Timpul, martie 1924 (nr. 288-314)

1924-03-01 / nr. 288

r < < i > ANUL al XXIII-lea No. 288­­ y Un an . 6 luni , 3 luni , abonamente Pentru preoți și învățători intelectuali, funcționari și muncitori se va face o reducere­ de 5, 5a S­MIS Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6/55 SUB DIRECȚIA UNUI COMITET PRIM-REDACTOR l JULDEA RADULESCU LEI 803 „ 400 209 — Probl­ema locui­nțelor prM In jurul legii care se pregătește­­— > Se pare că și d. Mârzescu se va încurca într’un dedal de amănunte și va face din noua sa lege a chi­riilor prilejul unor nesfârșite în­­­­curcătu­ri, și mai mari de­cât cele de până acum. De­sigur că d. mi­nistru al justiției este însuflețit de­­ cele mai bune intenții, dar d-sa a făcut eroarea de a intra prea a­­­ danc in amănunte, depărtându se cu prea multe excepții de cele două principii neădăuzitoare: asigurarea locuinții și asigurarea productivi­tății capitalului învestit în locu­ințe. Pentru simplificarea legii libe­ra­ tranzacție ar fi­ trebuit să fie cu totul exclusă din noua lege, pre­lungind­u-se, aproape fără nici un­­ fel de excepție toate contractele. N’am­­ mai­­ fi avut atunci nici­ un­­fel­ de agitație a­­ chiriașilor negus­tori, cari pun azi înainte chestia vadului comercial și amenință cu închiderea prăvăliilor. Corectiv al­e acestei dispoziții,, și având exact efectele, liberei tranzacții ar fi fost majorarea chiriilor pe categorii și­­* »după,criterii cari să asigure cât­­ mai multă echitate. Cu deosebire , că s’am­ fi« eludat­ în a­cel­aș timp și specula neomenoasă pe care sunt dispuși’s’a facă unii­ proprietari lă­sați la libera tranzacție. Odată ce s’ar fi asigurat proprie­tarilor productivitatea capitalului învestit în locuințe, socotindu-se valoarea acestor locuințe după si­­tuația valutară de azi, ar fi înce­­­tat și agitația proprietarilor, căci­ ei nu cer mai mult de­cât atât. m. In această privință trebue să­­ să p­lătiască azi 600, indiferent de situație socială; dacă e salariat in­suficient, să fie mărit acest sala­riu, nu să se impue pagube cu to­­puzul unor oameni cari nu sunt de loc vinovați de o asemenea si­tu­ție. Legiferându-se aceste două prin­cipii generale vin­ două articole scurte, toată lumea ar fi mulțămi­­tă. N’ar mai fi agitații, n’ar mai fi procese și s’ar putea aștepta cu mai multă liniște nouile cons­trucții pe o scară largă, cari sin­gure vor putea tranșa definitiv problema lipsei de locuințe, fără să o tranșeze de­ocamdată și pe cea a scumpetei lor. Excepții? Firește că ele nu pot fi cu totul excluse din noua legiui­re. Trebue să se ție seamă de pro­prietarii cari vor sa se mute în lo­cuințele lor. Aceștia însă trebue să ofere chiriașului evacuat o altă locuință, corespunzătoare nu cu cea pe care o părăsește, căci nu e vremea pretențiilor excesive, ci cu nevoile sale familiare. Trebue să se dea de asemenea posibilitatea e­­vacuărei și proprietarilor cari vor să clădească, lăsându-se însă ve­chilor chiriași dreptul de prefe­rință. O asemenea dispoziție ar în­semna excluderea liberei tran­zacții chiar și pentru locuințele noui, cu­­ alte cuvinte prețuri maxi­male pentru locuințe. Cine ar avea ceva de spus contra unei asemenea măsuri, câtă vreme se garantează productivitatea capi­talului învestit? Și apoi ar trebui să fie excepții spunem că nu e drept să se impun­­ pentru străinii cari se îmbulzesc, nimănui o pierdere forțată, chiar­­ adesea fără rost, în Capitală. In a­­ gând este vorba de clasa foarte­ simpatică a funcționarilor ori a­ liderilor profesioniști cu venituri­ mai reduse. Cine a­ plătit 30 d­e­ lei, pe lună chirie în 1914, trebue­ceasta