile autorităților administrative (primarul pentru comunele urbane, sub-prefectul pentru cele rurale) sunt supuse apelului către consiliul de higiena publică. Prefectul va executa votul consiliului de higienă publică sau va apela în termen de zece zile la ministerul de interne. Particularii care se cred vătămați în interesele lor vor apela la ministerul de interne în contra decisiunilor prefectului și ale consiliului de higienă publică asemenea în zece zile. Ministerul va hotărî definitiv după ce va lua avizul consiliului sanitar superior». Iată-ne în plin contencios administrativ, căci avem și interesul particular față în față cu interesul public și jurisdicțiune chemată a dezlega acest litigiu. Cât de incomplet este însă nici nu e nevoe de dovedit, dovada făcând-o însăși redacțiunea acestui articol. Alte pilde Art. 147 din aceeași lege spune: «administrațiunea va avea dreptul de a închide un stabiliment industrial deschis în contra prescripțiunilor legei de față sau a regulamentelor bazate pe dânsa»; iar art. 153 decretează că prefecții și în cele 8 orașe mari primarii pot să închidă o casă, obligând pe locatar la golirea ei, după ce va lua avisul consiliului de igienă, cu drept de apel pentru cel ce se credem a postuit la ministerul de interne. Și pentru că vorbesc de industrie, este bine să amintesc și de regulamentul asupra fabricațiunei și vânzărei produselor destilațiuni a petroleului care prevede în art. 1 : «autorizațiunile pentru înființarea sau strămutarea unei atari uzine se vor da, în capitalele de județe, de primărie și pentru cele ilalte comune de prefectura județului, însă în ambele cazuri numai în urma avisului consiliului respectiv de igienă publică». Dacă în cazurile prevăzute de art. 144 și 153 avem consacrate de lege, cel puțin, mai multe grade de jurisdicțiune la care poți să te plângi, în celelalte două cazuri enunțate nu ai nici măcar acest drept, lăsată fiind în totul averea și munca ta la discreția administratorului, chiamă-se el primar ori prefect. Dar procedura ce se urmează în materie fiscală relativ la rolurile de contribuțiune cu statele de prefaceri in cursul perioadei, cu facerea recensământului și impunerea contribuabililor,pentru cari funcționează comisiunile comunile și de apel, nu este oare contencios administrativ ? Desigur că da, deoarece avem și aci un interes particular în fața interesului public, judecat de două omisiuni compuse în mare majoritate de agenți direcți ai Statului (primar, perceptor, administrator financiar), cu alte cuvinte judecate de puterea administrativă. Exemplele abundă și a le enumera ar fi să copiem aproape întreaga legislațiune ce ne guvernează. Că avem contencios administrativ este în afară de discuție,—rămâne să arăt că este incomplet și arbitrar. Este incomplet pentru că, dacă in finele cazuri cum sunt cazurile art. 144 și 153 din legea sanitară ai două grade de jurisdicțiune, sau în materie fiscală ai dreptul să te adresezi altundeva pentru a remedia o parte din râul ce-ți cauzează atot-puternicia Statului, care te judecă prin oamenii săi, și anume la înalta Curte de casație și justiție pentru impunerile eronate ale comisiunilor comunale și de apel și la tribunalele ordinare contra decisiunilor ministerului de finanțe relative la diferite contravențiuni ale celorl alte legi fiscale, —în alte cazuri n’am acest drept. Ași vrea să știți unde te-ai putea adresa, când comisiunea instituită de legea vânzărilor, însărcinată a examina titlurile ce ai pentru