Timpul, aprilie 1942 (nr. 1759-1786)
1942-04-01 / nr. 1759
IED ACȚIA ft/J ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI: —• Strada Sărindar Nr. 15 Redacția și Administrația S.,64.4 Telefoni — " —**— ■ — ——..........■Tipografia 3.42.23 ABONAMENTE In țară : . I n străinătate: Un an 1200 lei; 6 luni in i^nct 1TMa . . . . fl de convențiile pos-600 lei; 6 luni 350 lei taie Internationale, Pentru bănci, instituții și adții publice 2000el an..»" Abonamentele Încep la 1 și 15 ale fiecărei luni Ta*a de francare plătită ln numerar conform aprobării Direcțiunei Generale p. T. T. Nr. 30286/5 Mai 1939 Proprietar. ..TIMPUL" S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Prim redactori MIRCEA GRIGORESCU \Öm EXPERIENȚE ADMINISTRATIVE NATIONALE Legăturile tot mai strânse dintre țara noastră și statele Axei, adâncind cunoașterea reciprocă, întăresc simțămintele de prețuire ale prietenilor noștri pentru munca românească și instituțiile naționale. Drumul a fost deschis. Și în această privință, de hotăritoarea contribuție a armatei noastre pe frontul de Răsărit; ea a svârlit la o parte, într’un avânt fără seamăn, toate falsele păreri despre smulgând, și prietenilor și România, dușmanilor, recunoașterea cuvenită celor vrednici; și tot ea a retrezit și nu cei de-acasă, resemnați într'o stare de neingăduită umilință, încrederea la puterea de viață și de creație proprie a neamului. Confruntările care au urmat, și pe front și în viața de stat, intre roadele trudei românești și cele ale camarazilor noștri de arme, mintindu-ne în artă, in știință, reata viața economică ori in viața socială, atâtea creațiuni naționale de valoare europeană, in timp ce, pe câmpul de bătae, trupele României cucereau, zi de zi, prin mari fapte de arme, recunoștința Neamului și a aliaților, au avut, apoi, darul să aducă noul temeiuri pentru înverșunata noastră voință de afirmare românească. In această atmosferă de luptă, de organizare și de creație națională se desfășoară azi, pe tot întinsul țării, însemnate lucrări menite așeze, pentru întregul neam, și să în deosebim ținuturile desrobite, rânduiala necesară unei activități constructive, înzestrând viața obștească și Statul cu instituțiile și organizațiile cerute de stările românești și de îndatoririle noastre viitoare. Bogată în experiențe naționale de Viață organizată, România înlătură, cu hotărîre, ispita primejdioasă de a lua de-a gata întocmiri străine și folosește experiența marilor state ale Europei contemporane la măsura in care aceasta nu numai împiedecă menținerea instituțiilor proprii, deasemenea inspirâmdu-se din spiritul realist al concepției național-socialiste, țara noastră merge pe drumul ■ hotărît de împrejurările sale de viață și de nevoile sale, căutând soluțiile corespunzătoare. De aceea, din cel dintâi ceas al dezrobirii respectând legile nescrise ale vieții naționale, poporul românesc din Basarabia și Bucovina, revenit sub priveghere românească, s’a putut întoarce la orânduiri temeinice de viață, încât astăzi oaspeții străini care ne cercetează țara, precum d. dr. Stuckart, fac constatarea favorabilă că, „în plin răsboi s’a putut reface in orașe viața artistică și muzicală, iar la sate s’a putut înjgheba un centru cultural cu ajutorul căminelor culturale”. Intr’adevăr, sunt trainice numai acele așezări de viață națională care răspund unor nevoi adevărate ale poporului și care îmbracă forme potrivite cu firea și deprinderile lui de viață; dacă am încerca să împrumutăm instituții, silind neamul să se primească, procesul de adaptare, îndelung și greu, ar fi un izvor nesecat de tensiune. Cu atât mai rodnică este însă munca de descoperire a tendințelor comunității naționale și de călăuzire a ei înspre formele de organizare pe care, in mod firesc, le va găsi. O dovadă limpede stă cuprinsă chiar în constatarea amintită, d-lui dr. Stuckart, secretar de stat a al Reichului, cu privire la reluarea vieții culturale la Basarabia prin întoarcerea sătenilor la organizația populară a Căminelor culturale, produs al năzuinței firești a comunităților sătești spre organizare obștească pentru creație socială și culturală. Dacă