Timpul, iunie 1924 (nr. 360-382)

1924-06-01 / nr. 360

ANUL al XXV-lea Ne. 360 ABONAMENTE Un an......................................Lei 800 6 luni * ............................. „ 400 3 luni ’.........................................200 Pentru pred­­­ți învățători Intelectuali, funcționari și muncitori se va face o reducere de SO la suu­ Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 6­55 SUB DIRECȚIA UNUI COMITET PRM-REDACTOR I. JOLDEA RĂDULESCU [in RE n­­­oXo- Groaznicul »dezastru care a în­doliat Capitala ridică, o sumă de chestiuni cari s’ar fi reluat și mai nainte, dacă opinia publică și pre­sa n’ar fi fost absorbite de alte probleme de ordin general cum este situația economică și finan­ciară a țării, mijloacele de a îm­bunătăți această situație, samavol­niciile guvernului și încăpățâna­rea lui de a st­ârni în nenorocitele concepții cari ne-au adus până la marginea prăpastiei. înainte de toate, este chestiunea, și altădată ridicată de presă, dacă este permis unui guvern să insta­leze depozite de muniții în interi­orul, la marginea sau în apropie­rea orașelor. A formula întrebarea este a provoca imediat și fără șo­văire, răspunsul. Și totuși în zilele noastre de democratism debor­dant, de ferbinte dragoste pentru popor, viața și avutul a zeci de mii de cetățeni au fost lăsate la dis­creția unei scântei. In cazul spe­cial de azi răspunderea este și mai gravă, pentru că acest depozit de muniții era — și este încă pentru că incendiul n’a consumat decât o mică parte din ele — la câteva sute de metri de o reședință re­gală, unde puțin a lipsit să cază victimă catastrofei însuși M. S. Regele. Indolența aceasta ia pro­porțiile unei adevărate crime. La protestările parlamentarilor din Cameră, guvernul, prin graiul d-lui general Mărdărăscu a spus că sunt trei supoziții pentru ex­plicarea catastrofei: fatalitate, ne­glijență sau mână criminală Fatalitatea, biata fatalitate, pa­re a fi cu totul străină de ceea ce s’a întâmplat. Mai întâi așezarea unui depozit în oraș și în apropie­rea unei reședinți regale, n’are ni­mic a face cu fatalitatea, este ne­­prevedere, este indiferență față de Tron care lipsă de solicitudine pen­tru popor, este indolență, este e­­fectul nenorocit al sistemului de a încredința guvernul țărei unor oameni nechemați pentru această sarcină, este tot ce poftiți, chiar fa­talitate, nu! Neglijență ? Chiar dacă am ad­mite ipoteza scânteei pe care an­cheta pare a o înlătura, chiar dacă am primi ipoteza dieflagrați­­unei gazelor din cauza căldurei, este inadmisibil ca militarii com­petenți să permită circulația, în a­­propierea depozitelor de materii inflamabile a unei locomotive care lasă scântei, sau expunerea la soare, în toiul căldurilor și numai sub protecția unui înveliș oare­care, materii explozibile și proec­­tile destinate distrugerei, la mar­ginea orașului și în apropierea re­ședinței regale. Neglijență, este prea puțin. Și dacă s’ar admite ne­glijența pentru organele inferioa­re cari nu-și dau seamă de urmări, pentru organele de control și or­ganele superioare, nu mai poate fi vorbă de neglijență. Cât despre mâna criminală, ră­mâne de văzut rezultatul anche­tei. Deocamdată, sunt două ipo­teze: mâna criminală din afară și mâna criminală din lăuntrul. In împrejurările de azi, sunt, evident, vecini cari ar dori să n’avem mu­niții. Trebue însă lămurită și ipo­teza mânei criminale din lăuntru. S'a vorbit de nereguli, s’a șoptit că explozia s’a­ produs în aj­unul unei anchete, și s’a pomenit de si­nuciderea unui ofițer care n’ar fi dorit această anchetă. Toate aces­tea trebuesc lămurite. D. Mihala­­che a spus în Cameră că am­ văzut multe incendii d­ar n’am­ văzut nici un rezultat de anchetă. Lu­crul