Timpul, noiembrie 1899 (nr. 245-268)

1899-11-02 / nr. 245

ANUL AL DOUĂ­ZECI ȘI UNU — No. 245 EDIȚIA A T­REIA UN NUMAR 10 BANI ABONAMENTELE In țară pe un an.............................30 lei » pe 6 luni.............................18 lei » pe 3 luni.............................10 lei Pentru străinătate un an . . . . 50 lei Eu Paris ziarul nostru se găsește cu 0,20 b. Numărul la Agence de journaux étrangers rue de Maubert, 69 și la toate chioșcurile. REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA 1­icur­ești, Calea Victoriei — 70 UN NUMĂR 10 BANI ANUNCIUITIF INSERȚII Linia 30 litere petit pag. IV . . . 0.40 Reclame . . . . » III . . . 2.50 » . ...» II ... 5.— Ies Pari« anunciurile se primesc la Ar­genția Havas, 8 place de la Bourse. " REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA București, Calea Victoriei — 70 %, «a NOUĂLE TRATATIVE Halimaua cu tratativele de îm­păcare între grupările liberale a reînceput. Cine nu-­și aduce aminte de diferitele faze prin care au tre­cut aceste tratative în timpul când liberalii erau la putere? Nu treceau trei luni fără ca să nu se vorbească de încercări de împă­care ; se discuta săptămâni în­tregi și, în urmă, lucrurile ră­­mâneau baltă ca și mai înainte. Era oare vorbă de principii, de idei, de deosebiri de vederi în privința unor cestiuni însemnate în politica externă sau internă ? Ferească Dumnezeu! Liberalii nu se sinchisesc de asemenea pro­bleme ; vorba era de împărțirea tormnței guvernamentale. Colec­tiviștii erau în cașcaval și cei­l­alți stateau pe din afară. Era firesc ca și aceștia din urmă să ceară partea lor. Nu se putea ca unii să aibă folosul și alții numai po­­nosul. Aci se reducea toată lupta o­­merică a nuanțelor liberale, ces­­tiunea șefiei era numai un pre­text, căci era vădit că nimeni dintre protagoniștii liberalii nu putea să înlocuiască pe d. Dim. Sturdza. D. Stătescu n’avea nici pu­terea de muncă, nici prestigiul ne­cesar, advocat de cauze grave, c-sa găsea mai mult folos în situațiunea sa de arbitru și de oracol și se ferea de a lua greaua răspundere a di­recțiunei partidului. D. Aurelian își căuta de tre­buri ca un «bun părinte de fa­milie» și nu avea nici o aplecare de a reîncepe experiența făcută în scurta sa trecere la guvern. Intr’un curent, lipsea încrede­rea între șefii liberalilor. Această stare de lucruri schim­bații­ s’a­pare astă­zi când libe­ralii sunt în opoziție ? Pe cât se vede, situațiunea partidului liberal este aceeași cum era înainte de căderea lor. Ba, este chiar mai rea, căci multe elemente valoroase­­ i-au părăsit fără gând nici posibilitate de în­toarcere. Acei cari au rămas alcătuiesc și astă­zi tabere dușmane. Stăteștiștii stau la o parte și privesc la șeful lor precum gă­­găuții privesc la cometa Biela, despre care Falk proorocește că astă-noapte va arde pământul; ră­mășițele drapeliștilor se frământă în sec și voesc să intre în ceta­tea colectivistă pentru a provoca ne căi piezișe detronarea d-lui Dim. Sturdza, pe care n’au pu­tut-o obține prin luptă deschisă. Lipsește dar și astă­zi lealitatea și francheța fără de care o îm­păcare trainică este cu neputință. D. Aurelian tratează și amicii săi nu-­l urmează; d. Stătescu răspunde că e bolnav și se ține departe de nouile tratative, cum a făcut tot­ cea­una când nu e vorba de a face vr’un reü. Mai este și tînărul Ionel, copilul răsfățat și delfinul colectivităței, care își pre­gătește culcușul pentru o șefie vii­toare. Iată condițiunile în care se fac nouile tratative în vederea împă­­cărei elementelor liberale. Și să nu crează adversarii noștri politici că facem această constatare