Timpul, septembrie 1941 (nr. 1550-1579)
1941-09-13 / nr. 1562
2 SEROILER INVENTAR H carte de versuri de Ștefan I Popescu Ninge inimei făclii, fulgi — atâtea năsălii. Nara vântului strep toate albe se încep. Subt obroc de cerestea scâncește ușor la ea. Pe-acolo colindă iar , sfinți ciuliți prin calendar. Dintr-un material frust și din infinita resursă a folcorului nostru, tânărul poet Ștefan Popescu a știut să se inspire pentru volumul său de versuri prezentând două cicluri: de poeme pline de rezonanțe lirice și de un pitoresc spontan. Găsirea și prelucrarea acestui materia, care nu este exclusiv, poetul neezitând să-l caute indiferent unde — in argotul de periferie urbană, in vorbirea țărănească, printre semnele hieratice—a furnizat domnului Ștefan Popescu o apreciabilă contribuție din afară pentru posibilitățile dumisale lăuntrice. Ștefan Popescu este un scriitor autentic și surprinzător de nou prin factura sa poetică cu care se prezintă. Materialului de care vorbiam mai sus, el a știut să-i găsească elementele și valorile strict corespunzătoare sensibilității lui lirice proprii. A modelat ca pe o filigramă tot atâtea forme care reprezentau inspirația și cântecul lui, exteriorizându-le cu ajutorul acestui vocabular, astfel încât cuvintele neaoșe și încetățenite, capătă aspecte altele, detașându-le de sensurile lor date, spre a le da sensurile vrute de el. Iubește, blestemă, psalmodiază, cântă, evoacă, exprimă ceea ce vrea, folosind dintr’un vocabular ales cu îngrijire, ca pentru o urzeală de vorbire nouă, cuvinte îmbogățite de priceperi cu totul osebite decât acelea îndeobște cunoscute: miere, ceară, lună, lână-bună, geană, făclii, arșice, pui-de-giol, mir, și atâtea altele sunt pentru violele pagina lui Ștefan Popescu corzi cu totul noi. Dacă mori... . o că tu ai tras de alte sfori Pe lângă, publicațiile fiecărei secțiuni (Memorii și Buletine), care cuprnd comunicările făcute in ședințele ei , sau recomandate de membrii titulari, Academia Română publică volume cu un cuprins general în Colecția „Studii și CercetăriSunt lucrări care pot interesa nu numai pe specialiști. Din lunga listă (peste 50 volume) a celor apărute până acum, în Șîastehni sunt prinse tot de subsuori, cursul anului 1940/41 au apărut inunde poate fi și aripst)tre altele : „Fă-mă fericit", n'am să-ți spun. N. Iorga. Observații și probleme Dacă m’ai făcut așa, dacă m’ai săr tt bănățene (Buc. 1940), atât, asta a fi tot ce-i mai bun. Dr. Vasile Gheorghiu, Lecționarul MS sun și mit bitărât evanghelic greșeac din Iași (Buc. Și’n sunet înger a coberitt, 1940). Dar cartea trebuie neapărat cetită pentru sarorile și poezia nouă pe care o conține. Ștefan Popescu, pe care-l cunoaștem sub pseudonimul de Sabin Vasia, constituie o reală surpriză și bucurie în acest început de sezon literar, inaugurăndu-l cu o carte de poezii dintre cele mai frumoase și mai personale. D-sa ne mai anunță, pe curând, una nouă „Excursie în munți” pe care o așteptăm cu nerăbdarea unei alte revelații plăcute. GH. DIMU se intitulează volumul d-lui ing. Ion Ionescu, decan al colegiului inginerilor și profesor onorific al Școalei Politehnice din București Cartea cuprinde conferințe și articole pentru popularizarea științelor și este minunat editată. Autorul scoate la iveală, marile figuri ale științei (Pitagora, Fermat, Lazarini), unele din