Timpul, iulie 1941 (nr. 1488-1518)

1941-07-01 / nr. 1488

«• i 6 PASINI 3 LE! REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUGUȘEȘTI, — Strada Sărindar Nr. 15 ■Redacția . și Administrația 3.05.44 TELEFON: --------­------------------------------­----------------­Tipografia 3.43.33 In țară: ABONAMENTE . In străinătate: Un an 700 lei, 6 luni­­ îariful 111 Acțiune -t-n •> 350 lei, 3 luni 200 lei . I de convențiile poș­­­tale internaționale. Pentru bănci, instituții și ad­ții publice 1000 lei anual Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni taxa de francare plătită în numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL“ S. A. E. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Fiiin-r­eriactoa*: M­IRC­EA GRIGORESCI­ MARTI W-­­EA IULIE 1941 I­I*M»irii II ii Rtpur&Iliei I ii tIMPUL PENÎI^i Fondator Grigore D. Mihail Ant­­MU vice­președintele Consiliului de miniștri va conduce și departamentul Afacerilor Straie Monitorul Oficial publică următorul Decret:­­ GENERAL ION ANTONESCU Con­­ucătorul Statului Român și Președintele Con­siliului de Miniștri Având în vedere decretul lege nr. 1799 din 1941. In baza dispozițiuniilor decretelor legi Nr. 3052 din 5 Septembrie și nr. 3072 din 7 Septembrie 1940: i Am decretat și decretăm: Articol unic. — Domnul Mihai Anton­escu, vice-președinte al Con­siliului de miniștri, însărcinat cu conducerea Guver­­ului pe tot tim­pul absenței mele, va exercita și funcțiunea de ministru al Afaceri­lor Străine. Deasemenea, Domnia Sa va sem­na toate decretele privitoare la nu­miri de persoan­e, precum și pe a­­celea privitoare la materii urgente. Dat la Marele Cartier, la 29 iu­nie 1941. Conducătorul Statului Român Și Președintele Consiliului de­­ Miniștri General (ss) ANTONESCU Nr. 1916. D. MIh­AI A. ANTONESCU ROMÂNIA, ZID AL CONȘTIINȚEI EUROPENE In­formidabila luptă, ce se desfă­șoară in zilele noastre și trasează dru­murile viitorimii poate pentru veacuri întregi, România își împlinește, ca glorie și jertfă, matrea ei misiune la poarta răsăriteană a continentului. De veacuri, am apărat aici Europa, pu­nând trupul țării noastre ca răgaz față de marșul cotropitor al imperia­­lismelor ce se încrucișau aici, cău­tând drumurile Occidentului. Am stă­vilit, cu arma și cu îndemânarea, sfor­țările Islamului de a se revărsa de­parte spre țările creștine. Dar în vea­cul când misiunea aceasta se cuvenea să fie răsplătită, un nou timis impe­rialist ne-a încercat hotarele și a nă­zuit să-și impună forța în cuprinsul țării noastre, pentru a-și duce apoi cetele sălbăticite și amorfe către ar­terele de comunicație ale vieții econo­mice continentale, mijloc ce avea sa înlesnească încetul cu încetul hegemo­nia lumii slave, prin cauzul Rusiei ța­riste, împrejurările care au urmat nu ne-au ajutat, întotdeauna, să ne desprindem p i in drama istoriei noastre și rolul de străjeri ai Europei ne-a revenit mai departe, îndeosebi împotriva perico­lului slav, vastă pecingine a conti­nentului, gata să folosească în slujba intereselor­­ expansioniste, toate for­mulele și toate compromisurile, dela imperialismul economic până la comu­­nism, toate cu o singură țintă, nes­pusă clar simțită pretutindeni: întin­derea vegetației slave, din marginile răsăritene ale Asiei până în marginile de Apus ale Europei. Tendința slavă de cotropire nu a fost nicidecum înfrântă de comunism, ci dimpotrivă, socotindu-se de moște­nitorii roșii ai țarismului că orice so­luție este bună dacă duce la împlini­rea țelurilor propuse, curentele so­cialiste ale veacului au fost prefăcute într’un miraj, un apel la universalism, adresat, e drept, muncitorilor din lu­mea întreagă dar care se desvolta cu toate trăsăturile specifice ale