Timpul, iunie 1924 (nr. 360-382)
1924-06-01 / nr. 360
ANUL al XXV-lea Ne. 360 ABONAMENTE Un an......................................Lei 800 6 luni * ............................. „ 400 3 luni ’.........................................200 Pentru predți învățători Intelectuali, funcționari și muncitori se va face o reducere de SO la suu Pentru străinătate atât costul abonamentului cât și costul exemplarului este dublu TELEFON No. 655 SUB DIRECȚIA UNUI COMITET PRM-REDACTOR I. JOLDEA RĂDULESCU [in RE noXo- Groaznicul »dezastru care a îndoliat Capitala ridică, o sumă de chestiuni cari s’ar fi reluat și mai nainte, dacă opinia publică și presa n’ar fi fost absorbite de alte probleme de ordin general cum este situația economică și financiară a țării, mijloacele de a îmbunătăți această situație, samavolniciile guvernului și încăpățânarea lui de a stârni în nenorocitele concepții cari ne-au adus până la marginea prăpastiei. înainte de toate, este chestiunea, și altădată ridicată de presă, dacă este permis unui guvern să instaleze depozite de muniții în interiorul, la marginea sau în apropierea orașelor. A formula întrebarea este a provoca imediat și fără șovăire, răspunsul. Și totuși în zilele noastre de democratism debordant, de ferbinte dragoste pentru popor, viața și avutul a zeci de mii de cetățeni au fost lăsate la discreția unei scântei. In cazul special de azi răspunderea este și mai gravă, pentru că acest depozit de muniții era — și este încă pentru că incendiul n’a consumat decât o mică parte din ele — la câteva sute de metri de o reședință regală, unde puțin a lipsit să cază victimă catastrofei însuși M. S. Regele. Indolența aceasta ia proporțiile unei adevărate crime. La protestările parlamentarilor din Cameră, guvernul, prin graiul d-lui general Mărdărăscu a spus că sunt trei supoziții pentru explicarea catastrofei: fatalitate, neglijență sau mână criminală Fatalitatea, biata fatalitate, pare a fi cu totul străină de ceea ce s’a întâmplat. Mai întâi așezarea unui depozit în oraș și în apropierea unei reședinți regale, n’are nimic a face cu fatalitatea, este neprevedere, este indiferență față de Tron care lipsă de solicitudine pentru popor, este indolență, este efectul nenorocit al sistemului de a încredința guvernul țărei unor oameni nechemați pentru această sarcină, este tot ce poftiți, chiar fatalitate, nu! Neglijență ? Chiar dacă am admite ipoteza scânteei pe care ancheta pare a o înlătura, chiar dacă am primi ipoteza dieflagrațiunei gazelor din cauza căldurei, este inadmisibil ca militarii competenți să permită circulația, în apropierea depozitelor de materii inflamabile a unei locomotive care lasă scântei, sau expunerea la soare, în toiul căldurilor și numai sub protecția unui înveliș oarecare, materii explozibile și proectile destinate distrugerei, la marginea orașului și în apropierea reședinței regale. Neglijență, este prea puțin. Și dacă s’ar admite neglijența pentru organele inferioare cari nu-și dau seamă de urmări, pentru organele de control și organele superioare, nu mai poate fi vorbă de neglijență. Cât despre mâna criminală, rămâne de văzut rezultatul anchetei. Deocamdată, sunt două ipoteze: mâna criminală din afară și mâna criminală din lăuntrul. In împrejurările de azi, sunt, evident, vecini cari ar dori să n’avem muniții. Trebue însă lămurită și ipoteza mânei criminale din lăuntru. S'a vorbit de nereguli, s’a șoptit că explozia s’a produs în ajunul unei anchete, și s’a pomenit de sinuciderea unui ofițer care n’ar fi dorit această anchetă. Toate acestea trebuesc lămurite. D. Mihalache a spus în Cameră că am văzut multe incendii dar n’am văzut nici un rezultat