Timpul, septembrie 1941 (nr. 1550-1579)

1941-09-13 / nr. 1562

2 SEROI­LER INVENTAR H carte de versuri de Ștefan I Popescu­ Ning­e inimei făclii, fulgi — atâtea năsălii. Nara vântului strep toate albe se încep. Subt obroc de­ cer­e­stea scâncește ușor la ea. Pe-acolo colindă iar , sfinți ciuliți prin calendar. Dintr-un material frust și din infinita resursă a folcorului nos­tru, tânărul poet Ștefan Popescu a știut să se inspire pentru volumul său de versuri prezentând două ci­cluri: de poeme pline de rezonanțe lirice și de un pitoresc spontan. Găsirea și prelucrarea acestui materia, care nu este exclusiv, po­etul neezitând s­ă-l caute indife­rent unde — in argot­ul de perife­rie urbană, in vorbirea țărănească, printre semnele hieratice—a furni­zat domnului Ștefan Popescu o a­­preciabilă contribuție din afară pentru posibilitățile dumisale lăun­trice. Ștefan Popescu este un scrii­tor autentic și surprinzător de nou prin factura sa poetică cu care se prezintă. Materialului de care vor­­biam mai sus, el a știut să-i gă­sească elementele și valorile strict corespunzătoare sensibilității lui li­rice proprii. A modelat ca pe­ o fi­­ligramă tot atâtea forme care re­prezentau inspirația și cântecul lui, exteriorizându-le cu ajutorul acestui vocabu­lar, astfel încât cu­vintele neaoșe și încetățenite, ca­pătă aspecte altele, detașându-le de sensurile lor date, spre a le da sensurile vrute de el. Iubește, bles­temă, psalmodiază, cântă, evoacă, exprimă ceea ce vrea, folosind din­­­tr’un vocabular ales cu îngrijire, ca pentru o urzeală de vorbire nouă, cuvinte îmbogățite de price­peri cu totul osebite de­cât acelea în­deobște cunoscute: miere, cea­ră, lună, lână-bună, geană, făclii, arșice, pui-de-giol, mir, și atâtea altele sunt pentru violele pagina lui Ștefan Po­pescu corzi cu totul noi. Dacă mori... . o că tu ai tras de alte sfori Pe lângă, publicațiile fiecărei sec­țiuni (Memorii și Buletine), care cu­­prnd comunicările făcute in ședințele ei , sau recomandate de membrii ti­tulari, Academia Română publică vo­lume cu un cuprins general în Colec­ția „Studii și CercetăriSunt lucrări care pot interesa nu numai pe spe­cialiști. Din lunga listă (peste 50 vo­­lume) a celor apărute până acum, în­­ Șî­ast­ehni sunt prinse tot de subsuori, cursul anului 1940/41 au apărut in­unde poate fi și­ aripst)­­tre altele : „Fă-mă fericit", n'am să-ți spun. N. Iorga. Observații și probleme Dacă m’ai făcut așa, dacă m’ai săr­ tt bănățene (Buc. 1940), atât, asta­ a fi tot ce-i mai bun. Dr. Vasile Gheorghiu, Lecționarul MS sun și mit bitărât evanghelic greșeac din Iași (Buc. Și’n sunet înger a coberitt, 1940). Dar cartea trebuie neapărat ce­tită pentru sarorile și poezia nouă pe care o conține. Ștefan Popescu, pe care-l cu­noaștem sub pseudonimul de Sabin Vasia, constituie o reală surpriză și bucurie în acest început de sezon literar, inaugurăndu-l cu o carte de poezii dintre cele mai frumoase și mai personale. D-sa ne mai anun­ță, pe curând, una nouă „Excursie în munți” pe care o așteptăm cu nerăbdarea unei alte revelații plă­cute. GH. DIMU se intitulează volumul d-lui ing. Ion Ionescu, decan al colegiului ingineri­lor și profesor onorific al Școalei Po­litehnice din București Cartea cuprinde conferințe și arti­cole pentru popularizarea științelor și este minunat editată. Autorul scoate la iveală, marile fi­guri ale științei (Pitagora, Fermat, La­zarini), unele