Timpul, septembrie 1941 (nr. 1550-1579)

1941-09-01 / nr. 1550

► i A I CULTU­­RĂ și A­GRICULTURA de Prof. Dr. I. SAFTA Decanul Facultății de Agronomie Timișoara Mai anul trecut o Înaltă personali­tate, care a avut un rol hotărâtor in viața politică a țării, își exprima scepticismul cu privire la posibilită­țile de progres ale agriculturii noa­stre reștejind Ministerul Agriculturii, care, după părerea Domniei Sale, este unul dintre cele mai puțin dinamice. Afirma înaltul vizitator că a adunat multe amărăciuni în suflet despre fe­lul cum își înțelege rostul acest de­partament, dar va veni ziua când va avea o răfuială definitivă cu dânsul. Nu este cel dintâi și nu este aici cel din urmă caz, când care reprezintă interesele ministerul, celor 18 milioane de săteni, se bucură de a­­semenea aprecieri la cei mari. De a­­ceea ele surprind mai puțin,­­decât pesimismul mărturisit al unui mare agricultor asupra posibilităților de progres ale agriculturii. Pe ce se sprijină în definitiv acest pesimism ? Statisticele ne arată, că suntem plintre țările cu producție scăzută la unitatea de suprafață. E posibil să ne închipuim, că vom rămâne încre­meniți pe veci la această producție rudimentară? Dar avem n?nu’"'W­i­ig exploatări agricole în țară, care în­trec în organizare și în producție pe cele mai vrednice gospodării din Ves­tul Europei. O excursie agricolă în Banat, țara Bârsed, Oltenia poate convinge pe oricine despre acest lu­cru. De­sigur există mult mai nume­roase exploatări, care produc puțin la hectar, căci altfel nu ne-am putea explica media atât de scăzută pe țară. Dacă am avea însă curiozitatea să delimităm pe hartă regiunile de cea mai înaintată și inopinată agricultură ce s’ar putea constata, că ele se con­fundă aproape cu starea culturală a populației rurale. Acolo unde standar­dul cultural e ridicat e înaintată și a­­gricultura și invers. Cultura condi­ționează deci agricultura. Ea creiază pentru această îndeletnicire economi­că o ambianță, un climat favorabil, în care agricultura poate să prospe­­reze. A fi pesimist și lipsit de cre­dință în progresul agriculturii în­­seamnă a nu crede în însuși destinul acestui neam, care se găsește pe panta ascensională și nu pe cea in declin a vieții sale. Ministerul Agriculturii nu poartă însă răspunderea stării culturale populației rurale. El poate fi învinuit a cel mult de lipsa de pregătire profe­sională a plugărimii române. Dar nici in această privință nu trebuie să­­ rm nedrepți, căci dacă nu oricare alt do­meniu e ușor să pregătești câteva mii de profesioniști în școli corespunză­toare, acest lucru e mult mai ane­voios când e vorba de milioane de plu­gari. In orice caz pregătirea unei a­­semenea masse cere timp și răbdare, iar rezultate nu se pot obține dintro zi într’alta. Este în însăși ființa agri­culturii, că progresul se realizează în mod lent, fără salturi, adeseori ne neobservate. In consecință el :.pate să se sustragă atențiunii,, fără a fi prin aceasta mai puțin real. Că pregătirea profesională a plu­garului român e în ascensiune, e si­gur. Mărturie sunt sutele de cursuri supra­ populate pe care le-au organi­zat, în ultimii ani. Camerele agricole cu țăranii din toate colțurile țării și care au fost întrerupte numai din cauza concentrărilor. Că aceste cursuri dau roade, este deasemenea sigur. Colindând satele Transilvaniei am avut pretutindeni satisfacția să constat, că țăranii se interesează de pomi, de soiuri mai bune, mai pro­ductive din toate plantele agricole, de plante noui, de inovații chiar organizarea gospodăriilor. Consultații­le­le și visitele pe care le dau și le pri­mesc Instituțiile științifice, puse în slujba agriculturii, sporesc an de an mai mult. Sătenii cunosc aceste in­stituții, se caută, le consultă, iar