Timpul, iulie 1941 (nr. 1488-1518)
1941-07-01 / nr. 1488
«• i 6 PASINI 3 LE! REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUGUȘEȘTI, — Strada Sărindar Nr. 15 ■Redacția . și Administrația 3.05.44 TELEFON: ------------------------------------------------------Tipografia 3.43.33 In țară: ABONAMENTE . In străinătate: Un an 700 lei, 6 luni îariful 111 Acțiune -t-n •> 350 lei, 3 luni 200 lei . I de convențiile poștale internaționale. Pentru bănci, instituții și adții publice 1000 lei anual Abonamentele încep la 1 și 15 ale fiecărei luni taxa de francare plătită în numerar conform aprobării Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar: „TIMPUL“ S. A. E. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Fiiin-reriactoa*: MIRCEA GRIGORESCI MARTI W-EA IULIE 1941 II*M»irii II ii Rtpur&Iliei I ii tIMPUL PENÎI^i Fondator Grigore D. Mihail AntMU vicepreședintele Consiliului de miniștri va conduce și departamentul Afacerilor Straie Monitorul Oficial publică următorul Decret: GENERAL ION ANTONESCU Conucătorul Statului Român și Președintele Consiliului de Miniștri Având în vedere decretul lege nr. 1799 din 1941. In baza dispozițiuniilor decretelor legi Nr. 3052 din 5 Septembrie și nr. 3072 din 7 Septembrie 1940: i Am decretat și decretăm: Articol unic. — Domnul Mihai Antonescu, vice-președinte al Consiliului de miniștri, însărcinat cu conducerea Guverului pe tot timpul absenței mele, va exercita și funcțiunea de ministru al Afacerilor Străine. Deasemenea, Domnia Sa va semna toate decretele privitoare la numiri de persoane, precum și pe acelea privitoare la materii urgente. Dat la Marele Cartier, la 29 iunie 1941. Conducătorul Statului Român Și Președintele Consiliului de Miniștri General (ss) ANTONESCU Nr. 1916. D. MIhAI A. ANTONESCU ROMÂNIA, ZID AL CONȘTIINȚEI EUROPENE Informidabila luptă, ce se desfășoară in zilele noastre și trasează drumurile viitorimii poate pentru veacuri întregi, România își împlinește, ca glorie și jertfă, matrea ei misiune la poarta răsăriteană a continentului. De veacuri, am apărat aici Europa, punând trupul țării noastre ca răgaz față de marșul cotropitor al imperialismelor ce se încrucișau aici, căutând drumurile Occidentului. Am stăvilit, cu arma și cu îndemânarea, sforțările Islamului de a se revărsa departe spre țările creștine. Dar în veacul când misiunea aceasta se cuvenea să fie răsplătită, un nou timis imperialist ne-a încercat hotarele și a năzuit să-și impună forța în cuprinsul țării noastre, pentru a-și duce apoi cetele sălbăticite și amorfe către arterele de comunicație ale vieții economice continentale, mijloc ce avea sa înlesnească încetul cu încetul hegemonia lumii slave, prin cauzul Rusiei țariste, împrejurările care au urmat nu ne-au ajutat, întotdeauna, să ne desprindem p i in drama istoriei noastre și rolul de străjeri ai Europei ne-a revenit mai departe, îndeosebi împotriva pericolului slav, vastă pecingine a continentului, gata să folosească în slujba intereselor expansioniste, toate formulele și toate compromisurile, dela imperialismul economic până la comunism, toate cu o singură țintă, nespusă clar simțită pretutindeni: întinderea vegetației slave, din marginile răsăritene ale Asiei până în marginile de Apus ale Europei. Tendința slavă de cotropire nu a fost nicidecum înfrântă de comunism, ci dimpotrivă, socotindu-se de moștenitorii roșii ai țarismului că orice soluție este bună dacă duce la împlinirea țelurilor propuse, curentele socialiste ale veacului au fost prefăcute într’un miraj, un apel la universalism, adresat, e drept, muncitorilor din lumea întreagă dar care se desvolta cu toate trăsăturile specifice