Timpul, august 1941 (nr. 1519-1549)
1941-08-01 / nr. 1519
M r a REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, — Strada Sărindar Nr. 15 Redacția și Administrația 3.0544 TELEFON: nr--------------------------■—~------------------Tipografia 8.42.23 abonamente In țară: ț In străinătate: In an 700 lei: 6 luni 1 Tariful in funcțiune 350 3 200 .e. > Pentru bănci instituții și d-ții publice 1000 lei anual Abonamentele incep la 1 țil5 ale fiecărei lui Taxa de francare plătită in numerar conform »nmlciri« Direcțiunei Generale p. T. T. Nr. 80286/5 Mai 193$ Proprietar: „TIMPUL“ S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Prim-Redactor: Ml II CEA GRIGORESCU 8 PAGINI 3 LEI „INTRE VOI ȘI NOI, PUS - A DUMNEZEU NISTRUL HOTAR“ ! de prof. Ion Conea l S' I u există — spun geo-NA S | 1 grafii de astăzi — m frontiere naturale. La frontierele naturale I.nstă — spunea Cae 1ar acuma două mii de ani, când vorbea despre marginile Galiei așa cum știm, fixândule pe țărmuri de oceane, pe creste de munți, pe maluri de fluvii. Marele ostaș roman nu învățase, ca noi, geopolitică — dar o scria ca un maestru: Trans Rhenum Germani incolunt. Tot astfel istoricul Tacitus, vorbind despre marginile Germaniei din vremea lui: „Germania omnis a Gallis Raetisque et Pononis Rheno et Danuvio fluminibus, a Sarmatis Dacisque mutuo metu aut montibus separaturi* — sau, pe românește. Pe Germania, de țările Galilor, Retilor și Panoniilor o separă două fluvii: Rinul și Dunărea — și o separă de țara Dacilor și de Sarmația teama reciprocă (nu e rău zis!) și munții. Prin urmare, munți și fluvii (și piU», uneori, acea teamă reciprocă) — iată cine și ce constataseră cei Vechi că separă, între ele, neamurie pământului. Și cei vechi, cari trăiau în nemijlocit și continuu cntici (nu ca noi, azi!) cu pământul, fiind ei (și considerânduse) ca niște adevărate produse naturale ale lui, știau ce spun când vorbeau așa. A trebuit, însă, să fie o anumită geografie a zilelor noastre, ca să spună: „Stați ,voi! hotare naturale nu există!“. Ei, cum nu există? — întreabă undeva Camille Juliien, supărat și el pe numita înțelepciune geografică! Dacă, uneori, oamenii le neagă sau se fac că nu le văd, asta nu înseamnă că ele intr’adevăr nu există, ci înseamnă rau sacrosante — și le umpleau, in lungule, cu altare și statui. Ba chiar și în vremea noastră, ridicată prin 1900, o imensă statuie a lui Hristos, înnălțată undeva pe creasta înnălțimilor maxime dintre Chili și Argentina, evocă și reafirmă atributele antice ale frontierei naturale: după ani și ani de incidente și litigii în legătură cu hotarul dintre ele, încă instabil și neprecis (într’o regiune sălbatică, cu înălțimi spre șase și șapte mii de metri), cele două state au convenit să-i tragă dâra (și să-i înnalțe semnele) pe cumpăna apelor, adică pe linia crestelor maxime dintre cele două țări. Sau Petrarca, când nota: ,JSen provide natura, quando franci e vol pose la schermo dei Alpi“ — bine făcu Natura, când între noi și voi puse scutul Alpilor. Hotarele naturale există. Și există mai ales acelea pe care popoarele însăle, considerate ca niște formații biogeografice naturale, produse firești ale naturii, le-au considerat și respectat ca atare, așezându-se unele de o parte a lor și altele de alta, ce spuneau adineaori Tacitus și Caesar. Și se impun, unele, ape sau munți, cu atâta brutalitate ca atare, încât nimeni și nimic nu le poate urni din această dumnezeească funcție a lor. Așa vede domnul Mussolini — și cu drept cuvânt — hotarul pe Alpi al Italiei: nu o sută de mii de francezi sau de elvețieni să fie dincoace de Alpi — spunea Ducele într’um discurs, prin 1935 — ci câte o sută de milioane din ei să fie