a concura la cumpărarea loturilor ce se vând, te-ar respinge ? La tribunalele ordinare ori la înalta Curte ? Nu, căci nu au cădere după lege a se amesteca. La ministerul domeniilor ? Se poate. Dar ne lovim de arbitrar și nu este exclus arbitrarul nici din portofoliile ministeriale, fie cu știință, fie fără știință, întrucât ministrul înainte de a infirma operațiunea comisiunii va culege informațiuni de la agenții săi interesați de a avea aprobarea ministerială pentru lucrările lor. N. R. C. EDifia AMHIA TELEGRAME întoarcerea d-li Delcassé ’arts, i1 August D. Delcassé s’a întorsi fost primit de d. Waldeck-Rousseau. Se va duce mâine la Rambouillet unde va prânzi ci d. Loubet. Achitarea generallor spanioli Madrid, 11 August Gazetta publică sentința Curței supreme de răsboiü asupra predărei oașului Santiago, prin care se achită toți generali și ofițerii superiori, dar ordonă o anchetă pentru a se cerceta răspunderile asupra lpsei mijloacelor de apărare care a pricinuit capitularea orașului Santiago. Un caz de ciunii la Porto Ittribona. 11 August Se svonește, însă nu se confirmă încă în mod oficial, că s’ar fi ivit un caz de ciumă la Porto. O furtună groazană.—30 morți Copenhaga. 11 August O furtună s’a deslănțuit asupra insulei St. Croix Stricăciunile sunt considerabile. Sunt treizeci de morți. Amânarea procesului din Belgrad Viena. și August Se anunță din Belgrad Corespondenței Politice că amânarea procesului cu privire la atentatul în contra ex-regelui Milan, n’a fost pricinuită de motive politice, ci pentru a răspunde dorinței apărătorilor cari voesc să prepare mai bine apărarea lor. -meu« ...--DUMINEGA 4/13 AUGUST 1999 UN NUM fu; 10 BAN'1 anunciuri IF inserții Linia 30 litere petit pag. IV Reclame . » III » . ...» II . 0.40 IS I 1 \ • - /\ J.. la Paris anunciurile se primesc la^- ' - ji' 11 'Sgenția Havas, 8 place de la Bourse'". ... 'SSL ", REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 'p . București, Calea Victoriei,. _______■ ____■ ■ -L | ^ K ■'/[ Ramură alimentară' (Frunzarele) încă de pe timpurile cele mai vechi frunzarele erau întrebuințate pentru hrana animalelor. Acest nutreț era preconizat de Romani, zice Grandeau, de bună seamă însă înaintea lor îl întrebuințaseră popoarele nomade. Pliniu vorbește de folosirea frunzarelor pe vremea lui; el spune că timp de opt luni acest nutreț se dedea verde la animale, iar în cele patru luni de iarnă se muta mai intéiü în apă. Stahl îl recomanda la 1785, iar la 1793 Cretté de Palluel arăta cel mai bun procedeu de urmat, după el, pentru a combate lipsa de nutreț prin utilizarea ramurelor de arbori. (G. Heuzé.) Pe la 1829 a apărut la Bourg (Franța) o broșură semnată de inițialele M. A. P. și purtând titlul : Mijlocul de a subveni lipsei de paie și de nutreț. In această broșură autorul anonim descrie pe larg întrebuințarea frunzarelor ca nutreț ; el amintește că Romanii foloseau in acest scop frunzele de ulm, frasin, plop, etc. și că acest obiceiu s’a perpetuat in cele mai multe din văile Savoiei și ale Elveției, în Jura și Dauphiné, unde frunzarele sunt date iarna la vite punându-se in căzi amestecate cu ceva tărîțe și apoi opărite cu apă fiartă. Apa, zice el, umflă lemnul și frunzele, le moaie, le face mai ușor de consumat și le dispune a procura animalelor care le consumă mai multe sucuri alimentare... In munții ținutului Lyon, foaia de viță conservată în tocitori, cu apă, e hrana de căpetenie a numeroaselor capre care sunt în partea locului. In Italia