Timpul, aprilie 1942 (nr. 1759-1786)

1942-04-01 / nr. 1759

IED ACȚIA ft/J ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI: —• Strada Sărindar Nr. 15 Redacția și Administrația S.,­6­4.4 Telefoni — " —**— ■ — ——..........­■­Tipografia 3.42.23 ABONAMENTE In țară : . I n străinătate: Un an 1200 lei; 6 luni in i^nct 1TMa . . . . fl de convențiile pos-600 lei; 6 luni 350 lei taie Internationale, Pentru bănci, instituții și ad­ții publice 2000­­el an..»" Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni Ta*a de francare plătită ln numerar conform aprobării Direcți­unei Generale p. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar. ..TIMPUL" S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Prim redactori M­IRC­EA GRIGORESCU \Öm EXPERIENȚE ADMINISTRATIVE NATIONALE Legăturile tot mai strânse din­tre țara noastră și statele Axei, a­­dâncind cunoașterea reciprocă, în­tăresc simțămintele d­e prețuire ale prietenilor noștri pentru munca românească și instituțiile naționale. Drumul a fost deschis. Și în a­ceastă privință, de hotăritoarea con­tribuție a armatei noastre pe fron­tul de Răsărit; ea a svârlit la o par­te, într’un avânt fără seamăn, toa­te falsele păreri despre smulgând, și prietenilor și România, dușma­nilor, recunoașterea cuvenită celor vrednici; și tot ea a retrezit și nu cei de-acasă, resemnați în­tr'o stare de neingăduită umilință, încrederea la puterea de viață și de creație proprie a neamului. Confruntările care au urmat, și pe front și în viața de stat, intre roadele trudei românești și cele ale camarazilor noștri de arme, mintindu-ne în artă, in știință, rea­­ta viața economică ori in viața socia­lă, atâtea creațiuni naționale de va­loare europeană, in timp ce, pe câmpul de bătae, trupele României cucereau, zi de zi, prin mari fapte de arme, recunoștința Neamului și a aliaților, au avut, apoi, darul să aducă noul temeiuri pentru înver­șunata noastră voință de afirmare românească. In această atmosferă de luptă, de organizare și de creație naționa­lă se desfășoară azi, pe tot întinsul țării, însemnate lucrări menite așeze, pentru întregul neam, și să în deosebi­m­ ținuturile desrobite, rân­­duiala necesară unei activități con­structive, înzestrând viața obștea­scă și Statul cu instituțiile și orga­nizațiile cerute de stările românești și de îndatoririle noastre viitoare. Bogată în experiențe naționale de Viață organizată, România înlătură, cu hotărîre, ispita primejdioasă de a lua de-a gata întocmiri străine și folosește experiența marilor state ale Europei contemporane la măsura in care aceasta nu numai îm­piedecă menținerea instituțiilor pro­prii, deasemenea inspirâmdu-se din spiritul realist al concepției națio­­nal-socialiste, țara noastră merge pe drumul ■ hotărît de împrejurările sale de viață și de nevoile sale, că­utând soluțiile corespunzătoare. De aceea, din cel dintâi ceas al dezrobirii respectând legile nescri­se ale vieții naționale, poporul ro­mânesc din Basarabia și Bucovina, revenit sub priveghere românească, s’a putut întoarce la orânduiri te­meinice de viață, încât astăzi oas­peții străini care ne cercetează ța­ra, precum d. dr. Stuckart, fac con­statarea favorabilă că, „în plin răs­­boi s’a putut reface in orașe viața artistică și muzicală, iar la sate s’a putut înjgheba un centru cultural cu ajutorul căminelor culturale”. Intr’adevăr, sunt trainice numai acele așezări de viață națională ca­re răspund unor nevoi adevărate a­­le poporului și care îmbracă forme potrivite cu firea