de anchetă. Lucrul este adevărat și am dori să nu se întâmple la fel cu dezastrul de la Cotrocen. Oricare ar fi adevărul însă, rămâne adevărat că nenorocirea n’ar fi avut proporțiile catastrofale cari au sguduit Capitala și țara întreagă, dacă prin neprevederea guvernului, depozitul central de muniții n’ar fi fost așezat la marginea Capitalei și în apropierea palatului de la Cotroceni. Iar ca ultim cuvânt, vom adăoga că această teribilă catastrofă s’a întâmplat exact trei zile după declarația d-lui prim-ministru I. Brătianu care, la întrunirea majorităților, spunea parlamentaririlor și miniștrilor ce-l înconjurau că «guvernul se îngrijește înainte de toate, de armată !» N’aveam noi dreptate, când spuneam că nădăjduim ca intervenția înaltului măturoi să scutească pe d. I. Brătianu de această, patriotică îngrijire . In jurul dolarului și lirei engleze stanca Natona,ă concurând cu pattol comercial.. Jocul la bursă, în jurul dolarului mai aes al linei engleze, a produs o nouă agitație în lumea noastră bancară și comercială. Câteva zile debitorii din țară, față cu tendința de urcare a acestor două Valute forte, au dat asalt băncilor și au căutat obite ,dolari și lire englezești spre arși putea acoperi cât mai ieftin datoriile exigibile. Banca Națională însă, care dă tonul hotărâtor în chestie de devize a fost ea dintâia care a declarat că nu are aceste valute și astfel atât piața financiară, cât și cea comercială au fost puse unor inluictuatiuni speculatoare, care au dess esperat pe cei interesați în cauză. Față de această situație, piața comercială a ținut să reacționeze, de unde interesul pentru obținerea dolarului și lirei engleze creștea, o depresiune mai mult decât apatică în jocul de bursă al devizelor a intervenit și astfel am ajuns la situația că deja o lipsă totală am trecut la prea multe oferte, fără să se găsească însă cumpărători. Dar Banca Națională nu s’a mulțumit numai să aibe o atitudine neutră în această chestiune. Deoarece speculațiunile de devize ale primei noastre instituțiuni financiare, depind și de multe interese politice și de anumite interese financiare, s-a întâmplat faptul că offțerile mari de dolari și lire engleze ale pieței financiare și comerciale din țară să surprindă Banca Națională fără cele două valute mult căutate — aceasta din cauză că ea și-a vândut ieftin și la timp inoportun stocul și dispozitivele lirelor englezești și ale dolarului. Banca Națională, în loc să lase pieții întâiul pas de a-și îndestula nevoile ei de devize a ținut să-și aprovizioneze în grabă trebuințele ei bancare și a dat asalt Cumpărând lire englezești și ce se mai găseau disponibili. dolari Firește, această concurență a agravat și mai mult situația comercianților, îngrijorați de a-Și acoperi datoriile pe piețele Americei și Angliei. Note de artă S’a deschis „Salonul Oficial” După opt ani de absență aproape deplină a oricărei ocrotiri a Statului față de artă și de reprezentanții ei, acum s’a realizat, pentru întâia oară de la războiu încoace, «Salonul oficial» — expoziția de pictură și sculptură orânduită sub auspiciile Ministerului de resort Firește, deci, că după atâția ani de lipsă a oricărei manifestări de acest fel, îndreptățiți erau toți să se aștepte ca acest dintâiu «Salon» de după războiu, să reprezinte cu mult mai mult decât nu prea reprezintă!. In primul rând o înlăturare a tradiției acestei «Expoziții a artiștilor în viață» — vechiul titlu al Salonului : nu sunt reprezentați câțiva artiști mari ai noștri, nu găsim nimic de Mirea, nimic Titus Al., sau de Simonidy, cum nu vedem nici barem o sculptură de Brâncuș, sau Jalea, ca să ne mărginim amintind câțiva fruntași