ale panslavismului. Iată de ce România, stat bine așezat pe tradiția lui țărănească și creștină, a simțit, din adâncul instinctului istoric, că misiunea lui la poarta de răsărit a Europei n’a încetat. Poporul nostru a fost Cel dintâi care, de-acum 22 ani, din zorile roșii ale regimului bolșevic, a format o zonă de impermeabilitate față de comunism. Mai mult încă, România nu s-a mărginit să reziste — ci a și luptat. După 1918, Europa se afla in plină fierbere. Popoarele învinse sau învingătoare nu-și găseau cadența de viață din cauza măcelului din care abia eșise. Germenul distructiv al comunismului găsise un teren minunat. Dar România a știut să se ferească de o asemenea maladie. Pe teritoriul ei Racovsky reușise să orgnizeze o oarecare mișcare, însă poporul românesc a desaprobat-o, iar autoritățile au știut să o reprime cu cea mai mare energie. Abia reușisem să punem ordine la noi acasă, când la Budapesta Bella Kuhn arbora steagul roșu. Armatele române au intervenit și aici, sal având de la prăbușire statul maghiar. Dacă atunci spiritul de cumințenie al poporului nostru n’ar fi intervenit, lovitura comunistă din Ungaria ar fi avut grave consecințe în Europa. In 1923—1923 născarea comunistă Internațională, dirijată de la Moscova, a organizat în Basarabia, la Tatar Bunar o revoltă, care tindea să compromită organizarea statului român și să arunce oprobiuliunii muncitorești contra noastră. Dar această acțiune nefastă a fost demascată și mișcarea de la Tatar Bunar înăbușită. De atunci și până acum pe deoparte poporul român și pe de alta conducătorii statului s’au opus valului bolșevic, care devenise în ultima vreme tot mai presant. Lupta n’a fost tocmai ușoară, dar întotdeauna ne-am găsit echilibrul necesar păstrării tradiției străbune și a organizației de stat. Astăzi, când Europa întreagă s’a coalizat împotriva comunismului, România își face un punct de onoare din a se socoti pioniera și luptătoarea din prima linie, contra unui curent periculos continentului nostru și lumii Intregi. Evenimentele recente vin să confirme justețea acestei atitudini, păstrată de alungul anilor adeseori cu sacrificii. PENTRU ODIHNA SUFLETELOR EROILOR GERMANI ȘI ROMÂNI CĂZUȚI IN RĂZBOIUL DE APĂRARE A SFINTEI CRUCI Parastasul de la Patriarhie In sfânta Duminică de ori clopotele lăcașurilor de închinare creștină ne-au vestit duioasa chemare la ruga de odihnă a sufletelor celor dintâi ostași eroi căzuți pentru apărarea credinței strămoșești și recucerirea pământului răpit de cotrepori. Ca la marea sărbătoare a învierii din morți a Domnului, tineri și bătrâni, femei și copii cu inimi prea cuceri,ce s’au adunat în bisericuțele noastre de ctitori domnești și boerești să cheme și să preaslăvească duhurile celor ce zac azi pe pământul Basarabiei și Bucovinei. A venit puzderia de credincioși să se închine și să se roage pentru izbăvirea Neamului Românesc urmând pilda de credință a Conducătorului. Din stranele vremii au coborît între noi bătrânii ctitori ai Neamului. Ei nu mai au frunțile crunte și brațul umilit. Ei nu ne mai scutură de desnădejde și dispreț în fața faptei noastre, ca până ieri. Ci, privesc mândri cum în cripta veacurilor se aliniază, ca generali lui Decebal la Sarmisegetuza, ca Piteșii Moldovei ln Cosmin, ca arcașii lui Mihai la Șelimbăr, unul după altul, drepți și mari, mândri și români, cei dintâi eroi ai desrobirii sfântului nostru pământ. Sub dalele lui de piatră Eroul Anonim, Eroul Necunoscut tresare. Umilit, uitat, părăsit, Eroul înveșmântat în flacăra recunoștinței militare din Parcul Carol, așteptase ani de-a rându-i să audă goarnele și rapsozii, luptătorii și poeții