Timpul, aprilie 1946 (nr. 3101-3122)

1946-04-01 / nr. 3101

TELEFON! KEDACȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA B’O­DUBEȘTI. — Strada Sam­adat Nr. Redacția $1 Administrația 3.05.440 tipografia 3.42.23 In țari 5 ABONAMENTE (n «trăinătate : •* I­­ «o n­n . . Tariful to funcțiune de % Ulti­­ 2 £ af­@0 lei convenții* poștale Inter* nationale Funcționar« publici­st pensionar« L«i 10000 —pe 8 luni noi’. *oc­etăti $1 autorități 100.000 anual, cu plata diferenței unei eventuale majorări a tarifului. Abonamentele incep la I si 18 ale fiecărei luni Taxa de ftancare plătită In numerar cont. aprobării Direcți­unei Generale P. T. T. Nr. 80286/3 Mai 1930 Cont C. E. C. Postal No. 1827 Proprietar: „TIMPUL“ 8. A. b. înscria sub Nr. 202 Trib. Ilfov Fondator­i GR­IGORE GAFENCU CU REVOLVERUL­ apitala noastră este, deja o vreme, paradă revolverelor de tot felul, ale bandiților, ale disperaților sentimentali ale unui tineret ce-și manifestă tem­peramentele, a­­iar n.. și ale atâtora și atâtora alții. Nu există săptămână în care să nu avem de înregistrat o crimă, cel puțin, dacă nu mai multe Un ma­niac al statisticei, susținea deu­năzi. Intr’un ziar, că în lunile Ia­nuarie—Martie se întâmplă cele mai multe asasinate. Influența astrelor ? A perturbațiilor mete­orologice? A nopților mai lungi în aceste luni, deși crimele se co­mit, cele mai multe din ele, ziua? Socoteala pe care o facem noi și pe care o înregistrează omul de pe stradă, fără comentarii, fără diseernă minbe oculte, — este a­­ceia a faptelor propriu zise. Se comit crime numeroase, cu mobi­­luri diferite, cu complexuri ciu­date furnizând materialul unor reportagii senzaționale ziarelor Arte sunt întrebările, pe care ni le punem: „De unde au toți a­­cești cavaleri ai pistoalelor, ar­mele ?“ Știm că a avea o armă, trebuie să posezi o autorizație specială, pe care organele de re­sort ți-o eliberează cu multă pat­­rimoniozitate, după ce te-a veri­ficat că ești omul cu desăvârșire cinstit și ceri arma spre a te apă­ra, în cazul când ești expus unor eventuale atacuri. Gloanțe, dease­­meni nu se vând liber în comerț. Și, totuși, toată lumea are revol­vere, trage cu ele când vrea, un­de vrea­ Din fuga automobilelor, în localuri pub­lice: pe stradă, pe acoperișele caselor, în urmăriri ca în filme, în­­ buduare, peste tot. O altă întrebare pe care ne o punem, este acela, că, dacă to­tuși unii își pot procura arme la bursa neagră, — există o bursă neagră și pentru aictesîj soi de marfă macabră ? —, de ce nu li se aplică, atunci când sunt des­coperiți, pedeapsa­­ nu știm în ce cantitate este prevăzută, cea mai grea, rapidă, după o judecată simplă întărită de un text de lege categoric și precis? Ai tras cu pistolul? Ai reușit să ucizi sau nu, indiferent care este motivul care te-a făcut să ucizi, îți vei primi pedeapsa fiindcă ai comis gravul delict de a ține un revol­ver în mână și de-a fi tras din el gloan­țele asasine. Bucureștiul este astăzi un oraș de proporțiile unei metrocole ma­ri. Cu o populație masivă, cu un conglomerat de caractere, cu o luptă aprigă pentru existență, cu zeci de mii de borfași, excroci. (Continuare in pag. 3-a) C 4 PAGINI 200 LEI BUGETUL PE EXERCIȚIUL 1946 - 1947 SE VA STABILI LA 1 MAI Președinția consiliului de mi­niștri ne comunică următoarele: întrucât împrejurări ce coincid cu începutul exercițiului financiar, sunt de natură să creeze situații noi cari pot influ­ența favorabil evaluările bugetului 1946/1947, guvernul a con­statat că este necesar ca proectul de buget întocmit să fie de­finitiv pe ziua de 1 Mai 1946. Veniturile și cheltuelile lunei­­ Aprilie 1946, vor fi execu­tate pe baza de 1/12 din bugetul 1945/1946 și vor fi imputate bugetului pe exercițiul 1946—1917. Bugetul pe Aprilie 1946 M. S. Regele