privință mărturisim că se­veritatea legiuitorului, rațională, nu excesivă, ar fi pe placul nostru. V. B. NOTE DE ARTA La pictorul P. Iorgulescu -OXO­Jn interesanta mișcare artistică a noastră, atât de bine pornită de o bucată de vreme, s’au ivit câteva temperamente de artiști­ ce ne fac față. Unii din ei, din nefericire din ce în ce mai puțini, pe lângă nobilele­­ însușiri înăscute ce le-au dat Pu" torța să­­ se avânte cu tot entusiar­­mul necesar în arta artei, au năzuit să se apropie de acel liman al per­fecțiuni­i pe­­ care nu-l pot atinge cei închinați, cu trup și suflet, artei, decât prin vechile metropole ale Civilizației și artei de-aiurea. Unul dintre acești puțini este pic­­toruli P. Iorgulescu atât de tânăr încă, deși în manifestările sale de până aci a dovedit acea maturitate­­ de concepție și execuție ce lasă să se întrevadă o­ viață întreagă în­chinată artei. In simplul și simpaticul său ate­lier din str. Atena, pictorul mă în­tâmpină cu„ acea afabilitate ce-i caracterizează, lăsând la o parte ori­ce preocupări. Și, cum zăresc valizele deschise, în care artistul își rânduiește tot cei trebuie pentru plecare. — Mi se pare — îi zic — ca am pi­cat râu, ești gata de ducă... — Nu-i nimic,­ îmi face plăce­re oricând să primesc pe cei­ ce iubesc și prețuiesc arta. — Dar încotro? Plec zilele acestea la Paris, să-mi văd de lucru. — Și nici, barem o expoziție, îna­inte de plecare? — Ce să fac! Trebuie să plec și apoi nici nu ași avea destule lu­crări'Pentru o expoziție... Iată tot ce-mi rămâne... In­ adevăr pe lângă un robust realizat cap de studiu — un turc cu cealm­aua pe cap —, în realizarea căruia artistul acesta atât de con­știincios și totdeodată atât de plin de sentiment a pus n’am putea spune toate mijloacele vibrantei teh­nici picturale pe care o posedă, însă a izbutit să creeze vie­ața, ceea­ ce e mai mult. Privirile-mi cad pe două peisagii de dimensiuni destul de mari, două priveliști din Bazargic, două veri­tabile compoziții în care culoarea perfect adevărată intențiilor artis­tului», cuprinde în masse amari, cu lărgimea unui tratament de sincer discernător al elementelor unui an­samblu și totdeodată de sintetiza­tor al lor în ansambluri scrupulos armonizate, înainte­ ți întinderi ne­măsurate, în care sinuositățile te­renului din zaret, ca și râpele din primul plan sunt atât de bine re­date, ca și arborii din a­celaș plan, că-i peste putință să nu admiri a­­ceste pânze. Iar absența oricăror date insis­tente inutile în realizarea detalii­lor, cel mult netezite în ușoare no­tări ce dau consistența materială a fiecăruia:—totul denotă și suflul de artă aleasă, acel farmec deosebit cel exercită asupra ochiului primi­tivismul caracteristic marilor pic­tori moderni Sunt năzuințe către o artă mai puțini la îndemâna tuturor, de a­­cord, însă cu atât mai demne de notat în­cât, atât de puțini vai­, mai pot ,astăzi să se avânte spre asemeni culmi, rămânând credincioși unei lozinci artistice ca aceia a pictoru­lui Iorgulescu. Nimic de factice și nimic de pre­­cupețitor al asentimentului comun, în tot ce face. Totul echilibrat îm­pletește, îngemănat ca tehi­nică cu aceea trebuință de creare ce nimi­cește dintr’odată orice preocupări. Deși desvoltat sub egida câtorva din cele mai vestite personalități ale artei moderne franceze, pictorul Iorgulescu este aproape deplin des­­bărat de orice înrâuriri. Poate mai rămâne o mică sgură, mai mult de tratament, de teh­nică picturală, însă covârșită cu mult, întrecută de jarul sufletesc al unui temperament a cărui evoluție fi­rească o putem aștepta cu încre­dere. Mai privim