Timpul, ianuarie 1943 (nr. 2028-2057)
1943-01-01 / nr. 2028
IV9IMȚIA 91 •VéVIlIi. — Mrada Sărind** V*. 18 ^ Mdadțla și Administrația 8.08.44 ISpografia SAS *8 allRiMINd • prii 1 la străinătate ; Jn an nm Mr « HM Tariful nu funcționa de convențiile poș-AA bi Skml SSO taitale internaționale Pentru Maci, Instituții și adții publice 2000 lei anual Abonamentul* incep la 8 și 16 ale fiecărei luni la axa da francare plătită tn numerar cont aprobării Secțiunei Generale P. J. T. Nr. 30286/11 Mai 1939 Cont C. E. C Poștal No 1827 proprietari „TIMPUL* S. A. n tevezia cub No. SOS Trib. Ilfov im redactor r MIRCEA GREGORESCU 12 PAGINI 3 LEI NUMĂR SPECIAL DE ANUL NOU - 1 IANUARIE 1943 ANUL VII 8028 ÎNALTUL ordin de zi al m. s. reciu MIHAI I CĂTRE OȘTIRE CU PRILEJUL ANIUAL I itiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitimiHHMtuin OSTAȘI, S In apetul inceput de an, primul Meu gând se îndreaptă către voii cari duceți, cu un curaj si o abnegațiune demne de epocile cele mai glorioase ale Istoriei noastre, lupta dreaptă începută pentru desrobirea provinciilor cotropite. Țara și Regele vă sunt recunoscători pentru eroismul vostru care dovedește lumii virtuțile nepieritoare ale poporului român. Fie ca acest an să încoroneze jertfele noastre, aducâmîn«nerecunoașterea drepturilor sfinte ale poporului nostru care nu a voit răsmboiul, dar care a știut și va ști întotdeauna să-și apere cu îndârjire ln existența și glia strămoșească. " MIHAI R. Miimiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimniiiiiiiiiiii iiiiiiiimiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiMiimiiiimmiiiimiiiiimmiiiiiimmiiimiiimiiiiMiiitit ORDINUL DE ZI al d-lui MAREȘAL ANTONESCU către armată OSTAȘI. Cu sufletul de părinte încercat, dar cu voința de fier a comandantului răspunzător, vă întâmpin în poarta noului an cu mărturia de credință în fapta voastră românească și eroică, și cu inima înhirieșată de recunoștință pentru jertfa voastră dezrobitoare. Am trecut printr’un an de jetfe neînchipuite. Răstigniți de Dumnezeu intre primejdii, în fața întunericului hoardelor rusești, noi nu avem, ca popor care își cinstește vătrele strămoșilor, crucea și dreptatea, decât datoria de a ne apăra împotriva cotropirilor sălbatice. Am încercărilor câmpiile prin care am trecut, a fost totuși pentru voi, ©«lași, a*ti de mare împlinire românească și ostășească. Fiindcă «n furata sfinț'tă pentru pământul Moldovei noastre și în lupta pentru izgonirea dușma* nirii și pentru prăvălirea lui, voi toți ați fost «omis și neîntrecut? ai luptătorilor Voevozilor noștri de altă dată împlinitori ai poruncii lui Ștefan Vodă. N’ați avut în conștiința voastră decât un singur crez: Patria. N’ați avut în inima voastră decât o poruncă: Dacea strămoșilor. N’ați avut în fața voastră decât o datorie. Zdrobirea dușmanului. La capătul unui an de lupte grele, Neamul întreg este mândru de oastea lui. Ați luptat vitejește alături de bravii ostași germani și italieni, după ce, umăr la umăr, ați dat lupta pentru desrobirea Basarabiei și Bucovinei noastre. V’ați făcut, astfel, datoria față de lumea căreia aparținem, față de biserică și față de dreptatea așezărilor de mâine. Voi ați ridicat, astfel, numele de român nu numai din țărâna, în care nevrednicia trecutului îngenunchiase pe nedrept fruntea noastră, dar l-ați reașezat în dreptatea judecății continentului nostru. De aceea, ostași, ați binemeritat dein Patrie. OFIȚERI, SUBOFIȚERI ȘI SOLDAȚI. Anul 1042 a fost pentru vel prilej de luptă, pe care ați trecut-o în istorie și chiar in legendă. Veac de veac, se va vorbi de eroismul vostru, așa cum, veac de veac, s’a vorbit de luptele plăcșilor și căciularilor noștri. Fără să avem o armată cu așezări de veacuri, — pentru că leacurile ne-au zdrobit de cetatea ori ființa, — prîr' pempis! generattier h'*m 9mk «a căzut luptând cu arma in mână, alături de soldații lor, prin pilde de eroism neîntrecut, in care tatăl și fiul au căzut laolaltă, în lupta, corp la corp, cu dușmanul, voi ați știut să arătați că Neamul Românesc nu se predă, că Neamul Românesc prin voi își va purta neînfricat destinul și nu se va abate nici odată de la slujirea Patriei și Regelui. Suntem toți un singur braț. Suntem toți un singur suflet. Avem un singur crez și o singură voință. Nimic pe lume nu ne va putea împiedica să ne împlinim un singur destin i destinul