cu bucurie. N’avem nici un interes de a vedea per­­petuându-se desbinarea în tabăra liberală și am saluta cu plăcere ziua în care adversarii noștri vor fi în stare să alcătuiască o opo­ziție serioasă și utilă mecanismu­lui constituțional. Atunci se va încinge acea luptă dreaptă care trebue să existe între partidele constituite într’un Stat cu instituțiuni democratice. Nu vom mai asista poate la campanii desordonate și destră­bălate ca cele pe care le duc presa colectivistă de câte­va luni încoace. In loc de clevetiri și insulte, poate vom vedea producendu-se argumente. Sunt unele chestiuni în care țara poate avea nevoie de conlu­crarea celor două partide consti­tuite, ori cât de dușmane ar fi pe tărîmul politicei interioare. Lupta între partide nu exclude această conlucrare morală și patriotică față cu străinătatea, când e vorba de interese obștești în care nu poate fi deosebite între Români. In asemenea cazuri o opoziție tare și organizată este un bine; ea umple un gol în organismul politic și poate da conducătorilor afacerilor publice și mai multă tărie în acțiunea lor pentru apă­rarea intereselor țărei. Unească-se dar adversarii noștri liberali. Unească-se cât de cu­rând. Atunci se va vedea că re­gimul conservator nu se bizuie pe slăbiciunea protivnicilor, ci pe valoarea sa proprie și pe o muncă cinstită și fără preget. --------------------wheew------------—­— TELEGRAME Revoluția din Venezuela Puerto-Caballo, ix Noem­bre Cu toate reclamațiunile comandanților flote­lor streine, generalul Paredes a refuzat a se preda și s-a declarat gata sa combată trupele generalului Castro. Ciuma Paris. 11 Noembre După Le Temps, un singur caz de ciumă ar fi fost constatat la Philippeville. De la Zile n’a fost nici un caz nou la Bongie. Triest. 11 Noembre Direcțiunea Lord-ului austriac a primit o depeșă din partea căpitanului vaporului Be­renice, datata din Porto-Praia, 9 Noembre, spunând că trei călători au murit de ciumă. Ofițerii și echipagiul sunt sănătoși. Lisbona. 11 Noembre Ziarele anunță că profesorul de bacteriolo­gie Pestana, care se întorcea de la Oporto, a fost atins de ciumă la sosirea lui la Lisbona. Situația din Austria Viert­a. 11 Noembre Sub­ comisiunile celor două comisiuni însăr­cinate cu examinarea chestiilor diferitelor sume pe care trebue să le aducă Austria și Unga­ria, au continuat azi în ședințe comune dis­cuția asupra sumei ce trebue să aducă. Se vor întruni din nou mâine, în ședința comună. Se speră că discuția va lua capăt la finele șe­dinței. Viena. 12 Noembre Sub-comisiunile comisiunilor însărcinate cu examinarea diferitelor sume pe care trebue să le aducă Austria și Ungaria, au continuat astăzi negociațiunile lor, în ședințe comune, fără a ajunge la un resultat definitiv. Decisiunea ho­­târîtoare a comisiunei ungare a invitat pe d. Szell, ministru-președinte, ca să ceara prin mijlocirea contelui de Clary, președintele con­siliului, dacă comisiunea austriacă ar fi gata să continue negocierile comune pe baza unei pro­puneri făcută de comisiunea ungară. In cazul unui răspuns afirmativ, negocierile se vor urma la Budapesta. ----------------------mm*---------------------­răsboiul di africa de sud — Prin fir telegrafic — Luptele din Vest Londra, 11 Noembre Generalul Buller telegrafiază, cu data de 10 Noembre, că un detașament care plecase în recunoaștere lângă Oranjeriver a avut să lupte în contra Burilor la 4 mile spre est de Belmont. Colonelul Keith Falcorser a fost omorît, trei locotenenți și două oameni au­ fost răniți. Generalul Buller vestește că Burii au­ omorît la 6 Noembre pe două indigeni cari päzeau rezervoriile