Timpul, ianuarie 1943 (nr. 2028-2057)

1943-01-01 / nr. 2028

IV9IMȚIA 91 •VéVIl­Ii. — Mrada Sărind** V*. 18 ^ Mdadțla și Administrația 8.08.44 ISpografia SAS *8 allRiMINd­ • prii 1 la străinătate ; Jn an nm Mr « HM Tariful nu funcționa de convențiile poș-AA bi­ S­kml SSO tai­tale internaționale Pentru Maci, Instituții și ad­ții publice 2000 lei anual Abonamentul* incep la 8 și 16 ale fiecărei luni la axa da francare plătită tn numerar cont aprobării Secțiunei Generale P. J. T. Nr. 30286/11 Mai 1939 Cont C. E. C Poștal No 1827 proprietari „TIMPUL* S. A. n tevezia cub No. SOS Trib. Ilfov im redactor r MIRCEA GREGORESCU 12 PAGINI 3 LEI NUMĂR SPECIAL DE ANUL NOU - 1 IANUARIE 1943 ANUL VII 8028 ÎNALTUL ord­in de zi al m. s. reciu MIHAI I CĂTRE OȘTIRE CU PRILEJUL ANIUAL I itiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiitimiHHMtuin OSTAȘI, S In apetul inceput de an, primul Meu gând se îndreaptă către voi­i cari duceți, cu un curaj si o abnegațiune demne de epocile cele mai­­ glorioase ale Istoriei noastre, lupta dreaptă începută pentru desrobi­­­­rea provinciilor cotropite. Țara și Regele vă sunt recunoscători pentru eroismul vostru care­­ dovedește lumii virtuțile nepieritoare ale poporului român. Fie ca acest an să încoroneze jertfele noastre, aducâmîn«ne­recu­­­­noașterea drepturilor sfinte ale poporului nostru care nu a voit răs­­m­boiul, dar care a știut și va ști întotdeauna să-și apere cu îndârjire l­n existența și glia strămoșească. " MIHAI R. Miimiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiimniiiiiiiiiiii iiiiiiiimiiiiiiimiiiiiiiiiiiiiiiiiiMiimiiiimmiiiimiiiiimmiiiiiimmiiimiiimiiiiMiiitit ORDINUL DE ZI al d-lui MAREȘAL ANTONESCU către armată OSTAȘI. Cu sufletul de părinte încercat, dar cu voința de fier a comandantului răspunzător, vă întâmpin în poarta noului an cu mărturia de credință în fapta voastră românească și eroică, și cu inima în­­hirieșată de recunoștință p­ent­ru j­ertfa voastră dezrobitoare. Am trecut printr’un an de je­tfe neînchipuite. Răstigniți de Dumnezeu intre primejdii, în fața întunericului hoardelor rusești, noi nu avem, ca popor care își cinstește vătrele strămoșilor, cru­cea și dreptatea, decât datoria de a ne apăra îm­potriva cotropirilor săl­batice. Am­­ încercărilor câm­­piile prin care am trecut, a fost totuși pentru voi, ©«lași, a*ti de mare împli­nire românească și ostă­șească. Fiindcă «n furata sfin­­ț'tă pentru pământul Mol­dovei noastre și în lupta pentru izgonirea dușm­a* n­irii și pentru prăvăli­­rea lui, voi toți ați fost «­omis și neîntrecut? ai lup­tătorilor Voevozilor noș­tri de altă dată­ împlini­tori ai poruncii lui Ștefan Vodă. N’ați avut în conștiința voastră decât un singur crez: Patria. N’ați avut în inima voa­stră decât o poruncă: Dacea strămoșilor. N’ați avut în fața voas­tră decât o datorie. Zdro­birea dușmanului. La capătul unui an de lupte grele, Neamul în­treg este mândru de oas­tea lui. Ați luptat vitejește ală­turi d­e bravii ostași ger­mani și italieni, după ce, umăr la umăr, ați dat lupta pentru desrobirea Basarabiei și Bucovinei noastre. V’ați făcut, astfel, dato­ria față de lumea căreia aparținem, față de biseri­că și față de dreptatea a­­șezărilor de mâine. Voi ați ridicat, astfel, numele de român nu nu­mai din țărâna, în care nevrednicia trecutului în­­genunchiase