din vechile noastre obi­ceiuri (Dobânda în vechile așezămin­te românești) figuri noștri (Geometria lui ale cărturarilor Gh. Lazăr, Al­gebra lui Petrache Poienaru, etc). In „Nepopularitatea matematicilor” autorul explică cauzele care împiedi­că o mai mare desvoltare a ma­tematicilor , greutatea lor, repri­­c­eper­ea lor de elevi, formalismul ma­tematicienilor mai vechi care pentru a prezenta lucruri simple căutau che­stiuni savante. „Prin secolul al XVII-lea și al XVIII- lea se credea că acela era matemati­cian mai mare pe care nu-l puteau pricepe cât mai mulți matematicieni. Deosebit de interesantă este „Călă­toria unui matematician prin Roma­nia în secolul al XVII-lea”. Este vor­ba de matematicianul și astronomul italian Ruggiero Giuseppe Boscovicri care a însoțit de la Constantinopol în Polonia trecând prin Moldova pe Am­basadorul Angliei prin anul 1161. Volu­mul se numește „Giornale di un via­­ggio da Constantir­opoli in Polonia” apărut la Baasano în 112. Bescovîch dă amănunte extrem de interesante asupra toponimiei și a determinat lon­gitudinea și latitudinea la Galați și Iași și a rămas plăcut surprins de cultura clasei conducătoare. POVESTIRI științifice I ATRIBUȚIUNILE JANDARMERIEI A APĂRUT­ Colecția Legilor României No. 207 REGULAMENT Serviciului Polițienesc pe Teritoriul Rural J. 2 DIN Á6 IULIE­­ 19­41 EDITURA SOCEC, S. A. R. SE GĂSEȘTE LA TOATE LIBRĂRIILE LEI do ASUPRA Din Publicațiile Academiei Române N. Iorga : „Le voyageur frangal»’* al Abatelui Joseph Delaporte (Buc. 1940). Al. Cărănescu, Documente privi­toare la istoria Românilor culese din Arhivele din Simanca (Buc. 1940). D. R. Mazilu, M. Eminescu, Poezii și variante, ediție omagială (Buc. 1940) . I. Buncăr, Titu Maiorescu, Logica (Buc. 1940). Paul Mih­ailovici, Tipărituri româ­nești In Basarabia dela 1812 până la 1918 (Buc. 1941). General R. Rosetti, Familia Rosetti, n (Buc. 1940). Ion C. Coman, Miracolul Clasic (Buc. 1940). N. Iorga, Un oraș românesc în Ar­deal, Condica Hațegului (Buc. 1941). Victor Slăvescu, Viața și opera eco­nomistului Alexandru D. Moruzi (Bu­curești 1941). Ana M. Baucă, Studiu fitosociolo­­gie în munții Codru și Muma (Buc. 1941) . Traian Săvulescu, Mana viței de vie (Buc. 1941). N. Ba­gd­asar, Teoria Cunoștinței voi X (Buc. 1941). A. Dj. Struni, Domnii români la Poarta Otomană (Buc. 1941). toate librăriile principale din țară Volumele se găsesc spre vânzare la F­ață de masă Este vorba să folosim resturile de ațe colorate, coton sau muline, și să nu le lăsăm mult timp să doarmă în sacul de lucru. Această încântătoare față de masă cu flo­ricele pe care v'o prezentăm, va permite întrebuințarea fiecărui fi­ricel de ață. Cu cât veți­ avea cu­lori mai multe, cu atât fața de masă va fi mai veselă. Această față de masă din o­­landă creme, măsoară" .85 cm. pe 85 cm., dar o puteți face de di­ferite dimensiuni, desenul putân­­du-se aplica la ce lățime sau lun­gime vreți. Broderia este o um­plutură plată, cu firul de muline pus în două. Floricica se începe de la centru, și fiecare petală se face separat. Cozile sunt lucrate cu Coton verde, deasemenea și frunzele. Nu este necesar ca fie­care ramură sa fie­ brodată cu a­­ceiași culoare de verde. Puteți în­trebuința toată gama de culori verzi, pe,, care o veți găsi, după cum am spus la început, în sacul de lucru, încadrarea motivelor este lucrată cu coton într'o culoare neutră, fie