a semnat urmă­torul decret lege care va apare in Monitorul Oficial de Luni 1 Aprilie s ART. 1­ — Ministerele și instituțiunilor autonome cu bugete proprii anexate la bugetul Statului sunt autorizate ca la intervalul de la 1—30 Aprilie 1946, să În­deplinească toate serviciile publice con­form bugetului pe exercițiul 1945—1946, utilizând 1/12 din creditele definitive constatate la 31 Martie 1946. Se exceptează dela dispozițiunile ali­neatului precedent cheltuielile privitoare la salarii și pensii pentru care creditate vor fi egale cu angajamentele făcute In luna Martie 1946 pentru drepturile per­sonalului cuvenite in cea lună, precum și cheltuelile reprezentând datoria pu­blică și ratele contractuale, pentru care creditele vor fi egale cu ratele exigibile la luna Aprilie 1946. Creditele extraordinare bugetare deschi­sa la curse. exrciclubu­l 1948/19« pentru cheltuieli de personal și materiale nece­sare funcționării serviciilor neprevăzute la acel buget, vor fi pentru Intervalul 1—30 Aprilie 1946, egale cu cota aferentă pe luna Martie 1946, pentru drepturile și serviciile pe acea lună. ART. 3. — Dispozițiunile art. 67 din legea asupra contabilității publice nu se aplică creditelor stabilite conform art. 1 de mai sus, pentru perioada 1—30 Aprilie 1948. ART. S. — Fondul pentru deschideri de credite suplimentare și extraordinare pe luna Aprilie 1946, va # 1/1 din cel pre­văzut Inițial la bugetul Statului sau ins­­tituțiunilor autonome cu bugete proprii anexate bugetului Statului pe exercițiul 1945/1946. ART.­­ — Prin derogare de la dispozi­­țiunile art. 72, alin. 2 din legea asupra Continuare in pagina «•*» A­lfred Polgar, criticul și existul austriac răspunde pe care l­ întâmpină acuzațiilor scriito­rii, artiștii și gânditorii germani fo­ști în exil, din partea intelectuali­lor germani cari au rămas acasă. Calea exilului a fost grea pentru cei mai mulți cari au trebuit s’o mulți au pierit, urmând-o. Mii de oameni s’au prăpădit, au murit prin țări străine, cari păreau refugiu și au devenit capcană. Hitler era mai grăbit decât consulii de­ al căror bun plac de­pindeau vizele salvatoare. Cei cari au avut fericirea să scape, au trecut prin toate spaimele refugiului și ale "rma­­rirei, au trecut prin groaza lagărelor și închisorilor vichy­ste au vegetat luni și ani de zile In cele mai oribile ascunz­­suri, cădeau mereu in goana lor de-a trece peste granițe, s­-au cheltuit pu­terile sufletești și fizice spre a anvinge o problemă elementară­­ iască. Când au ajuns­ tn sfârșit la un loc sigur cel mai­­ mulți au trebu­t se lupte cu mizeria Instate de-a avea măcar iluzia odihnei sau, uneori, a unei vieți noul. Și, de altfel cu totul tea­făr n’a atins acest țel nici unul, cel puțin dintre cel mai in vârstă. In or­­ganismul celor mai multi dintre e­­e au așezat suferințele prin care au trecut, asa ca un fel de mașină infernală. De­­pinde de Dumnezeu, de climă și de luația materială pentru momentul când va exploda. De obiceiu se vorbe­ște atunci de „heart attack” — atac de inimă, „ .._ Soarta celor cari au rămas in tara naziștilor — vorbesc de cei cari le-a plăcut să rămână acolo — a fost toc­mai inversă. La început le-a mers bene, aveau de lucru și câștigau, aveau casă, un foc la care să se Încălzească o și hrană. Pe urmă a venit războiul, și Atunci, cu toată victoria, cu toată jefui­­rea și sclavia din Europa cotropită, lu­crurile nu mai mergeau chiar așa da bine. Pe urmă s’a întâmplat marele ..krach”, a spart acoperișurile, a stins focul din cămin, a distrus hrana zilni­că. 3i acum, cei ce au rămas acasă sunt nevoiți să treacă prin ceea ce au trecut refugiații, prin mizerie, spaime, neputințe și nesiguranța zilei de mâine. Și se văd puși în fața problemei ele­mentare de a supraviețui. Ei