foile sunt așezate în gropi făcute în pământ și acoperite cu nisip și cu lut. Când foile sunt conservate în apă, nu se mai uscă , când sunt grămădite fără apă foile sunt mai intenü uscate puțin, însă cu discrețiune : foaia uscată cu desăvârșire își pierde culoarea și o parte din avantagiile sale. In câteva localități din sus de Mâcon se taie în Septembre crângurile de la vîrsta de șase ani pentru nutreț și se obține la această vîrstă același preț care s’ar obține la vîrsta de zece ani pentru lemn.. Și autorul arată pe larg toate avantagiile care se pot trage din întrebuințarea frunzarelor ca nutreț pentru vite. De vr’o treizeci de anî încoace silvicultorii austriacî și germani atrag mereu atențiunea cultivatorilor asupra resurselor pe care le oferă pădurile, spre a subveni, în anii de lipsă, la hrana vitelor. Dar meritul de a fi împins mai mult la acest mod de alimentare în anii din urmă revine dor Ramann, profesor la școala practică din Eberswalde și maior Jena, agricultor la Coethen (Gemania). In urma experiențelor făcute de ei, s’au putut obține indicațiuni precise atât asupra compoziției acestui nutreț,cât și asupra rezultatelor dobândite la grajd prin introducerea lui în rațiunea animalelor din fermă. După ei d. de Salisch a repetat experiențele lor la esploatațiunea sa din Poștei și a obținut asemenea cele mai bune rezultate asupra boilor, cailor și oilor. Arendașul unei mari exploatațiuni din Prussia, d. Bierbrach, din Hedille, hrănește de la 1891 39 de cai și 60 de vite cornute cu frunzare tocate și dospite. Intr’o scrisoare, pe care o adresează el încă prin Februarie 1893 unui ziar din Hanovra, arată că după ce a făcut diferite încercări pentru sfărîmarea rămurelelor a adus în fine de la casa Laue și Troschel din Hamburg, concesionari ai brevetelor Ramann, o mașină specială, care i-a procurat deplină satisfacție, putând să obțină cu ea 100 kgf. rămurele tocate pe oră. Cu 600 kgf. de frunzare dospite pe zi el hrănește de ani 30 de cai și 60 Coi, cari primesc acest nutreț cu multă tăcere; și mai ales caii, zice el, manifestează, după câtva timp, o adevărată pasiune pentru această hrană. Caii mei, zice el, cari trebuie să-și aducă singuri la fermă, de la o depărtare destul de mare, rămurelele, consumă pe fiecare zi, de luni de zile, câte 17 kigr. de nutreț de acesta asociat cu grăunțe, însă cu escluderea complectă a paielor și a fânului ; cu toate că îndeplinesc o muncă foarte grea, ei sunt într’o perfectă stare de sănătate și foarte viguroși, împărtășesc pe deplin părerea inițiatorilor acestui mod de alimentare, anume că fruntarele trebue să înlocuiască, în rațiunea vitelor, paiele și fânul, nu însă nutrețul concentrat (grăunțe, etc.). Analizele făcute de Ramann, Schroeder, Weber, Paessler, Stutzer, Lehmann, etc. dovedesc cu prisosință că mai multe esențe de arbori conțin, sub greutate egală, o cantitate de substanțe nutritive ca a celui mai bun fân, că altele pot fi comparate cu un ton de mijloc, dar că toate sunt superioare paielor, atât sub raportul bogăției în materii azotate, cât și sub raportul digestibilității. Tabelele tuturor acestor experiențe sunt foarte instructive și regret că ziarul nu se potrivește pentru publicarea lor. Insă concluziile care trebuiesc trase din aceste tabele sunt acelea pe care le arăt mai sus. Pe de altă parte experiențele care s’au făcut de cultivatori și profesori de agronomie pe o scară întinsă asupra vitelor dovedește că acestea consumă frunzarele cu plăcere, ba chiar cu