ai artei noastre. In schimb «Salonul oficial» a căutat să fie mai primitiv decât nu se cuvine, întri o țară în care trebuie, să se muncească cu râvnă, față de toți înseilătorii de imitații hibicice, a tuturor mai imuțăritorilor «cubismului», «facetismului», «dandaismului», realizatori de derogări de la toate legile înfăptuirei unei opere de arte. Dar, în acelaș timp, ce frumoasă compensare în apariția în «Salon» a două lucrări, un portret și un nud de dimensiuni mari, tratate cu o vigoare de penel și cu un simț al naturii și al armoniei coloritului ce te silesc să notezi numele unui artist, nou ivit în aria artari românești: Isachie. Și ce bine au făcut organizatorii când au «plasat» pe acest învingător departe, cât mai departe de sala bolnavilor, făcându-i să predomine peste toată lipta de Ieși și greci, întorzonați cu eșarfa ocrotirei oficiale ! Și mai tresare și în sculptură un nume proaspăt în mișcarea artistică și, tot deodată o revelație. Plămădeală, al cărui nud robust plămădit — ierte-mi-se calamburul! 2 LEI"EXEMPLARUL Făgăduisem, că începând chiar de azi, vom aduce preciziuni și vom divulga fapte care să stabilească, fără putință de îndoială asupra cui cade răspunderea dezastrului dela Cotroceni, D-l ministru de război însă anticipând asupra constatărilor ce s’ar desprinde din darea în vileag a unor fapte vinovate pe care le cunoaște îndeajuns și cu o vinovată ascundere a adevărului, printro întreagă serie de Comunicate, interviewuri la ziare, și declarațiuni în ambele Camere, afirmă lucruri ce n’au alt scop decât de a scăpa de răspundere pe vinovați. * D. general Mărdărăscu a învinovățit iarăși implacabila fatalitate, când vina nu este decât a oamenilor pe care ministrul de război îi cunoaște foarte bine. D-sa ascunde cu rea credință, și pentru a și micșora vina, proporțiile dezastrului afirmând textual : «Dacă [.depozitul de munițiuni incendiat, reprezintă o pagubă însemnată materială și corespunde unei necesități mari pentru țară, el nu constituia singurul depozit. Țara are numeroase depozite. Când scrie formal, aceste lucruri ministrul războiului, știe precis deosebirea formidabilă care este între a fi pierdut depozitul de la Cotroceni și oricare altul ca bunăoară, pe cel dela Bârlad, Tg. Mureș ori Buzău, sau poate chiar pe toate trei la un loc. D-sa induce însă astfel lumea în eroare, pentru a scăpa de vina de a fi îngrămădit muniția nouă la Cotroceni și a fi organizat depozitul astfel cum nici cel din urmă gradat n’ar fi avut imprudența să o facă. • Guvernul ține, pare-se, să facă operă de solidaritate cu cei care conduc atât de prost armata, și reprezentanții ministerului de interne au făcut cor, cu ministrul de război, în debitarea de inexactități. Căci inexacte au fost afirmațiile de omi din Cameră, ale d-lui subsecretar Franasovici, cu privire la organizarea serviciului de pază, și a primejdiei permanente de la Cotroceni. Ca să nu rămână umbră de echivoc asupra acestei chestiuni, întrebăm formal, dacă i-au fost rapoarte precise ale siguranței pentru îndepărtarea sașilor și ungurilor din depozitele de muniții ale Statului și ele au fost respinse de ministerul de război în urma referatului d-lui general Lucescu, directorul superior al Armamentului. Cerem apoi d-lui Franasovici să mărturisească, în câte rânduri, ministerul de interne în urma rapoartelor organelor subalterne județene și comunale a atras atenția ministerului de război asupra primejdiei de a depozita imensități de muniții la 800 de metri de Paltaul Regal și la 1 km. jum. de centrul Capitalei. Cerem de asemeni să ni se spună dacă aceste rapoarte n’au fost puse la dosar după referatul aceleiași