beige, albastru închis sau creme închis. Marginea feții de masă se ter­mină printr-un tip de o jumătate de centimetru pe care îl acoperiți cu aceiași broderie care încadrează motivele în centrul feții de masă D­anAiUm C­artea z­ilei GRIGORE BĂJENARU: EMINESCU, DRAMATURG S’a scris atât de mult despre Emi­nescu și tot s’a scris prea puțin! Pro­blema e atât de complexă, personali­ta­te a autorului atât de gigantică, nu cât va trebui să se scurgă multă vre­me până cănd, noi, umilii săi urmași vom reuși să tălmăcim sensul operei sale și să așezăm, solid pentru gene­rațiile viitoare aspectul personalității sale estetice. Cunoscut ca poet liric, filosofic, sa­tiric și patriotic, proza lui Eminescu ne este înfățișată in manualele didac­tice, insă articolele sale politice pli­ne de patriotism au fost date uitării. Publicate în ziarul „Timpul”, aceste articole dovedesc idei sociale extrem de înaintate și teorii naționaliste către pot fi și astăzi discutate cu succes. Dar Eminescu, autorul dramatic, este complect necunoscut pentru ma­rele public. De aceia lucrarea dom­nului Grigore Băjenaru, intitulată „Eminescu. Dramaturg” (Editura Cartea Românească) constitue o se­rie de date prețioase și o analiză lite­rară extrem de interesantă pentru iubitorul de literatură. Ca și Caragiale, Eminescu a fost turleur, pribegind cu trupe de actori de-alungul și de-a latul României. Nu se putea­­— spune domnul Gri­­gorie Băjenaru — ca fostul sufleur să­­ nu fie ispitit și de geniul dramatic și să nu închine teatrului o cât de mică parte din activitatea sa literară. De altfel, constată tot domnul Gri­gore Băjenaru din „Scrisoarea III­a”, se degajează vigoarea, vitejeasca băr­băție, iubirea de țară și cinstita mân­drie a răspunsului lui Mircea cel Bă­trân! Trrada domnitorului­ are ceva dinamic, extrem de teatral. Din încercările de teatru ale lui E­­minescu, domnul Grigore Băjenaru notează șapte la număr: 1) Bogdan Dragoș, dramă istorică in S acte In versuri; 2) Mira­, frag­ment dramatic; 1) Alexandru Lăpuș­­neanu fragment istoric în versuri; 1) Alexandru Vodă, fragment istoric, in proză; 5) Mureșanu, tablou istoric in versuri; 6) Amor pierdut, viață pier­dută, dramă Intr’un act. 7) Gogu­ Tatii fragment de comedie. Rând pe rând, autorul le cercetea­ză, analizăndu-le și citând pasagii în­tregi, fapt care ne face să regretăm că Eminescu, n’a dus la bun sfârșit aceste lucrări. Pe lângă lucrările originale de mai sus, Eminescu a mai lăsat și două traduceri: Istrion, dramă în proză, după Zerwitz și Dai­, comedie in ver­suri după Emile Augier. Ope­rile dramatice ale lui Eminescu terminate sau nu — ne îndreptă­țește să credem că el ar fi fost unul din marii dramaturgi ai literaturii noastre dacă n’ar fi fost răpit atât de timpuriu din mijlocul nostru. CARJI ȘCOLARE ȘI RECHIZITE PENTRU CURSUL PRIMAR ȘI SECUNDAR CEL MAI BOGAT ASORTIMENT CU PREȚURILE CELE MAI IEFTINE taui in cea mai veche tiltimie SOCEC , COM, S. A.R. CESTADIimiMIA un sin isi ajuta X­I­M­P­U­L R­ĂSPUNS CETITOARELOR NOASTRE ERIKA: are 19 ani, înălțimea 1.58 și greutatea 59 kilograme. După canoa­nele frumuseții de astăzi, ar trebui într’adevăr să aibă 4 kilograme mai puțin. Pentru că nu este vorba de o disproporție gravă și pentru că sun­teți încă atât de tânără, vă Voi sfătui să observați un regim alimentar mai sever și nu deosebi să faceți gimna­sticii. Indicăm regulat în coloanele