buciumând chemarea Neamului la împlinirea destinului său. Sub dalele lui de piatră, necunoscutul soldat al jertei a așteptat zadarnic. Eri flacăra mormântului a îumnat de viață. Sub datele recunoștinței s’au adunat’ umbrele eroilor, martirilor, ziditori de Țară... Prin ceața fumului de tămâie, în lumna făcliilor purtate de credincioși la parastasul celor mai buni dintre noi, chipurile brăzdate de încercări, ale eroilor și măririlor Neamului, ne-au arătat primirea rugii ce o înălțau Atotputernicului pentru odihna lor în lumea drepților și a bunilor. Sufletul mare al generalului Conducător a îngrijit ca Staltul să ia sub ocrotirea sa pe urmașii celor căzuți Poporul însuflețit de viața înnoitoare revărsată peste Națiune de Acela ce a venit să mântuiască Neamul Românesc, s’a adunat să preamărească jertfa ostașilor, amintindu-și de prin veacuri că un neam trăește atâta vreme cât Altarele adună în rugi pe acel cari reazmă viața unui neam. * Fin dimineață la orele 11 s’a ofr dat la Sfânta Patriarhie un parastas pentru odihna sufletelor ostașilor germani și români căzuți în războiul sfânt pentru apărarea Crucii. Serviciul divin a fost oficiat de I. P. S. S. Nicodim Munteanu, patriarhul României asistat de P. S. S. Veniamin Pocitan Ploeșteanu și Emilian Antal Tărgovișteanu, vicarii sfintei Patriarhii, arhimandriții Filaret Jocu și Inocențiu Tănăsoiu, protosinghelii Evghenie Orghidan și Vasile Vasilache, arff " Tufă și diaconul SUvian. Răspunsurile au fost date de corgi sfintei Patriarhii condus de d. Tincoca. La impresionanta solemnitate a luat parte reprezentanții armatelor " , germane și române precum și un numeros public format în mare parte din refugiați basarabeni, bucovineni și ardeleni. Slujba s’a terminat la orele 12. 1 Continuarea pag. 3 a I. P. S. S. Patriarhul Nicodim, eșind deja Patriarhie după slujba de pomenire a primilor eroi căzuți. IM 'NP'NHWIINIMIlllllPilil M Milllllll MagMMMBM I. P. S. S. Mitropolit Gurk, după serviciul divin oficiat pentru Basaraba la biserica Antim. niHHiiHfiiiKiiiiHiiMKiiMiiiimHRtf'imiHiiiHimiBiniiHiiuniiiiwas' mii de persoane ■ arestate la Leningrad și Moscova HELSINKI, 29 (Rador). — Corespondentul aenției Ștefani comunică: > mm~‘ Se află că mii de persoane au fost arestate, ca măsură de represalii, la Leningrad și Moscova în cursul ultimei tenteți) de sutome decorați de Führer BERLIN, 29 (Rador). Fuehrerul a primit Duminică, la cartierul său general, pe comandanții de submarine căpitan Schultze, căpitan Liebe și locotenet cl. J Endrass, cărora le-a remis crucea de cavaler a ordinului Crucea de Fier. Fiecare din acești trei ofițer a scufundat mai mult de 200.000 tone de vapoare inamice. ■IIIÜBU.ÜHÜlHüLIHIlllWMIII’LIWIüllBIIIIlHulllHIIMKilliilHÜ.F PARASTAS OFICIAT LA BISERICA ROMÂNA DIN SOFIA f SOFIA 29 (Rador). Astăzi la ora 11,30 dimineața la Biserica română din Sofia s’a oficiat un parastas pentru pomenirea primilor eroi* români și germani căzuți pe câmpul de onoare în Basarabia și Bucovina. Au participat membrii legației române în frunte cu d. Dragoș Cotlar, ciuc, însărcinat cu afaceri al României, profesorii și elevii Institutului român și membrii colonie române dtot localltate. Au fost prezenți deasemvm membrii delegației române din comisia mixtă româno - bulgară pentru aplicarea tratatului de la Craiova, in frunte cu d. Horia Grigorescu. • - ' l!inilIIIHniMnilH!llllll!lll«niimHHIIII»il!IIMIiniHII!IIV!1IIH9 EROUL ETERN AL ROMÂNIEI Cu viața și cu puterea lui în veci nebiruită, Țăranul fără nume, eroul etern al Neamului, a împlinit și această datorie: răzbunarea Basarabiei. Prin fapta ostașilor cari au trecut apele de unire