Ca­merele de agricultură au devenit a­­devărate locuri de pelerinaj în zilele de târg, când sătenii vin cu nevoi în capitala județului. Am fost unul dintre dușmanii Ca­merelor de agricultură. Astăzi mai păstrez încă anumite resentimente f’“"" de spiritul politicianist Interesat, care le-a paralizat în trecut acțiu­nea. Dar toate aceste neajunsuri, ce fost în parte îndreptate, nu ne pot îndemna să tragem concluzii pesimi­ste cu privire la viitorul plugăriei noastre. Semnele pe care le-am înși­rat sunt de bun augur și indică pro­gres, nu stagnare sau regres. Desigur cultura și pregătirea pro­fesională alcătuesc elemente favora­bile progresului agricol, dar ele nu sunt totul. Plugăria suferă de multe alte metehne și am arătat într-un articol anterior importanța unui cre­dit agricol ieftin și de lungă durată pentru asanarea cu Comasarea, li­mitarea pulverizărilor loturilor­ țără­nești și alte probleme asemănătoare, toate trebuie să facă obiectul unei politici agrare, cu adevărat naționale. Când vom Înregistra începuturi re­marcabile și in aceste direcții, vom avea mii de motive In plus să fim optimiști cu privire la viitorul agri­culturii românești. Convorbirile dintre Führer și Duce s’au desfășurat în cadrul politic al pactului tripartit Prin telefon­­ie la corespondentul nostru special BERLIN. 30. — In Wilhelmstrasse s’a insistat azi asupra locului unde s’a Întâlnit Fuehrerul cu Ducele, adică pe frontul din est. De aci rezultă că dis­cuțiile dintre cei doi șefi au avut ca subiect principal războiul împotriva comunismului. Această Întrevedere nu a avut de­­cot constituirea unui nou program politic. Toate hotărîrile care s-au luat sunt in sensul pactului tripartit. Un punct important in discuțiile din­tre cei doi șefi a fost hotărirea de a Împiedica prin orice mijloace un nou Versailles, care a fost recunoscut chiar de Lloyd George, unul dintre făptui­torii lui principali, drept catastrofal. Această Întâlnire, nu este un răs­puns la Întâlnirea dintre Churchill și Roosevelt. Dacă se compară însă cele două Întâlniri, reese clar forța morală a celei după frontul de est. Pe când cei doi șefi democrați au constituit un plan de ajutorare a re­vărsării bolșevismului în întreaga Eu­ropă, Întâlnirea Hitler-Mussolini a avut ca scop, nimicirea bolșevismului și împiedicarea amestecului dăunător al elementelor străine in Europa. In legătură cu aceasta s-a spus că și Anglia e un element străin in Europa deoarece ea și-a impus rolul de pre­fect de poliție al continentului. In ceea ce privește rolul Americii in legătură cu ajutorarea bolșevismului este interesantă declarația făcută de ambasadorul Statelor­ Unite guvernu­lui iranian, că America susține acțiu­nea anglo-sovietică. Infanteria germană pornește la atac împotriva personalului însoțitor al unui tren bombardat de artilerie (Pk. Ob.) Hotărârile Consiliului de miniștri­­ Noua salarizare a funcționarilor publici Problema centrală a consiliului de miniștri de Vineri (29 August) a fost aceea a salarizării funcționarilor pu­blici. Potrivit vederilor d-lui mareșal An­­tonescu, apărate și aplicate fără șo­văire de d. Mihai Antonescu, vicepre­ședintele consiliului, situația funcțio­narilor publici nu reprezintă numai o chestiune de asistență materială a lor, ci constitue cheia tuturor reformelor de stat viitoare. Câtă vreme guvernul nu se poate bizui pe o pătură funcțio­nărească și bine pregătită și îndestul de bine plătită, orice încercare de re­formă, in administrație, in economie, in școală, va fi lipsită de instrumentul esențial necesar realizării, anume — funcționarul de stat care să ducă la bun sfârșit legiuirile și planurile refor­matoare. Deocamdată se mai crede, în multe părți, că tagma funcționărească repre­zintă o povară pe care statul o