trăesc a­­cum acasă soarta emigranților. In pri­vința aceasta nu ne putem reproșa­­ ni­mic. Loja emigrației ând poporul german și-a­ vândt su­fletul diavolului, au rămas în țară și mulți din cei cari nu erau de acord cu târgul, pur și simplu pentru că nu aveau posibilitatea să plece. Priete­­nia noastră, din păcate neputincioasă, le-o acordăm lor, pentru nenumărat« și doliul nostru este din rândurile lor cari au fost asasinați. Alți anti-naziști (sau cel puțin nenaziști) cari ar fi pu­tut pleca nu au plecat totuși. Din mul­te motive, poate pentru că nu se sim­țeau în stare să suporte aventurile emi­grației; pentru că socoteau că infama situație nu va putea dura decât puțin; pentru că nu putem trăi decât sub cerul patriei, ori­cât de întunecat ar fi fost el în clipa aceea. Nimeni nu va avea curajul prostesc de-a le reproșa că au rămas. Dar unii din acest grup au cu­rajul prostesc de-a reproșa exilaților, exodul lor. Franck Thiers, un scriitor, membru al Camerei scriitorilor Reichu­­lui s-a exprimat că Thomas Mann a Pri­vit întâmplările din Germania­­,din loja emigrat­ei“. In loc de ce? In loc de a juca un rol de om din stat, ca Franck Thiess, în piesa rușinoasă care se juca? Sa, cu ocazia asta, să-și riște, nu Franck Thiess, capul? Mai există o a treia categorie­ a ce­lor rămași acasă, atât de­ mică încât matematicienii ar numi-o „o neglijabilă“ — anume categoria cantitate celor cari au rămas in Germania spre a lupta împotriva regimului. După cât știu eu această echipă admirabilă a nu­­mărat în rândurile ei numai oameni mărunți, mai ales muncitori. Nici un nume de intelectual german nu strălu­cește între ei- Dar a reproșa altora că nu au arătat talent de a deveni mar­tiri, nu o poate face decât acel ce el (Continuare in pag. 4-a) C­ EI ȘI NOI Problemele intelectualității germane de Alfred Polgar THOMAS MANN (după o caricatură publicată în re­vista elevețiană „Sie und Er“) Patru săptămâni m A* (^) „SAREA PĂMÂNTULUI“ de prof. ANDREI OIFTEA —^ Rectorul Universității din Rectorul Universității din Iași In Uniunea Sovietică chiar și activi­tatea științifică, e planificată. In uzine, in colhozuri, în administrația s­atelor, orașelor și Statului. In organizarea și înzestrarea muzeelor, bibliotecilor și Instituțiilor științifice în conducerea teatrelor și operelor, munca e înteme­iată pe baze științifice. Fiecare Insti­tuția se conduce după un plan precis care tinde la o continuă desvoltare și perfecționare­ In elaborarea acestor planuri, rolul In­telectualilor e covârșitor- Lor le apar­ține partea rațională, ei sun­t elementul motor. In Uniunea Sovietică nu mai e­­xistă proprietari care să determine. In sensul intereselor lor de clasă, politica Statului. Pătura conducătoare o formea­ză intelectualii: ei conduc politica inter­nă și politica externă a Uniunii, dar­ ne declară d. Alexandru Voznesenski, rec­torul universității din Leningrad, ei o conduc în înțelegere cu țăranii și cu muncitorii.Ziarele și revistele spun că intelectu­al« sunt «are» pământului. E­xpress a fost lansată de Stalin și ea fi­del rolul primordial pe care Intelectualii îl joacă in Uniune. Membrii guvernului sovietic știu că nu se poate Întemeia un stat puternic pe masse analfabete. De a­­ceea problemele de cultură ocupă un loc Însemnat în preocupările guvernu­lui- In 1942, anul cel mai critic din is­toria războiului, Stalin a cerut tuturor instituțiilor de cultură să intensifice răs­pândirea luminii în massele poporului. Propagarea culturii e considerată ca obligație pe care nici cel mai mare peri­o­col de răsboiu nu o poate suspenda. Pe lângă răspândirea și desvoltarea culturii. Statul socialist mai așteaptă de la intelectuali rezolvirea contradicției între munca intelectuală și munca ma­nuală. Stahanovismul e