dincoace — și hotarul politic tot n’ar cobori de pe creste. Așa este hotarul Nistrului. Acuma de ani, într’o prelegere publică, d. Ion Nistor, istoricul acade Continuaire în pag. 3»a l Distrugerile bolșevicilor la Cernăuți (1-2-3) și Storojineț (4) doar atât: că ne facem a nu le vedea. Cei vechi, aproape se consideîntregul popor german participă la bucuria României“ Cu ocazia desrobirii Cernăuților și Chisinaului, d. vicepreședinte al consiliului de miniștri, Mihai Antonescu a trimis, prin intermediul d-lui von Killinger o scrisoare d-lui von Ribbentrop, exprimând mulțumirea pe care o simte poporul român în ziua când provinciile cotropite anul trecut se reintorc în granițele României. Această mulțumire este dublată de o puternică recunoștință față de Marele Reich, care a ocazionat trupelor române să înscrie această pagină de glorie. In răspunsul său, von Ribbentrop l-a anunțat pe viceprședintele consiliului de miniștri român că Fuehrerul cunoaște atitudinea poporului român, atitudine justificată de marea zi pe care o trăește. „Întregul popor german —s’a accentuat în scrisoarea de răspuns — a participat cu satisfacție la bucuria României, prilejuită de reocuparea Cernăuților și Chișinăului“. Schimbul acesta de scrisori nu poate fi socotit ca un schimb de amabilități, obișnuite în asemenea împrejurări. Intre poporul român și poporul german s-au stabilit legături de asemenea natură, încât amabilitățile nu mai au nici un rost. Pentru două neamuri care se înfrățesc, în baia de sânge, sub comun, nu mai există schimb de amabilități formaliste. O mână întinsă frățește, acolo unde bubuctunul și șuieră glonțul cimentează pentru totdeauna o legătură trainică, adevărată, purificată de orice interese tăinuite. Scrisoarea trimisă de ministrul de externe al Reich-ului, d. vin Ribbentrop, confirmă o situație bine stabilită. Poporul german se bucură real de recâștigarea drepturilor României pierdute cu un an în urmă, în împrejurări tragice. Poporul nostru, așezat aici la »urile Dunării, insulă a latinitățiii in mijlocul unei mase de slavi, are un rol bine definit in opera de reorganizare a Europei, întreprinsă acum de Germania d-lui Adolf Hitler. Suntem un pion care pe deoparte dă mult de lucru ai versaților nouei organizații, iar pe de alta constitue un puternic punct de sprijin în edificiul viitor. De aceea germanii se bucură că prietenii lor de la Dunăre, popor tânăr și cu reale calități, își recapătă drepturile lor milenare, pe care au știtut totdeauna să se apere și să le reclame. In lumina acestor sentimente se bazează prietenia germano-română, pe care se va sprijini mâine In acest sec«ni» nuna niva p An. Firmfii. NU LE PRIMESC DECÂT CARII POȘTALE SI COLETE PÂNĂ LA 5 KG PENTRU OSTAȘI Comunicatul Direcției P. T. T. cât în ziare cu privire la tariful special acordat ostașilor pentru corespondența preschimbată cu familiile lor publicul a început să se adreseze oficiilor poștale cerând să le primească pentru ostași telegrame și scrisori simple închise, întrucât asemenea trimiteri nu sunt încă admise potrivit normelor referitoare la aplicarea cenzurii. Direcția Generală P. T. T. ține a lămuri publicul că în prezent nu se pot primi pentru ostași decât cărți poștale deschise, colete până la 5 bgr. și mandate poștale ale căror taxe sunt cele din Decretul lege nr. 2093 din 19 iulie 1941, publicat la timp. Vagoane de tramvai distruse, la Cernăuți CUTREMUR PUTERNIC IN CORINT BELGRAD, 30 (Rador). — Din Atena se comunică bandul DONAU ZEITUNG că Marți către orele 10 s-a resimțit In toată Grecia un puternic cutremur de pământ, al cărui epicentru se află la Corint. După Informațiunile primite până acum, nu au fost striăciuni. Temperatura