și deprinderile lui de viață; dacă am încerca să îm­prumutăm instituții, silind neamul să se primească, procesul de adap­tare, îndelung și greu, ar fi un iz­­vor nesecat de tensiune. Cu atât mai rodnică este însă munca de des­coperire a tendințelor comunității naționale și de călăuzire a ei înspre formele de organizare pe care, in mod firesc, le va găsi. O dovadă limpede stă cuprinsă chiar în constatarea amintită, d-lui dr. Stuckart, secretar de stat a al Reichului, cu privire la reluarea vieții culturale la Basarabia prin întoarcerea sătenilor la organizația populară a Căminelor culturale, produs al năzuinței firești a comu­nităților sătești spre organizare ob­ștească pentru creație socială și culturală. Dacă această instituție ar fi fost una din numeroasele în­tocmiri care sunt impuse poporu­lui cu autoritatea Statului nicioda­tă sătenii nu s’ar fi întors spre ele ca spre o formă acceptată și nor­mală de organizare și muncă, dar, poporul primește azi căminele cul­turale fiindcă recunoaște in ele un produs al experienței sale, o crea­­ție colectivă menită să-i înlesnească sforțările proprii spre desăvârșire; in asemenea cazuri, conducerea de Stat nu trebue să aibă altă grijă decât să înlesnească ace­st proces natural de organizare consimțită. Experiența este valabilă în cuprinsul vieții noastre sociale tot de stat, și, îndeosebi, in lumea sa­și­relor, așa de bogată în creațiuni proprii de viață organizată. Descoperirea și folosirea lor pen­tru scopurile noui ale vieții româ­nești va da mai multă putere așe­zării de stat, și va constitui un te­mei nou de stimă din partea mari­lor noștri prieteni. Oc­tavian Neamțu Eri, marinarii «emiiști au depus jurământul. După solemnitate a avut loc defilarea unităților. »J VICTORIA NU ESTE SIGURA DE­CÂT PENTRU CEI CARI O MERITĂ“­, a declarat d. Eden BERLIN, 30 (Kadar). — O notă ofi­cioasă declară: La Berlin este socotit ca foarte in­teresant următorul pasaj din discursul rostit Duminică de către ministrul de externe britanic Edens „Trecem in acest moment prin pe­rioada cea mai întunecată a războiu­lui. In Europa, aliații și puterile Axei se pregătesc în așa fel încât este po­sibil să se ajungă la hotărirea finală din această luptă. In asemenea con­diții, discursurile nu sunt absolut deloc indicate. Vremea de azi este vremea eforturilor puternice și ne­obosite. .. „Noi am luat obiceiul să declarăm că victoria este sigură. Dar victoria nu este sigură decât pentru ce) ce o merită. In multe privințe, baricada pe care trebue să o înfruntăm acum va trebui să fie mult mai grea chiar decât vara anului 1940, după prăbu­șirea Franței, când rămăsesem sin­guri“. Aceste declarații rețin atenția cercu­­rilor politice germane, deoarece ele sunt în contradicție absolută cu încer­cările mereu înaite ale d-lui Churchill, care vrea să vadă situația în roz în ciuda presimțirilor sale. Se poate spune că declarațiile d-lui Eden desmint oa­recum declarațiile șefului său de gu­vern. •llliiiiiiiiii|iiiini||lililii!Ulliltltllllll!n!!t!!!!!tl!l!UU!;ilill!lllii!ill!!ll!!!llt!!lllil!liuiM!iiiiimmiiiiimimiii!iiiii!umiiiuiiinii!i|iniii"mi!immmnm>!!iiii'imi' ■MERSUL RĂZBOIULUI PE FRONTUL DE EST FORȚELE GERMANE IȘI CREIAZA CONDIȚIUNI FAVORABILE PENTRU LUPTA IN CÂMP DESCHIS FRONTUL DE RĂSĂRIT In logi­tura cu apropiata ofensivă de primăvară, voci din ce in ce mai insistente din Rusia si din Anglia cer creiarea unui al doilea front de război, menit sa ușureze în o misura considerabilă sarcina pe care o vor avea de îndeplinit