interesant nu atât ca „element de șoc”, ci ca m­i­jloc de a reduce printr'un procedeu mai­ in­genios și mai nou asprimea muncii fizi­ce Și de a-i mări eficiența­ Instituțiile științifice Este firesc să căutăm a cunoaște insti­tuțiile unde se elaborează principiile de organizare ale societății sovietice și unde se formează oamenii însărcinați cu aplicarea lor. Am vizitat universitățile din Moscova, Leningrad și Kiev și o seamă de institute științifice și am aflat că, după Revoluție, universitățile au fost radical transformate pentru a răspunde mai bine scopului de democratizare re­ală și de specializare științifică. Ca toa­te instituțiile sovietice, Universitățile au fost puse în slujba poporului; cu alte cuvinte, știința și cultura au încetat de a mai constitui privilegiul averii. Viața studențească Studenții se primesc la Universitate, după ce au obținut în învățământul se­cundar „diploma de maturitate” (baca­laureat), pe baza unui examen de ad­mitere. Dacă părinții nu au mijloace su­ficiente pentru a-și ține copiii la Uni­versitate, Statul o face el, și aceasta e regula generală. Imensa majoritate a studenților din U. R. S­­S­ (75—60 la 100) sunt bursieri de stat. Bursierii din cen­trele universitare locuiesc în general la părinții lor; pentru cei din provincie sunt comunirii (maximum trei studenți într-o cameră) și cantine (unde o masă costă trei ruble). Bursele sunt de 225 ru­ble pe lună pentru studenții din anul I, de 450 ruble pentru studenții din anul V- Justificarea acestei deosebiri de tra­tament­e că necesitățile culturale șie studenților cresc pe măsură ce înaintea­ză în studii. Apoi unii studenți din ulti­mii ani se căsătoresc. Studenții primesc, în afară de bursă, gratuit cărțile de studiu, și Statul se în­grijește de distracțiile lor înlesnindu-le accesul la teatru, operă, concerte cine­ma, organizând vieața sportivă, creind Stadioane, cluburi culturale și sportive și punându-le la dispoziție profesori­­i maeștri de antrenament. Studenții au organizații profesionale al căror scop a ajutorul mutual, desvoltarea intelectuală și artistică, sportul-Statul se îngrijește de asistența medi­cală­ Pe lângă fiecare universitate func­ționează o policlinică, unde studenții primesc îngrijire și medicamente gratu­ite. Universitatea din Moscova are două sanatorii: unul în aproprierea orașului, iar altul pe malul Mării Negre. Ele pot primi câte 200 studenți lunar. Costul In aceste Sanatorii e de 600 ruble pe lună din care jumătate plătește Universita­tea, jumătatea studentul. Studenții care nu-și trec în fiecare se­mestru examenele sunt eliminați și fac loc altora, mai capabili și mai harnici. Sistemul selecționări pe baze de merit și regimul burselor ce se dă posibilitatea oricărui element de valoare să facă stu­dii superioare au transformat Universi­tățile sovietice în instituții cu adevărat democratice. A doua notă caracteristică a învăță­mântului superior în Uniunea Sovietică Continuare in pag. IV-a Savantul sovietic Țîțîn S In corpul ziarului • Ce cuprinde legea pentru unificarea taxelor • Majorarea tarifelor la poștă și c. f. r. • Cazuri de canibalism fin lagărul de la Mauthau­sen • Astăzi, alegeri fin Gre­cia CÂT DE REPEDE PUTEM CETI? de PETRU COMARNESCU ersonal, nu-mi place să mi se citească de către alții ma­nuscrisele lor cu poeme, e­­pică și eseuri. Prefer să mă opresc eu unde vreau, când citesc vreun manuscris ce mi se dă pen­tru publicațiile la care colaborez sau pentru a-mi spune, pur și sim­plu, părerea. Sunt mai curând un tip vizual decât auditiv, cel puțin în materie de literatură. L-am ad­mirat totdeauna pe criticul Lovi­­nescu că avea răbdarea de a as­culta mii de manuscrise, pe care mai ales începătorii veneau să i le citească în după amiezele în care își ținea