dreptății noastre. Cu credința în el, ascultând glasul sfințit al martirilor și eroilor Neamului, care ne poruncesc din umbra crucilor să ne respectăm jertfa, ostași de pretutindeni și mai ales voi ostași de departe, simțiți în acest ceas credința pe care Neamul întreg și-o pune în voi, fiți mândri de ea și credeți în împlinirea drepturilor noastre. MAREȘAL ANTONESCU, PENTRU UN AN NOU de Prof. I. SIMIONESCU Președintele Academiei Române. Urările din anul acesta trebue să fie mai din adâncul inimei făcute, de fiecare. Nu exprimă numai o tradițională formalitate, repetată cu relativă sinceritate. Urarea devine o rugăciune. Sbuciumul vremii cuprinde pe toate lumea, căci nimenea nu e la adăpost sigur de el. Din ce în ce încătușează mai mult sufletul ca și mintea. Oricât ai vrea să te scuturi, după o clipă de aparentă liniște, năvălește mai năprasnic. Și totuși cumpătul nu trebue să-l perdem. A te lăsa doborât, însamnă negarea puterii de rezistență și de reactiune, ceia ce nu e omenesc. Tocmai în asemenea aspre împrejurări care te cuprind, trebue să răsară voința de a le sta dimpotrivă, prin ceia ce natura a plămădit în ființele toate, nu cea omenească în deosebi. Urarea din anii obișnuiți, insamnă doar dorinii a căror îndeplinire e lăsată ’n sama nevăzutului: împlinirea rugăciunii care ține joc de urare, în anul acesta, atârnă în mare parte de fiecare, cu tot rolul întâmplării, buturuga care poate răsturna carul mare. Bilanțul care se încheie în sfârșit de an, îi poate înfăptui oricare în raport cu activitatea săvârșită. Te faci Judecătorul proprietor fapte, față de datoria fiecăruia in vremuri ca acele pe care te trăim. Factorii care se adună fn alcătuirea bilanțului sunt apropiați, dar și mai depărtați. Nu poți să nu ții socoteală de aceștia, soarta ta atârnând de ei in mult mai largă măsură decât ne închipuim, în momentele de uitare. Ca în fața Judecătorului suprem să ne cântărim tot ce am săvârșit in cuprinsul anului. Neavând alți martori decât conștiința noastră, hotărârea Judecății să o dăm noi Înșine. In acest chip putem ringuri să schițăm programa faptelor pentru anul care Începe, și care, după perspectivele trăite, nu va fi schimbat. afară de neprevăzutele ce sunt în afara patinei noastre de reprezentare. Vom greși dacă vom persista In Judecata adeseori auzită. Toate Continuare In pag. 3-a Anul politic ROMÂNIA poartă un războiu pentru asigurarea drepturilor ei D. prof. Mihai Antonescu vice- președintele Consiliului de Miniștri Viața politică a României în anul încheiat acum a stat sub semnul răsboiului. Intrând la 23. Iunie 1941 alâfații Ș* Germiuji« înț lupt» anal»» Rusiei Sovietice, Statul român și-a luat greaua misiune de a apăra, în această margine de continent, tot ceeac Înseamnă tradiție și civilizație In bătrâna Europă. După ce In primele luni ne-am recâștigat teritoriile pierdute In Iunie 1940, am continuat răsboiul în câmpiile îndepărtate ale Rusiei, iar sfârșitul anului a găsit pe ostașii români la porțile Stalingradului și în văile Caucazului. Purtarea răsboiului a impus o viață nouă, caracterizată de o deosebită sobrietate. Poporul român s-a pătruns de această realitate și nu numai că a primit cu o admirabilă înțelegere toate măsurile impuse de legile aspre ale răsboiului, dar a dat dovadă de un desvoltat spirit de sacrificiu, dând un prețios concurs statului în orice împrejurare. Sub acest semn al perfectei unități naționale și al solidarității tuturor forțelor creatoare s-a desfășurat viața politică internă a României. La începutul anului, atunci când pe frontul de Răsărit se dedeau lupte de importanță locală, așteptându-se venirea primăverii pentru desfășurarea marilor evenimente militare, d. Mareșal Antonescu a făcut o vizită Continua«"« în pag. 3-a TÍÖE“ L CUVÂNTUL DOMNULUI MAREȘAL ANTONESCU ____CĂTRE ȚARA ROMANI, In prag de an nou, fmi aplec din nou spre voi fruntea întunecată de răspundere și bratul de părinte trudit, pentru ca să-mi simțiți din nou gândul și să-mi Înțelegeți fapta. Se indice un an grea și aspru, um an de războia crunt și de poveri purtate en bărbăție. In fata Dumnezeului strămoșilor noștri. In acest popas de sânge, de sbucnim, de muncă și de durere. Putem să rostim liniștiți cuvântul de îmbărbătare. NEAMUL ȘI-A FĂCUT DATORIA. Ne-am făcut-o atât fată de noi înșine cât și fată de aici. Ne-am făcut-o față de noi înșine, pentru