de apă la sud de Kimberley. Londra, 11 Noembre După depeșile oficiale, Burii au început bombardarea lui Kimberley la 7 Noembre, după ce au învitat pe comandant a se preda. Tirul lor n’a pricinuit până acum nici o stricăciune. Londra, 11 Noembre Se vestește din Cape­ Town Agenției Reu­ter că o depeșă sosită din Mafeking, fără dată, spune că un atac general al Bu­rilor a fost respins. Burii au perdut 50 de oameni; perderile Englezilor sunt ne­însemnate. Se crede că această depeșă vorbește de operațiunile din săptămâna trecută. Cape­ Town. 12 Noembre O telegramă fără dată, sosită din Kim­berley, vestește că o luptă a avut loc lângă Cartresfarm, în împrejurimile lui Kimberley. Englezii au avut un mort și un rănit. Burii au avut ș­ase morți, însă perderile lor trebue să fie mai conside­rabile. Londra, 12 Noembre Generalul Buller telegrafiază următoarele detalii cu privire la lupta care a avut loc lângă Belmont: colonelul Gough cu două escadroane de husari, o baterie de artile­rie și o companie și jumătate de infante­riști călări a întâlnit 700 de Buri cu un tun la 9 mile la vest de Belmont. Lupta a început prin focul artileriei. Infanteria călare primi ordinul de a merge până în lagărul vrăjmașului, ocolind flancul Buri­lor. Executând această mișcare, trupele au suferit perderi simțitoare. După lupta care a ținut trei ore, trupele s-au întors în lagăr fără a fi urmărite de inamici. Un locotenent a murit în urma rănilor sale. Luptele din Natal D'Urban, 11 Noembre Șeful Schiel și cel­l­alți prizonieri au mulțumit guvernului din Natal, în numele Olandezilor, pentru îngrijirea cea bună ce li se dă. Estcourt, 12 Octombre La 9 Noembre, despre ziuă, s’a auzit bu­buitul tunurilor. Detunăturile artileriei erau mai tari ca de obicei­. Se crede că tunu­rile de marină engleză cu calibru mare au deschis focul. Luptele din Sud Aliwal-North. 11 Noembre Burii au tăiat telegraful la sud de Ali­­wal-North, la 7 Noembre. Mase considera­bile de Buri sunt la 8 mile de ani. Burii au tăiat tăbliile podului umblător lângă Daltonsport. Trecerea de la Zoutban la Naans­port, pe fluviul Oranje, este acum întreruptă. Cape­ Town. 11 Noembre După știrile din Dordrecht, Burii nu fă­cuseră până aseară aparițiunea lor în fața lui Aliwal-North. Cu toate acestea sunt așteptați la fie­care Moment. Sosirea și plecarea întăririlor Cape­ Tourn, 11 Noembre Trei vase de transport, având pe bord 3676 de oameni, au sosit. Două au plecat la D’Urban. Trupele din al treilea vas vor debarca probabil la Cape­ Town, Windsor. 11 Noembre Trecând în revistă un regiment de horse­­guarzi, care se duce în Africa pentru a se uni și a ajuta pe camarazii lor cari se luptă cu atâta bravură pentru Regina și pentru Patrie, Regina­­ și-a luat adio de la el înainte de plecare și a exprimat con­vingerea că horse-guarzii își vor face da­toria precum și-au făcut-o până acum. Regina se va ruga lui Dumnezeu ca să facă ca toți să se reîntoarcă sănătoși și nevătămați. Londra, 12 Noembre Transportul Rossincastle, având pe bord batalionul al douilea din regimentul West­ Yorkshire, a sosit azi la Natal, D’Urban. 