este adevărat și am dori să nu se întâmple la fel cu dezastrul de la Cotrocen. Ori­care ar fi adevărul însă, ră­mâne adevărat că nenorocirea n’ar fi avut proporțiile catastrofale cari au sguduit Capitala și țara întreagă, dacă prin neprevederea guvernului, depozitul central de muniții n’ar fi fost așezat la mar­ginea Capitalei și în apropierea palatului de la Cotroceni. Iar ca ul­tim cuvânt, vom adăo­­ga că această teribilă catastrofă s’a întâmplat exact trei zile după de­clarația d-lui prim-ministru I. Brătianu care, la întruni­rea ma­jorităților,­ spunea parlamentari­­rilor și miniștrilor ce-l încon­jurau că «guvernul se îngrijește înainte de toate, de ar­­mată !» N’aveam noi dreptate, când spu­neam că nădăjduim ca intervenția înaltului măturoi să scutească pe d. I. Brătianu de această, patrio­tică îngrijire . In jurul dolarului și lirei engleze stanca Nat­ona,ă concurând cu pa­ttol comercial.. Jocul la bursă, în jurul dolarului mai a­es al linei engleze, a produs o nouă agitație în lumea noastră bancară și comercială. Câte­va zile debitorii din țară, față cu tendința de urcare a acestor două Valute forte, au dat asalt băncilor și au căutat obite ,dolari și lire englezești spre­­ arși putea acoperi cât mai ieftin datoriile exigibile. Banca Națională însă, care dă tonul ho­tărâtor în chestie de devize a fost ea dintâia care a declarat că nu­­ are aceste valute și astfel atât piața financiară, cât și cea co­mercială au­ fost puse unor inluic­­tuatiuni speculatoare, care au des­­s esperat pe cei interesați în cauză. Față de această situație, piața comercială a ținut să reacționeze, de unde interesul pentru obți­nerea dolarului și lirei engleze creștea, o depresiune mai mult de­cât apatică în jocul de bursă al devizelor a intervenit și astfel am ajuns la situația că deja o lipsă to­tală am trecut la prea multe ofer­te, fără să se găsească însă cumpă­rători. Dar Banca Națională nu s’a mul­țumit numai să aibe o atitudine neu­tră în această chestiune. Deoarece speculațiunile de devize ale primei noastre instituțiuni financiare, de­pind și de multe interese politice și d­e anumite interese financiare, s-a întâmplat faptul că offțerile mari d­e dolari și lire engleze ale pieței fi­nanciare și comerciale din țară să surprindă Banca Națională fără cele două valute mult căutate — aceasta din cauză că ea și-a vândut ieftin și la timp inoportun stocu­l și dis­pozitivele lirelor englezești și ale dolarului. Banca Națională, în loc să lase pieții întâiul pas de a-și în­destula nevoile ei de devize a ținut să-și aprovizioneze în grabă trebu­ințele ei bancare și a dat asalt Cum­părând lire englezești și ce se mai găseau disponibili. dolari Fi­rește, această concurență a agravat și mai mult situația comercianților, îngrijorați de a-Și acoperi datoriile pe piețele Americei și Angliei. Note de artă S’a deschis „Salonul Oficial” După opt ani de absență aproape deplină a ori­cărei ocrotiri a Sta­tului față de artă și de reprezen­tanții­ ei, acum s’a realizat, pentru întâia oară de la războiu încoace, «Salonul oficial» — expoziția de pic­tură și sculptură orânduită sub aus­piciile Ministerului de resort Firește, deci, că după atâția ani de lipsă a ori­cărei manifestări de acest fel, îndreptățiți erau toți să se aștepte ca acest dintâiu «Salon» de după războiu, să reprezinte cu mult mai mult decât nu prea re­prezintă!. In primul rând o înlăturare a tra­diției acestei «Expoziții a artiștilor în viață» — vechiul titlu al Salonu­lui : nu sunt reprezentați câți­va artiști mari ai noștri, nu găsim ni­mic de Mirea, nimic Titus Al., sau de Simonidy, cum nu vedem nici barem o sculptură de Brâncuș, sau Jalea, ca să ne mărginim amin­tind câți­va fruntași