pansla­vismului. Iată de ce România, stat bine așe­­zat pe tradiția lui țărănească și creș­tină, a simțit, din adâncul instinctu­lui istoric, că misiunea lui la poarta de răsărit a Europei n’a încetat. Poporul nostru a fost Cel dintâi care, de-acum 22 ani, din zorile roșii ale regimului bolșevic, a format o zonă de impermeabilitate față­­ de comu­nism. Mai mult încă, România nu s-a mărginit să reziste — ci a și luptat. După 1918, Europa se afla in plină fierbere. Popoarele învinse sau învin­gătoare nu-și găseau cadența de via­ță din cauza măcelului din car­e abia eșise. Germenul distructiv al comunis­mului găsise un teren minunat. Dar România a știut să se fereas­că de o asemenea maladie. Pe terito­riul ei Racovsky reușise să orgnizeze o oarecare mișcare, însă poporul ro­mânesc a desaprobat-o, iar autorită­țile au știut să o reprime cu cea mai mare energie. Abia reușisem să punem ordine la noi acasă, când la Budapesta Bella Kuhn arbora steagul roșu. Armatele române au intervenit și aici, sal având de la prăbușire statul maghiar. Dacă atunci spiritul de cumințenie al popo­rului nost­ru n’ar fi intervenit, lovitura comunistă din Ungaria ar fi avut gra­ve consecințe în Europa. In 1923—1923 născarea comunistă Internațională, dirijată de la Moscova, a organizat în Basarabia, la Tatar Bunar o revoltă, care tindea să com­promită organizarea statului român și să arunce oprobiul­iunii muncito­rești contra noastră. Dar această ac­țiune nefastă a fost demascată și miș­carea de la Tatar Bunar înăbușită. De atunci și până acu­m pe deoparte poporul român și pe de alta conducă­torii statului s’au opus valului bolșe­vic, care devenise în ultima vreme tot mai presant. Lupta n’a fost tocmai u­­șoară, dar întotdeauna ne-am găsit e­­chilibrul necesar­ păstrării tradiției străbune și a organizației de stat. Astăzi, când Europa întreagă s’a coalizat împotriva comunismului, Ro­mânia își face un punct de onoare din a se socoti pioniera și luptătoarea din prima linie, contra unui curent peri­culos continentului nostru și lumii In­­tregi. Evenimentele recente vin să confirme justețea acestei atitudini, păstrată de alungul anilor adeseori cu sacrificii. PENTRU ODIHNA SUFLETELOR EROILOR GERMANI ȘI ROMÂNI CĂZUȚI IN RĂZBOIUL DE APĂRARE A SFINTEI CRUCI Parastasul de la Patriarhie In sfânta Duminică de ori clopotele lăcașurilor de închinare creștină ne-au vestit duioasa chemare la ruga de o­­dih­nă a sufletelor celor di­ntâi ostași eroi căzuți pentru apărarea credinței strămoșești și recucerirea pământului răpit de cotrep­­ori. Ca la marea sărbătoare a învierii din morți a Domnului, tineri și bătrâni, femei și copii cu inimi pr­ea cuceri,ce s’au adunat în bisericuțele noastre de ctitori domnești și boerești să cheme și să preaslăvească duhurile celor ce zac azi pe pământul Basarabiei și Bu­covinei. A veni­t puzderia de credin­cioși să se închine și să se roage pen­tru izbăvirea Neamului Românesc ur­mând pilda de credință a Conducăto­rului. Din stranele vremii au coborît între noi bătrânii ctitori ai Neamului. Ei nu mai au frunțile crunte și bra­țul umilit. Ei nu ne mai scutură de desnădejde și dispreț în fața faptei noastre, ca până ieri. Ci, privesc mândri cum în cripta vea­curilor se aliniază, ca general­i lui De­­cebal la Sarmisegetuza, ca Piteșii Mol­­dovei ln Cosmin, ca arcașii lui Mihai la Șelimbăr, unul după altul, drepți și mari, mândri și români, cei dintâi eroi ai desrobirii sfântului nostru pământ. Sub dalele lui de piatră Eroul Ano­nim, Eroul Necunoscut tresare. Umilit, uitat, părăsit, Eroul înveș­mântat în flacăra recunoștinței mili­tare din Parcul Carol, așteptase ani de-a rându-i să audă goarnele și rapso­zii, luptătorii și poeții buciumând