direcțiuni a armamentului că cei ce vorbesc de primejdie «nu-și dau seamă de ce spun». Și în fine pentru a termina cu obiecțiunile ce aveam de făcut, privitor la primele declarațiuni ale vinovaților, ținem și precizăm chestiunea faptului că și aiurea se «întâmplă» asemenea dezastre. Da! Intr’adevăr nu de mult, a fos incendiat de inamici arsenalul marinei franceze dela Bordeaux. Reamintim însă, celor ce vor să scape azi de răspundere, că întregul Comandament Superior, au ispășit greu, o faptă al marinei care nu-i era nici a mia parte imputabilă, cum le este vinovaților de azi. La noi sa întâmplat invers, s'au îndepărtat din serviciul armamentului toate elementele capabile, ca generalul Burileanu, colonelii Pascal Traian, Vassiescu, Urlățeanu și atâți alții care au atras atenția, asupra primejdiei proastei depozitări a munițiilor. Dar d-l general Lucescu, care «a desființat inspectorii de armament» n’a făcut numai atât pentru dezorganizarea, azi a celui mai împortant serviciu al Armatei. Și totuși nu sunt vinovați oamenii ci fatalitatea! Vina dezastrului da la Cotroceni Inexactitățile din comunicatele oficiale.- S’a atras de multe ori atenția asupra primejdiei.- Debandada de la direcția armamentului Hif iman din Reichstag Berlin. — Asupra scenelor scandaloase cari s’au petrecut la ședința de deschidere a Reichstagului, ziarele mai comunică . O ședință ca cea de Marți nu s’a mai văzut în Reichstagul german. Ea n’a putut fi continuată până la sfârșit din cauza scenelor desfrânate cari au oglindit sfâșierile interne ale poporului german. Comuniștii și «deutsch-volkisch» s’au întrecut reciproc în zgomot și grosolănii, făcând imposibilă orice lucrare parlamentară. Ședința a trebuit să fie ridicată într’un tumult general. La orele 3, sala Reichstagului începu să se umple. Tribunele erau ticsite. In loja diplomaților luase loc ambasadorul englez, alături de un mare număr de alți reprezentanți străini. Un interes deosebit a suscitat apariția deputaților «deutsch-völkisch» cari au intrat în pas de paradă, conduși de Wylle, Graefe și Ludendorff. Aproape în aceiaș clipă au sosit, în cealaltă parte a sălii, comuniștii, conduși de deputatul Katz. Cei mai mulți sunt oameni tineri, între 25 și 30 de ani; unii purtau cămașa neagră fascistă. Comuniștii au ocupat întregul grup de bănci din extrema stângă, în rândul al doilea a luat loc d-na Ruth Fischer, care a asumat în mod vădit comanda. Amiralul von Tirpitz a ocupat locul lui Helfferich; la spatele lui se afla tânărul prinț Bismarck. COMUNIȘTII ÎNCEP SCANDALUL In momentul in care președintele a deschis ședința, comuniștii au provocat un zgomot asurzitor, strigând în cor : «Liberați prizonierii politici!» Se aud fluerături, comuniștii bat cu pumnul în masă și deputații feminini țipă cel mai tare, încă înainte ca Reichstagul să fi fost constituit, comunistul Katz se urcă pe tribună și fără a cere sau a fi obținut cuvântul, începe să citească o moțiune cerând imediat punerea în libertate a prizonierilor politici. Acum încep să protesteze și să facă zgomot deputații «deutschvölkisch». Președintele se folosește de un moment de acalmie, pentru a ține un mic discurs de deschidere. Când începe apelul nominal, scenele furtunoase se reînoiesc. DEMONSTRAȚII CONTRA LUI LUDENDORFF Scandalul atinge culmea când se strigă numele lui Ludendorff. Comuniștii înjură și frigă: «Afară !»; partizanii generaluli răspund cu urale la adresa lui Ludendorff. Generalul zâmbește și face de mai multe ori o reverență ironică înspre comuniști. Furia acestora nu face decât să crească. Scholem înaintează și, în Comunistul hohotele de râs ale celorlalți comuniști, el agită o pereche