vechile noastre obiceiuri (Dobânda în vechile așezăminte românești) figuri noștri (Geometria lui ale cărturarilor Gh. Lazăr, Algebra lui Petrache Poienaru, etc). In „Nepopularitatea matematicilor” autorul explică cauzele care împiedică o mai mare desvoltare a matematicilor , greutatea lor, repriceperea lor de elevi, formalismul matematicienilor mai vechi care pentru a prezenta lucruri simple căutau chestiuni savante. „Prin secolul al XVII-lea și al XVIII- lea se credea că acela era matematician mai mare pe care nu-l puteau pricepe cât mai mulți matematicieni. Deosebit de interesantă este „Călătoria unui matematician prin Romania în secolul al XVII-lea”. Este vorba de matematicianul și astronomul italian Ruggiero Giuseppe Boscovicri care a însoțit de la Constantinopol în Polonia trecând prin Moldova pe Ambasadorul Angliei prin anul 1161. Volumul se numește „Giornale di un viaggio da Constantiropoli in Polonia” apărut la Baasano în 112. Bescovîch dă amănunte extrem de interesante asupra toponimiei și a determinat longitudinea și latitudinea la Galați și Iași și a rămas plăcut surprins de cultura clasei conducătoare. POVESTIRI științifice I ATRIBUȚIUNILE JANDARMERIEI A APĂRUT Colecția Legilor României No. 207 REGULAMENT Serviciului Polițienesc pe Teritoriul Rural J. 2 DIN Á6 IULIE 1941 EDITURA SOCEC, S. A. R. SE GĂSEȘTE LA TOATE LIBRĂRIILE LEI do ASUPRA Din Publicațiile Academiei Române N. Iorga : „Le voyageur frangal»’* al Abatelui Joseph Delaporte (Buc. 1940). Al. Cărănescu, Documente privitoare la istoria Românilor culese din Arhivele din Simanca (Buc. 1940). D. R. Mazilu, M. Eminescu, Poezii și variante, ediție omagială (Buc. 1940) . I. Buncăr, Titu Maiorescu, Logica (Buc. 1940). Paul Mihailovici, Tipărituri românești In Basarabia dela 1812 până la 1918 (Buc. 1941). General R. Rosetti, Familia Rosetti, n (Buc. 1940). Ion C. Coman, Miracolul Clasic (Buc. 1940). N. Iorga, Un oraș românesc în Ardeal, Condica Hațegului (Buc. 1941). Victor Slăvescu, Viața și opera economistului Alexandru D. Moruzi (București 1941). Ana M. Baucă, Studiu fitosociologie în munții Codru și Muma (Buc. 1941) . Traian Săvulescu, Mana viței de vie (Buc. 1941). N. Bagdasar, Teoria Cunoștinței voi X (Buc. 1941). A. Dj. Struni, Domnii români la Poarta Otomană (Buc. 1941). toate librăriile principale din țară Volumele se găsesc spre vânzare la Față de masă Este vorba să folosim resturile de ațe colorate, coton sau muline, și să nu le lăsăm mult timp să doarmă în sacul de lucru. Această încântătoare față de masă cu floricele pe care v'o prezentăm, va permite întrebuințarea fiecărui firicel de ață. Cu cât veți avea culori mai multe, cu atât fața de masă va fi mai veselă. Această față de masă din olandă creme, măsoară" .85 cm. pe 85 cm., dar o puteți face de diferite dimensiuni, desenul putându-se aplica la ce lățime sau lungime vreți. Broderia este o umplutură plată, cu firul de muline pus în două. Floricica se începe de la centru, și fiecare petală se face separat. Cozile sunt lucrate cu Coton verde, deasemenea și frunzele. Nu este necesar ca fiecare ramură sa fie brodată cu aceiași culoare de verde. Puteți întrebuința toată gama de culori verzi, pe,, care o veți găsi, după cum am spus la început, în sacul de lucru, încadrarea motivelor este lucrată cu coton într'o culoare neutră, fie beige, albastru