duce in spinare fără să tragă niciun folos de pe urma ei. Sunt prea rari acei care știu că o funcționărime selecțio­nată, in care fiecare om este așezat acolo unde trebue, cu drepturile și răs­­punderile ei, înseamnă un aparat de organizare, de desvoltare, de întărire și de luptă al statului. De aceea, în state cunoscute prin puterea organi­zării lor, precum e Germania, oricâte schimbări și răsturnări s’ar petrece în ordinea politică, funcționărimea Își continuă, sistematic, ordonat și disci­plinat, nestingherită, opera, garantând continuitatea in viața de stat, ca o ar­matură de nesdruncinat a lui. Am a­­vut și noi o asemenea funcționărime, a cărei virtuți stăteau în competență, in corectitudine, in conștiinciozitate, in devotament, în seriozitate și muncă. Dar, un proces continuu de disc­uvare și desagregare a coborât-o, în nume­roase privințe, la o stare necorespun­zătoare cu nevoile actuale. Ferm în acțiunile necesare redresării statului modern românesc, d. profesor Mihai Antonescu, a pornit la reorgani­zarea funcționărimii românești, atât în ceea ce privește recrutarea, cât și în ce privește condițiile materiale. Pro­blema a fost mult desbătută, in deo­sebi in legătură cu acțiunea de recon­strucție a provinciilor desrobite, care pretind, in mod acut, și competență și muncă, în grad excepțional. Ea revine acum, in pragul iernei, in discuția con­siliului de miniștri, sub asspectul sala­rizării funcționarilor de stat. Măsurile preconizate de d. vicepre­ședinte al consiliului sunt drepte și sa­lutare. Se vor acorda: Începând chiar de la sfârșitul lunii Septembrie, spo­ruri, iar, ca salariul să nu fie numai un mijloc menit să asigure traiul func­ționarului și al familiei sale, d. vice­președinte al consiliului prevede pri­me și recompense menite să stimuleze și să răsplătească pe cei care servesc în mod excepțional statul și să ajute pe cei cu greutăți familiare mari. Opera de ajutorare materială se în­tregește cu înființarea consumurilor de aprovizionare de la fiecare minister, pentru funcționari. Susținute de mini­sterele respective și de ministerul eco­nomiei naționale, și colaborând cu so­cietățile și asociațiile de funcționari publici, aceste consumuri vor pune la îndemâna funcționarilor alimente și articole de prima necesitate. Dispozițiile și directivele date în consiliul de miniștri sunt categorice și complete. Aplicate riguros și cu hotă­­rîre, ele vor asigura o activitate lini­ștită a cadrelor noastre funcționărești, ca o condiție necesară a bunului mers al treburilor obștești. Discuțiunile consiliului de miniștri au purtat, mai departe, asupra pro­blemelor de stat născute prin desrobi­­rea provinciilor de peste Prut și obli­gațiunile de organizare a ținuturilor transnistriene. In această ordine de lu­cruri și probleme, s’au arătat, de d. vicepreședinte al consiliului, princi­piile statutului administrativ al Basa­rabiei și Bucovinei, de asemenea d. ministru general Zwiedinek și d. ing. Bușilă ministrul lucrărilor publice au prezentat lucrările făcute pentru co­lonizarea agricultorilor în provinciile liberale și cele pentru ameliorarea condițiilor generale de transport. Prin problmele care formează obiec­tul discuțiunilor, ca și prin modul prompt in care acestea sunt rezolvate, consiliile de miniștri diriguesc activ și salutar viața de stat. 260­­1. Artileria grea românească, pe frontul din wreelMu Odeudi (P. PJ Telegrama ziariști­lor germani trimisă d-lui MAREȘAL ANTONESCU Ziariștii germani cari ne-au vizitat au trimis următoarea telegramă d-lui Mareșal Antonescu în momentul când au părăsit România : Conducătorului Statului Mareșalul Antonescu Delegația ziariștilor germani ca­re sfârșesc astăzi vizita lor în Ro­mânia salută cu acest prilej . Ex­celența Voastră pe