12 Noembre Vasele de resboiü au debarcat, la 8 No­embre, brigada de marină cu 20 de tunuri. Atitudinea puterilor străine Constantinopol, 12 Noembre In consiliul de miniștri de alaltă­ eră, ca­binetul s’a ocupat de complicațiunile pe care le-ar putea cauza răsboiul Transvaa­­lului și de atitudinea ce va avea Poarta într-un asemenea caz. O plângere a presei portugheze Lisabona, 12 Noembre Asociațiunea ziariștilor portughezi a a­­dresat președintelui consiliului o protestare în contra represiune! presei portugheze, care nu poate măcar să­’și exprime simpa­tiile pentru vre­unul din beligeranții din Africa de Sud. ----------------------►S3 K**---------------------­tru asociațiune ilicită care tindea la schim­barea formei de guvern. S’au făcut­­ de asemenea perchizițiuni la ziarul La Croix. După La Liberté, un milion opt sute de mii de lei ar fi fost confiscați la Assomp­­ționiști. Un consiliu de miniștri Paris, 11 Noembre Consiliul de miniștri ținut la Elysen a aprobat proiectul care cere ca candidații la funcțiuni guvernamentale să facă un stagiu în stabilimentele secundare ale Sta­tului , a mai aprobat un proiect care acordă o pensie de 6000 de lei văduvei colonelului Klebb și un proiect modificând organisarea consiliilor de răsboiu în timp de pace și înapoi­ând tribunalelor ordinare cunoașterea de crime și delicte de drept comun. Numite Paris. 11 Noembre Generalul Duchesne a fost numit coman­dant al corpului al 7-lea de armată. Procesul Zola Paris. 11 Noembre­­. Zola a cerut președintelui Curiei cu jurați din Versailles pentru procesul său care va începe la 23 Noembre, să dea or­din ca să se asculte ca martori pe d-nii Schwarzkoppen și Panizzardi, foști atașați militari, pe calea rechizițiunei. ------------------------------­ EVENIMENTELE DIN FRANȚA — Prin fir telegrafic — Procesul complotului Paris, 11 Noembre Procesul de la înalta Curte.— Audiența de la 11 Noembre. D. Bernard, procuror­ general, refuză dis­cursul ținut de d. Devins și arată că acu­zații trebue să fie judecați de înalta Curte, căci, dacă nu au făptuit un atentat, au co­mis o crimă care conduce la atentat (crime attentatorie). Sfârșește cerând Senatului ca să se declare competinte. D. Devin explică și cere Senatului ca să nu iasă din legalitate. Audiența se ridică. In ședință secretă, înalta Curte se declară competinte cu 157 de voturi contra 91. Nici un incident Perchizițiuni Paris, 11 Noembre D. Fabre, judecător de instrucție, a or­donat numeroase perchizițiuni ln Paris și în provincie, la părinții Assompționiști, pen­ MARȚI 2/14 NOEMBRE 1899 REFORMA CODULUI DE PROCEDURA CIVILA Expunere de motive (Urmare *) III Din disposițiile procedurei civile nici unele n’au provocat critici mai vii și mai întemeiate de­cât cele care sunt privitoare la execuția silită. Și nici nu putea fi alt­fel. Lupta desbaterilor, în adevăr, este mai a­­prinsă atunci când ea a ajuns la acea pe­rioadă care se numește execuția hotărîrilor. Până aci dreptul câștigat era un ce pla­tonic. In noua perioadă el ia un caracter nou. Acum și datornicul și creditorul sunt mai mult, unul apropierea învingerei, îm­plinirea datoriei sale, cel­alt apropierea victoriei, realisarea dreptului său. Legea aceea care ar putea pune în acord perfect interesul unuia și altuia ar fi de­sigur cea mai bună. Dar poate dânsa realisa acest acord? Nu. Tot ce dânsa poate face, tot ce putem cere de la legiuitor este o con­­ciliare, o satisfacție imperfectă a acestor două interese. O experiență de trei­zeci și cinci de ani de zile ne arată că parte din disposițiile Codului nostru de procedură, relative la execuția silită, este, aci un mijloc de șicană pentru datornicul de rea credință, aci vătămătoare creditului public. Acestea sunt în scurt cuvintele pentru care reforma actualului Cod se întinde și în această parte. Textul art. 374, care azi, prin laconis­mul său, dă loc la mai multe controverse,­­l-am modificat determinând verificările ce are de făcut tribunalul, pentru a putea acorda execuatorul hotărîrilor judecătorești date în țara streină. Art. 375 ’l-am modificat punându’l în concordanță cu art. 20 din legea autenti­­ficării