pasiune, că le merge foarte bine, că vacile dau un lapte abundent și plăcut. In anul 1893 a fost in Franța mare lipsă de nutreț. Atunci d. Grandeau, cunoscutul agronom și zootehnic, a publicat o importantă lucrare asupra întrebuințării frunzarelor ca nutreț, rezumând rezultatele experiențelor de până atunci și silindu-se să vulgarizeze în Franța acest procedeu. Și in adevăr frunzarele au contribuit in mare parte în acel an la salvarea vitelor Studiul pe care l-a publicat cu această ocaziee Grandeau e de cel mai mare interes și concluziile la care ajunge savantul agronom sunt din cele mai hotăritoare. După ce arată rezultatul analizelor diferitelor părți ale frunzarelor, indicând conținutul nutritiv al foilor, al cotoarelor și al ramurei de diferite dimensiuni, ajunge la concluzia că spre a dobândi recolta cea mai avantagioasă trebue să se întrebuințeze ramura până la dimensiunea de 6 milimetri diametru. De aci incolo conținutul în materie azotată descrește cu cât crește diametrul ramurei. Acum că cunoaștem dimensiunea ramurei pe care trebue să o folosim ca nutreț, rămâne să cercetăm la ce epocă a anului e mai bine să se facă recoltarea frunzarelor Cu toate că în luna Maiuestremitățile crăcilor sunt mai bogate în materii azotate decât mai târziu, totuși e un avantaj a face recolta in August până în primele zile ale lui Septembre. Iată cum explică Grandeau această împrejurare. După simpla inspecțiune a cifrelor relative la frunze, oricine e tentat a conchide a priori că ramura recoltată la sfîrșitul lui Iulie sau la începutul lui August trebue să aibă o valoare alimentară cu mult imferioară ramurei de primăvară. Insă tabela IV dovedește că această concluzie ar fi greșită. Aceasta provine din împrejurarea că ramura de vară conține cu mult mai multe frunze și creșteri ale anului decât ramura de iarnă și de două ori mai puține crăcuțe. Așa că deși conținutul lor în materii azotate e mai mic, schimbările însă ce s’au produs de primăvara pân vara în proporțiunea acestor trei elemente ale ramurei, compensează deosebirea care rezultă din sărăcirea organelor în materie azotată, cu cât anotimpul înaintează. Ramura care se poate recolta până în Septembre este deci aproape tot așa de bogată în materie azotată ca și aceea pe care o dau aceiași arbori în Main; ea comține ceva mai multă scrobeală și aproape aceleași cantități de materii grase, de celulosă și de principii minerale. Toate aceste analize se raportează a arborii foioși și de Grandeau a dat analiza a 18 esențe diferite, stabilind apoi o mijlocie. Iată aceste esențe : carpenul, fagul,paltinul, ararul, teiul cu frunza mare, teiul cu funza mică, aninul comun, aninul alb, salcia căprie, salcia albă, plopul tremurător, mesteacănul, ulmu, cireșul sălbatec, alunul, stejarul pedunculat, frasinul), sorbul păsăresc. Un bun nutreț dau însă și salcâmul, diferitele soiuri de stejar, dudul, huta, răchita, socul, castanul sălbatec, etc., pomii roditori, apoi diferiți arbuști, precum răsura sau măceșul, afinul, eruca, etc. Valoarea nutritivă se deosebește de o esență la esență, însă cel mai bunucru este a face un amestec de frunzare din diferite esențe. Apoi vin coniferele sau rășinoasele, a căror cetină oile o mănâncă foarte sucuros. Cetina de brad și de molișt e mai puțin hrănitoare decât a arborilor foioși, însă proaspătă poate să înlocuiască paiele, cel puțin in parte din rațiunea zilnică. Cât despre pinul silvestru vitele nu-l mănâncă bucuros, probabil din cauza mirosului grea