se urcase la 40 grade la umbră și imediat după cutremur o furtună ■-1 dezlănțuit in toată Greca. IN LUPTELE DATE DEASUPRA MOSCOVEI AU FOST DOBORÂTE 51 AVIOANE SOVIETICE ROMA, 30 (Rador). Postul de radio Moscova a admis eficacitatea atacurilor aeriene efectuate de aviația germană împotriva capitalei sovietice, căci a declarat că un număr de 51 de avioane sovietice au fost doborâte în cursul luptelor aeriene ce s-au desfășurat deasupra orașului. Aviația germana a distrus până acum 9.120 avioane sovietice BERLIN 30 (Rador) — Corespondentul agenției „Rador" transmite: Zvonurile din sursă străine, după care Feldmareșalul Udet s'ar fi sinucis, sunt considerate la Berlin ca o manevră neserioasă spre a se sustrage atenția opiniei publice mondiale de la marile succese ale aviației germane ți de la războiul purtat contra bolșevismului. La Berlin se afirmă în legătură cu această manevră că aviația germană a distrus până acum 9.120 de avioane sovietice. Fondator Grigore Gafeneu JURNAL DE RAZBOIU „Eu mi-am făcut datoria! Trăiască România Mare!*’ Ultimele cuvinte ale sergentului Vasile Bărbulescu, răpus de explozia unei bombe de avion sovietic ISMAIL. IULIE. Am trecut de canalul Tulcea și intrăm pe canalul Chilia la ceata Iul Ismail. Șlepuri cu trupe, venind drin Galați și Tulcea, debarcă meri ostași români pe malul basarabean Vedetele Germane și Române de dragat mine, curăță terenuol. La amiază exploadează o mină dragată chiar în fața noastră la 300 metri. Coloana de apă asvârlită de explozia minei țâșnește la o înălțime de 50 metri. Inaintăm încet în urma urăjitoarelor de mine. Aci Dunărea a fost minată și de bolșevici și de ai noștri. La ora 3 apar brusc de după niște nourași trei avioane bolșevice de bombardament. In grupe de câte trei cad pe Dunăre 12 bombe mari. Tunurile și mitralierele antiaeriene de pe monitoarele noastre incep un foc atât de viu, încât avioanele inamice, care întorseseră ca să ne atace din nou, de data asta pe linia de șir a formației navelor noastre, renunță să ne mai tace și dispar, cum au venit, ca niște năluci. Una dintre bombele sovietice explodat la suprafața apei la mai mai .20 de metri de nava noastră. Avem răniți pe bord. E liniște acum, dar gemetele lor se mai aud. Sunt pansați de medicul nent și doi dintre ei, răniți socotemai grav, sunt îmbarcați pe o vedetă care-i va transporta la spitalul din Tulcea. Fruntașul Șușnea și-a revenit și ne zâmbește când e trecut pe bordul vedetei. O schije i-a tăiat mușchii coapsei, dar osul nu e atins. Cu sergentul Bărbulescu, brancardierii umblă cu mare băgare de seamă. O schije i-a rupt brațul și alta i-a străpuns burta. Când trece brancarda pe lângă noi deschide ochii și i se aude glasul stins: — Domnule Comandant, eu mi-am făcut datoria. Trăiască România Mare! Vedeta se depărtează grăbită și noi întârziem cu privirea pe dâra de valuri. Medicul ne spune că numai o minune îl mai poate scăpa pe Bărbulescu. Comandantul e tăcut. Inventariază acum celelalte urme lăsate de bomba avionului inamic. Schijele au mușcat oțelul redutei și al turelelor blindate. Prin abia „spardekului“ alte schije au trecut ca prin carton. Au fost bombe de cel mai mare calibru. A doua zi oamenii trimiși upă provizii la Tulcea ne aduc vești de la spital. Sergentul Vasile Bărbulescu nu și-a mai revenit pe drum și a murit după două ore la spital Oamenii își fac tăcuți cruce. Bărbulescu fusese un bun camarad și era dintre cei mai conștiincioși la datorie. Abia aștepta să ajungem la Chilia unde-și avea părinții și casa. Căpitanul ne reamintește: — Sergentul Vasile Bărbulescu a avut suflet de erou. Ultimele lui cuvinte au fost „trăiască România Mare!