Timpul, mai 1942 (nr. 1787-1816)
1942-05-01 / nr. 1787
REDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA BUCUREȘTI, — Strada Sărindar Nr, Redacția și Administrația 3.0544 Telefon: ■ . . . . .. ................................................ Tipografia 3.42.23 ABONAMENTE In țară: , In străinătate : Un an 1200 leta I Tariful in funcțiune: «an. . I . .L*?î de convențiile € 50 lei, S luni 850 lei tale Internation PentrU bănci, institute ți adții publice 2000 UII a Abonamentele încep la i și Ii ale fiecărei Taxa de francare plătită in numerar conform aprobat Direcțiunei Generale P. T. T. Nr. 30286/5 Mai 193 Proprietar: „TIMPUL" S. A. R. înscris sub No. 202 Trib. Ilfov Print redactor .* MIRCEA GRIGGLIE.«>t<u în Ediție de Capitală 8 PAGINI 5 LEI Boileau și Titu Maiorescu Urmașii lui Titu Maiorescu , înainte de a vorbi de ei, să ne Întipărim în minte figura acestui marș, dascăl. „Maiorescu, spune Pompiliu Eliade, e capul cel mai sănătos și cel mai bogat din câte am întâlnit... N aseamăn lui Boileau, cu deosebirea favorabilă că, în loc să purceadă el de la un Malherbe, cel care îl crează (Eminescu), și că în loc de a fi reprezentantul unui bun simț literar general, el răsare unic, crește, crește, și izbutește în fine el să creeze, în marginile cu putință, acel bun simț literar al publicului“. Să vedem. Scriitorii noștri de azi își caută inspirația în „cotidianele și hebdomadarele“ parisiene, mărturisește d. Victor Eftimiu. Prețioasă mărturisire- Ea lămurește multe. Scriitorii francezi dinaintea lui Boileau se mulțumeau și ei cu ce se puteau da literatura italiană și cea spaniolă. Câmpul era însă prea strâmt. Se simțea nevoia unui îndrumător. Acest îndrumător a fost Boileau. Boileau s-a pus pe lucru. A strigat sus și tare că Homer e mare și neîntrecut de nimeni și a poftit pe toți să-l citească, să-l înțeleagă, să-l iubească. A scos în față pe Vrreitiu. A învățat pe scriitori să gândească înainte de a pune mâna să scrie, i-a învățat să nu caute idei certate cu bunul simț, i-a învățat cum să scrie, i-a învățat regulele scrisului. Acele regule nu sunt făcute pentru Homer, nici pentru Sofocle, dar le-au urmat cu sfințenie Demostene și Cicerone, Corneille și Pascal, Racine și Molistre, La Fountaine, Fénejon, Voltaire. Boileau a sădit în sufletul scriitorilor râvna de mai bine și i-a învățat „să se înalțe fără îngâmfare“. Cu mintea hrănită numai cu opere mari, cu neasemănatul lui bun simț și cu o dârzenie care n’a dat îndărăt înaintea nimănui, Boileau a schimbat fața câmpului francez în a doua jumătate a literar veacului al XVII-lea. In timpul acela, atât de scurt, s’au născut cele mai frumoase lucrări de artă. Sănătoasa judecată, care a fost geniul său, a îndemnat pe Boileau să lovească în scriitorii cocoțați în frunte pe nedrept și pe cari îi admirau și îi cinsteau toți lingușitorii. El luptă cu invierșunare împotriva falșilor cărturari. Nu cruță pe nimeni. Satirele lui au făcut să se prăbușească, rând pe rând, mulți din acei sprijiniți de puternice proptele. Cu aceeași îndârjire și-a apărat insă prietenii, a apărat pe bătăiosul Arnould, atât de năpăstuit de Ludovic al XIV-lea. Arnould intre multele sale scrieri are și o Gramatică generală și Arta de a cugeta, opere pe care mulți din scriitorii noștri desigur nu le-au citit, că nu le-au găsit în „cotidianele și hebdomadarele’’ parisiene. Nu le-au citit și fiindcă, socotesc ei că nu e nici o potrivire intre un scriitor, o Gramatică și Arta de a cugeta. Boileau dărâmă rimele ușoare, epitetele răsuflate, gândurile comune, comparațiile nesărate. Povăluește MUNCA și dă el insuși pilda. Munca în căutarea cuvântului propriu. „Să adaogi câteodată, să ștergi mereu” zicea el. Viața lui Boileau a fost un șir de lupte și de certuri. Bunul simț i-a fost totdeauna steaua călăuzitoare. El l-a