un cap două de studiu, tot atât de îndelung și fin nuanțate, în gradări de culoare vie, și vre-un portret ceva mai stăpânit i de gândul de a face în cutare fel, și apoi curfundându-mi privirile din nou, în cele trei sau patru peisagii în care simți că palpită natura în­­să­și, — îmi iau rămas bun de la ar­tist, lăsându-l să-și­ facă pregătirile de plecare. Pincio -ÖXÖ— A ECOURI­ LOR­ — Polemizând cu „Univer­sul”, direcția fabricelor de hârtie spu­ne între altele : „Fabricile de hârtie ar dori să vie cât de mult în ajutorul culturii, nu însă toate ziarele răspândesc cultura. Multe se mărginesc la informații, la polemică politică și la publicații de reclame co­merciale”. Prin urmare, dau a înțelege fabricile de hârtie, dacă „Universul” ar publica mai puține reclame, și ar fi mai mult propagator de cultură, hârtia ar fi­ mai­eftină. Dar fabricile de hârtie cer, în acelaș timp, proteguire vamală, căci multe țări au mari depozite de hârtie, pe cari ar fi dispuse să le trimeată în România cu prețuri de concurență. Ceea ce dovedește, din nou, și cu aceiași tărie, dorul fabricilor de hâr­tie de a veni în ajutorul culturii! Nu-i așa ? CE MAI TREBUE... — „Viitorul” re­produce cu mare satisfacție intervie­wl acordat de d. Iorga „Adevărului”. Lucrul e ușor de înțeles, întrucât acest interview cu­prinde și următoarea de­clarație : „Liberalii vor sta în orice caz până la sfârșitul legislaturii”. Pentru ca totul să fie cum e mai bi­­­­ne in cea mai fericită dintre țări, ar­­ mai rămâne acum ca d. Iorga să dea­­ un nou interview în care să declare că o legislatură durează zece ani. Ceea ce s’ar putea lesne întâmpla dacă d. Iorga va mai sta vre-o lună­­ și la Paris... CONFUZIE... — D. general Văitoia­­­­nu face, în „Viitorul”, o declarație sen­zațională : „Cu toții avem interese, dar, intere­­­­sele Statului sunt mai presus decât ale­­­­ noastre”. D. Văitoianu nu posedă probabil, no­țiunea exactă a cuvântului nostru. Tre­bue să-l lămurim. „Nostru” e pronume , posesiv, la singular e „meu”. Când se aplică unui liberal nostru e sinonim cu tara. Prin urmare interesele tării, inte­­resele noastre, — distincția, este inu­tilă. Afară doar dacă nu cumva d. ge­neral Văitoianu a intenționat să se iro­nizeze pe cine însuși... Ceea­ ce nefiind­­ verosimil, declarația de mai sus trebue astfel complectată. „Cu toții avem interese. I Dar intere­sele Statului sunt mai presus decât ale noastre. Iar mai presus decât interesele Statului sunt interesele noastre, libera­li Iti... Thermidor & C-nie. •— -----00C-------------­Ca­se noi... . Belgrad. — Zilele din urnă aten­ția publică a fost atrasă de către parlament. Abia se terminaseră marile desbateri, relative la nere­gulile, ce ar fi comis un fost minis­tru, și iată că Soup­cina era cât pe­­­ act să fie teatrul unei bătăi. Uri de­putat radical, vorbind în timpul discuțiunei la budget din cauza ve­chii uri personale, de chestiuni fa­miliare ale deputatului democrat Agatonovici, acesta din urmă a să­rit asupra oratorului lovin­du-i. E­u dieahu­l a vrut să scoată revolve­rul, ceilalți deputați însă au des­părțit pe cei doi adversari. Din fe­ricire incidentul s’a sfârșit aci. —-----oxxo-------­ Depunerea declarațiilor pe oficiul plăților externe Termenul pentru depunerea la O­­ficiul plăților externe a declarații­lor referitoare la datoriile contrac­tate în valută forte, fie în Anglia fie in România, a expirat ori seară. Nici o declarație nu se mai prime­ște la Oficiu după această dată, în afară de actele și documentele ce urmează să fie anexate la declara­țiile depuse în termen. Cum însă atât legea pentru