că Neamul nostru a trăit întotdeauna, nu din târguri Internaționale, ci din sineluri greu și din sângele jertfei. Veac de veac, generație de generație, noi am apărat cu sânge bogăția arcului carpatic, a Dunării și Mării Negre și ne-am sfințit cu luptă crucile srămoșilor și datoria fată de credințele lor. Această luptă era pentru noi o poruncă. Pământul Basarabiei și Bucovînea ne fusese călcat mișelește. Moldova noastră era amenințată. Și odată cu ea. Însăși flinta Neamului nostru putea să fie prăvălită sub cnutul întunericului. De aceea, în ceasul greu, ne-am alăturat, luptei pe care marele Popor German a pornit-o împotriva acelora care pândeau să arunce Răsboiul de azi este un război greu care cere nu numai sânge, dar cere și minți și brațe. Neamurile care știu, în încordarea supremă, să arunce pe câmpul de bădaosul asupra continentului întreg iac nu numai sângele luptei, dar și am respectat legile de onoare ale războiului și legile de luptă, prin care Basarabia și Bucovina au fost eliberate. Plătim astfel tributul nostru de sânge pentru civilizația de mâine a Continentului, care este propria noastră civilizație. Făcând așa, noi ne apărăm pe noi Înșine și sensul istoric al vieții noastre. Fiindcă romanul, aftrst casă și fără vatră, fără biserică și fără familie; Țăranul, fără Jpământ trudeieni; Cărturarul fără liniștea gândului său; Muncitorul, fără dreptul muncii lui și , Orășanul fără siguranța averii lui, ar trăi o viață de rușine și de umilire pe care Neamul nostru ar fi netrebuie s-o primească. ROMANI. Cel dintâi gând pe care trebue să-l îndrepte Neamul în acest ceas este spre ostașii de departe care luptă și-și jertfesc viața pentru viața noastră. Lor le datorăm, totul. Lor trebue să le închinăm toată recunoștința noastră. Iar acelora care au căzut, neîntrecuților eroi cu care Neamul nostru a dovedit încă odată in istorie că popor de ostași am fost și popor de ostași vom, muri, lor trebue să le închinăm, toată slava creștină și toată dreptatea națională, neînchipuită de azi. Neamul nostru a înțeles că ne este hărăzit să trăim cea mai crâncenă epocă de istorie. Ne sunt în primejdie azi nu numai granițele sfinte ale Neamului, nu numai drepturile și onoarea. Ne este amenințată nu numai viața noastră a luptătorilor și a celor vârstnici, nu numai biserica și averea, dar este amenințată viața copiilor noștri, însăși istoria Neamului Românesc și ființa lui. Românii au înțeles acest lucru și, oricare le-a fost altădată credința și sfada, oricare le-au fost și le sunt interesele, s’au unit toți și mi-au rezemat răspunderea, cu conștiința sfintei noastre unități naționale. Noi nu suntem Neam care să putem,ocroti în sânul nostru trădători ai credinței strămoșești și ai unității românești. Dacă unul singur aleși din rândurile noastre unite, din brazda noastră, scăldată de sângele jertfei, din ogorul muncii noastre tăcute și credincioase. Neamul întreg, prin brațul meu, dor strivi pentru netrebnica lui cârtire. De aceea, Români, cu setea neînfricată în dreptatea Neamului nostru, cu credința neșovăelnică în lupta noastră de onoare și de apărare a ființei Neamului, putem să primim anul nou, rîdicându-ne frunțile îndurerate spre cerul de lumină al veșniciei noastre. In Răsărit, stăm încă domnia întunericului, iar răsboiul care a cuprins cu flăcările lui pământul întreg, nu și-a astâmpărat furia. Neamul nostru are însă conștiința că în această frământare neînchipuită și-a păstrat până azi cu mândrie rostul său de popor demn, dând în acelaș timp o contribuție sănătoasă la viitorul de dreptate și onoare al lumii, care trebue să iasă din vârtejul de azi. 1 Ostașii noștri, cu vitejia lor, s'au așezat treaptă acestei istorii noi. Iar munca Poporului Român, disciplina și unitatea lui, strădania administrației Țării, ordinea și perfecta noastră înfrățire, vorbesc azi și prietenilor și dușmanilor despre dreptatea Neamului Românesc și despre sensul istoric al existenței noastre. In plin răsboi, noi ne-am muncit pământurile ca niciodată. Primăvara anului încheiat a fost un furnicar roditor de muncă. Ea ne-a putut înlesni, cu toată potrivnicia vremii, să asigurăm o existență potrivită și țăranului și muncitorului, învingând toate gravitățile răsboiului. Continuare în pag. 3-a mimii imii mimi imimimii mmii i Hiiiir I „TIMPUL’ i BREAZĂ ! I mroBILORSII I IA MULȚI ANI ROMANI,