che­marea Neamului la împlinirea desti­nului său. Sub dalele lui de piatră, necunoscu­tul soldat al jertei a așteptat zadarnic. Eri flacăra mormântului a îumnat de viață. Sub datele recunoștinței s’au adunat’ umbrele eroilor, martirilor, zi­ditori de Țară... Prin ceața fumului de tămâie, în lu­­m­na făcliilor purtate de credincioși la parastasul celor mai buni dintre noi, chipurile brăzdate d­e încercări, ale e­­roilor și măririlor Neamului, ne-au arătat primirea rugii ce o înălțau A­­totputernicului pentru odihna lor în lu­mea drepților și a bunilor. Sufletul mare al generalului Condu­cător a îngrijit ca Staltul să ia sub o­­crotirea sa pe urmașii celor căzuți­ Poporul însuflețit de viața înnoitoare revărsată peste Națiune d­e Acela ce a venit să mântuiască Neamul Româ­nesc, s’a adunat să preamărească jert­fa ostașilor, amintindu-și de prin veacuri că un neam trăește atâta vre­me cât Altarele adună în rugi pe acel cari reaz­mă viața unui neam. * Fin dimineață la orele 11 s’a of­r d­at la Sfânta Patriarhie un paras­tas pentru odihna sufletelor ostași­lor germani și români căzuți în răz­boiul sfânt pentru apărarea Crucii. Serviciul divin a fost oficiat de I. P. S. S. Nicodim Munteanu, pa­triarhul României asistat de P. S. S. Veniamin Pocitan Ploeșteanu și Emilian Antal Tărgovișteanu, vica­rii sfintei Patriarhii, arhimandriții Filaret Jocu și Inocențiu Tănăsoiu, protosinghelii Evghenie Orghidan și Vasile Vasilache, arff " Tufă și diaconul SUvian. Răspunsurile au fost date de co­rgi sfintei Patriarhii condus de d. Tincoca. La impresionanta solemnitate a luat parte reprezentanții armatelor " , germane și române precum și un numeros public format în mare par­te din refugiați basarabeni, bucovi­neni și ardeleni. Slujba s’a terminat la orele 12. 1 Continuare­a pag. 3­ a I. P. S. S. Patriarhul Nicodim, eșind deja Patriarhie după slujba de pomenire a primilor eroi căzuți. IM 'N­P'N­HWIINIMIlllllPilil M M­illlllll MagMMMBM I. P. S. S. Mitropolit Gurk­, după serviciul divin oficiat pentru Basar­aba la biserica Antim. niHHiiHfiiiKiiiiHiiMKiiMiiiimHRtf'imiHiiiHimiBiniiHiiuniiiiwas' mii de persoane ■ arestate la Leningrad și Moscova HELSINKI, 29 (Ra­­dor). — Corespondentul a­­enției Ștefani comu­nică: > mm~‘ Se află că mii de per­soane au fost arestate, ca măsu­ră de represalii, la Leningrad și Mosco­va în cursul ultimei tenteți­­) de sutome decorați de Führer BERLIN, 29 (Rador).­­ Fue­hrer­ul a primit Duminică, la car­tierul său general, pe comandan­ții de submarine căpitan Schultze, căpitan Liebe și locotenet cl. J En­­drass, cărora le-a remis crucea de cavaler a ordinului Crucea de Fier. Fiecare din­ acești trei ofițer a scufundat mai mult de 200.000 to­ne de vapoare inamice. ■IIIÜBU.ÜHÜlHüLIHIlllWMIII’LIWIüllBIIIIlHulllHIIMKilliilHÜ.F PARASTAS OFICIAT LA BISERICA ROMÂNA DIN SOFIA f SOFIA 29 (Rador).­­ Astăzi la­­ ora 11,30 dimineața la Biserica ro­mână din Sofia s’a oficiat un parastas pentru pomenirea primilor eroi­­* ro­mâni și germani căzuți pe câmpul de onoare în Basarabia și Bucovina. Au participat membrii legației ro­­mâne în frunte cu d. Dragoș Cotla­r,­ ciuc, însărcinat cu afaceri al Români­ei, profesorii și elevii Institutului ro­mân și membrii colonie române dtot localltate. Au fost prezenți deasemvm mem­brii delegației române din comisia mixtă româno - bulgară pentru apli­­carea tratatului de la Craiova, in frun­te cu d. Hor­ia Grigorescu. • - ' l!inilIIIHniMnilH!llllll!lll«niimHHIIII»il!IIMIiniHII!IIV!1IIH9 EROUL ETERN AL ROMÂNIEI Cu viața și cu puterea lui în veci nebiruită, Țăranul fără nume, eroul etern al Neamului, a împlinit și a­­ceastă datorie: răzbunarea Basara­­biei. Prin fapta ostașilor cari au tre­cut apele