de ochelari albaștri pe care-i depune apoi pe masa Camerei. E o aluzie la ochelarii albaștri cu care s'a deghizat Ludendorff când a fugit, în 1918, în Suedia. Zâmbetul lui Ludendorff a dispărut. Scandalul în jurul numteui lui Ludersdorff a durat aproape un sfert de oră. La strigarea numelui amiralului von Tirpitz, zgomotul reîncepe. După apelul nominal, comuniștii cer ca moțiunea lor pentru liberarea prizonierilor politici să fie pusă imdeiat la ordinea zilei. Deputatul comunist Thaelmami strigă: «Cerem liberarea acelora carii au fost aleși pe baza sufragiului universal și secret ! Cerem ca reprezentanții noștri să fie admiși în parlament». « Trăiască prizonierii». Fracțiunea comunistă strigă în cor: «Trăiască/» Thaelmann continuă: «Trăiască Internaționala». Comuniștii încep să cânte atunci partidele adverse, întreaga dreaptă, dar și centrul partidului popular și democrații încep să cânte «Deutschland liber alles» Lumea din tribune se Scoală în picioare și începe de asemenea să cânte. Comuniștii continuă imperm babili să cânte «Internaționala». Cele două Coruri se amestecă într-un tumult de nedescris: «Președintele își pune pălăria și părăsește sala. Partidele burgheze și socialdemocrații pleacă și ei. Numai comuniștii, mai rămân în sală până când au terminat ultima strofă. După aceea, părăsesc și ei sala. Moarte lui Paul Cambon Paris 30. — Paul Cambon fost ambasador al Franței la Londra a decedat la Paris in vârstă de 81 de ani. Marele mister al existenței consistă în împrospătarea continuă a fondului, prin păstrarea formelor, forme vechi, dar spirit pururea nou — iată ce este conservatismul. M. EMINESCU Duminică 1 Iunie 1924 REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI -Calea Victoriei Ho. 60 (Pasagiul Imobiliara) PUBLICITATEA se primește la ADMINISTRAȚIA ZIARULUI ȘI LA TOATE ASENZIILE DE PUBLICITATE Corespondența privitoare la Redacție trebue adresată Primului redactor Manuscrisele nepublicate se ard, domnii autori sunt rugați să-și păstreze copie Dificultățile guvernului englez Leafield, 29. — Deoarece guvernul a anunțat că va privi moțiunea care cere dezbaterea lipsei de lucru în Cameră Comunelor, ca pe un vot de neîncredere care ar putea avea ca rezultat retragerea guvernului, atitudinea liberalilor este urmărită cu interes deosebit. Dacă liberalii vor hotărî să sprijine guvernul, majoritatea ministerială va fi asigurată, dacă însă vor vota cu, conservatorii, guvernul va fi înfrânt. La întrunirea de astăzi se va hotărî atitudinea partidului liberal. Ziarul «Times» arată că cercurile ministeriale se așteaptă la o majoritate neînsemnată în favoarea guvernului «Manchester Guardian» anticipează că hotărârea liberalilor va fi de a sprijini guvernul, remarcă însă că va depinde mult de discursul primului-ministru rostit în cursul desbaterii. -oxo— mprumuturi din Anglia pentru Jugoslavia și Ungaria Seafield. 29 [UNK] — «Financial News» află din izvor sigur Că1 actualmete se urmează tratative între guvernul britanic și Jugoslavia pentru un împrumut de șase milioane lire sterline, care va fi acordat Jugoslavia, în virtutea legei, pentru încurajarea comerțului. Suma împrumutată este destinată construcției unei căi ferate a Adriaticei. Recenta criză de guvern din Iugoslavia a făcut să înârzie tratativele. Se așteaptă foarte curând încheirea acordului respectiv și este posibil ca un consorțiu american să se alăture financiarilor englezi pentru lansarea împrumutului. -OXO Comentarea corespondenței Poincaré MacDonald Lafayette. 