închis sau creme închis. Marginea feții de masă se termină printr-un tip de o jumătate de centimetru pe care îl acoperiți cu aceiași broderie care încadrează motivele în centrul feții de masă DanAiUm Cartea zilei GRIGORE BĂJENARU: EMINESCU, DRAMATURG S’a scris atât de mult despre Eminescu și tot s’a scris prea puțin! Problema e atât de complexă, personalitate a autorului atât de gigantică, nu cât va trebui să se scurgă multă vreme până cănd, noi, umilii săi urmași vom reuși să tălmăcim sensul operei sale și să așezăm, solid pentru generațiile viitoare aspectul personalității sale estetice. Cunoscut ca poet liric, filosofic, satiric și patriotic, proza lui Eminescu ne este înfățișată in manualele didactice, insă articolele sale politice pline de patriotism au fost date uitării. Publicate în ziarul „Timpul”, aceste articole dovedesc idei sociale extrem de înaintate și teorii naționaliste către pot fi și astăzi discutate cu succes. Dar Eminescu, autorul dramatic, este complect necunoscut pentru marele public. De aceia lucrarea domnului Grigore Băjenaru, intitulată „Eminescu. Dramaturg” (Editura Cartea Românească) constitue o serie de date prețioase și o analiză literară extrem de interesantă pentru iubitorul de literatură. Ca și Caragiale, Eminescu a fost turleur, pribegind cu trupe de actori de-alungul și de-a latul României. Nu se putea— spune domnul Grigorie Băjenaru — ca fostul sufleur să nu fie ispitit și de geniul dramatic și să nu închine teatrului o cât de mică parte din activitatea sa literară. De altfel, constată tot domnul Grigore Băjenaru din „Scrisoarea IIIa”, se degajează vigoarea, vitejeasca bărbăție, iubirea de țară și cinstita mândrie a răspunsului lui Mircea cel Bătrân! Trrada domnitorului are ceva dinamic, extrem de teatral. Din încercările de teatru ale lui Eminescu, domnul Grigore Băjenaru notează șapte la număr: 1) Bogdan Dragoș, dramă istorică in S acte In versuri; 2) Mira, fragment dramatic; 1) Alexandru Lăpușneanu fragment istoric în versuri; 1) Alexandru Vodă, fragment istoric, in proză; 5) Mureșanu, tablou istoric in versuri; 6) Amor pierdut, viață pierdută, dramă Intr’un act. 7) Gogu Tatii fragment de comedie. Rând pe rând, autorul le cercetează, analizăndu-le și citând pasagii întregi, fapt care ne face să regretăm că Eminescu, n’a dus la bun sfârșit aceste lucrări. Pe lângă lucrările originale de mai sus, Eminescu a mai lăsat și două traduceri: Istrion, dramă în proză, după Zerwitz și Dai, comedie in versuri după Emile Augier. Operile dramatice ale lui Eminescu terminate sau nu — ne îndreptățește să credem că el ar fi fost unul din marii dramaturgi ai literaturii noastre dacă n’ar fi fost răpit atât de timpuriu din mijlocul nostru. CARJI ȘCOLARE ȘI RECHIZITE PENTRU CURSUL PRIMAR ȘI SECUNDAR CEL MAI BOGAT ASORTIMENT CU PREȚURILE CELE MAI IEFTINE taui in cea mai veche tiltimie SOCEC , COM, S. A.R. CESTADIimiMIA un sin isi ajuta XIMPUL RĂSPUNS CETITOARELOR NOASTRE ERIKA: are 19 ani, înălțimea 1.58 și greutatea 59 kilograme. După canoanele frumuseții de astăzi, ar trebui într’adevăr să aibă 4 kilograme mai puțin. Pentru că nu este vorba de o disproporție gravă și pentru că sunteți încă atât de tânără, vă Voi sfătui să observați un regim alimentar mai sever și nu deosebi să faceți gimnasticii. Indicăm regulat în coloanele ziarului mișcările de