regu­­larea plăților externe contractate în valută superioară cât și conven­­țiunile intervenite până acum și mai ales regulamentul pentru exe­cutarea și a legii și a convențiuni­­lor — au o aplicare teritorială, ex­pirarea termenului pe ziua de 27 Februarie nu se aplică de­cât da­toriilor contractate în țară și în Anglia, iar nu și celorlalte din ță­rile cu care n’am încheiat încă o convenție formală. Prin urmare, pentru toate datoriile din ac­eastă categorie, adică pentru toate cele contractate în Franța, Elveți­­a, Bel­gia, Italia, Cehoslovacia, ter­­menul pentru depunerea declarațiilo­­r con­tinuă să curgă. Oficiul însă a­ obli­gat la început pe debitorii di­n toa­te categoriile, fără nici o deo­sebire, să depue declarațiile în acela­ș timp tocmai spre a cunoaște adevărata lor situație, după care se va orienta în fixarea cotelor de garan­­ții ce trebuesc impuse fiecărui debitor în parte și pentru fiecare ca­­tegorie de datorii. ,iar ..­­ ......... 2 LEI EXEMPLARUL Marele mister al existenței consistă la Îm­prospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor; forme vechi, dar spirit parare» sos w» iată ce «ste co»»creeff«in«I. M. CMINESCO 0 dezbatere senzațională în Camera Comunelor ............ Í . k .i.gfr îftț. D. Macdonald somat să se explice asupra dis­cursului d-lui Henderson Londra: — Primul ministru a fost­­ interpelat astăzi în diferite rânduri­­ în Camera Comunelor cu privire la­ declarația făcută de Ministrul de­­ interne Henderson, în discursul său s dim Burnley asupra revizuirei tra­­­­ta­tului de Versailles. In replica sa Macdonald se re­feră la răspunsul care i-a dat Lunea trecută lui Lloyd George — în ace­­eaș chestiune — și în care declarase că prin Cabinet nu a trecut nici o comunicare de felul aceleia făcute de Henderson și singura declarație pentru care guvernul își ia răspun­derea este aceia făcută chiar de dân­sul la 12 Februarie în Parlament. Conservatorul Mac­Neill fost sub­secretar al Afacerilor Străine in ul­timul guvern spune că cercetând cu amănunțire toate declarațiunile făcute de Macdonald, de când a de­venit prim-ministru nu se găsește nici una care s’ar referi la revizui­rea tratatului de Versailles. In ve­derea consternării pricinuită de am­bele părți ale Senatului de discursul lui Henderson Mac Neill întreabă pe Macdonald dacă nu este de p­­rer*s că ar fi nimerit să lămurească punctul său de vedere, în interesul colaborării comune, pe care o do­rește. Macdonald este surprins că declarațiunea sa făcută la 12 Fe­bruarie, ar putea conține vreun e­­chivoc și repetă că guvernul își ia răspunderea numai pentru ceia ce a declarat Macdonald însuși și ni­mic mai mult. In urmă Mac­Neill propune moțiunea după care Came­ra va trebui să discute această ches­tiune de importanță politică, con­tradicțiile miniștrilor­ cu privire la politica externă, precum și refuzul guvernului de a șterge din opinia publică a țărilor aliate, impresia produsă de discursul ministrului de interne cu privire la tratatul de Ver­sailles. Primul ministru susține că ceia ce a declarat până acum este suficient pentru acest scop și este tot ce se poate da interesului public, în a­­ce­a­stă clipă. Oamsby (conservator) sprijină mo­țiunea. Dânsul declară că deoarece toate ziarele franceze și italiene au dat multă atențiune discursului ros­tit de ministrul de interne, această chestiune a devenit de importanță reală și internațională și dânsul so­cotește deci că guvernul trebuie să-și clarifice atitudinea în ce privește tratatul de la Versailles. Toți conservatorii și mai mulți li­berali au sprijinit moțiunea și des­­baterea s-a