Timpul, august 1941 (nr. 1519-1549)

1941-08-01 / nr. 1519

M r a REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, — Strada Sărindar Nr. 15 Redacția și Administrația 3.05­44 TELEFON: nr--------------------------■—~------------------­Tipografia 8.42.23 abonamente In țară: ț In străinătate: In an 700 lei: 6 luni 1 Tariful in funcțiune 350 3 200 .e. > Pentru bănci instituții și­­ d-ții publice 1000 lei anual Abonamentele incep la 1 ți­l5 ale fiecărei lui Taxa de francare plătită in numerar conform »nmlciri« Direcți­unei Generale p. T. T. Nr. 80286/5 Mai 193$ Proprietar: „TIMPUL“ S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Prim-Redactor: Ml II CE­A GRIGORESCU 8 PAGINI 3 LEI „INTRE VOI ȘI NOI, PUS - A DUMNEZEU NISTRUL HOTAR“ ! de prof. Ion Conea l­ S' I u există — spun geo-N­­A S | 1 grafii de astăzi — m frontiere naturale. La frontierele naturale I­­­­.nstă — spunea Cae­ 1­ar acuma două mii de ani, când vorbea despre margi­nile Galiei așa cum știm, fixându­­le pe țărmuri de oceane, pe creste de munți, pe maluri de fluvii. Ma­rele ostaș roman nu învățase, ca noi, geopolitică — dar o scria ca un maestru: Trans Rhenum Ger­mani incolunt. Tot astfel istoricul Tacitus, vorbind despre marginile Germaniei din vremea lui: „Ger­mania omnis a Gallis Raetisque et Pononis Rheno et Danuvio flumi­­nibus, a Sarmatis Dacisque mutuo metu aut montibus separaturi* — sau, pe românește. Pe Germania, de țările Galilor, Retilor și Pano­­niilor o separă două fluvii: Rinul și Dunărea — și o separă de țara Dacilor și de Sarmația teama reci­procă (nu e rău zis!) și munții. Prin urmare, munți și fluvii (și piU», uneori, acea teamă reciprocă) — iată cine și ce constataseră cei Vechi că separă, între ele, neamuri­­e pământului. Și cei vechi, cari trăiau în nemijlocit și continuu c­nti­ci (nu ca noi, azi!) cu pă­mântul, fiind ei (și considerându­­se) ca niște adevărate produse na­turale ale lui, știau ce spun când vorbeau așa. A trebuit, însă, să fie o anumi­tă geografie a zilelor noastre, ca să spună: „Stați ,voi! hotare natu­rale nu există!“. Ei, cum nu exis­tă? — întreabă undeva Camille Juliien, supărat și el pe numita în­țelepciune geografică! Dacă, une­ori, oamenii le neagă sau se fac că nu le văd, asta nu înseamnă că ele intr’a­d­evăr nu există, ci înseamnă rau sacrosante — și le umpleau, in lungu­le, cu altare și statui. Ba chiar și în vremea noastră, ridica­tă prin 1900, o imensă statuie a lui Hristos, înnălțată undeva pe creasta înnălțimilor maxime dintre Chili și Argentina, evocă și reafir­mă atributele antice ale frontierei naturale: după ani și ani de inci­dente și litigii în legătură cu ho­tarul dintre ele, încă instabil și neprecis (într’o regiune sălbatică, cu înălțimi spre șase și șapte mii de metri), cele două state au con­venit să-i tragă dâra (și să-i în­­nalțe semnele) pe cumpăna apelor, adică pe linia crestelor maxime dintre cele două țări. Sau Petrarca, când nota: ,JSen provide natura, quando fra­nci e vol pose la scher­­mo dei Alpi“ — bine făcu Natura, când între noi și voi puse scutul Alpilor. Hotarele naturale există. Și exis­tă mai ales acelea pe care popoa­rele însăle, considerate ca niște formații biogeografice naturale, produse firești ale naturii, le-au considerat și respectat ca atare, așezându-se unele de o parte a lor și altele de alta, ce spuneau adi­neaori Tacitus și Caesar. Și se im­pun, unele, ape sau munți, cu a­­tâta brutalitate ca atare, încât ni­meni și nimic nu le poate urni din această dumnezeească funcție a lor. Așa vede domnul Mussolini — și cu drept cuvânt — hotarul pe Alpi al Italiei: nu o sută de mii de francezi sau de elvețieni să fie din­coace de Alpi — spunea Ducele în­­tr’um discurs, prin 1935 — ci câte o sută de milioane din ei să