tare al substanței rășinoase. De altmintrelea pădurile noastre nici nu conțin această esență. Vorbind de ramura foioșilor, Grandeau se exprimă astfel: Numai fânurile cele mai bogate în materii azotate, cum e fânul de Alpi, conțin această prețioasă substanță în aceeași proporție ca frunzarele de primăvară bine preparate și sunt prea puțin superioare frunzarelor de vară. Cât despre paie, ele sunt cu mult mai sărace decât frunzarele de o bună compoziție. Mai rămâne acum să arăt modul de recoltare și de conservare a frunzarelor. Al. Ciurcu. ------------------------------------------------------ " A se vedea Nou precedent al Timpului. UN COMUNICAT Monitorul Oficial publică următorul comunicat, al ministerului de domenii . Văzând că, și în urma comunicatului prin care s’a făcut cunoscut că sunt la disposiția publicului toate datele și cifrele exacte relative la aprovizionările de furage, unele ziare persistă în informațiunile lor eronate, ministerul face cunoscut următoarele: In fața secetei care amenința țara, ministerul îngrijat de consecințele ei, a instituit o comisiune specială compusă din d-nii Ion Kalenderu, Al. Marghiloman, N. T. Popp, Grigorie Ghica-Deleni, I. Iulian- V. Cârnu Munteanu, G. I. Piteșteanu, Al. Locusteanu, C. Vernescu, Ilie Niculescu, Dorobanțu și Eugeniu Ghica-Comăneșteanu. Această comisiune, consultată asupra mijloacelor cu cari s’ar putea preveni un dezastru agricol, a ținut patru ședințe, în zilele de 17 și 25 Maiü, 18, Iunie și 1 Iulie. După avizul acestei comisiuni, s’a dispus, între altele, să se cumpere de minister mena pentru sămînță, și să se facă din vreme aprovisionari de furage pentru a fi distribuite la săteni. Aceste aprovisionări aveau mai cu seamă scopul de a regulariza, prin înmulțirea stolului, prețul fânului care luase proporțiuni exagerate în țară. Cu această apromisionare au fost însărcinați d-nii V. Cârnu Munteanu, directorul școalei centrale de agricultură și membru în zisa comisiune, și d. P. Bălăceanu, inspector domenial. Delegații ministerului au făcut aceste provisiuni în Ungaria, în următoarele condițiuni: La 11 (23) Iunie s-a cumpărat 200 vagoane de la casa Iosef Mathias Cuie, din Brașov cu prețul de 303 fiorini vagonul, predat la stația Dârsta. La 11 (23) Iunie, 150 de vagoane a 280 fiorini, predat franco Predeal. La 12 (24) Iulie, 150 de vagoane cu 625 lei vagonul, franco Predeal. După această furnitură, seceta "persistând și comisiunea avisând că trebue să se continue cu aprovizionările, d-nii Munteanu și Bălăceanu au mai făcut următoarele aprovisionări: La 20 iunie (2 iulie) s-a cumpărat 1.500 vagoane de la casa I. Herscovici,din Arad, cu prețul de 338 fiorini vagonul, predat la Predeal (500 de vagoane) și Vârciorova (1.000 vagoane). La 26 iunie (7 iulie) 2.000 vagoane de la casa Iosef Mathias & C-nie, din Brașov, cu 332 fiorini 50 creițari vagonul, predat la Predeal. La 1 (13) iulie, 5.000 vagoane de la casa Rosenberg - Sohn, din Seghedin, cu prețul de 320 fiorini vagonul, predat franco la Predeal (1.250 vagoane), 2.500 vagoane cu același preț, predat la orice port pe Dunăre, și 1.250 vagoane cu prețul de 295 fiorini vagonul, predat franco Vârciorova. Din totalul acestei ultime furnituri, fur •) •) D. N. Filip, medic veterinar, zice despre frunzele frasinului că ar da laptelui de vacă o savoare displăcută. Afară de aceasta pe frasin trâesc cantaridele, care și depun secrețiunile pe frunze, așa că ele sunt adesea iritante. (Jurnalul Soc. Centr. Agr. 15 Iunie 1899).