ajutat să curețe versurile, să apere școala de zăpăceala ce sta gata să o cuprindă. Acest bun simț care i-a ochii, l-a făcut să prindă ură deschis pentru cartea proastă și dragoste pentru cartea bună. O viață întreagă a împărtășit Boileau celor din său simțirea care îl stăpânea, jurul Datorită darului de convingere mai mult poate decât scrierilor sale, Boileau a avut o adâncă înrâurire. A ridicat și a lăsat în urma lui un templu măreț închinat cultului clasic, templu unde candela aprinsă de el frumosului veșnic, mai arde și azi. Acesta a fost Boileau. Despre Titu Maiorescu, mâine. T. Pisâni Prezentarea „Războiului Sfânt ia Arc in prezența M. S. Regelui și a M. S. Reginei Mame Elena Pagini de epopee și eroism românesc și jertfele de sânge ale armatei îndeplinindu-și — astăzi ca și pe sale, vremea voevozilor — aceiași mare misiune europeană. Este prima etapă a drumului pe care România Regelui Mihai I, sub veghea luptei creatoare a Mareșalului Antonescu, se înalță pe culmile destinului său istoric, încă de la ora patru după amiază au început să sosească în sala cinematografului ARO invitații. Prezentarea filmului „Războiul ,nui neam ce-și scrie istoria prin vitejia Sfântă, în fața M. S. Regelui Mihai I, M. S. Reginei Marie Elena, d-lui prof. Mihai Antonescu, președinte ad-interim al consiliului de miniștri, mebrilor guvernului, corpului diplomatic, membrilor misiunii militare germane, atașaților militari și a sutelor de invitați, a constituit ori după amiază în sala ARO o impresionantă proectare a luptelor armatei române în Bucovina, Basarabia și Ucraina, cu întregul lanț de episoade, prin care a trecut România, de la prăbușirea granițelor străbune și până la dezrobirea provinciilor românești din Răsărit. Această frescă a virtuților eroice românești a ținut încordată spectatorilor două ore, cu acea atenția putere lăuntrică de trăire a faptelor, încât fiecare a avut impresia că împărtășește a cvea paginile de vijelioasă și biruitoare epopee a destinului nostru istoric. Filmul înfățișează un an din viața poporului român. Un an de glorioasă redeșteptare a tuturor forțelor neamului, culminând in biruitoarea luptă armatei române împotriva dușmanului din Răsărit. Armatele Regelui Mihai I, faptele de arme ale ostașilor cari, sub conducerea Mareșalului Antonescu, suțită alăturea de glorioasele armate germane, spre a scăpa țara noastră Europa întreagă de blestemul ameninși țării bolșevice, sunt puternic conturate in acest film românesc. Este chipul un așteptarea M. S. Regelui M. S. Reginei Mamie Elena de Mihai și aflau d-nn: Prof. Mihai Antonescu, Președinte ad-interim al Consiliului, ministru afacerilor străine și ministru al propaalgandei naționale; membrii guvernului; g-ral de C. A. Dumitru I. Popescu, ministrul afacerilor interne; g-ral Nic. Stoenescu, ministrul finanțelor; g-ral Const. Pantazi, ministrul Apărării Naționale; Ion Marinescu, ministrul Economiei Naționale; prof. Al. Marcu, ministru subsecretar de Stat al propagandei. Curtea Regală a fost reprezentată prin domnii: Theodor Gh. Rosetti-Solescu, Mareșalul Palatului; Anton Mocsony, mare maestru de vânătoare; Octav Ulpea, maestru Curții, loct. colonel Petre Lazăr, adjutantul M. S. Regelui. Continuare în pagina 3-a ANIVERSAREA em D-LUI VON RIBBENTROP MAISTRUL DE EXTERNE AL REICHULUI Ministrul de externe al Reichului împlinește astăzi 49 de ani. Această aniversare este astăzi un prilej de bucurie pentru întreaga Europă aflată sub semnul noui ordini, spre a cărei împlinire se duce astăzi marea luptă din Răsărit. Exponent al elitei politice a Germaniei național-socialiste, d. von Ribbentrop reprezintă, în ce are el mai activ, spiritul european. Ca ambasador la Londra și apoi ca ministru de Externe al Reichului, sărbătoritul de astăzi a câștigat numeroase victorii diplomatice și a