fie dincoace — și hotarul politic tot n’ar cobori de pe creste. Așa este hotarul Nistrului. Acu­ma de ani, într’o prelegere publi­că, d. Ion Nistor, istoricul­ acade­ Continuaire în pag. 3»a­ l Distrugerile bolșevicilor la Cernău­ți (1-2-3) și Storojineț (4) doar atât: că ne facem a nu le ve­dea. Cei vechi, aproape se conside­întregul popor german participă la bucuria României“ Cu ocazia desrobirii Cernăuților și Ch­isinaului, d. vicepreședinte al consi­liului de miniștri, Mihai Antonescu a trimis, prin intermediul d-lui von Kil­­linger o scrisoare d-lui von Ribbentrop, exprimând mulțumirea pe care o simte poporul român în ziua când provinciile cotropite anul trecut se reintorc în gra­nițele României. Această mulțumire este dublată de o puternică recunoștință față de Marele Reich, care a ocazionat trupelor româ­ne să înscrie această pagină de glorie. In răspunsul său­­, von Ribbentrop l-a anunțat pe viceprședintele consi­liului de miniștri român că Fuehrerul cunoaște atitudinea poporului român, atitudine justificată de marea zi pe ca­re o trăește. „Întregul popor german —s’a accen­tuat în scrisoarea de răspuns — a par­ticipat cu satisfacție la bucuria Româ­niei, prilejuită de reocuparea Cernău­ților și Chișinăului“. Schimbul acesta de scrisori nu poate fi socotit ca un schimb de amabilități, obișnuite în asemenea împrejurări. Intre poporul român și poporul ger­man s-au stabilit legături de asemenea natură, încât amabilitățile nu mai au nici un rost. Pentru două neamuri care se înfrățesc, în baia de sânge, sub comun, nu mai există schimb de ama­bilități formaliste. O mână întinsă frățește, acolo unde bubuc­tunul și șuieră glonțul cimentea­ză pentru totdeauna o legătură traini­că, adevărată, purificată de orice inte­rese tăinuite. Scrisoarea trimisă de ministrul de externe al Reich-ului, d. vin Ribben­trop, confirmă o situație bine stabilită. Poporul german se bucură real de recâștigarea drepturilor României pier­dute cu un an în urmă, în împrejurări tragice. Poporul nostru, așezat aici la »urile Dunării, insulă a latinitățiii in mijlocul unei ma­se de slavi, are un rol bine definit in opera de reorganizare a Europei, întreprinsă acum de Germa­nia d-lui Adolf Hitler. Suntem un pion care pe deoparte dă mult de lucru ai versaților nouei organizații, iar pe de alta constitue un puternic punct de sprijin în edificiul viitor. De aceea germanii se bucură că prie­tenii lor de la Dunăre, popor tânăr și cu reale calități, își recapătă drepturile lor milenare, pe care au știtut totdea­una să se apere și să le reclame. In lumina acestor sentimente se ba­zează prietenia germano-română, pe care se va sprijini mâine In acest sec­­«ni» nuna niva p An. F­i­rm­fii. NU LE PRIMESC DECÂT CARII POȘTALE SI COLETE PÂNĂ LA 5 KG­ PENTRU OSTAȘI Comunicatul Direcției P. T. T. cât în ziare cu privire la tariful special acordat ostașilor pentru co­respondența preschimbată cu fa­miliile lor publicul a început să se adreseze oficiilor poștale cerând să le primească pentru ostași tele­grame și scrisori simple închise, întrucât asemenea trimiteri nu sunt încă admise potrivit normelor referitoare la aplicarea cenzurii. Direcția Generală P. T. T. ține a lămuri publicul că în prezent nu se pot primi pentru ostași decât cărți poștale deschise, colete până la 5 bgr. și mandate poștale ale căror taxe sunt cele din­ Decretul lege nr. 2093 din 19 iulie 1941, publicat la timp. Vagoane de tramvai distruse, la C­ernăuți CUTREMUR PUTERNIC IN CORINT BELGRAD, 30 (Rador). — Din A­­tena se comunică b­andul DONAU ZEITUNG că Marți către orele 10 s-a resimțit In toată Grecia un puter­nic cutremur de pământ, al cărui e­­picentru se află la Corint. După Informațiunile primite până acum, nu au fost str­iăciuni. Tempera­tura se urcase la 40 grade la umbră și imediat după cutremur o furtună ■-1 dezlănțuit in toată Greca. IN LUPTELE DATE DEASUPRA MOSCOVEI AU FOST DOBORÂTE 51 AVIOANE SOVIETICE ROMA, 30 (Rador).