30. — Publicarea simultan la Paris și Londra a scrisorilor de curtoazie schimbate între Macdonald și Poincaré, permite constatarea că s-a produs o îmbunătățire simțitoare a raporturilor între cele două guverne iar noul minister de va fi format va găsi o atmosferă proprie de a facilita soluționarea definitivă a chestiunilor care trebuesc orânduite între aliați. Desbaterile Parlamentare -------pXo------Camera D. Ședința în general vie și agitată, mai ales de chestiunea, la ordinea zilei a dezastrului de la Cotroceni. După d-l dr. Anton Ionescu care își repetă interpelarea privitoare la cauzele dezastrului, d-l N. Iorga precizează întrebând guvernul . Care e cauza acestei catastrofe ? Dacă ea nu e în legătură cu niște fraude cari ar fi determinat sinuciderea unui ofițer ? Dacă nu e opera unor agenți străini această catastrofă ? Întreb guvernul dacă are puterea de a descoperi și pedepsi pe străinii spioni cari mișună la, noi-Poate făgădui, guvernul că, cu prețul oricăror sacrificii va pune la loc ceea ce s’a pierdut și aceasta cât mai curând ? Dacă poate făgădui că asemenea lucruri nu se vor mai întâmpla, căci asemenea fapte simt datorite indolenței guvernului ? D-l Petre Gârboviceanu majoritar întreabă și d-sa, ce sancțiuni se vor aduce vinovaților, după care primarul Capitalei d. dr. Costinescu, într’o serie de inexactități, pe cât de comice pe atât de sinistre, vorbește de apa care a curs în abundență, la incendiul dela Pirotehnie, și că nu a fost nici o victimă, decât un biet sacagiu și acela al Primăriei. D-l ministru de Război, Gl. MARDARESCU își spune cuvântul autorizat: quantumul pagubelor nu se cunoaște, cauze tot așa probabil: fatalitate, neglijență ori mână criminală, dacă nu cumva o fi altceva. Și termină cu o perorație savantă și fadă, făcută după tipic și menită a determina majoritățile să aplaude și să manifesteze pentru guvern, ca în zilele bune și ca pentru o bună și patriotică ispravă a conducătorilor noștri. D-l 10RGA repune la punct chestiunea arătând fapt cu fapt, zece, douăzeci de capete de acuzație precise ce cad în sarcina celor ce vor să se scuture atât de ușor de răspundere D-l PAN HALIPA arată că și în Basarabia e primejdie de acest soi iar. d-l Vaida Voevod arată cum la neglijența conducătorilor armatei se adaugă și tembelismul administrativ. Natural din partea guvernului, cel vizat d-l Franasovici, subsecretarul de la interne nu-i de aceeași părere iar, d. Președinte al Consiliului găsește prilejul unei polemici cu d-nul Vaida. Cu acestea se închee jurul acestei chestiuni și discuția în se încep interpelările. D-l Negură vorbește despre o serie de nereguli la împroprietărire, d-l ministru al domeniilor răspunde și apoi d-l Georgescu Tulcea aduce la cunoștință abuzurile silviei dela Tulcea și d-l agenților ministru de domenii îl gratifică și pe d-sa, ct, un răspuns oarecare. Pe foi de calendar Fără supărare Militarii superiori, când scriu, nu'și prea dau osteneala să-și îngrijească stilul. Sintaxa și gramatica par a fi obiecte cari nu se predau în școlile militare, cât despre noțiunea cuvintelor, apoi ferita Dumnezeu, s'o aibă, dacă nu exactă, cel puțin relativă. Pentru ziua de gra avem de relevat două mărgăritare : unul din comunicatul ministerului de război, emanând desigur de la Mărdărescu, cellalt de la d- General d. General Nicoleanu, prefectul de poliție. Comunicatul ministerului de război spune : «Eri, 28 Mai a. a înainte de amiazi, s’a pronunțat un puternic incendiu la depozitul de munițiuni din București». «Publicul nu trebue un crezământ versiunilor să dea nici puse în circulație și cari sunt una mai fantastică ca alta». Expresiunea «s’a pronunțat» un incendiu, apare pentru prima oară, din ordin superior de astă-dată, în literatura militară. Ea este improprie și trebue să fie o reminiscență, rău