contribuit în largă măsură la deschiderea largă a lăgașurilor politice care au condiționat victoria armatelor germane. Fiind unul din colaboratorii cei mai intimi ai Fuehrerului, d. von Kibcentrop și-a câștigat desigur această încredere prin clara viziune a situațiilor internaționale, la soluționarea cărora a dovedit totdeauna un spirit Intreprinzător tuni rr.r se întâlnește. Se poate, deci, spune fără putință de desmințire că d. von Ribbentrop n’a fost niciodată depășit de evenimente. Dimpotrivă, ele l-au confirmat și verificat. Aliată cu Reichul și înfrățită prin jertfa comună a ostașilor pe fronturile din Răsărit, România nu poate vedea in d. von Ribbentrop decât un sincer și bun prieten al ei. DATE BIOGRAFICE Ministrul de externe al Reichului, Joachim von Ribbentrop s-a născut la Wesel, pe Rin, în anul 1893. După terminarea liceului la Metz, a studiat mai mulți ani la Grenoble și Londra, pentru a pleca pe urmă in Canada, unde s-a ocupat cu comerțul. După izbucnirea războiului mondial a reușit, după mari dificultăți să se reîntoarcă în Germania. In Septembrie 1914 a intrat ca voluntar in Regimentul 12 husari. In anul 1915 a fost inaintat locotenent, in care calitate a luat parte la luptele din răsărit și apus. In anul 1918 a fost in Turcia ca adjutant al ministrului de razboiu. Locotenent la sfârșitul războiului, a intrat în ministerul de războiu. După războiu, sa ocupat o vreme cu comerțul. Atras de ideile mortoare ale partidului național-socialist, devine membru in anul 1932. In anul 1933 a contribuit în mod hotăritor la formarea partidului Adolf Hitler, iar in Aprilie 1934 a ost însărcinat de guvernul Reichului cu problemele de înarmare. In Mai 1935 a fost numit Ambasadorul Germaniei la Londra, iar in Februarie 1938 a fost numit Ministru de Externe al Reichului. De atunci von Ribbentrop este colaboratorul fuehrerului pentru politica externă. 1 .......... ' . D. von Ribbentrop M. S. Regele Mihai I, M. S. Regina Mamă Elena și d. prof. Mihai Antonescu, vicepreședintele Consiliului de miniștri, asistând la reprentația de gală a filmului „Războiul sfânt”. PIERDERILE FLOTEI AMERICA LISABONA, 29 (Rador). — ȘTEFANI: Departamentul de marină, al Statelor Unite a anunțat că de la începutul ostilităților, flota Statelor Unite a avut 2.400 morți și 2.300 dispăruți precum și 1.000 răniți. p*o MADRID, 29 (Rador). — D.N.B.: Știri sosite din Washington declară că Amiralitatea britanică publică o sA’Xt’ t'iflă din care arată că de la începutul războiului și prind azi numărul vaselor de război americane scufundate se ridică la 31, iar al vapoarelor de comerț la 240. Dintre aceste vapoare de comerț 88 au fost scufundate in fața coastei orientale a Statelor Unite, iar 132 in Atlantic. 2022 MAC42 MUL V». JS7 ,erețiia înaît chioșcurile in timpul Familiei tIMPUL PENTRU TON MERSUL RĂZBOIULUI Leningradul este pe punctul de a fi izolat In Birmania, luptele se apropie de sfârșit FRONTUL DE RĂSĂRIT Finlanda si Leningradul sunt actualmente cele două sectoare care rețin atenția observatorilor militari In restul frontului sovietic, desghetul nu ingădue sa se realizeze operațiuni care să depășească limitele cadrului local. De altfel, nici pe frontul finlandez si nici pe acela al Leningradului nu se desfășoară operațiuni în stil mare. Pe frontul finlandez, rușii au deslănțuit in trei sectoare deosebite atacuri mai mult sau mai puțin violente, sprijinite puternic insă, de tancuri. In Laponia, forțele germane de sub comanda generalului DieU domină situatia, sprijinite de unităti finlandeze. Atacurile sovietice din acest sector sunt calificate oficial ca „extrem de violente“, dar au fost toate respinse. In centrul regiunii Krestinski Luhi, presiunea sovietică este in continuă creștere dela 23 Aprilie, data primului atac. Repartiția fortelor sovietice din acest