deschisă casa ca un me­dic cabinetul de consultații. Nu particip la cenacluri și la Lovi­­nescu am fost o singură dată, toc­mai pentru că nu sunt un bun as­cultător de lecturi, mai ales când sunt făcute de autori care, contrar actorilor, nu posedă arta de a ceti in public. Desigur, Mihail Sadoveanu alt­fel citește și e un păcat să nu-l auzi. Probabil că Vachel Lindsay, bardul popular american, își citea cu o artă asemănătoare poemele scrise inadins pentru a fi cetite cu glas tare, versul lui având din rit­­mica jazzu­lui, telegrafului, jurna­lului sonor, reportajului, de ziar. O bună parte din poesia americană actuală trebue cetită cu glas tare, ca o muzică a imaginației și Inte­lectului-Totuși, lecturile făcute de tine în­suți câștigă, dacă nu în farmec muzical, cu siguranță în înțelege­­re, îmi place să ascult poemele, pe care deja le cunosc, cum sunt ce­tite de actori pricepuți, care le nuanțează sensurile și conferă muzicalitatea subiacentă. Dar, încă odată, prima luare de contact cu o carte sau cu un manuscris prefer să o am singur, cetind, o­­prindu-mă, revenind, notând ceea ce mi se pare interesant- Dar chiar dacă citești tu însuți, încă nu înseamnă neapărat că tre­bue să citești încet și rar. Există o prejudecată că înțelegi mai bine dacă citești rar și încet, cu multe opriri pe fiecare cuvânt sau pe fie­care frază sau perioadă. Americanii, care cercetează totul metodic, s’au ocupat și de această chestiune și, recent, am găsit în­tr’o revistă un articol intitulat Cât de bine știți să citiți ? Se de­monstrează acolo că a ceti repe­de nu înseamnă deloc a ceti prost, ci dimpotrivă. Greșala unora din­­tre cetitori, mai ales a acelora care încep să o rupă în limbi streine, este că ei citesc cuvânt cu cuvânt și uneori revin asupra unui cu. Cosntinuare în pagina 3-a P Speculanții, borfașii, și toată tagma de răufăcători, continuă să terorizeze populația Capita­lei Ei, toți la un loc constitue astăzi inamicul public No. 1 al nostru. Măsurile luate până a­­cum s'au dovedit ineficace. Spe­cula continuă, răufăcătorii își fac de cap. Cine sunt acești Infractori ? Inspectorul Alimănescu ține să ni-i arate, atât figurile lor hâde, cât și faptele too Ei pot fi expuși, mâine Luni, la orele II dimineața în Piața Cercului Militar, legați de stâlpul infa­miei. Inspectorul Alimănescu va înfățișa publicului fap­tele comise de acești in­fractori, cerând ca publi­­cu­l să sugereze pedepse­­le pe care ei le merită. Grupul de delicvenți, cu delictele precis stabilite, este red« 11 spcculantili borfași, traficanți, asa­­­sini, răufăcători. Noaptea ei vor fi lumi­nați de un far puternic, care va fi special am­ena­­jat pentru acest lucru. Inspectorul Alimănescu, invită pe această cale pu­blicul să fie prezent, la so­ra 11 dimineața în Piața Cercului judeca și Militar, spre a înfiera pe a­­coșii ticăloși ^ in Piața Cercului Militar VOR FI EXPUȘI. LA STÂLPUL INFAMIE 115 SPECULANȚI BORFAȘI ȘI ASASINI Inspectorul Armănescu va expica publicului faptele lor infamante ÎNTRUNIRILE $1 MANIFSTAȚIILE AU FOST INTERZISE LA VIENA ■ ■ LONITRA, 31 (Radio).— Consiliul de control aliat pen­tru Austria a interzis toate întrunirile publice și manifes­tațiile politice la Viena. Nu se cunosc până acum motivele care au determinat luarea acestei măsuri. MASIVĂ lîir ii ll IM AUSTRIA ■ ■ LONDRA 31 (Radio). — Se anunță din Viena că s’a realizat un acord între cele trei principale partide politice din Austria, care prevede eliminarea complectă a nazismului din viața publică și parti­culară a Austrei. Sunt vizați de această hotărâre 4 categorii de ce­tățeni și anume: criminalii de ră­zboiu, membrii S. S.