cultură fizică necesare. Faceți zilnic 10 minute gimnastică suedeză, însă în așa fel încât, să simțiți după trecerea acestui timp o oboseală adevărată a mușchilor. Numai astfel sângele este pus în mișcare și odată cu aceasta se obține o dezagregare a celulelor adipoase, care au probabil tendința să se depună in anumite părți ale trupului dumicale. Regimul alimentar este cel clasic pentru cazuri asemănătoare: suprimați dulciurile, făinoasele, grăsimile și anumite fructe prea dulci, cum de pildă strugurii. Restul de legume, brânzeturi dulci, fructe, carne, vă stă la dispoziție oricând. Un alt mijloc pentru a obține un rezultat satisfăcător este să suprimați masa de seară. Insfârșit, dacă sunteți nerăbdătoare să pierdeți cele 4 kilograme in plus, și dacă aveți destulă voință, mâncați timp de patru zile câte un kilogram de cartofi fierți fără sare. Slăbiți 4 kilograme. Costumul meu de toamnă Cred că va place costumul meu de toamnă. Este din jersey de lână. Se compune dintr-o jachetă bordeaux, mărginită cu galon bleu-man, simplă, puțin largă, iar bluza este albă, cu un guleraș ridicat pe gât și brodată cu flori în culori variate: galben, roșu, verde, roz, albastru. Eleganța costumului stă tocmai în marea sa simplitate de linie. Vă dăm modelul ghirlandei de flori care formează broderia bluzei. ♦ La ancheta ce ziarul dumneavoastră a cu Întrebarea : „Ce stea Va luminat calea succesului în viață”, îmi permit a răspunde și eu t . Și fără multă Introducere, dintr’un început, vă voiu spune că sunt posesorul a douăzeci de imobile, deci țin în cârcă o avere de aproape șase sute de milioane. Cu alte cuvinte nu sunt sărac. Insă acest bilanț sumar, Însemnează un succes categoric, (un succes senzațional, cum 11 veți numi dumneavoastră) dacă îmi aduc aminte că acum zece ani am intrat pe poarta mare a Bucureștilor doar cu neînsemnata sumă de 10, da, zece lei. Vă rog să nu explodați de admirație, nu vă grăbiți; aceste milioane nu le-am pus unei peste altele din cauza vreunei stele ce mi-ar fi luminat calea, nici inspirat de vreun șir de cuvinte magice ce mi le-ar fi șoptit vreo fantomă în vis! Nu!... Averea de astăzi își are izvorul dintr-un fapt mult pământesc și puțin Însemnat’ dintr’o Împrejurare pentru care pun mâna în foc că nu a fost stea, ci un gest ce acum îmi apare și mie banal. Da !... Cele douăzeci de blocuri bine construite și moderne, s’au ridicat rând pe rând și vertiginos, din cauza unei palme cu care obrazul meu a fost izbit acum zece ani. Palma delicventă era fină și parfumată ; obrazul care primise lovitura cu ecou, era tânăr, și împrăștia, încă mireasma de pământ jilav și proaspăt !... Dar e mult mai bine, dacă veți avea răbdare, să deapăn întâmplarea așa cum s’a desfășurat. Acum zece ani, un flăcău cu părul bălai și ochii mari și limpezi cobora în Gara de Nord, din clasa treia a unui personal. Umerii sullați erau Înveliți Intr-un cojoc gros. Avea pantaloni lungi, albi, dinție, bine strânși pe milpele mușchiuloase. Pălăria cu boruri mari si stătea pe ceafă. Era Încălțat cu opinci groase, legate cu sfoară. Vasile al BaMt venise în Capitală cu gândul spus tare „să dibăcesc silvici”. Insă o altă lorință, tainică, îl împinsese să calce asfaltul Bucureștilor , vrea să vadă târgul de care vorbeau de multe ori oamenii din sat, și unde Ioan Toader (spunea toată plasa) se Îmbogățise. La, dacă