sector nu a suferit de atunci nici o modificare. Liniile aliate sunt ținute de fortele mareșalului Manerheim sprijinite de unități germane. Mai la sud, în regiunea canalului „Stalin“ și la Foventsa, unde primele atacuri mai violente s’au dat o străduiește neostenită, pe drumurileia acum trei zile, rușii au încercat zadarnic să ia Foventsa de la finlandezi. Scopurile acestor atacuri sovietice par să fie pur tactice. Intr’adevăr, datorită schimbării conditiilor climatice, comandamentul sovietic încearcă să-și creieze noua Continuare în pagina 3-a Bun mare reportaj dit lumea satelor doastre PÂINE, PĂMÂNT ȘI ȚĂRANI de MIRON IZ. PARASCHIVESCU Dintre multele bogății ale României, acelea care ne-au dat și belșugul, dar care au îndemnat și străinii spre noi, pâinea rămâne avutul de căpetenie. Este elementar și simplu acest rod al pământului din care se șî alege, și cu a căruia fată oacheșe seamănă: este, la urma urmelor, încă un element. Și universal, asemeni tuturor elementelor. Am văzut cândva la o expoziție arheologică, în care erau înfățișate o seamă de lucruri desgropate de sub țărână, ziduri și milenii, înșirate lângă scule, oale și talgere, câteva bucăți de pâine. Erau niște minuni. Toate singurele minuni adevărate care păstrau din toată depărtarea adâncurilor și a vremii,semnele simple și neschimbătoare ale eternității. Acolo, între pietre, smalțuri și metale peste care mintea șî mâna omenească înloriseră in arând. tu cu si s’ un stil, — singure bucăie de pâine împietrite. In forme și barbare, aduceau o prezență de aceiași substanță cu a fulgerului, a norilor și a furtunii Toată emlîația aceia străveche, de care dădeau seamă sănăturile arheologilor, nu s’ar fi născut, n’ar fi trăit si nu s’ar fi transmis fără pâine. Cetatea de care vorbim era una din numeroasele orbii romane, aparținând împărăției in care derita: „pâine si circ” reprezenta mai mult decât o simplă formulă de guvernare, o necesitate, adică o poruncă. Pâinea aceasta, realitatea primară și ultimă, pentru care se poartă războaie și se nasc revoluții, noi o avem odată in pământul nostru. Nu știm cât și cum se va fi oglindind ea in mintea orășanu. Ini a cftad?nu?”i modern. — dar e sigur că de ea atârnă totul ca singură, pâinea aceasta denumită „cea de toate zilele’’, păstrează nestricate raporturile noastre cu lumea elementelor. Cu pământul, cu apa și cerul La izvoarele pâinii ne ducem ca la începuturile lumii. Ca la Geneză. Și geneza este undeva, în străfunduri, în tainicele măruntaie ale pământului, într o lume învăluită în tăceri și neguri, o lume a misterioaselor elaborări, trudnice, neștiute, de abia bănuite. LA SATE ETERNA ODISEE E o eterna, o permanentă odisee, drumul spre sate. Un tărâm niciodată cunoscut, niciodată epuizat, niciodată sfârșit. Fiindcă într-una schimbat, într’una același în satele noastre depărtate, atât de asemănătoare pe căt de îndepărtate, ca să încercăm a citi, la începutul noului an de munca, obrazul celălalt al țării, al țării carele ei firești, pașnice, elementare. Aceasta e, în fond, ca a unui Anteu descins din mit in realitate — reîntoarcerea noastră acasă, la țară, la pământ. La izvorul nesecat al realităților noastre istorice, biologice și sociale, la datele fundamentale pe care se mișcă întreaga vieață a României și de unde pornesc toate zările și drumurile ei viitoare. Presa națională s’a ocupat in vremea din urmă, de situația câmpurilor, de însămânțările și arăturile de primăvară. S'au formulat întrebări și sfaturi, — a fost, adică, prezentă în conștiința purtătorilor de cuvânt și a călăuzilor de opinie, problema pământului, a recoltei, a muncii la sate . te Noi am socotit că mai înainde orice, este bine să cercetăm la fața locului aceste realități, să ne purtăm pașii în inima satelor, să ascultăm cuvântul ca. Continuare în pagina 3*a Undeva, între două spinări de deal, se află un sat, e un peisaj aspru, fără idilicul trandafiriu. li M. S. Regele Mihai I și M. S. Regina Mamă Elena au vizitat ori fabrica de chibrituri de la Fiaret uri, dimineață la ora 11, M. S. Regele Mihai I, însoțit de M. S. Regina Mamă Elena, au vizitat fabrica de chibrituri Filaret. Din suita M. M. L. S. făceau parte d. col. Andronescu, adj., d. Nanu minitru plenipot nțiar și d-na Catargî. M. S. Regele și M. 1.’