peste puțină vre­me forțele sovietice. „Daily Mirror“, ale cărui opiniuni liberale erau să-l ducă la suprimare, a declarat fățiș că armata germană este incă formi­dabilă si poate fi în măsură să dea in primăvară lovituri atât de puter­nice Rusiei, încât situația acesteia să se clatine in mod serios. Cum s’ar creia acest al doilea font, esta greu de anticipat. De altfel, n’ar nevoie să-l creieze aliații, de vrema­ri ce Germania și-l poate creia singură­­încercarea de debarcare de la Saint Nazaire trebue privită sub acest as­cet, iar felul cum ea s’a desfășurat lasă să se înțeleagă care ar fi capa­citatea aliaților de a lupta pe un alt front decât acela al lor. Știrile asu­pra debarcării britanice la Saint Na­zaire nu au fost difuzate decât după ce s-a știut că încercarea eșuase. Este evident că rezultatele încercării nu au fost de natură a arăta că Anglie este în stare să facă și altceva decât să se apere.­zultatele încercării nu au fost de na­tură a arăta că Anglia este în stare să facă și altceva decât să se apere. Revenind acum la frontul de răsă­rit, trebue subliniat că fortele aliate au început să contra-atace adesea, lucru care constitue un indiciu sem­nificativ. Se pare că înaltul Coman­dament german a renunțat la rezis­tenta rigidă, in fortificațiile orașe­lor, și tinde să creieze, prin contra­atacuri violente si repetate, condi­­țiuni favorabile pentru lupta un câmp deschis, care prezintă riscuri mai mari, dar care oferă și marele avan­­tagiu de a constitui în jurul marilor orașe aliate în zona de război un câmp de siguranță. Datorită acestui fapt, cele trei articulații ale fron­tului de sud: Harkov, Stalino și Ta­­gan Rog, sunt departe de a fi ame­nințate, dat fiind că luptele se dau in afara acestei zone de siguranță­ De altfel, declarația ziarelor ame­ricane că forțele sovietice au renun­țat la cucerirea de teritorii și au a­­doptat tactica de hărțuială, menită să dezorganizeze pregătirile intense ce se fac în spatele frontului german in vederea ofensivei de primăvară, este o recunoaștere implicită a ză­dărniciei contra­ ofensivei sovietice­­care a folosit totuși forțe extrem de puternice, fără să fi reușit să dislo­ce sau să străpungă linia germană. Intr’adevăr punctele esenți­ale au fost menținute, cu toate că sovietele au întrebuințat o bună parte din re­zervele ce erau destinate defensivei din primăvară. Pe front, nu se semnalează o ac­tivitate deosebită. Luptele continuă în sectorul de sud cu o violentă deo­sebită, mai ales în regiunile Harkov și Stalino, unde forțele germane au realizat, prin contra-atacuri, impor­tante rectificări de poziții. In istmul Kerci, activitatea esae foarte redusă. FRONTUL DIN AFRICA In Cyrenaica, activitate de patrule și de aviație. Cercuri bine informate britanice sunt de părere că, după violentele raiduri aeriene care au fost întreprinse de armata Axei asu­pra Maltei, in ultimele patru săptă­mâni, forțele germano-italiene nu vor întârzia să culeagă roadele, care s’ar putea să fie foarte prețioase. Trebue să ne reamintim că, după vi­zita mareșalului Goering la Roma și în Sicilia, forțele aeriene ale Axei au început o violentă ofensvă împo­triva Maltei, care a suferit în acest răstimp cele mai violente raiduri pe care le-a avut de suferit în cursul a­­cestui război. In ziua de 29 Martie, Malta a suferit al 1600-lea bombar­dament aerian.