zia­rului mișcările de cultură fizică ne­cesare. Faceți zilnic 10 minute gim­nastică suedeză, însă în așa fel încât, să simțiți după trecerea acestui timp o oboseală adevărată a mușchilor. Numai astfel sângele este pus în miș­care și odată cu aceasta se obține o dezagregare a celulelor adipoase, care au probabil tendința să se depună in anumite părți ale trupului dumicale. Regimul alimentar este cel clasic pen­tru cazuri asemănătoare: suprimați dulciurile, făinoasele, grăsimile și a­­numite fructe prea dulci, cum de pil­dă strugurii. Restul de­ legume, brân­zeturi dulci, fructe, carne, vă stă la dispoziție oricând. Un alt mijloc pen­tru a obține un rezultat satisfăcător este să suprimați masa de seară. In­­sfârșit, dacă sunteți nerăbdătoare să pierdeți cele 4 kilograme in plus, și dacă aveți destulă voință, mâncați timp de patru zile câte un kilogram de cartofi fierți fără sare. Slăbiți 4 kilograme. Costumul meu de toamnă Cred că va place costumul meu de toamnă. Este din jersey de lână. Se compune dintr-o jachetă bordeaux, mărginită cu galon bleu-ma­n, sim­plă, puțin largă, iar bluza este albă, cu un guleraș ridicat pe gât și bro­dată cu flori în culori variate: gal­ben, roșu, verde, roz, albastru. Ele­ganța costumului stă tocmai în ma­rea sa simplitate de linie. Vă dăm modelul ghirlandei de flori care formează broderia bluzei. ♦ La ancheta ce ziarul dumneavoastră a cu Întrebarea : „Ce stea Va luminat calea succe­sului în viață”, îmi­ permit a răspunde și eu t . Și fără multă Introducere, dintr’un început, vă voiu spune că sunt posesorul a douăzeci de imo­bile, deci țin în cârcă o avere de aproape șase sute de milioane. Cu alte cuvinte nu sunt sărac. Insă acest bilanț sumar, Însemnează un succes categoric, (un succes senzațional, cum 11 veți numi dumnea­voastră) dacă îmi aduc aminte că acum zece ani am intrat pe poarta mare a Bucureștilor doar cu neînsemnata sumă de 10, da, zece lei. Vă rog să nu explodați de admirație, nu vă gră­biți; aceste milioane nu le-am pus unei­ peste al­tele din cauza vreunei stele ce mi-ar fi luminat ca­lea, nici inspirat de vreun șir de cuvinte magice ce mi le-ar fi șoptit vreo fantomă în vis! Nu!... Averea de astăzi își are izvorul dintr-un­ fapt mult pământesc și puțin Însemnat’ dintr’o Îm­prejurare pentru care pun mâna în foc că nu a fost stea, ci un gest ce acum îmi apare și mie banal. Da !... Cele douăzeci de blocuri bine construite și moderne, s’au ridicat rând pe rând și vertiginos, din cauza unei palme cu care obrazul meu a fost izbit acum zece ani. Palma delicventă era fină și parfumată ; obrazul care primise lovitura cu ecou, era tânăr, și împrăștia, încă mireasma de pământ jilav și proaspăt !.­.. Dar e mult mai bine, dacă veți avea răbdare, să deapăn întâmplarea așa cum s’a desfășurat. Acum zece ani, un flăcău cu părul bălai și ochii mari și limpezi cobora în Gara de Nord, din clasa treia a unui personal. Umerii sul­lați erau Înveliți Intr-un cojoc gros. Avea pantaloni lungi, albi, din­ție, bine strânși pe milpele mușchiuloase. Pălăria cu boruri mari si stătea pe ceafă. Era În­călțat cu opinci groase, legate cu sfoară. Vasile al BaMt venise în Capitală cu gândul spus tare „să dibăcesc silvici”. Insă o altă lorin­­ță, tainică, îl împinsese să calce asfaltul Bucu­reștilor , vrea să vadă târgul de care vorbeau de multe ori oamenii din sat, și unde Ioan Toader (spunea toată plasa) se