­­ Pos­tul de radio Moscova a admis e­­ficacitatea atacurilor aeriene e­­fectuate de aviația germană îm­potriva capitalei sovietice, căci a declarat că un număr de 51 de avioane sovietice au fost dobo­­râte în cursul luptelor aeriene ce s-au desfășurat deasupra orașu­lui. Aviația germana a distrus până acum 9.120 avioane sovietice BERLIN 30 (Rador) — Cores­pondentul agenției „Rador" trans­mite: Zvonurile din sursă străine, du­pă care Feldmareșalul Udet s'ar fi sinucis, sunt considerate la Ber­lin ca o manevră neserioasă spre a se sustrage atenția opiniei pu­blice mondiale de la marile succe­se ale aviației germane ți de la războiul purtat contra bolșevismu­lui. La Berlin se afirmă în legătură cu această manevră că aviația ger­mană a distrus până acum 9.120 de avioane sovietice. Fondator Grigore G­afeneu JURNAL DE RAZBOIU „Eu mi-am făcut datoria! Trăiască România Mare!*’ Ultimele cuvinte ale sergentului Vasile Bărb­ulescu, răpus de explozia unei bomb­e de avion sovietic ISMAIL. IULIE.­­ Am trecut de canalul Tulcea și intrăm pe ca­nalul Chilia la ceata Iul Ismail. Șle­puri cu trupe, venind dri­n Galați și Tulcea, debarcă mer­­i ostași ro­mâni pe malul basarabean Vedetele Germane și Române de dragat mine, curăță terenuol. La a­­miază exploadează o mină dragată chiar în fața noastră la 300 metri. Coloana de apă asvârlită de explo­zia minei țâșnește la o înălțime de 50 metri. Inaintăm încet în urma urăjitoarelor de mine. Aci Dună­rea a fost minată și de bolșevici și de ai noștri. La ora 3 apar brusc de după ni­ște nourași trei avioane bolșevice de bombardament. In grupe de câ­te trei cad pe Dunăre 12 bombe mari. Tunurile și mitralierele anti­aeriene de pe monitoarele noastre incep un foc atât de viu, încât a­vioanele inamice, care întorseseră ca să ne atace din nou, de data asta pe linia de șir a formației na­velor noastre, renunță să ne mai tace și dispar, cum au venit, ca niște năluci. Una dintre bombele sovietice explodat la suprafața apei la m­­ai mai .20 de metri de nava noastră. Avem răniți pe bord. E liniște a­­cum, dar gemetele lor se mai aud. Sunt pansați de medicul nent și doi dintre ei, răniți socote­mai grav, sunt îmbarcați pe o vedetă care-i va transporta la spitalul din Tulcea. Fruntașul Șușnea și-a revenit și ne zâmbește când e trecut pe bor­dul vedetei. O schije i-a tăiat muș­­chii coapsei, dar osul nu e atins. Cu sergentul Bărbulescu, bran­cardierii umblă cu mare băgare de seamă. O schije i-a rupt brațul și alta i-a străpuns burta. Când trece brancarda pe lângă noi deschide o­­chii și i se aude glasul stins: — Domnule Comandant, eu mi-am făcut datoria. Trăiască Ro­mânia Mare! Vedeta se depărtează grăbită și noi întârziem cu privirea pe dâra de valuri. Medicul ne spune că nu­mai o minune îl mai poate scăpa pe Bărbulescu. Comandantul e tă­cut. Inventariază acum celelalte urme lăsate de bomba avionului i­­namic. Schijele au mușcat oțelul re­dutei și al turelelor blindate. Prin abia „spardekului“ alte schije au trecut ca prin carton. Au fost bombe de cel mai mare calibru. A doua zi oamenii trimiși upă provizii la Tulcea ne aduc vești de la spital. Sergentul Vasile Bărbulescu nu­ și-a mai revenit pe drum și a mu­rit după două ore la spital Oamenii își fac tăcuți cruce. Bărbulescu fusese un bun cama­rad și era dintre cei mai conștiin­cioși la datorie. Abia aștepta să a­­jungem la Chilia unde-și avea pă­rinții și casa. Căpitanul ne reamintește: — Sergentul Vasile Bărbulescu a avut suflet de erou. Ultimele lui cuvinte au fost „trăiască România Mare!