dacă se aducea vorba despre București, Vasile al Robii Își exprima curiozitatea prin fraza spusă aproape în șoaptă : „cum o fi p’ncolo ? Apoi privea departe, peste dealuri unde Moș Sandu tăi» tare« cu mâna zicând: „Iaca, într’a colo-l Bucureștiul, copii”... Deși Împlinise optsprezece ani, avea teamă că niciodată nu va ajunge acolo, departe peste dealuri.... Totuși, întrio zi când i s’a părut că apa râului e prea mică, pomii prea scorojiți și crângul un petec de pământ. Vasile al Bablî, a Îmbucat la repezeală o ceapă, și-a luat banii de sub butuc, pe care-i strânsese atâția ani In șir și și-a lăsat urmele tn sat. De fapt, mai lăsase lui Florea o epistolă pentru mamă-sa, în care la urmă îl scria: „și să nu duci doru’ de mine că sunt vlăjgan și-oi știi le să mă cocoț pă vârf!”.. Așa se făcea că după trei zile de mers cu trenul, Vasile al Robii se simți mie in uriașa sală a Gării de Nord. Strânse țpeăedată tn mână«tletul de tren și ieși din murmur» de vnd ce-i dădea. Impresia unei nesfârșite certe. Când ajunse fără, se izbi de lumina neobișnuit de puternică. Se indreptă cu pași voinicești acolo unde văzut i se s curgea mai multă lume. Totul era nou pentru ei : lume ciuită grăbită și colorată cu gesturi smucite; mașini lucioase, ce parcă alunecau; tramvaie «cu zgomote de prăvăliți de fierărie ; copii ce cu glasuri ascuțite iși strigau marfa; oameni și femei cu figuri vesele și încruntate, trotuare drepte și munți de case albe. Toate imaginile. Vasile al Babil le furase repede și se măcina temător, ca și cum ar mânca o bucată de mămăligă străină. Mergea fiicei și privea cu atenție; nu vrea să-i scape nimic. De la o tarabă cumpără un ghem de ață și câteva ace. Cu micul pachet în mână, nu mai era singur, nu se mai simțea străin; era mai puternic. Doar când se opri în fața primei vitrine, văzu acolo lucruri mult mai lucitoare și atrăgătoare decât cele pe care le ținea în mână. Căci obiectele mici și mari, simetric aranjate, îl făceau să creadă că o mână nevăzută le pusese acolo. Vru să se atingă, dar se izbi de geamul gros. Se așeză în fața altei vitrine, și tot cu degetul stavilă ne buze admiră obicete.le din dosul geamului mare și curat. 7 ^n" s’° face cu ala ? Ce-o fi ala? Cât e prețul ala?“... De fiecare întrebare pusă, întorcea capul spre forfota de oameni, căutând un răspuns la somna* tul lor. Mergea încet, încet, ca atenție șl privea lacom tot ce-i atrăgea. După câteva minute de Interminabile satisfacții, avea impresia că el stă pe loc. Iar vitrinele se scurgeau cu o apă lină și multicoloră. are brusc proaspătul trigoveț după prelingerea obiectelor multe și mici, tresări cănd detecte o imagine mare și nouă pentru el. Se pironise in fața unei vitrine Înalte. Își făcuse ochii nedumeriți. Privea la patru manechine Îmbrăcate fără cusur. Erau patru manechine cu obrajii mai mult decât roz.Patru manechine cu zâmbete proaspete și premeditate: doi „bărbați” și două „femei”. Aveau mâinile deschise larg și primitor. „Bărbații” priveau la „femei” iar „ele”, priveau in stradă. Flăcăul, cu pălăria pe ceafă, își năpusti toată privirea asupra ghipsurilor cu chip de oameni. „Sânt țepeni ori sânt treji !” se întrebi ei. Iși duse degetele de după ceafă și se scarpină. „Păi că n’au dat ortu’popii; au fălci ca pătlăgelele ! Apăi, atunci, dă ce stau ca stana!??’