Îmbogățise. La, d­acă dacă se aducea vorba despre București, Vasi­le al Robii Își exprima curiozitatea prin fraza spusă aproape în șoaptă : „cum o fi p’ncolo ? Apoi privea departe, peste dealuri unde Moș San­du tăi» tare« cu­ mâna zicând: „Iaca, într’a colo-l Bucureștiul, copii”... Deși Împlinise optsprezece ani, a­vea teamă că niciodată nu va ajunge acolo, departe peste dea­luri.... Totuși, întrio zi când i s’a părut că apa râului e prea mică, pomii prea scorojiți și crângul un pe­tec de pământ. Vasile al Bablî, a Îmbucat la re­pezeală o ceapă, și-a luat banii de sub butuc, pe care-i strânsese atâția ani In șir și și-a lăsat ur­mele tn sat. De fapt, mai lăsase lui Florea o epistolă pen­tru mamă-sa, în care la urmă îl scria: „și să nu duci doru’ de mine că sunt vlăjgan și-oi știi le să mă cocoț pă vârf!”.. Așa se făcea că după trei zile de mers cu tre­nul, Vasile al Robii se simți mie in uriașa sală a­­ Gării de Nord. Strânse țpeăedată tn mână­­«tletul de tren și ieși din murmur»­ de vnd­ ce-i dădea. Im­presia unei nesfârșite certe. Când ajunse fără, se izbi de lumina neobișnuit de puternică. Se indrep­­tă cu pași voinicești acolo unde văzu­­t i se s curgea mai multă lume. Totul era nou pentru ei : lume ciuită grăbită și colorată cu gesturi smucite; ma­șini lucioase, ce parcă alunecau; tramvaie «cu zgo­mote de prăvăliți de fierărie ; copii ce cu glasuri ascuțite iși strigau marfa; oameni și femei cu fi­guri vesele și încruntate, trotuare drepte și munți de case albe. Toate imaginile. Vasile al Babil le furase repede și se măcina temător, ca și cum ar mânca o bucată de mămăligă străină. Mergea fii­­cei și privea cu atenție; nu vrea să-i scape nimic. De la o tarabă cumpără un ghem de ață și câteva ace. Cu micul pachet în mână, nu mai era sin­gur, nu se mai simțea străin; era mai puternic. Doar când se opri în fața primei vitrine, văzu acolo lucruri mult mai lucitoare și atrăgătoare de­cât cele pe care le ținea în mână. Căci obiectele mici și mari, simetric aranjate, îl făceau să creadă că o mână nevăzută le pusese acolo. Vru să se a­­tingă, dar se izbi de geamul gros. Se așeză în fața altei vitrine, și tot cu degetul stavilă ne buze admiră obicete.le din dosul geamului mare și curat. 7 ^­­n" s’° face cu ala ? Ce-o fi ala? Cât e prețul ala?“... De fiecare întrebare pusă, întorcea capul spre forfota de oameni, căutând un răspuns la somna* tul lor. Mergea încet, încet, ca atenție șl privea lacom tot ce-i atrăgea. După câteva minute de Intermi­nabile satisfacții, avea impresia că el stă pe loc. Iar vitrinele se scurgeau cu o apă lină și multi­coloră. are brusc proaspătul trigoveț după prelin­­gerea obiectelor multe și mici, tresări cănd dete­cte o imagine mare și nouă pentru el. Se pironise in fața unei vitrine Înalte. Își făcuse ochii nedumeriți. Privea la patru manechine Îm­brăcate fără cusur. Erau patru manechine cu o­­brajii mai mult decât roz.Patru manechine cu zâm­­bete proaspete și premeditate: doi „bărbați” și două „femei”. Aveau mâinile deschise larg și primitor. „Bărbații” priveau la „femei” iar „ele”, priveau in stradă.­ Flăcăul, cu pălăria pe ceafă, își năpusti toată privirea asupra ghipsurilor cu chip de oa­meni. „Sânt țepeni or­i sânt treji !” se întrebi ei. Iși duse degetele de după ceafă și se scarpină. „Păi că n’au dat ortu’popii; au fălci ca pătlă­gelele ! Apăi, atunci, dă ce stau ca stana!??’