­­ FRONTURILE PACIFICULUI In Pacific, nu este nimic impor­tant de semnalat, în afară de obiș­­nuitele bombardamente aeriene la Port Darwin, Wyndham și­ Broome. In Birmania însă, luptele au luat un caracter deosebit de violent. Tru­pele japoneze au ocupat in cursul zi­lei de ieri Toungoo, oraș pentru a cărui ocupare s-au dat lupte la baio­netă vreme de opt zile. Rezistenta chineză pare să fi slăbit considerabil pe întregul front al Birmaniei. De altfel, englezi sunt handicapați și de faptul că populația provinciei sim­patizează în mod vădit cu japonezii. Soldată birmani dezertează în massă la japonezi, ceea ce a obligat pe en­glezi să retragă de pe acest front toate forțele alcătuite din soldați localnici. OBSERVATOR D. ROOSEVELT A SUSPENDAT PROCESUL CONTRA TRUSTURILOR GENEVA. 30 (Rador). — DNB.­ Se anunță din New-York că pro­cesul contra trusturilor a fost sus­pendat pentru tot timpul războiu­lui, in urma ordinului dat de pre­șe­dintele Roosevelt. 8 PAGINI­­ LEI 85 la suta din vasele de transport care au participat la încercarea de debarcare de la St. Nazaire au fost scufundate TOKIO, 30 (Rador). _ DNB . . .Marea Britanie nu este nici măcar în măsură de a face o o­­perațiune de hărțuire". Iată genul de „manșete” de care se servește presa japoneză pentru a anunța, un detaliu, întreprinderea brita­nică împotriva St. Nazaire-ului. Deși nu se fac încă comentarii, manșetele subliniază totuși fap­tul că această acțiune britanică nu era decât o încercare de di­versiune, spre a creea un al doi­lea front pentru Soviete. Faptul că 95 la sută din vase­le de transport cari au luat parte la această întreprindere­ au fost scufundate, este mai ales scos în relief de presa japoneză. EGIPTUL NU DOREȘTE SĂ INTRE IN RĂZBOIU LONDRA. 30­­ FIIL) Politica guvernului egiptean urmărește din nou evitarea intrării în răz­­boiu a Egiptului. Această declarațiune a fost fă­cută de Regele Faruk Luni dimi­neața într’o adunare în care s’a străduit în acelaș timp să accen­tueze­­ loial­i­tatala eegipteană față de obligațiunile sale luate prin diferitele acorduri. MIERCURI APR­LIE 1942 ANUL VI. 1759­­: Cereți la toate chioșcurile jj I Timpul Familiei jj II TIMPUL PENTRU TON­ ii JERTFA STUDENȚIMII La biserica Universității s’a o­­ficiat un parastas pentru studen­ții căzuți in războiu. O clipă, numele lor a răsunat, sub bolta bisericii, ca la un apel straniu al Dumnezeirei în fața oa­menilor. O clipă sau evocat chipuri, a­­mintiri. Unii poate au trecut ne­ recunoscuți de nici un prieten; — vre-un izolat, vre-un student că­ruia sărăcia i-a impus să fie re­tras. Din toate jrtfele care s’au făcut în acest războiu, acest sacrificiu al studenților este cel mai emoțio­nant, cel mai grreui, cel mai su­blim. Căci e jertfa tinereței, con­știent­ de toată viața care-i sta în­­nainte, și plină de toate speran­țele legate de cei 20 de ani. Viziunea lumii, întreagă, atât cât o cuprinde cugetul și imagina­ția unui student, este alta decât ceiace prezintă realitățile trăite sau văzute de­ aproape. Ea este ca un sbor de vultur peste omenire. Tot ceiace se simte și se medi­tează, poartă o patetică pasiune și puterea unei impresionante cre­dințe. Orice ar fi să facă viața mai târziu, transformâ­ndu-l, studentul este un iremediabil idealist, un fantastic vizionar pentru care to­tul are un alt colorit, o altă in­tensitate, o altă pulsație de viață, alte proporții și sensuri. E epoca romantismului sânge­lui. Studentul care nu simte, instinc­tiv și nestăvilit astfel, e în afară de legile sănătății și desvoltării armonioase a omului. Din aceiaș pornire au pornit vi­­ziunele asupra viitorului național pentru care studenții