ai artei noa­stre. In schimb «Salonul oficial» a căutat să fie mai primitiv de­cât nu se cuvine, în­tri o țară în care tre­buie, să se muncească cu râvnă, față de toți înseilătorii de imitații hib­icice, a tuturor mai imuțăritorilor «cubismului», «facetismului», «dan­­daismului», realizatori de derogări de la toate legile înfăptuirei unei opere de arte. Dar, în acelaș timp, ce frumoasă compensare în apariția în «Salon» a două lucrări, un portret și un nud de dimensiuni mari, tratate cu o vi­goare de penel și cu un simț al na­turii și al armoniei coloritului ce te silesc să notezi numele unui ar­tist, nou ivit în aria artari româ­nești: Isachie. Și ce bine au făcut organizatorii când au «plasat» pe acest învingă­tor departe, cât mai departe de sala bolnavilor, făcându-i să predomine peste toată lipta de Ieși și­­ greci, întorzonați cu eșarfa ocrotirei ofi­­­ciale ! Și mai tresare și în sculptură un nume proaspăt în mișcarea artis­tică și, tot de­odată o revelație. Plă­mădeală, al cărui nud robust plă­mădit — ierte-mi-se calamburul! 2 LEI"EXEMPLARUL Făgăduisem, că începând chiar de azi, vom aduce preciziuni și vom di­vulga fapte care să stabilească, fără putință de îndoială asupra cui cade răspunderea dezastrului dela Cotroceni, D-l ministru de război însă anti­cipând asupra constatărilor ce s’ar desprinde din darea în vileag a u­­nor fapte vinovate pe care le cu­noaște îndeajuns ș­i cu o vinovată ascundere a adevărului, prin­tro în­treagă serie de Comunicate, inter­­viewuri la ziare, și declarațiuni în ambele Camere, afirmă lucruri ce n’au alt scop decât de a scăpa de răspundere pe vinovați. * D. general Mărdărăscu a învinovățit iarăși implaca­bila fatalitate, când vina nu este decât a oamenilor pe care ministrul de răz­boi îi cunoaște foarte bine. D-sa ascunde cu rea cre­dință, și pentru a și micșo­ra vina, proporțiile dezas­trului afirmând textual : «Dacă [.depozitul de muni­­țiuni incendiat, reprezintă o pagubă însemnată mate­rială și corespunde unei necesități mari pentru ța­ră, el nu constituia singu­rul depozit. Țara are nu­meroase depozite­. Când scrie formal, aceste lucruri ministrul războiu­lui, știe precis deosebirea formidabilă care este între a fi pierdut depozitul de la Cotroceni și oricare altul ca bunăoară, pe cel dela Bârlad, Tg. Mureș ori Bu­zău, sau poate chiar pe toate trei la un loc. D-sa induce însă astfel lumea în eroare, pentru a scăpa de vina de a fi îngră­­­mădit muniția nouă la Co­troceni și a fi organizat depozitul astfel cum nici cel din urmă gradat n’ar f­i avut imprudența să o facă. • Guvernul ține, pare-se, să facă o­­peră de solidaritate cu cei care con­duc atât de prost armata, și repre­zentanții ministerului de interne au făcut cor, cu ministrul de război, în debitarea de inexactități. Căci inexacte au fost afirmațiile de omi din Cameră, ale d-lui sub­secretar Franasovici, cu privire la organizarea serviciului de pază, și a pr­­imejdiei permanente de la Co­troceni. Ca să nu rămână umbră de echi­voc asupra acestei chestiuni, între­băm formal, dacă i-au fost rapoar­te precise ale siguranței pentru în­depărtarea sașilor și ungurilor din depozitele de muniții ale Statului și ele au fost respinse de ministerul de război în urma referatului d-lui ge­neral Lucescu, directorul superior al Armamentului­­. Cerem apoi d-lui Frana­sovici să mărturisească, în câte rânduri, ministerul de interne în urma rapoar­telor organelor subalterne județene și comunale a a­­tras atenția ministerului de război asupra primej­diei de a depozita imensi­tăți de muniții la 800 de metri de Paltaul Regal și la 1 km. jum. de centrul Capitalei. Cerem de asemeni să ni se spună dacă aceste ra­poarte n’au fost puse la do­sar după