această instituție ar fi fost una din numeroasele întocmiri care sunt impuse poporului cu autoritatea Statului niciodată sătenii nu s’ar fi întors spre ele ca spre o formă acceptată și normală de organizare și muncă, dar, poporul primește azi căminele culturale fiindcă recunoaște in ele un produs al experienței sale, o creație colectivă menită să-i înlesnească sforțările proprii spre desăvârșire; in asemenea cazuri, conducerea de Stat nu trebue să aibă altă grijă decât să înlesnească acest proces natural de organizare consimțită. Experiența este valabilă în cuprinsul vieții noastre sociale tot de stat, și, îndeosebi, in lumea sașirelor, așa de bogată în creațiuni proprii de viață organizată. Descoperirea și folosirea lor pentru scopurile noui ale vieții românești va da mai multă putere așezării de stat, și va constitui un temei nou de stimă din partea marilor noștri prieteni. Octavian Neamțu Eri, marinarii «emiiști au depus jurământul. După solemnitate a avut loc defilarea unităților. »J VICTORIA NU ESTE SIGURA DECÂT PENTRU CEI CARI O MERITĂ“, a declarat d. Eden BERLIN, 30 (Kadar). — O notă oficioasă declară: La Berlin este socotit ca foarte interesant următorul pasaj din discursul rostit Duminică de către ministrul de externe britanic Edens „Trecem in acest moment prin perioada cea mai întunecată a războiului. In Europa, aliații și puterile Axei se pregătesc în așa fel încât este posibil să se ajungă la hotărirea finală din această luptă. In asemenea condiții, discursurile nu sunt absolut deloc indicate. Vremea de azi este vremea eforturilor puternice și neobosite. .. „Noi am luat obiceiul să declarăm că victoria este sigură. Dar victoria nu este sigură decât pentru ce) ce o merită. In multe privințe, baricada pe care trebue să o înfruntăm acum va trebui să fie mult mai grea chiar decât vara anului 1940, după prăbușirea Franței, când rămăsesem singuri“. Aceste declarații rețin atenția cercurilor politice germane, deoarece ele sunt în contradicție absolută cu încercările mereu înaite ale d-lui Churchill, care vrea să vadă situația în roz în ciuda presimțirilor sale. Se poate spune că declarațiile d-lui Eden desmint oarecum declarațiile șefului său de guvern. •llliiiiiiiiii|iiiini||lililii!Ulliltltllllll!n!!t!!!!!tl!l!UU!;ilill!lllii!ill!!ll!!!llt!!lllil!liuiM!iiiiimmiiiiimimiii!iiiii!umiiiuiiinii!i|iniii"mi!immmnm>!!iiii'imi' ■MERSUL RĂZBOIULUI PE FRONTUL DE EST FORȚELE GERMANE IȘI CREIAZA CONDIȚIUNI FAVORABILE PENTRU LUPTA IN CÂMP DESCHIS FRONTUL DE RĂSĂRIT In logitura cu apropiata ofensivă de primăvară, voci din ce in ce mai insistente din Rusia si din Anglia cer creiarea unui al doilea front de război, menit sa ușureze în o misura considerabilă sarcina pe care o vor avea de îndeplinit peste puțină vreme forțele sovietice. „Daily Mirror“, ale cărui opiniuni liberale erau să-l ducă la suprimare, a declarat fățiș că armata germană este incă formidabilă si poate fi în măsură să dea in primăvară lovituri atât de puternice Rusiei, încât situația acesteia să se clatine in mod serios. Cum s’ar creia acest al doilea font, esta greu de anticipat. De altfel, n’ar nevoie să-l creieze aliații, de vremari ce Germania și-l poate creia singurăîncercarea de debarcare de la Saint Nazaire trebue privită sub acest ascet, iar felul cum ea s’a desfășurat lasă să se înțeleagă care ar fi capacitatea aliaților de a lupta pe un alt front decât acela al lor. Știrile asupra debarcării britanice la Saint Nazaire nu au fost difuzate decât după ce s-a știut că încercarea eșuase. Este evident că rezultatele încercării nu au fost de natură a arăta că Anglie este în stare să facă și altceva decât să se apere.zultatele încercării nu au fost de natură a arăta că Anglia este în stare să facă și altceva decât să se apere. Revenind acum la frontul de răsărit, trebue subliniat că fortele aliate au început să contra-atace adesea, lucru care constitue un indiciu semnificativ. Se pare că înaltul Comandament german a renunțat la rezistenta rigidă, in fortificațiile orașelor, și tinde să creieze, prin contraatacuri violente si repetate, condițiuni favorabile pentru lupta un câmp