din toate timpurile au fost crainici, și a­cel tumult perpetua ca o subtera­nă clocotire și prefacere a nației pe care l-au auzit și l-au simțit toate generațiile și toate epocile. Cu această aeriană stare de spi­­rit, jertfa lor pentru neam a fost consimțită cu un entuziasm și o abnegație pe care numai ei o pot avea, atât de frumos, atât de u­­șor, atât de înalt, atât de ideal. Nu numai că s’au jertfit pentru Patrie, dar s’au jertfit cu entu­ziasm, cu un fel de mistică ilumi­nare, fiindcă, cu cât au fost mai sănătoși, cu atât pentru ei noțiu­­nea morții nu putea fi concepută. Și s’au avântat, cu această ne­stăpânită impulsiune, ducând cu ei un vag și copleșitor regret al luminii, al vieții și al naturei, nu în ultima clipă în care ceiace nu putea nici măcar concepe, le-a stat, imens și neînțeles, în față. Studenții au jertfit munt, cel mai m­ul­ti au jertfit viata întreagă privită din începutul ei care-i ea Primăvara, au jertfit dragoste de viată, conștiința, acută a vieții lor, lumea lor care era numai iubire și lumină și speranță, și sănătate, și forță, și ti­n­ere­țe- Si au jertfit odată cu ei și prin ei, florile de Primăvară ale ță­rii, rop­i­ne care era în drept, și-i iubea cel mai mult,­­ care-i erau cei mai dragi. Gândul cuprinde greu tot ori­zontul jertfei lor. Au căzut cu viziunea frumuse­ței de pe acest pământ și n’au a­­vut vreme să-i cunoască urâțenii­le și desamăgirile. A fost jertfa de îngeri. Si pentru aceasta, avem de-a­­cum o datorie mai sfântă pentru tara, pentru care ei au murit. E cel mai nobil fel de a-i cinsti de mostene botez CERCURILE BERLINEZE DESPRE DECLARAȚIILE FĂCUTE DE D. MAREȘAL ANTONESCU LA BREAZA BERLIN, 30 (Rador). — Discursul d-lui Mareșal Antonescu, Conducă­torul Statului, rostit Sâmbătă la Breaza, a fost excepțional de bine primit în cercurile din Berlin. Se subliniază pasajul în care Conducătorul Statului a spus că toată viata sa a stat sub semnul muncii și luptei. Din această deviză guvernul a făcut fundamentul vieții românești. In această concepție, d. Mareșal Antonescu a urmărit totdeauna cu admirație progresul poporului mun­citor german de sub conducerea marelui Fuehrer. Tineretul german și-a regăsit disciplina natională prin muncă într-un timp foarte scurt și a asigurat poporului german avant­­agii care l-au pus în situ­ația de a scrie cu sângele acestui tineret o pagină strălucită în istoria germană și mondială. Ținta Mareșalului — se subliniază la cercurile germane — este de a învăța țăranul și soldatul român să-și îngrijească pământul său cu aceiași pricepere cu care luptă as­tăzi. Din acest motiv, d-sa a pus la baza muncii de folos obștesc expe­­riența germană. Aceleași cercuri germane subli­niază în sfârșit pasajul din cuvân­tarea d-lui mareșal Antonescu la care d-sa a arătat că totdeauna a­­colo unde s'au Întâlnit poporul ro­mân și cel german au domnit simță­mintele cele mai curate. TRANSPORTURILE §1 APROVIZIONAREA DE PAȘTE Sursele de aprovizionare ale Capitalei. Alimente aduse de călători cu trenul. Transportul cu căruțele. Dispozițiuni privi­nd­ aprovizionarea Pentru a se asigura condițiunile in­dispensabile unei bune aprovizionări, trebuesc înlesnite transporturile, astfel încât mărfurile să poată parcurge cât mai bine distanțele dintre producători și destinatari și aceasta mai cu seamă în ajunul sărbătorilor de Paște, când cantitățile alimentelor necesare întrec cu mult mediile normale. . Buletinul Informativ“ editat dea con­siliul superior al transporturilor și