“ Să-i fie țărâna ușoară! reporter de război P. P. Soldat I— Romanos PANANTUL este al nostru Săptămânalul „Transnistria“, gazeta redeșteptării naționale a românilor dintre Nistru și Bug, publica următorul articol: Pământul dintre Nistru și Bug a fost, este și, de azi înainte, va fi moșia moldoven da n loboziți. Sunt două mii de ani, de când neamul nostru românesc îl scaldă cu sânge, sudoare și lacrimi. Acest pământ n’a fost niciodată stăpânit de alte neamuri. Unii străini, care au încercat să-l robească, n’au lăsat pe fața lui nici o urmă, alții, prea puține și fără valoare față de numărul și vechimea așezărilor românești. Dintre toți năvălitorii numai Tătarii au stăpânit în stânga Nistrului, mai temeinic, regiunea numită de ei Edisan, iar de noi „Părțile Tătărești“ Cine a mai stăpânit pământul nostru? Ucrainenii? Nu! Niciodată. Căci noi moldovenii suntem cu multe secole înaintea lor între Nistru și Bug. După Herodot, Cristina Rufus, Strabo și alții, Geții ocupau în stânga Nistrului, tot teritoriul cuprins între Mare, Nipru și linia care unește Nordul Moldovei cu Donețul. Regatul lui Buerebista cuprindea „întreg centrul și răsăritul Europei“. Mai târziu, Intre izvoarele Nistrului, Pripet și Nipru, a fost „Țara Bolohovenilor“, cunoscut la 1147. In stânga Nistrului Inferior și mijlociu românii luptă cu hoardele barbare. Astfel, ungurii, înaintând spre apus, se ciocnesc cu românii mai întâiu între Nistru inferior și Bug, unde exista atunci un voevodat românesc, cu capitala Perișani. După Atlasul istorico-geografic, publicat la Berlin In 1824 de maiorul Rudolph Wedell, românimea, la anul 900, cuprindea tot teritoriul sfântecat al României Mari, iar peste Ni,«*ni se întindea până la Doneț, intre Mare și linia ce unește nordul Moldovei cu acest râu. La 1223 românii din stânga Nistrului inferior sunt cunoscuți sub numele de „Vechii Brodnici". Ploscânea, voevodul lor, luptă cu principii Slavi și Cumani. După devastarea Ucrainei de către tătari, românii apar în „Stepa Pustie", lipsită de sate, sub numele de „Cazaci“, porecliți așa de cumani, în limba cărora acest cuvânt însemna om liber. Mai târziu, peste primii „Cazaci moldoveni“, au venit „tot felul de oameni“ nemulțumiți — din Moldova, Polonia, Rusia, Crimeia, Caucaz. „Seci“, centrar cazacilor de Pe Nipru, începe să inspire teama. Moldovenii cazaci formează peste treime din numărul total al cazacilor , și adeseori dețin conducerea. Dar deci nu este un stat, naține și nici măcar un tetritoriu bine delimitat și mai ales populat. Totul se reduce la corturile de pe insulele Niprului. Influența cazacilor nu se simte de loc între Bug și Nistru, unde satele românești se înmulțesc și cresc, în timp ce peste Bug așezările ucrainești nu coboară mai la sud de linia ce unește Nordul Moldovei de râul Doneț. Abia după izgonirea cazacilor de pe Nipru, mai ales după 1793, când rușii ajung la Nistru, abia atunnci începe expansiunea elementelor ucrainești spre sud și infiltrarea lor printre așezările vechi moldovenești. Dar încă mult mai înainte de venirea rușilor, românii stăpâneau pământul dintre Nistru și Bug. Aron Vodă stăpânește Oceacovul, Mihai Continuare în pag. 3-a IN PAGINA 2-a „TREBUIE SA CUNOAȘTEȚI CARE SUNT AVIOANELE SOVIETICE“ Fotografiile și siluetele aparatelor bolșevice înaintarea trupelor aliate continuă cu succes in Ukraina BERLIN 30 (Rador). Agenția C. N. B. află că și la 29 iulie trupele germane, române și ungare au continuat cu 4» sau« ■ M w«* ava“ — Ukraina. In regiunea de Sud a Bugului, trupele au tăiat retragerea aliate detașamentelor sovietice destul de importante ca număr, distrugându-le. Tunuri și cam Ioana da trans Dort aUrSxHa da tmoel» tovlelic« tutphan«r«a ia* orăhilă tDV wu