.... Și Vasile al Babii Începu să pândească cu cerbi­cie fără compromisuri, ca un vânător nenorocea ce-și așteaptă căprioara. Manechinele priveau nu­mai la el; zâmbeau doar în ochii lui. După o aștep­tare lungă și încordată, mâinile din vitrină parcă se mișcară. Mai mult decât atât , bărbații, miș­când buzele, vorbeau femeilor. „Apăr, stai fârtate”, se lovi flăcăul cu palms peste frunte, „apăl mișcă”. Dar ghipsurile Îmbrăcate in haine, după o clipă Înțepeniră iarăș, in ochii lui Vasile al Babil. „Ba nu!”... Atunci se repezi pun de ciudă, și lovi cu palma in geam strigând : „Hei, dumneavoastră de-acolo!„. oare pentru ce interes nu vă mișcați? Aveți lemne ’n spate? Hei, n’auziți?!” Mâinile din vitrină nu iscară nici­un gest de a­­probare sau opunere. Totuși zâmbetele lor eru la fel de binevoitoare. El nu se muiase: „La ce v’ați propti fără ca alte momâi?” Dar o voce groasă il bubui în urechi: — „Bă, ești zăpăcit?... Vrei să spargi geamu­rile?!” Vasile al Babil se simți trim­us. Tresări. A vrut să spună ceva, dar bărbatul din fața ușU mari, se răsti iarăș . — „Haide, haide, pleacă de-aici, n’al bani pen­tru astea ! O mână rece 1i dădu brânet din fața vitrină. Va­sile al Babil, se smnuci, lăsă în urmă impinsatura și se propti semeț, la zece pași de magazin, lângă mărginea trotuarului. „Ce calic!“ își șopti el furios. H era necaz. Ar fi vrut să ceară ajutor la cineva, să-și răcească fier­bințeala ce-i furnica prin freer. Se Întreba mereu. „Dă ce stau ăla țepeni ca butucii ?” Isi punea întrebarea cu nerăbdare și avea un glas misterul cu care-și întreba câteodată umbra: „Iaca dă ce te ții scai dă mine?“ Dacă la momentul acela ar fi avut un bucium, dădea vestea la iarba de oameni ce-i treceau pe sub ochi... Se înălță la vârful opincilor. Privea înspre vitrină- Vrea să vadă mai bine zâmbetele și mâinile lor. Se lungise mult pe picioare și căuta, întrebător, cu ochii. Dar Vasile al Babil rămăsese plantat. Avea ochii ficși și gura căscată unit., in momentul acela, prin fața magazinului trecea un domn bine îmbrăcat. Ținea de braț o femeie frumoasă și elegantă, îmbrăcămintea și fețele lor, aproape că semănau cu ghipsurile din vitrină. A­­mândoi călcau cu acelaș pas măsurat. Amândoi e­­rau Îmbrăcat ln bej. Amândoi priveau mai­mu» în sus decât la dreptul ochilor. (Sfârșitul mâine) DUMITRU­ BARBEIESCU­ S­TEAUA LUI.. D MODA ZILEI Vineri 12 Septembrie — Sunjă de cartofi; — Dovlecei italienești; — Fructe. DOVLECEI ITALIENEȘTI; Ta­­lem ln lung 8 dovlecei, îl punem să fiarbă­mn apă sărată cu unt; ii așa­­zăm in piramidă, presurăm cu brân­ză rasă, acoperim cu smântână și unt și punem la cuptor să se rumeneas­că. Servim foarte fierbinte. Se pot obține VINURI ALESE ȘI faimosul CORCDVIN comandând di­rect la VIILE „ANTON BIBESCO“ Corcova (Mehedinți). Clini putem face încălță­mintea impermeabilă Se știe că ploaia, zăpada sau ume­zeala întărește pielea și o crapă. Exi­stă o rețetă pentru păstrarea suple­­ții pielii și pentru a o face imper­meabilă. Fierbem într’un vas de pă­mânt 80 gr. seu de oaie, șo­că, ceară galbenă și 10 gr. rășină. Luăm lichidul de la foc și adăugăm puțin, amestecând vitrim­a până se răcește de tot, o jumătate Wiu de ulei de mac. Cu această cremă un­gem bine încălțămintea și o facem să pătrundă în pori cu ajutorul unui tampon de lână până se usucă bine. Crema trebuie păstrată închisă er­metic, ca și MM fie un contant m­are. t > I > r<ț

Next