ta­rifelor publică în ultimul număr un ar­ticol interesant în care redă câteva as­pecte ale problemei transporturilor și aprovizionării de Paște, din care extra­gem o serie de date. SURSELE D­E APROVI­ZIONARE ALE CAPITA­LEI In afară da aducerii d­in Capitală prin bariere, din satele apropiate, vom arăta pe rând felul cum, sunt portate pe C. F. R. câteva din trans­ali­mentele de mare consum in timpul sărbătorilor de Paște. OUĂLE sunt aduse dinspre Moldo­va (45%/0), Ardeal (28%­) și Banat (26%/„). Anul trecut s'au adus pe C. F. R. de Paște in Capitală circa­ 8,5 milioane ouă și dacă socotim că prin bariere au mai intrat circa 2,5 mili­oane rezultă un total de 11 milioane ouă consumate de Paște, față de cir­ca 80 milioane care este consumul a­­nual respectiv. MIEII tăiați au sosit la cantități de două ori mai mari decât mieii vii. Mieii vii au sosit di­nspre Dunărea de Jos (50,5%/%) și Ardeal (35%), iar mieii tăiați dinspre Banat (50«­n) și Dunărea de Jos (40,7%). Se constată prin urmare că Dobrogea este sursa principală de aprovizionare cu miei. VITELE ȘI PORCII VII se aduc la cea mai mare parte din Banat (66,4% din totalul porcilor vii intrați în Capitală și S6,6­/0 din totalul vite­lor mari vii) și din Ardeal (57,2% din totalul vitelor mari vii intrate in Capitală și S2o/0 din totalul porcilor vi). Deasemeni s'au adus tot din a­ceste regiuni și­ foarte mari cantități de carne proaspătă (63o­0 din Banat și 24% din Ardeal). PĂSĂRILE VII au sosit în canti­tăți de trei ori mai mari ca păsările tăiate. Majoritatea acestor transpor­­turi au sosit din Banat (50,?% din totalul păsărilor vii și 40,7»/6 din to­­talul păsărilor tăiate). Urmează apoi Ardealul. ALIMENTE ADUSE DE CALATORI In preajma sărbătorilor — mai mult ca oricând — trenurile de călători erau folosite de cei ce găseau conveniență a se deplasa pentru a aduce alimente. Pe lângă cei ce făceau aceste călătorii pentru nevoile lor proprii, mai erau cei ce urmăreau scopuri pur comerciale: negustorii, intermediarii și producătorii care prin deplasările lor înlesneau a­­provizionarea orașelor cu alimente. In prezent, din cauza restricțiunilor de călătorie, aceste posibilități sunt redu­se, astfel încât în general eforturile organelor administrative din țară Vor trebui să fie mai mari, pentru ca pie­țele să fie suficient aprovizionate. In Capitală, s’au luat măsuri incă din timp pentru a se elibera unui număr de co­mercianți, autorizații de călătorie, iar ministerul afacerilor interne a dat dis­pozițiuni organelor comunale și jude­țene pentru a înlesni acțiunea acestor negustori. Această măsură este binevenită și generalizarea ei în toate orașele din țară este folositoare, dar totuși rămân afară, celelalte categorii de călători Continuare in pagina 3-a lllllllílllllllílllliíílllllilillll|llllilíll!ilnHllilll!liilll!lll!l|!!ll!ll|líliliiiill!li!ll!llli|[|lilllliliülillililillíl!illí]ilill!Í!llillilllllillilli]|íliiíllllillllillllllllllllílilill1!lllil DlllllllGllllllllülllllllüllllllljlllIIIIIIIII'.lliiüiüiliillllllllHii i!!||||l||||il!ilil|!t l). amiral Păiș, subsecretar de stat al marinei, decorează, pe marinarii geniști care s'au distins ua război MÂIRE PE­ȘEDINȚĂ CONSILIUL DE RĂZBOI AL PACIFICULUI ROMA­NO (Rador) . Din Washington se anunță oficial cre­area Consiliului de război al Pacificului, din care face parte delegați ai Australiei, Nouei Zeelande, Canadei, Chinei, Mar­­ei Britanii și Statelor Unite. . Președintele Roosevelt a fi­xat prima ședință pe ziua de 1 Aprilie.

Next