deschis, care prezintă riscuri mai mari, dar care oferă și marele avantagiu de a constitui în jurul marilor orașe aliate în zona de război un câmp de siguranță. Datorită acestui fapt, cele trei articulații ale frontului de sud: Harkov, Stalino și Tagan Rog, sunt departe de a fi amenințate, dat fiind că luptele se dau in afara acestei zone de siguranță De altfel, declarația ziarelor americane că forțele sovietice au renunțat la cucerirea de teritorii și au adoptat tactica de hărțuială, menită să dezorganizeze pregătirile intense ce se fac în spatele frontului german in vederea ofensivei de primăvară, este o recunoaștere implicită a zădărniciei contra ofensivei sovieticecare a folosit totuși forțe extrem de puternice, fără să fi reușit să disloce sau să străpungă linia germană. Intr’adevăr punctele esențiale au fost menținute, cu toate că sovietele au întrebuințat o bună parte din rezervele ce erau destinate defensivei din primăvară. Pe front, nu se semnalează o activitate deosebită. Luptele continuă în sectorul de sud cu o violentă deosebită, mai ales în regiunile Harkov și Stalino, unde forțele germane au realizat, prin contra-atacuri, importante rectificări de poziții. In istmul Kerci, activitatea esae foarte redusă. FRONTUL DIN AFRICA In Cyrenaica, activitate de patrule și de aviație. Cercuri bine informate britanice sunt de părere că, după violentele raiduri aeriene care au fost întreprinse de armata Axei asupra Maltei, in ultimele patru săptămâni, forțele germano-italiene nu vor întârzia să culeagă roadele, care s’ar putea să fie foarte prețioase. Trebue să ne reamintim că, după vizita mareșalului Goering la Roma și în Sicilia, forțele aeriene ale Axei au început o violentă ofensvă împotriva Maltei, care a suferit în acest răstimp cele mai violente raiduri pe care le-a avut de suferit în cursul acestui război. In ziua de 29 Martie, Malta a suferit al 1600-lea bombardament aerian. FRONTURILE PACIFICULUI In Pacific, nu este nimic important de semnalat, în afară de obișnuitele bombardamente aeriene la Port Darwin, Wyndham și Broome. In Birmania însă, luptele au luat un caracter deosebit de violent. Trupele japoneze au ocupat in cursul zilei de ieri Toungoo, oraș pentru a cărui ocupare s-au dat lupte la baionetă vreme de opt zile. Rezistenta chineză pare să fi slăbit considerabil pe întregul front al Birmaniei. De altfel, englezi sunt handicapați și de faptul că populația provinciei simpatizează în mod vădit cu japonezii. Soldată birmani dezertează în massă la japonezi, ceea ce a obligat pe englezi să retragă de pe acest front toate forțele alcătuite din soldați localnici. OBSERVATOR D. ROOSEVELT A SUSPENDAT PROCESUL CONTRA TRUSTURILOR GENEVA. 30 (Rador). — DNB. Se anunță din New-York că procesul contra trusturilor a fost suspendat pentru tot timpul războiului, in urma ordinului dat de președintele Roosevelt. 8 PAGINI LEI 85 la suta din vasele de transport care au participat la încercarea de debarcare de la St. Nazaire au fost scufundate TOKIO, 30 (Rador). _ DNB . . .Marea Britanie nu este nici măcar în măsură de a face o operațiune de hărțuire". Iată genul de „manșete” de care se servește presa japoneză pentru a anunța, un detaliu, întreprinderea britanică împotriva St. Nazaire-ului. Deși nu se fac încă comentarii, manșetele subliniază totuși faptul că această acțiune britanică nu era decât o încercare de diversiune, spre a creea un al doilea front pentru Soviete. Faptul că 95 la sută din vasele de transport cari au luat parte la această întreprindere au fost scufundate, este mai ales scos în relief de presa japoneză. EGIPTUL NU DOREȘTE SĂ INTRE IN RĂZBOIU LONDRA. 