referatul acele­iași direcțiuni a armamen­tului că cei ce vorbesc de primejdie «nu-și dau sea­mă de ce spun». Și în fine pentru a termina cu­ o­­biecțiunile ce aveam de făcut, pri­vitor la primele declarațiuni ale vi­novaților, ținem și precizăm ches­tiunea faptului că și aiurea se «în­tâmplă» asemenea dezastre. Da! Intr’adevăr nu de mult, a fos incendiat de inamici arsenalul marinei franceze dela Bordeaux. Reamintim însă, celor ce vor să scape azi de răspundere, că întregul Comandament Superior, au ispășit greu, o faptă al marinei care nu-i era nici a mia parte imputabilă, cum le este vinovaților­­ de azi. La noi sa întâmplat invers, s'au îndepărtat din serviciul armamen­tului toate elementele capabile, ca generalul Burileanu, colonelii Pas­cal Traian, Vassiescu, Urlățeanu și atâți alții care au atras atenția, a­­supra primejdiei proastei depozi­tări a munițiilor. Dar d-l general Lucescu, care «a desființat inspectorii de armament» n’a făcut numai atât pentru dezor­ganizarea, azi a celui mai î­mpor­tant serviciu al Armatei. Și totuși nu sunt vinovați oame­nii ci fatalitatea! Vina dezastrului da la Cotroceni Inexactitățile din comunicatele oficiale.- S’a atras de multe ori atenția asupra primejdiei.- Debandada de la direcția armamentului Hif i­man din Reichstag Berlin. — Asupra scenelor scan­daloase cari s’au petrecut la șe­dința de deschidere a Reichstagu­lui, ziarele mai comunică . O ședință ca cea de Marți nu s’a mai văzut în Reichstagul german. Ea n’a putut fi continuată până la sfârșit din cauza scenelor desfrâ­nate cari au oglindit sfâșierile in­terne ale poporului german. Comuniștii și «deutsch-volkisch» s’au întrecut reciproc în zgomot și grosolănii, făcând imposibilă ori­ce lucrare parlamentară. Ședința a trebuit să fie ridic­ată într’un tumult general. La orele 3, sala Reichstagului începu să se umple. Tribunele erau ticsite. In loja diplomaților luase loc ambasadorul englez, alături de un mare număr de alți reprezen­tanți străini. Un interes deosebit a suscitat apariția deputaților «deutsch-völkisch» cari au intrat în pas de pa­radă, conduși de Wylle, Graefe și Ludendorff. A­­proape în aceiaș clipă au sosit, în cealaltă parte a sălii, comuniștii, conduși de deputatul Katz. Cei mai mulți sunt oameni tineri, în­tre 25 și 30 de ani; unii purtau că­mașa neagră fascistă. Comuniștii au ocupat întregul grup de bănci din extrema stângă, în rândul al doilea a luat loc d-na Ruth Fi­scher, care a asumat în mod vădit comanda. Amiralul von Tirpitz a ocupat locul lui Helfferich; la spatele lui se afla tânărul prinț Bismarck. COMUNIȘTII ÎNCEP SCAN­­DALUL In momentul in care președin­tele a deschis ședința, comuniștii au provocat un zgomot asurzitor, strigând în cor : «Liberați prizo­nierii politici!» Se aud fluerături, comuniștii bat cu pumnul în masă și deputații feminini țipă cel mai tare, încă înainte ca Rei­chstagul să fi fost constituit, comunistul Katz se urcă pe tribună și fără a cere sau a fi obținut cuvântul, începe să citească o moțiune cerând ime­diat punerea în libertate a prizo­nierilor politici. Acum încep să protesteze și să facă zgomot deputații «deutsch­­völkisch». Președintele se folosește de un moment de acalmie, pentru a ține un mic discurs de deschi­dere. Când începe apelul nominal, sce­nele furtunoase se reînoiesc. DEMONSTRAȚII CONTRA LUI LUDENDORFF Scandalul atinge culmea când se strigă numele lui Ludendorff. Co­muniștii înjură și frigă: «Afară !»; partizanii generaluli răspund cu u­­rale la adresa lui Ludendorff. Ge­neralul zâmbește și face de mai multe ori o reverență ironică în­spre comuniști. Furia acestora nu face decât să crească. Scholem înaintează și, în Comunistul hohotele de râs ale celorlalți