Conducătorul victorios al Armatelor României a­­liații. Günther Lohr e­r*taîM«r de Legație JURNAL DE PE AICI AU TRECUT BIRUITORI VÂNĂT­ORII DE MUNTE! Sub ploaia de gloanțe, de­schijă și mitralii, vin pământul Ukraiisi de sub teroarea Reportaj de Serg. T.R. ST. A. Acum când pașii tăi răscolind drumurile colbuite ale Ucrainei, depa­nând lanurile aurite de grâu, bătăturind hățișurile pădurilor și curmenând vrăjmășia pieptișă a pârailor, au ajuns să se odihnească lângă albia leneșă Bugului, din apropierea Mării, se cuvine a-ți cânta biruințele, vânător de munte, luptător român cum n’a mai fost altul. Acum când un capitol glorios din marșul tău năvalnic spre victoria fi­nală, s'a Încheiat se cuvine ca in fața eroilor tăi să ne Îndreptăm gândurile și mărturia faptelor tale să ne avântăm inimile, slobozind din ele toată căl­dura unei națiuni Îndelung și pe nedrept ingenunchiată, pe care nu ai repus-o pe drumul bărbăției. Vânător de Munte ,peste tine, care ai știut să alergi 1200 de kilomtri pentru tine care ai știut să te jertfești în­­ marea Cruciadă contra pângărito­rilor Crucii, gândurile și dragostea sunt nemărginite, și un neam întreg te urmărește pana nepanc in negurii*­iva samurai și te indeamna sa pasești me­reu din victorie în victorie... E astfel parcă dimineața aceasta de iulie când fila calendarului s‘a oprit neștiutoare la ziua de 17. Toată noaptea au veghetat stelele o frământare surdă, care prefăcuse în­tr’un zumzet de albine pustiul unui sat sprijinit pe albia Nistrului și zorii albicioși ca laptele au prins să se pre­lingă peste o tăcere înfiorătoare ca ghiața morții, înțepenise undeva su­flarea și numai Nistrul își legăna ne­păsător apele la vale. Pe malul de apus tăcere înfiorătoare. Din ajun începuseră pregătirile și peste noapte toate au fost terminate. Cu o zi înainte ofițerii Batalionului de Vânători de Munte, îmbrăcând hai­ne țărănești s-au strecurat până lângă apa Nistrului și trecând pe sub ochii pândarilor bolșevici și-au făcut recunoașterile necesare, întocmind toate în amănunțit planul de acțiune. Toată noaptea au durat apoi pregă­tirile de trecere. Bărcile au fost adu­se și camuflate chiar în marginea a­­pei în dreptul a două plaje prielnice unde ședeau pregătite de trecere com­paniile de pușcași. In acest timp os­tașii de la Compania de Armament Greu lucrau­ la terminarea unor loca­șuri speciale de tragere pentru mitra­liere și tunurile anti-cor. In fața cazematei principale care bara numai la 50 metri de malul apei drumul spre cota din față, pereții ca­selor au fost găuriți și țevile armanen­­tului greu scoase afară, gata să verse foc. Intre ele și crenelurile de la caze­mata inamică se întindea doar între 150—200 de metri. La această ispravă s-a alăturat și o baterie care și-a îm­pins tunurile la înălțimea primilor li­nii ale infanteriei, ascunzându-le prin case. ÎNCEPE marea bătă­lie... Nu se risipiseră bine negurile nopții când un semnal nevăzut a deslănțuit din toate părțile mânia Înfiorătoare a morții. Coperișuri și colțuri de case să­reau in sus pulverizându-se în aer. Cineva scuipase pe pământ demonii ia­dului și acum își făceau cum vroiau mendrele. Prin vijelia obuzelor se strecura șucrător clănțănitul mitraliilor. Nu flăcăii țării, desrobind cnutului roșu COSMA Reporter de Răsboi exista parcă palmă de pământ nerăs­­colită de obuze, frântură de văzduh nesfârtecată de gloanțe. Primele lovituri ale tunurilor anti­car au nimerit în plin deschizăturile crenelurilor de la cazemata din­­ ață, din care gâlgâia neîncetat valul uci­­gător de foc spre întăriturile noa­stre. Loviturile s’au succedat în rimnal accelerat și în câteva minute crene­­lurile cazematei betonate nu erau decât hăuri largi prin care se scur­gea neîncetat tot snopul ucigător la mitralierelor