30 FIIL) Politica guvernului egiptean urmărește din nou evitarea intrării în războiu a Egiptului. Această declarațiune a fost făcută de Regele Faruk Luni dimineața într’o adunare în care s’a străduit în acelaș timp să accentueze loialitatala eegipteană față de obligațiunile sale luate prin diferitele acorduri. MIERCURI APRLIE 1942 ANUL VI. 1759: Cereți la toate chioșcurile jj I Timpul Familiei jj II TIMPUL PENTRU TON ii JERTFA STUDENȚIMII La biserica Universității s’a oficiat un parastas pentru studenții căzuți in războiu. O clipă, numele lor a răsunat, sub bolta bisericii, ca la un apel straniu al Dumnezeirei în fața oamenilor. O clipă sau evocat chipuri, amintiri. Unii poate au trecut ne recunoscuți de nici un prieten; — vre-un izolat, vre-un student căruia sărăcia i-a impus să fie retras. Din toate jrtfele care s’au făcut în acest războiu, acest sacrificiu al studenților este cel mai emoționant, cel mai grreui, cel mai sublim. Căci e jertfa tinereței, conștient de toată viața care-i sta înnainte, și plină de toate speranțele legate de cei 20 de ani. Viziunea lumii, întreagă, atât cât o cuprinde cugetul și imaginația unui student, este alta decât ceiace prezintă realitățile trăite sau văzute de aproape. Ea este ca un sbor de vultur peste omenire. Tot ceiace se simte și se meditează, poartă o patetică pasiune și puterea unei impresionante credințe. Orice ar fi să facă viața mai târziu, transformându-l, studentul este un iremediabil idealist, un fantastic vizionar pentru care totul are un alt colorit, o altă intensitate, o altă pulsație de viață, alte proporții și sensuri. E epoca romantismului sângelui. Studentul care nu simte, instinctiv și nestăvilit astfel, e în afară de legile sănătății și desvoltării armonioase a omului. Din aceiaș pornire au pornit viziunele asupra viitorului național pentru care studenții din toate timpurile au fost crainici, și acel tumult perpetua ca o subterană clocotire și prefacere a nației pe care l-au auzit și l-au simțit toate generațiile și toate epocile. Cu această aeriană stare de spirit, jertfa lor pentru neam a fost consimțită cu un entuziasm și o abnegație pe care numai ei o pot avea, atât de frumos, atât de ușor, atât de înalt, atât de ideal. Nu numai că s’au jertfit pentru Patrie, dar s’au jertfit cu entuziasm, cu un fel de mistică iluminare, fiindcă, cu cât au fost mai sănătoși, cu atât pentru ei noțiunea morții nu putea fi concepută. Și s’au avântat, cu această nestăpânită impulsiune, ducând cu ei un vag și copleșitor regret al luminii, al vieții și al naturei, nu în ultima clipă în care ceiace nu putea nici măcar concepe, le-a stat, imens și neînțeles, în față. Studenții au jertfit munt, cel mai multi au jertfit viata întreagă privită din începutul ei care-i ea Primăvara, au jertfit dragoste de viată, conștiința, acută a vieții lor, lumea lor care era numai iubire și lumină și speranță, și sănătate, și forță, și tinerețe- Si au jertfit odată cu ei și prin ei, florile de Primăvară ale țării, ropine care era în drept, și-i iubea cel mai mult, care-i erau cei mai dragi. Gândul cuprinde greu tot orizontul jertfei lor. Au căzut cu viziunea frumuseței de pe acest pământ și n’au avut vreme să-i cunoască urâțeniile și desamăgirile. A fost jertfa de îngeri. Si pentru aceasta, avem de-acum o datorie mai sfântă pentru tara, pentru care ei au murit. E cel mai nobil fel de a-i cinsti de mostene botez CERCURILE BERLINEZE DESPRE DECLARAȚIILE FĂCUTE DE D. MAREȘAL ANTONESCU LA BREAZA BERLIN, 30 (Rador). — Discursul d-lui Mareșal Antonescu, Conducătorul Statului, rostit Sâmbătă la Breaza, a fost excepțional de bine primit în cercurile din Berlin. Se subliniază pasajul în care Conducătorul Statului a spus că toată viata sa a stat sub semnul muncii și luptei. Din această deviză guvernul a făcut fundamentul vieții românești. In această concepție, d. Mareșal Antonescu a urmărit totdeauna cu admirație progresul poporului muncitor german de sub conducerea marelui Fuehrer. Tineretul german și-a regăsit disciplina natională prin muncă într-un timp foarte scurt și a asigurat poporului german avantagii care l-au pus în situația de a scrie cu sângele acestui tineret o pagină strălucită în istoria germană și mondială. Ținta Mareșalului — se subliniază la cercurile germane — este de a învăța țăranul și soldatul român să-și îngrijească pământul său cu aceiași pricepere cu care luptă astăzi. Din acest motiv, d-sa a pus la baza muncii de folos obștesc experiența germană. Aceleași cercuri germane subliniază în sfârșit pasajul din cuvântarea d-lui mareșal Antonescu la care d-sa a arătat că totdeauna acolo unde