pe nedrept fruntea noastră, dar l-ați reașezat în dreptatea ju­decății continentului nos­tru. De aceea, ostași, ați bi­nemeritat dein Patrie. OFIȚERI, SUBOFIȚE­RI ȘI SOLDAȚI. Anul 1042 a fost pentru vel prilej de luptă, pe care ați trecut-o în isto­rie și chiar in legendă. Veac de veac, se va vor­bi de eroismul vostru, așa cum, veac de veac, s’a vorbit de luptele plăcșilor și căciularilor noștri. Fără să avem o armată cu așezări de veacuri, — pentru că­­ leacurile ne-au zdrobit de­ cetatea ori fiin­ța, — prîr' pemp­is! gene­rattier h'*m 9mk «a căzut luptând cu arma in mână, alături de soldații lor, prin pilde de eroism ne­întrecut, in care tatăl și fiul au căzut laolaltă, în lupta, corp la corp, cu dușmanul, voi ați știut să arătați că Neamul Româ­nesc nu se predă, că Neam­­ul Românesc prin voi își va purta neînfricat destinul și nu se va abate nici odată de la slujirea Patriei și Regelui. Suntem toți un singur braț. Suntem toți un singur suflet. Avem un singur crez și o singură voință. Nimic pe lume nu ne va putea împiedica să ne îm­plinim un singur destin i destinul dreptății noas­tre. Cu credința în el, ascul­tând glasul sfințit al mar­tirilor și eroilor Neamu­lui, care ne poruncesc din umbra crucilor să ne res­pectăm jertfa, ostași de pretutindeni și mai ales voi ostași de departe, sim­țiți în acest ceas credința pe care Neamul întreg și-o pune în voi, fiți mân­dri de ea și credeți în îm­plinirea drepturilor noas­tre. MAREȘAL ANTONESCU, PENTRU UN AN NOU de Prof. I. SIMIONESCU Președintele Academiei Române. U­rările din anul acesta trebue să fie mai din adâncul ini­­mei făcute, de fiecare. Nu exprimă numai o tradiționa­lă formalitate, repetată cu relativă sinceritate. Urarea devine o rugăciune. Sbu­­ciumul vremii cuprinde pe toate lu­mea, căci nimenea nu e la adăpost sigur de el. Din ce în ce încătușea­ză mai mult sufletul ca și mintea. Ori­cât ai vrea să te scuturi, după o clipă de aparentă liniște, năvă­lește mai năprasnic. Și totuși cum­pătul nu trebue să-l perdem. A te lăsa doborât, însamnă negarea pu­terii de rezistență și de reactiune, ceia ce nu e omenesc. Tocmai în asemenea aspre îm­prejurări care te cuprind, trebue să răsară voința de a le sta dimpotri­vă, prin ceia ce natura a plămădit în ființele toate, nu cea omenească în deosebi. Urarea din anii obișnu­iți, insamnă doar dorinii a căror în­deplinire e lăsată ’n sama nevăzu­tului: împlinirea rugăciunii care ține joc de urare, în anul acesta, atârnă în mare parte de fiecare, cu tot rolul întâmplării, buturuga care poate ră­sturna carul mare. Bilanțul care se încheie în sfârșit de an, îi poate înfăptui ori­care în raport cu activitatea săvârșită. Te faci Judecătorul proprietor fapte, față de datoria fiecăruia in vremuri ca acele pe care te trăim. Factorii care se adună fn alcătu­irea bilanțului sunt apropiați, dar și mai depărtați. Nu poți să nu ții socoteală de aceștia, soarta ta a­­târnând de ei in mult mai largă mă­sură de­cât ne închipuim, în mo­mentele de uitare. Ca în fața Judecătorului suprem să ne cântărim tot ce am săvârșit in cuprinsul anului. Ne­având alți martori de­cât conștiința noastră, hotărârea Judecății să o dăm noi Înșine. In acest chip putem­ ringuri să schițăm programa faptelor pen­tru anul care Începe, și care, după perspectivele trăite, nu va fi