comuniști, el a­­gită o pereche de ochelari albaștri pe care-i depune apoi pe masa Ca­merei. E o aluzie la ochelarii albaș­tri cu care s'a deghizat Ludendorff când a fugit, în 1918, în Suedia. Zâm­betul lui Ludendorff a dispărut. Scandalul în jurul numteui lui Lu­­dersdorff a durat aproape un sfert de oră. La strigarea numelui ami­ralului­ von Tirpitz, zgomotul reîn­cepe. După apelul nominal, comuniștii cer ca moțiunea lo­r pentru libera­rea prizonierilor politici să fie pusă imdeiat la ordinea zilei. Deputatul comuni­st Thaelmami strigă: «Ce­rem liberarea acelora carii au fost aleși pe baza sufragiului universal și secret ! Cerem ca reprezentanții noștri să fie admiși în parlament». « Trăiască prizonierii». Fracțiunea comunistă strigă în cor: «Trăias­că/» Thaelmann continuă: «Tră­iască Internaționala». Comuniștii încep să cânte­ atunci partidele ad­verse, întreaga dreaptă, dar și cen­trul partidului popular și demo­crații încep să cânte «Deutschland liber alles­­» Lumea din tribune se Scoală în picioare și începe de ase­­menea să cânte. Comuniștii conti­nuă imperm­ babili să cânte «Inter­naționala». Cele două Coruri se amestecă în­tr-un tumult de nedescris: «Preșe­dintele își pune pălăria și părăsește sala. Partidele burgheze și social­­dem­ocrații pleacă și ei. Numai co­muniștii, mai rămân în sală până când au terminat ultima strofă. Du­pă aceea, părăsesc și ei sala. Moarte lui Paul Cambon Paris 30. —­ Paul Cambon fost ambasador al Franței la Londra a decedat la Pa­ris in vârstă de 81 de ani. Marele mister al existenței consistă în împros­pătarea continuă a fondului, prin păstrarea for­melor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Duminică 1 Iunie 1924 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA­­ BUCUREȘTI -Calea Victoriei Ho. 60 (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE ASENZIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului­ redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Dificultățile guvernului englez Leaf­ield, 29. — De­oarece guver­nul a anunțat că va privi moțiunea care cere dezbaterea lipsei de lucru în Cameră Comunelor, ca pe un vot de neîncredere care ar putea avea ca rezultat retragerea guvernului, ati­tudinea liberalilor este urmărită cu interes deosebit. Dacă liberalii vor hotărî să sprijine guvernul, majori­tatea ministerială va fi asigurată, dacă însă vor vota cu, conservatorii, guvernul va fi­ înfrânt. La întrunirea de astăzi se va ho­tărî atitudinea partidului liberal. Ziarul «Times» arată că cercurile ministeriale se așteaptă la o majo­ritate neînsemnată în favoarea gu­vernului «­Manchester Guardian» anticipea­ză că hotărârea liberalilor va fi de a sprijini guvernul, remarcă însă că va depinde mult de discursul pri­­mului-ministru­ rostit în cursul des­­baterii. -oxo— m­prumuturi din Anglia pentru Jugoslavia și Ungaria Seafield. 29 [UNK] — «Financial News» află din izvor sigur Că1 actualmete se urmează tratative între guvernul britanic și Jugoslavia pentru un împrumut de șase milioane lire sterline, care va fi acordat Jugosla­via, în virtutea legei, pentru încu­rajarea comerțului. Suma împru­mutată este destinată construcției unei căi ferate a Adriaticei. Recenta criză de guvern din Iu­goslavia a făcu­t să înârzie tratati­vele. Se așteaptă foarte curând în­­cheirea acordului respectiv și este posibil ca un consorțiu american să se alăture f­inanciarilor­ englezi pen­tru lansarea împrumutului. -OXO­ Comentarea corespondenței Poincaré Mac­Donald Lafayette. 