adoptată, a vreunui ofițer superior, care-și reduce aminte de comunicatele din timpul războiului în care francezii, au întrebuințat-o vorbind de ofensivă«Les troupes ont prononcé V offensive»... etc., ziceau comunicatele. Tipicarul de la război — te pomenești că este însuși generalul Mărdarescu — și-a amintit de acest «pronunțat» și Ta introdus în fraza cu incendiu, și s’a ars rău. Deasemenea și cu știrile fatastice asupra cauzelor Știrile sunt fanteziste, incendiului, iar fantastică este necunoștința gramaticală, a autorului comunică tuhor ministerului de război. Cât despre comunicatul generalului Nicoleanu, el este în adevăr fantastic. «Populațiunea este rugată a rămâne liniștită pe la casele lor». Populațiunea la... casele lor !... Nu-i așa că sună frumos, domnule general ?! Afară numai dacă d. general Nicoleanu n’a vfdit să vorbească de acei cari au.. mai multe domicilii. Stilul prefectului de poliție a impresionat adânc până și pe d. Mavrodi, cel Cu i clase primare de la Viitorul, care a modificat textul generalului Nicoleanu astfel: «Populațiunea este rugată a rămâne liniștită la domiciliu». Cine a citit afișat pe stradă, comunicatul, generalului Nicoleanu, și l’a recitit în Viitorul a văzut că nu seamănă unul cu altul. Hotărât lucru, când vrei să judeci valoarea unor anumiți ofițeri superiori ai noștri, pune-i să scrie două rânduri, și..Fără supărare , HYPERION A Senatul Și aci chestiunea dezastrului de la Cotroceni o ridică d-l Hasnaș dar d-l Vintilă Brătianu se scutură, spunând că va veni generalul Mărdărăscu să vorbească. Se m în discuție legea Comercializării pe care o apără de astă-dată Episcopul Vartolomeu, iar d l Const. Disescu intră în controversă cu spusele d-lui Matei Cantacuzino. In fine sosește d-l ministru de război care repetă cele spuse la Cameră cu aceiași perorație, la care își mai adaugă floricelele sale retorice și d-l senator: Dimitriis. Herriot împotriva lui Millerand Paris, 30. — Zarele radicale continuă a venit la propunerea după care Herriot nu va primi să formeze noul guvern dacă Millerand va rămâne la postul său. țara$i conflict japono-american Paris. 29. — Din Tokio se anunță că guvernul a decis să protesteze la Washington împotriva legei relativă la imigrări, considerând această lege ca o violare a tratatului dintre America și Japonia. Afară de aceasta guvernul a decis să autorizeze reîntoarcerea ambasadorului japonez Hani Hara. -oxo- Acord în conflictul minerilor și patronilor englezi Seafield, 30 — Conferința minerilor a hotărât astăzi să primească condițiunile propuse de noua învoială cu patronii de mine. Această învoială prevede că proporția profiturilor să consiste dint-o sumă egală de 15 la sută din proporția lefurilor, iar surplusul să fie împărțit în proporție de 88 la sută cu lefurile și 12 la sută pentru profiturile acordate. Sivannui grec nemulțumit de România Atena 28. Cercurile diplomatice de aci impută influenței Curții regale din București întârzierea recunoașterea republicei grecești, adăugând că acest fapt agravează relațiile greco-române. Marx va forma Cabinetul german Berlin, 30. — Cancelarul Marx a acceptat misiunea de a forma cabinetul și negocierile sunt deosebit de laborioase mai ales în ce privește distribuirea portofoliului Afacerilor Străine. Wallraff candidat naționalist a fost ales președinte al Reichstagului cu 227 voturi împotriva a 150 în favoarea lui Loebe. Ofertă pentru aviația fascistă Roma, 30. — Comandorul Sabia, consul general la Capetown, a trimis d-lui Mussolini o ofertă personală în valoare de 620.000 lire, pentru achiziționarea a 6 aeroplane, cari se vor adăuga forțelor noastre aeriene naționale.