schim­bat. afară de neprevăzutele ce sunt în afara patinei noastre de repre­zentare. Vom greși dacă vom persista In Judecata adese­ori auzită. Toate Continuare In pag. 3-a Anul politic ROMÂNIA poartă un războiu pentru asigurarea drepturilor ei D. prof. Mihai Antonescu vice- pre­ședintele Consiliului de Miniștri Viața politică a României în anul încheiat acum a stat s­ub semnul răs­­boiului. Intrând la 23. Iunie 1941 a­­lâfații Ș* Germiuji« înț lupt» anal»» Rusiei Sovietice, Statul român și-a luat greaua misiune de a apăra, în această margine de continent, tot ce­­eac­ Înseamnă tradiție și civilizație In bătrâna Europă. După ce In pri­mele luni ne-am recâștigat teritoriile pierdute In Iunie 1940, am continuat răsboiul în câmpiile îndepărtate ale Rusiei, iar sfârșitul anului a găsit pe ostașii români la porțile Stalingra­­dului și în văile Caucazului. Purtarea răsboiului a impus o viață nouă, caracterizată de o deosebită sobrietate. Poporul român s-a pă­truns de această realitate și nu nu­mai că a primit cu o admirabilă în­țelegere toate măsurile impuse de legile aspre ale răsboiului, dar a dat dovadă de un desvoltat spirit de sa­crificiu, dând un prețios concurs sta­tului în orice împrejurare. Sub acest semn al perfectei unități naționale și al solidarității tuturor forțelor creatoare s-a desfășurat viața politică internă a României. La începutul anului, atunci când pe frontul de Răsărit se dedeau lupte de importanță locală, așteptându-se venirea primăverii pentru desfășura­­rea marilor evenimente militare, d. Mareșal Antonescu a făcut o vizită Continua«"« în pag. 3-a TÍÖE“ L CUVÂNTUL DOMNULUI MAREȘAL ANTONESCU ____CĂTRE ȚARA ROMANI, In prag de an nou, fmi aplec din nou spre voi fruntea întunecată de răspundere și bratul de părinte trudit, pentru ca să-mi simțiți din nou gândul și să-mi Înțelegeți fapta. Se indice un an grea și aspru, um an de războia crunt și de poveri purtate en bărbăție. In fata Dumnezeului strămoșilor noștri. In acest popas de sânge, de sbu­­cnim, de muncă și de durere. Putem să rostim liniștiți cuvân­tul de îmbărbătare.­­ NEAMUL ȘI-A FĂCUT DATORIA. Ne-am făcut-o atât fată de noi înșine cât și fată de aici. Ne-am făcut-o față de noi înșine, pentru că Neamul nostru a trăit întotdeauna, nu din târguri Inter­naționale, ci din sineluri greu și din sângele jertfei. Veac de veac, generație de ge­nerație, noi am apărat cu sânge bogăția arcului carpatic, a Dună­rii și Mării Negre și ne-am sfințit cu luptă crucile srămoșilor și da­toria fată de credințele lor. Această luptă era pentru noi o poruncă. Pământul Basarabiei și Bucovî­­nea ne fusese călcat mișelește. Moldova noastră era amenin­țată. Și odată cu ea. Însăși flinta Nea­mului nostru putea să fie prăvă­lită sub cnutul întunericului. De aceea, în ceasul greu, ne-am alăturat, luptei pe care marele Po­por German a pornit-o împotriva acelora care pândeau să arunce Răsboiul de azi este un război greu care cere nu numai sânge, dar cere și minți și brațe. Neamurile care știu, în încordarea supremă, să arunce pe câmpul de bă­daosul asupra continentului întreg iac nu numai sângele luptei, dar și am respectat legile de onoare ale războiului și legile de luptă, prin care Basarabia și Bucovina au fost eliberate. Plătim astfel tributul nostru de sânge pentru civilizația de mâine a