30. — Publicarea si­multan la Paris și Londra a scri­sorilor de curtoazie schimbate în­tre Macdonald și Poincaré, per­mite constatarea că s-a produs o îmbunătățire simțitoare a rapor­turilor între cele două guverne iar noul minister de va fi format va găsi o atmosferă proprie de a fa­cilita soluționarea definitivă a chestiunilor care trebuesc orân­duite între aliați. Desbaterile Parlamentare -------pXo------­Camera D. Ședința în general vie și agitată,­ mai ales de chestiunea, la ordinea zilei a dezastrului de la Cotroceni. După d-l dr. Anton Ionescu care își repetă interpelarea privitoare la cauzele dezastrului, d-l N. Iorga precizează întrebând guvernul . Care e cauza acestei catastrofe ? Dacă ea nu e în legătură cu niște fraude cari ar fi determinat sinu­ciderea unui of­ițer ? Dacă nu e opera unor agenți stră­ini această catastrofă ? Întreb guvernul dacă are puterea de a descoperi și pedepsi pe străi­nii spioni cari mișună la, noi-Poate făgădui, guvernul că, cu prețul ori­căror sacrificii va pune la loc ceea ce s’a pierdut și aceasta cât mai curând ? Dacă poate făgădui că asemenea lucruri nu se vor mai întâmpla, căci asemenea fapte simt datorite indolenței guvernului ? D-l Petre Gârboviceanu majori­tar întreabă și­ d-sa, ce sancțiuni se vor aduce vinovaților, după care primarul Capitalei d. dr. Costinescu, într’o serie de inexactități, pe cât de­ comice pe atât de sinistre, vorbește de apa care a curs în abundență, la incendiul dela Pirotehnie, și că nu a fost nici o victimă, decât un biet sacagiu și acela al Primăriei. D-l ministru de Război, Gl. MAR­­DARESCU își spune cuvântul auto­rizat: quantumul pagubelor nu se cunoaște, cauze tot așa­­ probabil: fa­talitate, neglijență ori mână crimi­nală, dacă nu cumva o fi altceva. Și termină cu o perorație savantă și fadă, făcută după tipic și menită a determina majoritățile să aplaude și să manifesteze pentru guvern, ca în zilele bune și ca pentru o bună și patriotică ispravă a conducători­lor noștri. D-l 10RGA repune la punct ches­tiunea arătând fapt cu fapt, zece, douăzeci de capete de acuzație pre­cise ce cad în sarcina celor ce vor să se scuture atât de ușor de răs­pundere­ D-l PAN HALIPA arată că și în Basarabia e primejdie de acest soi iar. d-l Vaida Voevod arată cum la neglijența conducătorilor armatei se adaugă și tembelismul adminis­trativ. Natural din partea guvernu­lui, cel vizat d-l Franasovici, sub­­secretarul de la interne nu-i de a­­ceeași­ părere iar, d. Președinte al Consiliului găsește prilejul unei po­lemici cu d-nul Vaida. Cu acestea se închee jurul acestei chestiuni și discuția în se încep interpelările. D-l Negură vorbește despre o se­rie de nereguli la împroprietărire, d-l ministru al domeniilor răspunde și apoi d-l Georgescu Tulcea aduce la cunoștință abuzurile silviei dela Tulcea și d-l agenților ministru de domenii îl gratifică și pe d-sa, c­t, un răspuns oare­care. Pe foi de calendar Fără supărare Militarii superiori, când scriu, nu'și prea dau osteneala să-și îngri­jească stilul. Sintaxa și gramatica par a fi obiecte cari nu se predau în școlile militare, cât despre noțiu­nea cuvintelor, apoi ferit­a Dumne­zeu, s'o aibă, dacă nu exactă, cel puțin relativă. Pentru ziua de gra avem de rele­vat două mărgăritare : unul din co­municatul ministerului de război, emanând de­sigur de la Mărdărescu, cel­lalt de la d- General d. Gene­ral Nicoleanu, prefectul de poliție. Comunicatul ministerului de răz­boi spune : «Eri, 28 Mai a. a înainte de a­­miazi, s’a pronunțat un puternic in­cendiu la depozitul de munițiuni din București». «Publicul nu trebue un crezământ versiunilor să dea nici puse în circulație și­ cari sunt una mai fan­tastică ca alta». Expresiunea «s’a pronunțat» un incendiu, apare pentru prima oară, din ordin superior de astă-dată, în liter­atura militară. Ea este impro­prie și trebue să fie o reminiscență, rău adoptată, a vre­unui ofițer