“ Să-i fie țărâna ușoară! reporter de război P. P. Soldat I— Romanos PANANTUL este al nostru Săptămânalul „Transnistria“, ga­zeta redeșteptării naționale a româ­nilor dintre Nistru și Bug, publica următorul articol: Pământul dintre Nistru și Bug a fost, este și, de azi înainte, va fi mo­șia mold­ove­n da­ n loboziți. Sunt două mii de ani, de când neamul nostru românesc îl scaldă cu sânge, sudoare și lacrimi. Acest pământ n’a fost niciodată stăpânit de alte neamuri. Unii străini, care au încercat să-l robească, n’au lăsat pe fața lui nici o urmă, alții, prea puține și făr­ă va­loare față de numărul și vechimea așezărilor românești. Dintre toți năvălitorii numai Tă­tarii au stăpânit în stânga Nistrului, mai temeinic, regiunea numită de ei Edisan, iar de noi „Părțile Tătărești“ Cine a mai stăpânit pământul no­stru? Ucrainenii? Nu! Niciodată. Căci noi moldovenii suntem cu multe secole înaintea lor între Nistru și Bug. După Herodot, Cristina Rufus, Strabo și alții, Geții ocupau în stân­ga Nistrului,­ tot teritoriul cuprins în­tre Mare, Nipru și linia care unește Nordul Moldovei cu Donețul. Regatul lui Buerebista cuprindea „întreg cen­trul și răsăritul Europei“. Mai târziu, Intre izvoarele Nistru­lui, Pripet și Nipru, a fost „Țara Bo­­lohovenilor“, cunoscut­ la 1147. In stânga Nistrului Inferior și mij­­lociu românii luptă cu hoardele bar­bare. Astfel, ungurii, înaintând spre apus, se ciocnesc cu românii mai în­­tâiu între Nistru inferior și Bug, unde exista atunci un voevodat ro­mânesc, cu capitala Perișani. După Atlasul istorico-geografic, publicat la Berlin In 1824 de maiorul Rudolph Wedell, românimea, la anul 900, cu­prindea tot teritoriul sfântecat al României Mari, iar peste Ni,«*ni se întindea până la Doneț, intre Ma­re și linia ce unește nordul Moldovei cu acest râu. La 1223 românii din stânga Nis­trului inferior sunt cunoscuți sub nu­mele de „Vechii Brodnici". Ploscânea, voevodul lor, luptă cu principii Slavi și Cumani. După devastarea Ucrainei de către tătari, românii apar în „Stepa Pu­stie", lipsită de sate, sub numele de „Cazaci“, porecliți așa de cumani, în limba cărora acest cuvânt însem­na om liber. Mai târziu, peste primii „Cazaci moldoveni“, au venit „tot felul de oameni“ nemulțumiți — din Moldova, Polonia, Rusia, Crimeia, Caucaz. „Seci“, centrar cazacilor de Pe Nipru, începe să inspire teama. Moldovenii cazaci formează peste treime din numărul total al cazacilor , și adeseori dețin conducerea. Dar deci nu este un stat,­­ naț­ine și nici măcar un tetri­toriu bine delimi­tat și mai ales populat. Totul se re­duce la corturile de pe insulele Ni­­prului. Influența cazacilor nu se simte de loc între Bug și Nistru, unde satele românești se înmulțesc și cresc, în timp ce peste Bug așezările ucrainești nu coboară mai la sud de linia ce u­­nește Nordul Moldovei de râul Doneț. Abia după izgonirea cazacilor de pe Nipru, mai ales după 1793, când rușii ajung la Nistru, abia atunnci începe expansiunea elementelor ucrainești spre sud și infiltrarea lor printre a­­șezările vechi moldovenești. Dar încă mult mai înainte de ve­nirea rușilor, românii stăpâneau pă­mântul dintre Nistru și Bug. Aron Vodă stăpânește Oceacovul, Mihai Continuare în pag. 3-a IN PAGINA 2-a „TREBUIE SA CUNOAȘTEȚI CARE SUNT AVIOANELE SOVIETICE“ Fotografiile și siluetele aparatelor bolșevice înaintarea trupelor aliate continuă cu succes in Ukraina BERLIN 30 (Rador). Agenția C. N. B. află că și la 29 iulie trupele germane, române și un­gare au continuat cu 4» s­au« ■ M w«* ava­­“ — Ukraina. In regiunea de Sud a Bugului, trupele au tăiat retragerea aliate de­tașamentelor sovietice destul de importante ca număr, distrugându-le. Tunuri și cam Ioana da tr­ans Do­rt aUrSxHa da tmoel» tovlelic« tu­tphan«r«a ia* orăhilă tDV wu

Next