fixat pentru astă seară. Comercializarea pescăriilor statului -OXO­Aportul social al statului. Exploatarea de azi. 70 milioane lei venit. Motivele comercializare­. Prețurile viitoare La ministerul domeniilor se fac sub președinția d-lui V. D. Chir­­culescu, secretarul general al mi­nisterului, lucrările pregătitoare, în vederea comercializărei pescă­riilor statului. In viitoarea organizare, statul, va aduce ca aport social, toate bălțile din Delta­ Dunărei, litora­lul Marei Negre și bălțile din Ba­sarabia. Exploatarea de azi Exploatarea bălților se face as­tăzi de vânătorii pescari, sub controlul administratorilor de p­escării, și care pentru munca lor primesc­­­ jumătate din peștele prins, nu însă în natură ci în bani, peștele fiind socotit după prețurile maximale, hotărîte de ministerul domeniilor. Cât ad­uce pescuitul După informațiile ce ni s’au dat, ministerul domeniilor, în e­­poca de pescuit a anului trecut, socotită dela 1 Aprilie până în Decem­­brie, a încasat peste 70 mi­lioane lei, în afară de cota înca­sată de vânătorii pescari, ce se ridică tot cam la 70 milioane lei. Peștele, vândut prin birourile statului, s’a vândut sub formă de pește proaspăt și pește sărat. Moti­vele comercializării Unul din motivele invocate de ministerul domeniilor, este înbu­­nătățirea producției, a exploatării și în­deosebi a vânzării peștelui, cum și a industrializări lui. Comisia, care lucrează la fixa­rea condițiilor de comercializare preconizeazî în deosebi facerea mai multor fabrici în Delta Du­­nări și Basarabia, pentru facerea de conserve. Se va face zacusca, diferite ma­rinate și se va da o deosebită aten­ție condițiilor de farare a peștelui. Exportarea peștelui . Comisia, studiază în deo­sebi organizarea exportă­rii peștelui de lux, în care întră morunul, nisetru, ce­ga, crapul dela­­ sus, și icrele negre,legi. în Se discută în deosebi da­că s’ar putea face un ex­port de pește proaspăt­ dat fiind greutățile de trans­port în țară, ca și în afară din țară. oe interesaților Cointeresații, care vor participa la comerializarea pescăriilor, vor trebui să aducă un aport social de cel puțin 100 miliooane la început, dat fiind marile lipsuri ale exploa­tări bălților și în deosebi marea lipsă a sculelor pescărești. Viitoarea societate, va avea obli­gația să curețe bălțile care sunt pline de răchite, să construiască ghețării și vaduri și frigorifere în punctele principale ca: Galați, Bră­ila, Călărași, Vâlcov, Jurilovca și Constanța, să ușureze transportul cumpărând remorchere și lotci, și să facă o fabrică de năvoade și alte scule pescărești. Cosumul intern Chestiunea cea mai im­­portantă și asupra căreia cenușia insistă în mod deo­seb­tj este fixarea cotei co­nsumului intern și mai ales, fixarea prețului pen­tru consumul intern. A­stăzi, peștere este des­tul de scump, iar față de ch­eltuel­ie ce se vor anga­ja, prețul peștelui va tinde către o nouă urcare. Asu­pra acestei chestiuni­ co­misia, care s’a întrunit în mai multe rânduri la mi­nisterul domeniilor, n’a putut încă fixa un punct de plecare. ..0X0- A Guvernul grec n’a căzut Atena. 27. — In urma discuțiilor din Adunarea Națională, în cursul cărora numeroși deputați și-au ex­primat neîncrederea, în guvern din cauza că acesta a refuzat să pro­clame republica înainte de plebis­cit, guvernul a cerut un vot de în­credere printr’o ordine de zi care a fost admisă cu 233 voturi con­tra 106. După redeschiderea ședinței, pre­ședintele consiliului a cerut amâ­narea discuției asupra rezoluțiuni­­lor privitoare la dinastie și la vii­torul regim al Greciei. Adunarea a acceptat. Venizelos, care a asistat la ședin­ță a votat în favoarea guvernului. Sfimbătă 1 Martie 1924 .......