Continentului, care este propria noastră civilizație. Făcând așa, noi ne apărăm pe noi Înșine și sensul istoric al vieții noastre. Fiindcă romanul, aftrst casă și fără vatră, fără biserică și fără familie; Țăranul, fără Jpământ trudei­eni; Cărturarul fără liniștea gându­lui său; Muncitorul, fără dreptul muncii lui și , Orășanul fără siguranța averii lui, ar trăi o viață de rușine și de umilire pe care Neamul nostru ar fi netrebuie s-o primească. ROMANI. Cel dintâi gând pe care trebue să-l îndrepte Neamul în acest ceas este spre ostașii de departe care luptă și-și jertfesc viața pentru viața noastră. Lor le datorăm, totul. Lor trebue să le închinăm toată re­cunoștința noastră. Iar acelora care au căzut­, neîntre­cuților eroi cu care Neamul nostru a dovedit încă odată in istorie că popor de ostași am­ fost și popor de ostași vom, muri, lor trebue să le închinăm, toată slava creștină și toată dreptatea națională, neînchipuită de azi. Neamul nostru a înțeles că ne este hărăzit să trăim cea mai crâncenă epocă de istorie. Ne sunt în primejdie azi nu numai granițele sfinte ale Neamului, nu nu­mai drepturile și onoarea. Ne este amenințată nu numai via­ța noastră a luptătorilor și a celor vârstnici, nu numai biserica și ave­rea, dar este amenințată viața copii­lor noștri, însăși istoria Neamului Ro­mânesc și ființa lui. Românii au înțeles acest lucru și, oricare le-a fost altădată credința și sfada, oricare le-au fost și le sunt in­teresele, s’au unit toți și mi-au reze­mat răspunderea, cu conștiința sfin­tei noastre unități naționale. Noi nu suntem Neam care să pu­tem,ocroti în sânul nostru­ trădători ai credinței strămoșești și ai unității românești. Dacă unul singur al­eși din rân­durile noastre unite, din brazda noas­tră, scăldată de sângele jertfei, din ogorul muncii noastre tăcute și cre­dincioase. Neamul întreg, prin bra­țul meu, dor strivi pentru netrebnica lui cârtire. De aceea, Români, cu setea neînfri­cată în dreptatea Neamului nostru, cu credința neșovăelnică în lupta noa­stră de onoare și de apărare a ființei Neamului, putem să primim anul nou, rîdicâ­ndu-ne frunțile îndurerate spre cerul de lumină al veșniciei noastre. In Răsărit, stăm­ încă domnia în­tunericului, iar răsboiul care a cu­prins cu flăcările lui pământul în­treg, nu și-a astâmpărat furia. Neamul nostru are însă conștiința că în această frământare neînchipu­ită și-a păstrat până azi cu mândrie rostul său de popor demn, dând în acela­ș timp o contribuție sănătoasă la viitorul de dreptate și onoare al lumii, care trebue să iasă din vârte­­­jul de azi. 1 Ostașii noștri, cu vitejia lor, s'au­ așezat treaptă acestei istorii noi. Iar munca Poporului Român, dis­ciplina și unitatea lui, strădania ad­ministrației Țării, ordinea și perfec­ta noastră înfrățire, vorbesc azi și prietenilor și dușmanilor despre drep­tatea Neamului Românesc și despre sensul istoric al existenței noastre. In plin răsboi, noi ne-am muncit pământurile ca niciodată. Primăvara anului încheiat a fost un furnicar roditor de muncă. Ea ne-a putut înlesni, cu toată potrivnicia vremii, să asigurăm o existență potrivită și țăranului și muncitorului, învingând toate gravi­tățile răsboiu­lui. Continuare în pag. 3-a mimii imii mim­i imimimii mmii i Hii­iir I „TIMPUL’­ i BREAZĂ ! I mroBILORSII I IA MULȚI ANI­­ ROMANI,

Next