de unire ale Prutului, plugarii de pe întinsi­rea molcomă a holdelor de aur a­le Nistrului se răz­­bună. In cuvinte și calde și evocatoare, cărora o inimă bucuroasă le-a dat frumusețea mărturisirilor și strălu­cirea unui gând curat, d, vicepreșe­dinte al consiliului Mihai Antonescu, a adus preamărire și închinare eroi­lor desrobitori, cântând fapta mă­reață a Eroului Necunoscut prin care se împlinește Istoria re­întregirii. Gândurile noastre iscate de in­spirata cuvântare, s’au oprit lângă m­ile de ostași care trăesc acum înalta lege a vieții și morții eroi­lor. Pe frontiera de Răsărit, unde se dă acum lupta, ca pe toate fron­­tierele român­ești unde s’a dat vreo­dată o luptă, se află acelaș popor de plugari care-și apără, de veacuri, ogorul. Noi, toți ceilalți, cărturarii și orășeni, apăruți pintre ei, din rândurile lor, pentru rosturi deose­­bite de conducere, uneori bine alte ori rău împlinite, și de multe ori neîmpin­te, am rămas, și azi încă, întocmai ca o buruiană nouă și plăpândă ce-și caută firea potri­vit cu pământu­l și lumina din care trăește, privită cu îngăduință și răbdare de neamul puternic al băști­nașilor. Printre oștenii aceștia cari mânuesc armele tot așa de firesc, și cu tot atâta îndemânare, ca și uneltele plugăriei, — îndrășniaala noastră reprezintă dorința de a le egala vrednicia. Nimic nu s’a schim­bat nici în înfățișare», nici în miș­cările, nici în deprinderile de fieca­re zi ale plugarului care, ostaș, aș­teaptă marile întâlniri cu dușma­nul. Doar privirea-i dacă lucește în­că mai ageră scrutând zarea, într’o așteptare liniștită, în care chibzuin­ță înfrânează pornirea iute a inimii. Războiul nu face din el un erou, ci,­­ în război plugarul continuă rămâne un erou, dând tuturor în­­­sușirilor lui o nouă funcțiune, o­ nouă finalitate. Nu cred să fie în lume un alt neam care să meargă mai firesc, și cu mai multă liniște, spre toate ma­rile întâmplări ale Istoriei decât neamul țărănesc al Românilor. Marile fapte al­e Istoriei românești constitue, în viața neamului nostru, dreptul țărănimii, și marile locuri de glorie și de cinste nu pot fi ocupate decât de vi­­oi. Dacă au fost răscoale, ei le-au aprins și da­că au fost războaie, ei le-au purtat; dacă au fost biruințe, ale lor sunt și dacă au fost înfrângeri, ei le-au înldurat; de­și a cerut pâine, ei au desfundat câmpiile și de s’a cerut muncă, brațele lor au dăruit-o; când neamului i-au trebuit cărtu­rari, din rândurile țărănimii s’au ri­dicat, iar când vremurile au cerut oșteni, tot țărănimea a fost aceea care a umplut hotarele cu ei. In orice împrejurare de răscruce, tăcută, înțeleaptă, puternică, stăpâ­­ni Unire, țărănimea își împlinește le­gea vieții, apărând Pământul și Neamul . Așa s’a întâmplat și acum. Ni­meni nu a tăcut mai mult decât ță­rănimea și nimeni nu a răbdat mai mult ca ea; nimeni nu a indurat mai adânc durerea ruperii hotarelor și nimeni nu a dorit mai viu ca ea re­întregirea lor. Dar acea mulți­­­me tăcută și anonimă, pe care de a­tâtea ori o nesocotim în lipsa noastră de înțelegere, a fost prezentă, a fost martoră, la tot ce s’a petrecut, urmărind și judecând totul. Și din adâncurile ei s'a ridicat copleșitorul protest din care au înțeles, și cei dinlăuntru și cei de peste graniță, că neamul ro­mânesc, — Țărănimea aceea cari stăpânește de veacuri întinderile de păm­ânt dintre Nistru, Dunăre și Carpați, cu toate bogățiile lui, nu primește ruperea hotarelor Pa­triei sale veșnice, și dorește lupta desrobitoare. De aceea, pentru Țărănime tot ce se petrece astăzi Înseamnă împlini­rea firească a unor lucruri care nu puteau avea altă desfășurare. Pă­mântul nostru nu putea rămâne în mâini străine, iar drumul recuce­ririi nu mai putea