-.....■­»­—■ [UNK]I I.­I — REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI -Calea Victoriei Ho. 60 (Pasagiul Imobiliara) p «grid A?si se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE AfsENJIILE DE PUBLICITATE Corespondenta privitoare la Redacție trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt­­ rugați să-și păstreze copie M­ILITAȚI... Oficiosul guvernului se arată încân­tat de însușirile de abilitate ale d-lui Macdonald. Oficiosul guvernului­ măr­turisește, cu acest prilej, că el credea în provizoratul guvernului laburist. Când și-a dat seama „Viitorul” că a­­cest „provizorat” va dura ? Exact în momentul când a constatat că d. Mac­­­­donald e abil, folosind voturile libera­l­­ilor contra conservatorilor într’un a­­numit prilej, și ale conservatorilor con­tra liberalilor, în alt prilej. C’est le provisoire qui dure ! excla­mă „Viitorul”, îndată după ce face a­­­ceastă constatare. D Vintilă Brătianu trebue să fi pri­­­mit cu un larg zâmbet de neîncredere știrea constituirii guvernului Macdo­nald. Noul prim-ministru al Angliei era­ socotit lipsit de știința abilităților, și deci socotit incapabil să guverneze An­glia și să domine o situație europeană așa de grea. D. Vintilă Brătianu avea pentru premierul englez disprețul ca­­­­re-1 are pentru d. Mihalache ! Nu vom stărui, asupra naivității pe care o cuprinde exclamația „Viitorului” Ca și cum cele două mari partide is­torice ale Angliei ar putea fii dejucate de abilități; ca și cum constituirea gu­vernului muncitoresc ar fi străină de voința lor. Dar această exclamație trădează o concepție politică, și o speranță: că e posibil să dureze și mai departe gu­vernul liberal prin continuarea acelor savante intrigi țesute până acum cu suc­ces, cari au divizat opoziția și au îm­piedecat o acțiune unitară. De altfel d. Vintilă Brătianu e în ca­drul celei­ mai perfecte realități când se bizue pe această speranță. Mai în­tâi pentru că guvernul liberal nu-șî mai cunoaște nici­ o altă tărie, și­ apoi pentru că opoziția face tot ce poate pentru a prilejui diverse „abilități” șe­fului liberalilor. esbaterile Parlamentare Camera Ședința de la 27 Februarie La orele 3 și un sfert, d. N. SI­­MIONESCU-BÂRLAD, vice-preșe­­dinte, deschide ședința. Pe banca ministerială d-nii L G. Duca, G. G. Mârzescu, general Văi­toianu, N. D. Chirculescu, R. Fra­­nasovici, Al. Lapedatu, D. SIMION MANDRESCU: In­­tr’o scrisoare adresată ziarului «U­­niversul» un domn inginer român, însărcinat să trateze la Paris o afa­cere de interese publice, arată că a întâmpinat mari dificultăți din pri­cina unei broșuri în limba franceză redactată și publicată de o bancă r­omânească. In acea broșură statul român este arătat ca o piedică în desvoltarea economiei noastee naționale, r­eți­­nând seamă de sforțările agricul­torilor, cărora le-a răpit prin mă­suri nedrepte și pripite foloasele recoltelor. întreaga situație finan­ciară a statului este denunțată ca rea. Se afirmă că întreaga noastră politică financiară este sub orice critică și că banii statului sunt ri­sipiți fără control și fără măsură. Sistemul cel nou de impozite al mi­nisterului de finanțe e denunțat ca nestudiat și incapabil de a produce statului veniturile necesar. Iar drept încheiere a tuturor acestor defăimări, se adaugă că țara lipsită de colaborarea statului, e în nepu­tință de a se reface». Am onoare a întreba pe d. minis­tru de finanțe și guvernul, dacă au cunoștință de acea broșură și-i rog să binevoiască a ne spune care este banca în