noastre. Dar din fund, din dreapta și din stânga cazematei principale, de după creasta care ascundea necunoscutul tunurile so­­viete continuau să bată cu j Continuare în pag. 3-a însemnătatea mesagiului trimis de prințul Konoye d­ lui Roosevelt Politica externă rămâne neschimbată TOKIO 30 (Rador). — Corespon­dentul Agenției D.N­R. transmite: Agenția Domei declară: Mesajul prințului Konoye către d. Roosevelt a provocat în lumea întreagă un ma­­re răsunet, dar majoritatea părerilor emise asupra lui arată o neînțelegere "or intenții cuprinse în a­cest mesaj. Nu interesează însă cum este terpretat mesajul. Sfârșitul conflic­tn­tului din China și noua ordine din Asia orientală sunt bazele inamovi­bile ale politicei naționale a Japoniei după cum alianța cu Germania și I­­talia este pivotul fix al politicei ex­terne japoneze. i 51 Fuehrerul a decorat pe mareșalul Mannerheim, ordinul Crucea de Fier BERLIN 30 (Rador).­­ Marele cartier general al Fuehrerului co­munică: Cu prilejul ocupării orașului Vii­­puri, Fuehrerul și comandantul su­prem al forțelor armate a trimis următoarea telegramă mareșalului forțelor armate finlandeze. Lupta pentru libertatea Finlan­dei a fost încununată astăzi prin ocuparea orașului Viipuri, împreu­nă cu mine, poporul german și cu deosebire forțele armate germane iau parte, plini de admirație pen­tru vitejia soldaților voștri, la ma­rea bucurie a poporului finlandez. Ca semn al unirii forțelor arma­te germane și finlandeze in lupta comună a destinului nostru și ca a­­preciere pentru vitejia dvs. și trupelor dvs. vă decorez în numele a poporului german cu Crucea de Fier clasa I și a II-a și cu Crucea de Cavaler a ordinului Crucea de­ Fier. c­u Corpul diplomatic iiiiimiiiiiiimiiiiiiiiiiiniiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimiiii­i rănițiii­iiiiiiiimiiiiiiiiiiuiiiiiiiiiimiimaiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiuiimmiim Scrisoarea adresată d-lui Mihai Antonescu de Nunțiul Apostolic. De­can al Corpului Diplomatic. DOMNULE MINISTRU. In numele Corpului Diplomatic, am onoare­a vă transmite o ofrandă de 250.000 lei în folosul soldaților ro­mâni răniți. Șefii de misiuni doresc ca ofranda să fie depusă cu omagiul profundului lor devotament, in mâinile Auguste ale Majestății Sale Regina M­amă E­­lena, in folosul operelor Sale pentru răniți.. Sunt fericit, domnule ministru, de a fi interpretul gestului nobil și ge­nerosului gând al Corpului Diploma­tic, dispus să împărtășească bucuriie și suferințele dvs. Vă rog să primiți, domnule minis­tru, asigurarea prea înaltei mele con­siderațiuni, care am plăcerea să fiu al domniei voastre devotat servitor, ANDREA CASSULO Nunțiu Apostolic D. Mihai Antonescu a răspuns la numele Guvernului mulțumind Ex­celenței Sale Monsenior Andrea Cas­­sulo, Decanul Corpului Diplomatic, pentru ofranda Închinată vitejilor războiului nostru sfânt și pentru do­rința exprimată de Corpul Diplomatic Ca această sumă să fie înmânată Ma­jestății Sale Regina Elena. D. A. Amroussi, însărcinatul de Afaceri al Egyptului, a trimis de ase­­menea din partea d-sale 30.000 lei pentru soldații războiului nostru. D. Mihai Antonescu a răspuns d-lui A. Amroussi transmițându-i recunos­cătoare mulțumiri. DRUMUL STRĂBĂTUT de Duce pe frontul de Est ROMA, 30 (Rador). — 7n cursul vizitei sale pe frontul de răsărit, Ducele a parcurs în total 5.300 km. pe calea fe­rată, 2000 km. cu avionul și v­reo 500 km. cu automobilul. A fost o călătorie lungă grea, dar constituția fizică ro­și­bustă a Ducelui a știut să în­vingă toate oboselile. Ducele a fost însoțit în tot timpul călătoriei de fiul ștrot, locotenentul Vittorio J­ucco­­lini. b­unete lemnoft înainte«** grin rfimpllg transnerfet urm­ărind go dușmanul lumU dvftfiaie­­ P. $ 1 { \

Next