actelor și determinând competința autorităților pentru învestirea actelor au­tentificate de consulatele și legațiunile ro­mâne din străinătate. La art. 376 am adăugat o disposiție fi­nală pentru a tăia controversa ivită azi în cas de perimarea oposiției și a-l pune în concordanță cu art. 257 modificat. Art. 380 l-am desființat, de­oare­ce este desființată și constrângerea corporală. In art. 382 am desființat cazul posibili­­tății executării pe simpla bănuială a fugei datornicului, căci ea poate da loc la multe vexații. In aliniatul le am introdus și risipa averei nemișcătoare pentru aceeași ra­țiune. In aliniatul d am introdus și cașul insol­­vabilitatea de obște cunoscută (notorie). Art. 383 am dat o redacție mai precisă și, în vederea grabnicei deslegări ce se cere, am indicat domiciliul unde urmează a se face citația părților. Am redactat art. 386 așa în­cât să con­­cordeze cu legea vacanțelor. Am schimbat redacția art. 387 pentru a înlătura comunicarea specială pentru exe­cutare, înlocuind’o cu somația sau coman­damentul, iar art. 388 ’l-am pus în concor­danță cu articolul precedent. La art. 389 am adăugat o nouă dispo­siție finală, în privința curgerei termenului de un an în caz de contestație, de­oare­ce cel ce execută nu poate fi bănuit de ne­glijență. Art. 390­­ l-am complectat prin disposiția finală pentru înlesnirea aplicărei art. 382, iar în art. 391 am întins sancțiunea și la ipotezele art. 388 și 389. Actualul art. 397 asemănând în cașul executărei pe vârstici cu nevârstici, nu protege îndestul pe aceștia. De aceea am dat o altă redacție, adăugând disposiția finală privitoare la suspendarea executărei până la alcătuirea representanței legale, care va trebui să se facă de urgență, prin mijlocirea tribunalului domiciliului ,nevâr­­sticilor. In art. 398 am introdus, pentru înlătu­ri A se vedea Timpul No. 214 242, 243 si 244, rarea străgănirilor, principiul încunoștiin­­țărei colective ca și în art. 321, alin. 2. In art. 399 am păstrat principiul gene­ral că contestația se poate face de ori­ce interesat sau vătămat prin executare, cu­­prinzând ast­fel în aceeași procedură și pe însăși partea contra căreia executarea se face și pe cel de al treilea care s-ar vă­tăma prin executare. Se pare la prima vedere că pentru terții contestația este inutilă, căci dânșii se pot apăra în destul cu principiul relativitatei lucrului judecat, pe care ’l pot invoca pe cale de apărare. Așa este în abstracția ju­ridică, însă în fapt terții sunt nevoiți a intra în acțiune ca să împedice o vătă­mare, ce o dată împlinită nu s’ar mai putea repara sau cu greu s’ar dobândi în­dreptarea a ceea ce s’a primejduit. Ast­fel învederată utilitatea contestației, naște întrebarea de a se ști dacă contes­tația este obligatorie sau facultativă ? Dacă este o adevărată cale de reformă a hotă­­rîrei sau un simplu obstacol la execu­tare ? De răspunsul acestor întrebări ține si soluția de dat la ce știa dacă hotărîrile date pe cale de contestație au autoritatea lucrului judecat ? Am crezut că nu este bine și nici se poate răspunde printr’un text de lege pre­cis și categoric la aceste întrebări, rămâ­nând ca, în fapt și după speță, tribuna­lele, față cu rînduiala art. 530, așa cum l-am modificat, combinat cu disposițiile art. 1201, să stabilească dacă hotărîrea ce se execută trebue schimbată sau numai lipsită de puterea sa executorie, și dacă hotărîrea dată pe cale de judecată împe­­dică cu totul reînceperea judecății. Prin partea finală a art. 400 și prin noua­­ redacție a art. 402, am tăiat contro­versa­ privitoare la dreptul de oposiție în materie de contestație