ale Prutului, plugarii de pe întinsirea molcomă a holdelor de aur ale Nistrului se răzbună. In cuvinte și calde și evocatoare, cărora o inimă bucuroasă le-a dat frumusețea mărturisirilor și strălucirea unui gând curat, d, vicepreședinte al consiliului Mihai Antonescu, a adus preamărire și închinare eroilor desrobitori, cântând fapta măreață a Eroului Necunoscut prin care se împlinește Istoria reîntregirii. Gândurile noastre iscate de inspirata cuvântare, s’au oprit lângă mile de ostași care trăesc acum înalta lege a vieții și morții eroilor. Pe frontiera de Răsărit, unde se dă acum lupta, ca pe toate frontierele românești unde s’a dat vreodată o luptă, se află acelaș popor de plugari care-și apără, de veacuri, ogorul. Noi, toți ceilalți, cărturarii și orășeni, apăruți pintre ei, din rândurile lor, pentru rosturi deosebite de conducere, uneori bine alte ori rău împlinite, și de multe ori neîmpinte, am rămas, și azi încă, întocmai ca o buruiană nouă și plăpândă ce-și caută firea potrivit cu pământul și lumina din care trăește, privită cu îngăduință și răbdare de neamul puternic al băștinașilor. Printre oștenii aceștia cari mânuesc armele tot așa de firesc, și cu tot atâta îndemânare, ca și uneltele plugăriei, — îndrășniaala noastră reprezintă dorința de a le egala vrednicia. Nimic nu s’a schimbat nici în înfățișare», nici în mișcările, nici în deprinderile de fiecare zi ale plugarului care, ostaș, așteaptă marile întâlniri cu dușmanul. Doar privirea-i dacă lucește încă mai ageră scrutând zarea, într’o așteptare liniștită, în care chibzuință înfrânează pornirea iute a inimii. Războiul nu face din el un erou, ci, în război plugarul continuă rămâne un erou, dând tuturor însușirilor lui o nouă funcțiune, o nouă finalitate. Nu cred să fie în lume un alt neam care să meargă mai firesc, și cu mai multă liniște, spre toate marile întâmplări ale Istoriei decât neamul țărănesc al Românilor. Marile fapte ale Istoriei românești constitue, în viața neamului nostru, dreptul țărănimii, și marile locuri de glorie și de cinste nu pot fi ocupate decât de vioi. Dacă au fost răscoale, ei le-au aprins și dacă au fost războaie, ei le-au purtat; dacă au fost biruințe, ale lor sunt și dacă au fost înfrângeri, ei le-au înldurat; deși a cerut pâine, ei au desfundat câmpiile și de s’a cerut muncă, brațele lor au dăruit-o; când neamului i-au trebuit cărturari, din rândurile țărănimii s’au ridicat, iar când vremurile au cerut oșteni, tot țărănimea a fost aceea care a umplut hotarele cu ei. In orice împrejurare de răscruce, tăcută, înțeleaptă, puternică, stăpâni Unire, țărănimea își împlinește legea vieții, apărând Pământul și Neamul . Așa s’a întâmplat și acum. Nimeni nu a tăcut mai mult decât țărănimea și nimeni nu a răbdat mai mult ca ea; nimeni nu a indurat mai adânc durerea ruperii hotarelor și nimeni nu a dorit mai viu ca ea reîntregirea lor. Dar acea mulțime tăcută și anonimă, pe care de atâtea ori o nesocotim în lipsa noastră de înțelegere, a fost prezentă, a fost martoră, la tot ce s’a petrecut, urmărind și judecând totul. Și din adâncurile ei s'a ridicat copleșitorul protest din care au înțeles, și cei dinlăuntru și cei de peste graniță, că neamul românesc, — Țărănimea aceea cari stăpânește de veacuri întinderile de pământ dintre Nistru, Dunăre și Carpați, cu toate bogățiile lui, nu primește ruperea hotarelor Patriei sale veșnice, și dorește lupta desrobitoare. De aceea, pentru Țărănime tot ce se petrece astăzi Înseamnă împlinirea firească a unor lucruri care nu puteau avea altă desfășurare. Pământul nostru nu putea rămâne în mâini străine, iar drumul recuceririi nu mai putea fi decât