chestiune, pentru ca țara să o cunoască și ce măsuri au luat sau au de gând să ia, căci cre­ditul țării nu poate fi micșorat în străinătate de bănci cari realizează beneficii enorme din specularea ne­voilor noastre. D. AUREL MIRCEA, din majo­ritate anunță o interpelare cu pri­vire la administrația comunală a orașului Craiova, în frunte cu d. Const. Neam­tu. Intrându-se in ordinea de zi, se repetă voturile rămase nule în șe­dința de eri, asupra proectului pen­tru modificarea alcătuirii unor co­mune din județul Botoșani și asu­pra proectului privitor la cedarea către ministerul instrucțiunii a u­­nui imobil al soc. «Madona Dudu». Camera a adoptat ambele proecte. D. GENERAL VAITOIANU toa­­t­ă& Camera să admită intervertirea­­ ordinei de zi spre a se vota proec­­tul prin care se declară de utilitate publică terenurile pe cari armatele de ocupație au construit conducta de petrol Băicoi-Câmpina și Câm­­pina-București. Pus la vot, proectul e admis de­­ adunare.­­ Camera votează apoi, fără discu­­­­siuni, proectul prin care ministerul­­ de domenii este autorizat să închee o tranzacție cu obștea moșnenilor Gemeneni (Dâmbovița) pentru stin­gerea procesului în curs. Se mai votează legea prin care se ratifică convenția de transpor­turi de cale ferată, încheiată la Berna. Ședința se ridică la orele 4­­ t. Depu­tații trec în secții: general Mărdărăscu, N. N. veanu și general Moșoiu. SA­ ORFELINATUL din curtea DE ARGEȘ D. N. N. SAVEANU, răspun­zând comunicării d-lui Dauș, fă­cută intr’una din ședințele prece­dente cu privire la starea orfani­lor de război, cari sunt rău îngri­jiți în orfelinatul din Curtea d­e Argeș, spune că, chiar în ziua când d. Bauș făcea comunicarea d-sale, d-sa trimisese un inspec­tor și un medic, cari au făcut an­chetă în acest orfelinat. D. Săveanu recunoaște că cele denunțate de d. I S’a constatat însi finatului din­­ h fiind prea mic, mai mult ca 40 c orfelinatul înt­ D. Săveanu și tot neglijentă d conduc orfelinatul și m comra lor se vor lua sancțiunile cuveni­te. Nu trebue însă generalizat, de­oarece în alte orfelinate copiii sunt bine întreținuți. D. DR. V. BIANU­ face o co­municare, arătând că evreii din Ardeal preferă să se considere minoritate maghiară, cerând ca limba de predare în școlile lor să fie cea maghiară decât să învețe limba română. D. DR. C. ANGELESCU răs­punde că nici d-sa nu înțelege a­­ceastă atitudine și crede că evreii trebue să aleagă între limba ma­ternă și cea română. Nicidecum insa nu au dreptul să ceară lim­ba maghiară ca limbă de predare în școli. LEGEA DE ORGANIZARE A ARMATEI La discuția generală a legii fiind înscris și d. N. G. POPOVI­CI, d-sa face o lungă expunere susținând proectul de lege. B. GH. CHIBANESCU exami­nează proectul de lege și spune că regretă lipsa dispozitiunilor cari sa asigure legătura între trupă și ofițeri. B-sa face unele observatiuni asupra unor chestiuni de specia­litate. Ședința se ridică la orele 5.30. "Viitoarea ședință Joi la orele 3 când va răspunde d. general Mărdărăscu. -----exo---­ --rite Secatul Ședința dela 27 Februarie D. GR. VASILIU, vice-preșee­dinte, deschide ședința la orele 3.30, în prezența d-lor miniștri Tratative între Ger­mania Turcia Constantinopole 28 (Rador). Săptămâna viitoare vor incepe la Angora tratative pentru încheierea unu­i tratat de amiciție între Ger­mania și Tu­rcia. Din partea Ger­maniei va pleca la Angora d­ 1 Frei­tag. oxo- Demisia guvernului albanez Tirana 28 (Rador). Cabinetul Zegu a demisionat. Primul minis­tru albanez a fost însărcinat de con­sulii regentei cu girarea afacerilor până la numirea unui nou guvern.­­oxo —

Next