s'au Întâlnit poporul român și cel german au domnit simțămintele cele mai curate. TRANSPORTURILE §1 APROVIZIONAREA DE PAȘTE Sursele de aprovizionare ale Capitalei. Alimente aduse de călători cu trenul. Transportul cu căruțele. Dispozițiuni privind aprovizionarea Pentru a se asigura condițiunile indispensabile unei bune aprovizionări, trebuesc înlesnite transporturile, astfel încât mărfurile să poată parcurge cât mai bine distanțele dintre producători și destinatari și aceasta mai cu seamă în ajunul sărbătorilor de Paște, când cantitățile alimentelor necesare întrec cu mult mediile normale. . Buletinul Informativ“ editat dea consiliul superior al transporturilor și tarifelor publică în ultimul număr un articol interesant în care redă câteva aspecte ale problemei transporturilor și aprovizionării de Paște, din care extragem o serie de date. SURSELE DE APROVIZIONARE ALE CAPITALEI In afară da aducerii din Capitală prin bariere, din satele apropiate, vom arăta pe rând felul cum, sunt portate pe C. F. R. câteva din transalimentele de mare consum in timpul sărbătorilor de Paște. OUĂLE sunt aduse dinspre Moldova (45%/0), Ardeal (28%) și Banat (26%/„). Anul trecut s'au adus pe C. F. R. de Paște in Capitală circa 8,5 milioane ouă și dacă socotim că prin bariere au mai intrat circa 2,5 milioane rezultă un total de 11 milioane ouă consumate de Paște, față de circa 80 milioane care este consumul anual respectiv. MIEII tăiați au sosit la cantități de două ori mai mari decât mieii vii. Mieii vii au sosit dinspre Dunărea de Jos (50,5%/%) și Ardeal (35%), iar mieii tăiați dinspre Banat (50«n) și Dunărea de Jos (40,7%). Se constată prin urmare că Dobrogea este sursa principală de aprovizionare cu miei. VITELE ȘI PORCII VII se aduc la cea mai mare parte din Banat (66,4% din totalul porcilor vii intrați în Capitală și S6,6/0 din totalul vitelor mari vii) și din Ardeal (57,2% din totalul vitelor mari vii intrate in Capitală și S2o/0 din totalul porcilor vi). Deasemeni s'au adus tot din aceste regiuni și foarte mari cantități de carne proaspătă (63o0 din Banat și 24% din Ardeal). PĂSĂRILE VII au sosit în cantități de trei ori mai mari ca păsările tăiate. Majoritatea acestor transporturi au sosit din Banat (50,?% din totalul păsărilor vii și 40,7»/6 din totalul păsărilor tăiate). Urmează apoi Ardealul. ALIMENTE ADUSE DE CALATORI In preajma sărbătorilor — mai mult ca oricând — trenurile de călători erau folosite de cei ce găseau conveniență a se deplasa pentru a aduce alimente. Pe lângă cei ce făceau aceste călătorii pentru nevoile lor proprii, mai erau cei ce urmăreau scopuri pur comerciale: negustorii, intermediarii și producătorii care prin deplasările lor înlesneau aprovizionarea orașelor cu alimente. In prezent, din cauza restricțiunilor de călătorie, aceste posibilități sunt reduse, astfel încât în general eforturile organelor administrative din țară Vor trebui să fie mai mari, pentru ca piețele să fie suficient aprovizionate. In Capitală, s’au luat măsuri incă din timp pentru a se elibera unui număr de comercianți, autorizații de călătorie, iar ministerul afacerilor interne a dat dispozițiuni organelor comunale și județene pentru a înlesni acțiunea acestor negustori. Această măsură este binevenită și generalizarea ei în toate orașele din țară este folositoare, dar totuși rămân afară, celelalte categorii de călători Continuare in pagina 3-a lllllllílllllllílllliíílllllilillll|llllilíll!ilnHllilll!liilll!lll!l|!!ll!ll|líliliiiill!li!ll!llli|[|lilllliliülillililillíl!illí]ilill!Í!llillilllllillilli]|íliiíllllillllillllllllllllílilill1!lllil DlllllllGllllllllülllllllüllllllljlllIIIIIIIII'.lliiüiüiliillllllllHii i!!||||l||||il!ilil|!t l). amiral Păiș, subsecretar de stat al marinei, decorează, pe marinarii geniști care s'au distins ua război MÂIRE PEȘEDINȚĂ CONSILIUL DE RĂZBOI AL PACIFICULUI ROMANO (Rador) . Din Washington se anunță oficial crearea Consiliului de război al Pacificului, din care face parte delegați ai Australiei, Nouei Zeelande, Canadei, Chinei, Marei Britanii și Statelor Unite. . Președintele Roosevelt a fixat prima ședință pe ziua de 1 Aprilie.