fi decât unul sin­gur — lupta. Lupta desrobitoare, lupta răzbunătoare, lupta reîntregi­­toare. O! — dacă am înțelege întotdea­una judecata dreaptă și limpede a țăranului, dacă am putea urmări gândurile lui, atât de aproape de fapte și de adevăr! Dar, iată! —­ fără să ne aștepte! Țărrănimea își urmează peste oa­meni și peste vremi, puternică, ne­biruită și senină, drumul împliniri­lor,­­ iar Țăranul fără Nume, e­­roul etern al României, își reocupă Tronul împărătesc în rândul Nea­murilor și în conștiința noastră re­înviată intru glorie și dreptate. I ^!IIHI!liia!lll!aiUIIIH!1ilHII!lH!l!!H!lim!!nH:!H!l!tlHlimilim ROMANI Cu gândul la victoria mi­litară ce se apropie ceas cu ceas, musicifi pentru a obține izbânda și pe frontul intern. mniIinimmHlll!millM[l!IHI!ll(B!!ll!HIIIIIH1llri3WIH|!Iii«llllHli!IBIII!IHllliaill!II!X" Atitudinea Franței în lupta contra Uniunii Sovietice PARIS, 29 (Rador). ■— Ambasadorul De Brinon, fiele­gatul gene­ral al guvernului francez pentru teritoriile ocupante a făcut reprezentan­ților presei americane importante declarații cu privire la atitudinea luată de Franța față de lupta contra Uniunii Sovietice. El a declarat mai întâi — scrie corespondentul agenției DNB — că propaganda comunistă încearcă să exploateze, în folosul agitațiilor­ sale, suferințele pricinuite de războiu populației franceze și cu deose­bire dificultățile de aprovizionare. D. De Brinon și-a exprimat certitu­dinea că stăpânii Sovietelor doresc o prelungire a războiului, deoarece o a­­semenea prelungire ar favoriza reali­zarea planurilor lor revoluționare. Propaganda comunistă, făcută în Franța ocupată și menționată în nota ministerului de externe al Reichului, n’a fost scăpată din vedere de guver­nul francez. Și în ce privește problema siriană — a continuat d. De Brinon — comuniștii s’au conformat ordinelor Moscovei. Indivizii responsabili de această pro­pagandă comunistă își continuă sforță­rile, în scopul de a suprima regimul actual francez și a face din Franța o republică sovietică. Amintind apoi faptul că primul mi­nistru al Angliei s’a declarat aliatul Sovietelor, d. De Brinon a spus că ă. Churchill își va da seama într’o zi unde îl duce această alianță. ROMANI datoria face fi­ vă plătiți la timp impozitele! Amintind o frază a fostului președin­­te Azana al fostei republici spaniole, care spunea că războiul spaniol înseam­nă începutul războiului european, d. De Brinon a făcut constatarea că războiul actual a căpătat un adevărat caracter de război civil. In adevăr — a spus el — războiul acesta se deosebește de ce­lelalte războaie, căci el este în același timp și o revoluție contra comunismu­lui și capitalismului, cari s-au aliat. D. De Brinon a mai vorbit despre o convorbire pe care a avut-o cu ani de zile în urmă cu d. Bullitt, amba­sadorul de pe atunci al Statelor Uni­te la Paris, care i-a spus că Statele Unite ar fi sută la sută alături de Franța, dacă ea ar intra în război contra Germaniei. Totuși — adăuga d. Bullitt — Franța nu va trebui să se aștepte la un ajutor militar, deoa­rece Statele Unite sunt cu 200 la sută împotriva unei alianțe între Franța și Rusia Sovietică. In ce încurcătură — a adăugat d. De Brinon — trebue să se găsească astăzi d. Bullitt și cei­lalți americani! Despre acțiunea comunistă în Fran­ța, ambasadorul De Brinon a declarat că s-au luat toate măsurile pentru a­­ împiedeca orice acte de sabotaj. In sfârșit, vorbind despre evenimen­tele din Siria, el a declarat că chestiu­nea siriană nu se rezolvă prin ocupa­rea Damascului de către englezi, ci va fi rezolvată mai târziu într-un chip cu totul diferit, ținându-se seama de re­zultatele generale ale războiului. j,l Palatul Mitropolitan din Cernăuți

Next