. Regina Mamă Elena au fost întâmpinați d e d. colonel Toma Popescu, comandantul militar al instituției, care a dat raportul. M. M. L. S. au vizitat apoi fabrica timp de o oră și jumătate. La orele 12 jum., M. S. Regele și M. S. Regina Mamă Elena cu suita, s’au retras. A MURIT UNUL DIN ULTIMII ELEVI AI LUI LISZT VIENA 29 (Rador). Profesorul Emil von Sauer, pianist cu renume și elev al lui Liszt, a încetat din viață la Viena, la vârsta de 80 de ani. Nenumăratele concerte de piano, pe care Sauer le-a dat timp de 60 de ani in toată lumea, au fost totdeauna considerate ca adevărate evenimente muzicale. ZIUA MIRACOULUI de IOAN TIMUȘ ^ e melodios cuvântau Japonezii pentru împărat. Mikaido pare că ar fi trei sunete blânde care mângâe coardele harpei lor. Cuvântul e vechi și neaoș japonez; totuși Niponii l-au uitat și l-au înlocuit cu un cuvânt de obârșie chineză, curg la limba fiindcă Japonezii relui Confucius așa cum recurgem noi la limba greacă și latină. Iar cuvântul de origine chineză, pe care-l folosesc pentru împărat, sună: Tenno-Heika. Tenno înseamnă „împărat ceresc“; iar heika, „Majestatea Sa”. De celălalt cuvânt, vechi de secole, nu-și mai amintesc decât poeții în stihurile lor. S-a acoperit veacurile cu atâta praf, încât cercetătorii nu-i mai deslușesc bine înțelesul. Unii învățați cred că Mikado înseamnă „Augustă poartă“ , alții, că mai degrabă ar însemna „Marele Loc“. Dar tălmăcirea, fie una sau alta, ne învață un lucru de o deosebită însemnătate ; pentru Europeni, cuvântul „împărat” e legat de gândul cârmuirii; imperator înseamnă, „cel ce poruncește ”. Pentru Japonezi, împăratul e mai mult decât un cap încoronat ; e deasupra noțiunii de cârmuitor; e un simbol, o icoană, un nimb. Nu poate fi făcut concret în cuvânt; de aceea îi spun : „Augustă Poartă”, „înalt Loc”; noțiunea rămâne abstractă. Poeții mai spun și un gio-bito, adică „Persoana de deasupra norilor". Deosebirea ne-o adâncește și mai mult, numele lor. Capetele Incoronate din Europa sunt individualizate cu un nume: Ferdinand, Carol al 5-lea. Și dacă posteritatea îi dă o caracterizare, o leagă tot de numele suveranului: Mihai Viteazu, Richard-Inimă de Leu, împărații Japoniei nu ai nume. Spiritul japonez nu simte nevoia să individualizeze, să personifice pe împărat. Atâta timp cât e prinț, sau chiar prinț moștenitor, poartă un nume care este acela al Palatului său Bunăoară, prințul moștenitor actual, în vârstă de 9 ani, cu numele său personal Masahito, poartă numele Yosi-no-Mya, adică așa cum se numește Palatul în care locuește, dar din clipa în care s’a suit pe tron, îi ia locul un nume ce caracterizează domnia sa: Taiko: „înaltă Justiție” ; So ua: „Pacea Luminoasă”. In afară de primele timpuri, istoria Japoniei nu cunoaște nume de împărați, ci numai de epoci în care au domnit împărații. Până și anii se numără socotindu-i cu fiecare epocă de domnie. Războiul cu Rusia a avut loc în anul 373R al Erei Meigi. Poate să pară curios pentru urechea noastră când auzim că un împărat se numește Tai-șo-tenno, adică: „împăratul Ceresc înaltă Justiție”, însăși această părere a noastră erată cât sunt de adânci deosebirile între felul lor de a gândi și al nostru. Cine nu-l cunoaște — și împreună cu el, și moravurile — e ușor înșelat. Continuare in pagina 3-a Sosirea d-lui ministru Marcu din Italia. Primirea din Gara de Nord. %