unul singur — lupta. Lupta desrobitoare, lupta răzbunătoare, lupta reîntregitoare. O! — dacă am înțelege întotdeauna judecata dreaptă și limpede a țăranului, dacă am putea urmări gândurile lui, atât de aproape de fapte și de adevăr! Dar, iată! — fără să ne aștepte! Țărrănimea își urmează peste oameni și peste vremi, puternică, nebiruită și senină, drumul împlinirilor, iar Țăranul fără Nume, eroul etern al României, își reocupă Tronul împărătesc în rândul Neamurilor și în conștiința noastră reînviată intru glorie și dreptate. I ^!IIHI!liia!lll!aiUIIIH!1ilHII!lH!l!!H!lim!!nH:!H!l!tlHlimilim ROMANI Cu gândul la victoria militară ce se apropie ceas cu ceas, musicifi pentru a obține izbânda și pe frontul intern. mniIinimmHlll!millM[l!IHI!ll(B!!ll!HIIIIIH1llri3WIH|!Iii«llllHli!IBIII!IHllliaill!II!X" Atitudinea Franței în lupta contra Uniunii Sovietice PARIS, 29 (Rador). ■— Ambasadorul De Brinon, fielegatul general al guvernului francez pentru teritoriile ocupante a făcut reprezentanților presei americane importante declarații cu privire la atitudinea luată de Franța față de lupta contra Uniunii Sovietice. El a declarat mai întâi — scrie corespondentul agenției DNB — că propaganda comunistă încearcă să exploateze, în folosul agitațiilor sale, suferințele pricinuite de războiu populației franceze și cu deosebire dificultățile de aprovizionare. D. De Brinon și-a exprimat certitudinea că stăpânii Sovietelor doresc o prelungire a războiului, deoarece o asemenea prelungire ar favoriza realizarea planurilor lor revoluționare. Propaganda comunistă, făcută în Franța ocupată și menționată în nota ministerului de externe al Reichului, n’a fost scăpată din vedere de guvernul francez. Și în ce privește problema siriană — a continuat d. De Brinon — comuniștii s’au conformat ordinelor Moscovei. Indivizii responsabili de această propagandă comunistă își continuă sforțările, în scopul de a suprima regimul actual francez și a face din Franța o republică sovietică. Amintind apoi faptul că primul ministru al Angliei s’a declarat aliatul Sovietelor, d. De Brinon a spus că ă. Churchill își va da seama într’o zi unde îl duce această alianță. ROMANI datoria face fi vă plătiți la timp impozitele! Amintind o frază a fostului președinte Azana al fostei republici spaniole, care spunea că războiul spaniol înseamnă începutul războiului european, d. De Brinon a făcut constatarea că războiul actual a căpătat un adevărat caracter de război civil. In adevăr — a spus el — războiul acesta se deosebește de celelalte războaie, căci el este în același timp și o revoluție contra comunismului și capitalismului, cari s-au aliat. D. De Brinon a mai vorbit despre o convorbire pe care a avut-o cu ani de zile în urmă cu d. Bullitt, ambasadorul de pe atunci al Statelor Unite la Paris, care i-a spus că Statele Unite ar fi sută la sută alături de Franța, dacă ea ar intra în război contra Germaniei. Totuși — adăuga d. Bullitt — Franța nu va trebui să se aștepte la un ajutor militar, deoarece Statele Unite sunt cu 200 la sută împotriva unei alianțe între Franța și Rusia Sovietică. In ce încurcătură — a adăugat d. De Brinon — trebue să se găsească astăzi d. Bullitt și ceilalți americani! Despre acțiunea comunistă în Franța, ambasadorul De Brinon a declarat că s-au luat toate măsurile pentru a împiedeca orice acte de sabotaj. In sfârșit, vorbind despre evenimentele din Siria, el a declarat că chestiunea siriană nu se rezolvă prin ocuparea Damascului de către englezi, ci va fi rezolvată mai târziu într-un chip cu totul diferit, ținându-se seama de rezultatele generale ale războiului. j,l Palatul Mitropolitan din Cernăuți