.... Și Vasile al Babii Începu să pândească cu cerbicie fără compromisuri, ca un vânător nenorocea ce-și așteaptă căprioara. Manechinele priveau numai la el; zâmbeau doar în ochii lui. După o așteptare lungă și încordată, mâinile din vitrină parcă se mișcară. Mai mult decât atât , bărbații, mișcând buzele, vorbeau femeilor. „Apăr, stai fârtate”, se lovi flăcăul cu palms peste frunte, „apăl mișcă”. Dar ghipsurile Îmbrăcate in haine, după o clipă Înțepeniră iarăș, in ochii lui Vasile al Babil. „Ba nu!”... Atunci se repezi pun de ciudă, și lovi cu palma in geam strigând : „Hei, dumneavoastră de-acolo!„. oare pentru ce interes nu vă mișcați? Aveți lemne ’n spate? Hei, n’auziți?!” Mâinile din vitrină nu iscară niciun gest de aprobare sau opunere. Totuși zâmbetele lor eru la fel de binevoitoare. El nu se muiase: „La ce v’ați propti fără ca alte momâi?” Dar o voce groasă il bubui în urechi: — „Bă, ești zăpăcit?... Vrei să spargi geamurile?!” Vasile al Babil se simți trimus. Tresări. A vrut să spună ceva, dar bărbatul din fața ușU mari, se răsti iarăș . — „Haide, haide, pleacă de-aici, n’al bani pentru astea ! O mână rece 1i dădu brânet din fața vitrină. Vasile al Babil, se smnuci, lăsă în urmă impinsatura și se propti semeț, la zece pași de magazin, lângă mărginea trotuarului. „Ce calic!“ își șopti el furios. H era necaz. Ar fi vrut să ceară ajutor la cineva, să-și răcească fierbințeala ce-i furnica prin freer. Se Întreba mereu. „Dă ce stau ăla țepeni ca butucii ?” Isi punea întrebarea cu nerăbdare și avea un glas misterul cu care-și întreba câteodată umbra: „Iaca dă ce te ții scai dă mine?“ Dacă la momentul acela ar fi avut un bucium, dădea vestea la iarba de oameni ce-i treceau pe sub ochi... Se înălță la vârful opincilor. Privea înspre vitrină- Vrea să vadă mai bine zâmbetele și mâinile lor. Se lungise mult pe picioare și căuta, întrebător, cu ochii. Dar Vasile al Babil rămăsese plantat. Avea ochii ficși și gura căscată unit., in momentul acela, prin fața magazinului trecea un domn bine îmbrăcat. Ținea de braț o femeie frumoasă și elegantă, îmbrăcămintea și fețele lor, aproape că semănau cu ghipsurile din vitrină. Amândoi călcau cu acelaș pas măsurat. Amândoi erau Îmbrăcat ln bej. Amândoi priveau maimu» în sus decât la dreptul ochilor. (Sfârșitul mâine) DUMITRU BARBEIESCU STEAUA LUI.. D MODA ZILEI Vineri 12 Septembrie — Sunjă de cartofi; — Dovlecei italienești; — Fructe. DOVLECEI ITALIENEȘTI; Talem ln lung 8 dovlecei, îl punem să fiarbămn apă sărată cu unt; ii așazăm in piramidă, presurăm cu brânză rasă, acoperim cu smântână și unt și punem la cuptor să se rumenească. Servim foarte fierbinte. Se pot obține VINURI ALESE ȘI faimosul CORCDVIN comandând direct la VIILE „ANTON BIBESCO“ Corcova (Mehedinți). Clini putem face încălțămintea impermeabilă Se știe că ploaia, zăpada sau umezeala întărește pielea și o crapă. Există o rețetă pentru păstrarea supleții pielii și pentru a o face impermeabilă. Fierbem într’un vas de pământ 80 gr. seu de oaie, șocă, ceară galbenă și 10 gr. rășină. Luăm lichidul de la foc și adăugăm puțin, amestecând vitrima până se răcește de tot, o jumătate Wiu de ulei de mac. Cu această cremă ungem bine încălțămintea și o facem să pătrundă în pori cu ajutorul unui tampon de lână până se usucă bine. Crema trebuie păstrată închisă ermetic, ca și MM fie un contant mare. t > I > r<ț