su­perior, care-și reduce aminte de co­municatele din timpul războiului în care francezii, au întrebuințat-o vor­bind de ofensivă­«Les troupes ont prononcé V offen­sive»... etc., ziceau comunicatele. Ti­picarul de la război — te pomenești că este însu­și generalul Mărdares­cu — și-a­ amintit de acest «pronun­țat» și Ta introdus în fraza cu in­cendiu, și s’a ars rău. Deasemenea și cu știrile fatas­­tice asupra cauzelor Știrile sunt fanteziste, incendiului, iar fantas­tică este necunoștința gramaticală, a autorului comunică tuhor ministe­rului de război. Cât despre comunicatul generalu­lui Nicoleanu, el este în adevăr fantastic. «Populațiunea­ este­­ rugată a ră­mâne liniștită pe la casele lor». Popu­lațiunea la... casele lor !... Nu-i așa că sună frumos, domnule general ?! Afară numai dacă d. general Ni­­coleanu n’a vfdit să vorbească de a­­cei cari au..­ mai multe domicilii. Stilul prefectului de poliție a im­presionat adânc până și pe d. Ma­­vrodi, cel Cu­ i clase primare de la Viitorul, care a modificat textul generalului Nicoleanu astfel: «Populațiunea este rugată a ră­mâne liniștită la­ domiciliu». Cine a citit afișat pe stradă, co­municatul, generalului­ Nicoleanu, și l’a recitit în Viitorul a văzut că nu­ seamănă unu­l cu altul. Hotărât lucru, când vrei să judeci valoarea unor anumiți ofițeri supe­riori ai noștri, pune-i să scrie două rânduri, și..­Fără supărare , HYPERION A Senatul Și aci chestiunea dezastrului de la Cotroceni o ridică d-l Hasnaș dar d-l Vintilă Brătianu se scutură, spu­nând că va veni generalul Mărdă­răscu să vorbească. Se m în discuție legea Comercia­lizării pe care o apără de astă-dată Episcopul Vartolomeu, iar d l Const. Disescu intră în controversă cu spusele d-lui Matei Cantacuzino. In fine sosește d-l ministru de răz­boi care repetă cele spuse la Ca­meră cu aceiași perorație, la care își mai adaugă floricelele sale retorice și d-l senator: Dimitriis. Herriot împotriva lui Millerand Paris, 30. — Zarele radicale continuă a venit la propunerea după care Herriot nu va primi să formeze noul guvern dacă Mille­rand va rămâne la postul său. țara$i conflict japono-american Paris. 29. — Din Tokio se anunță că guvernul­ a decis să protesteze la Washington împotriva legei relati­vă la imigrări, considerând această lege ca o violare a tratatului dintre America și Japonia. Afară de a­­ceasta guvernul a­ decis să autori­zeze reîntoarcerea ambasadorului japonez Hani Hara. -oxo- Acord în conflictul minerilor și patroni­lor englezi Seafield, 30­ — Conferința mine­rilor a hotărât astăzi să primească condițiunile propuse de noua învo­ială cu­ patronii de mine. Această învoială prevede că proporția pro­fiturilor s­ă consiste dint-­o sumă e­­gală de 15 la­ sută din proporția le­­furilor, iar surplusul să fie împăr­țit în proporție de 88 la sută cu le­furile și 12 la sută pentru profitu­rile acordate. Sivannui grec nemulțumit de România Atena 28. Cercurile diploma­tice de aci impută influenței Cur­ții regale din București întârzie­rea recunoașterea republicei gre­cești, adăugând că acest fapt agra­vează relațiile greco-române. Marx va forma Cabinetul german Berlin, 30. — Cancelarul Marx a acceptat misiunea de a forma cabi­netul și negocierile sunt deosebit de laborioase mai ales în ce privește distribuirea portofoliului Afacerilor Străine. Wallraff candidat naționa­list a fost ales președinte al Reich­stagului cu 227 voturi împotriva a 150 în favoarea lui Loebe. Ofertă pentru aviația fascistă Roma, 30. — Comandorul Sa­bia, consul general la Capetown, a trimis d-lui Mussolini o ofertă personală în valoare de 620.000 lire, pentru achiziționarea a 6 ae­roplane, cari se vor adăuga for­țelor noastre aeriene naționale.

Next