și am scurtat ter­menul de recurs pentru același cuvânt : celeritatea judecăței pe calea aducere­ la îndeplinire a hotărîrilor. La art. 403, am adăugat o nouă dispo­ziție, determinând care este cel din urmă act de executare, înlăturând ast­fel o se­rie de neînțelegeri și îndoieli. Prin adăogirea dispoziției finale de la art. 405 am stabilit și o pedeapsă penală pentru a mări greutatea răspunderea ace­lora cari cu ușurință, în scop de a stră­­găni, împedică executarea, fac contestații nechibzuite. In art. 409, modificat prin legea din 1 Martie 1881, am restrâns privilegiul ince­­sabilităței și neurmărirea pensiilor de re­tragere, recompenselor naționale și șefilor la funcționarii civili, militari și bisericești care țin de Stat, județ sau comună, ex­cluzând ast­fel pe funcționarii plătiți din alte case publice, pentru că aceștia nu sunt funcționari pu­blici în sensul legal al cuvântului și rațiunea legei nu li se poate întinde. Am tăiat ast­fel și neînțelegerea ce s a ivit asupra sensului cuvintelor case publice în care s’a căutat a se introduce unele societăți și epitropii. Excepția de urmărire am făcut-o aceeași pentru toți funcționarii tocmai în folosul militarilor pentru a le înlesni creditul. In art. 416 am făcut mici schimbări de redacție și cuvinte pentru o mai mare pu­blicitate și înțeles al articolului. La art. 420 am adaos o disposiție finală pentru ca să se știe tot­dea­una unde sunt,lu­­crurile sechestrate. In art. 426 am introdus o schimbare în­semnată. Sub imperiul lege­ de azi dacă un datornic era sechestrat de un creditor, cel­­alți creditori nu mai puteau face nimic, de­cât să ia copie de pe primul proces-verbal, fără însă ca agentul să poată urmări și pentru cel­alți creditori, așa că dacă dator­nicul se înțelegea de bună-voie cu primul creditor, el ridica sechestrul lui, și dator­nicul putea înstrăina toată averea fără nici o împedicare. Acum însă, fiind urmărită a­­verea și pentru cel­ l’alți, desființându-se un sechestru, averea rămâne sechestrată pentru cel’alți, și, deci, în siguranță pentru cel­­l’alți creditori. In art. 431 am înlocuit cuvântul „tribu­nalul, curtea“ prin grefa respectivă, pentru ca această disposiție să se aplice și la ju­­decătoriile de pace. După noua redacție a art. 444, prețul se plătește îndată la fața locului, nu acasă la cumpărător, iar primul adjudecator rémâne răspunzător după constatarea agentului. Am schimbat redacția art. 448, căci ve­chiul text este inaplicabil în fapt. Trebue dat agentului timpul material necesar pentru a face depunerea la casa de depuneri, nu la tribunal cum spune vechiul text. Prin partea finală a art. 449 am deter­minat cazul de răspundere al ofițerilor pu­blici ce au executat. In art. 452, pentru motive de celeritate, am dispus că nu va fi drept de oposiție ca și în dreptul comun al contestațiilor. Pentru același cuvânt am redus la o lună termenul de recurs, din ziua pronunțărei hotârîrei. In art. 433 am întins dreptul de poprire la ori­ ce creditor, chiar când acesta n’ar avea act scris, însă în acest caz condițiile de admisibilitatea cererei de popreală sunt mai riguroase. In art. 457 am înlăturat cuvântul titlu, care este echivoc, are mai multe înțelesuri, și l-am înlocuit cu cuvântul causa, mai cu seamă că în sistemul ce am admis sa poate face poprire și fără titlu, adică probă scrisă. Prin disposiția finală introdusă la art. 458, am tăiat controversa creată de jurispru­­dență cu privire la contestațiile ce se pot face la poprire. Am recunoscut ori­cărei părți interesate, parte sau terțul, dreptul să facă contestație la poprirea care’l va temá,

Next