-ului și înalții funcționari naziști; membrii partidului național socialist; acei care au făcut cereri de înscriere in pa­rtid. Naziștii care vor fi epurați, v­or plăti impozite cu 20 la sută mai mari, nu vor putea ocupa funcțiuni publice ai li se va confisca a­­verea. , întreaga presă austriacă salută hotărârea partidelor mentale de a proceda în mod drastic la denazificarea țării.guverna. NAȚIONALIZAREA PRINCIPA­LELOR INDUSTRII a URGA ■ ■ LONDRA, 31 (Radio).— Se anunță din Budapesta că guvernul ungar a întocmit proectele de legi pentru națio­nalizarea minelor, societăților petrolifere, societății de gaz și electricitate, companiile transport și a industriei grele. RAPORTUL D-LUI BYRNES CĂTRE PREȘEDINTELE HUMAN ■ ■ NEW YORK 31 (Radio), — in urma amânării până Miercuri a ședinței consiliului de securitate, majoritatea delegaților au plecat la Washington. D. James Byrnes, secretarul Departamentului de Stat, a ers la Washington pe bordul unui avion militar. Imediat, d-sa sosit s-a dus la Casa Albă, unde a prezentat președintelui Truman un raport amănunțit asupra modului cum au decurs discuțiile in consiliul de securitate. V­­ Toți delegații vor fi la New­ York Miercuri, dată până la care se speră că vor fi primite răspunsurile guvernelor din Moscova și Teheran cu privire la negocierile directe dintre cele două state. CREDIT DE 10 MILIOANE DOLARI PENTRU AUSTRIA ■ ■ NEW YORK 31 (Radio). — Autoritățile militare superioare a­­mericane din Viena au anunțat aseară că Statele Unite au hotărât să acorde Austriei un credit de 10 milioane dolari. Ambasadorul britanic la Moscova in audientă la d. Molotov B B MOSCOVA 81 (Radio).­­ Agenția „Tass“ comunică: Ministrul de externe al Uniunii Sovietice, Molotov, a primit era pe d. Beddel Smith, ambasador ex­traordinar și ministru plenipoten­țiar al Statelor Unite, în vederea remiterii scrisorilor de acreditare peședintelui Prezidiumului Sovietului Suprem al Uniunii Sovietice. CARE SÂNGEROASA IN CENTRUL ATENEI B B LONDRA 31 (Radio). — S’a anunțat aseară că 15 membri ai partidelor de stânga elene au fost răniți in centrul Atenei Intr’o ciocnire cu poliția, in timp ce manifestau pentru abținerea alegători­­lor de la vot. Polițiștii susțin că au fost atacați cu pietre. nea Bilanțul pe Martie cum o lună, de 1 Martie, am înșirat aici chestiunile inter­naționale mai importante căror rezolvare fusese programată­­ pentru următoarele 30 de zile. Să vedem, azi, când încheiem lu­na, ce s’a făcut în această direcție și cu cât s’a progresat pe calea pacificării. Urma să se fie o conferință in­ternațională alimentară pentru se vedea ce măsuri ar fi de luat a spre a se combate foametea în Europa. Nu s’a ținut. A fost amâ­nată și își va începe lucrările abia la 3 Aprilie. Trebuia să se reunească Consi­liul de Securitate la 20 Martie. S’a reunit la 25. Dar până în prezent nu se poate vorbi încă de rezulta­te, nici pozitive, nici negative. S’a vorbit de asemenea că se v­a purcede la negocieri cu privire la revizuirea ratatului anglo-egiptean semnat în 1936. Intre timp mini­strul Angliei la Cairo a fost schim­bat. A venit un altul. A prezentat scrisorile de acreditare și pregăti­­rile în legătură cu începerea con­vorbirilor se fac.Se mai spunea că în cursul lunii Martie, comisia de anchetă anglo­­americană pentru Palestina va tre­bui să-și termine cercetările. Și le-a terminat. Chiar săptămâna aceasta comisia a plecat la Lucerna să-și întocmească raportul care va fi gata peste trei săptămâni. Pe aceleași file de calendar se notase lichidarea socotelilor între Franța și Anglia, pe de o parte, Si­ria și Libanul, pe de altă parte. Chestiunea s-a aranjat. Nu și-au găsit, însă, soluționarea și au rămas mai departe pe rol­ul­motoarele procese: 1. procesul Spaniei franchiste; 2. problema ratificării împrumu­tului acordat de Statele Unite, Angliei; 3. diferendul olandezo-indone­­zian; 4. disputa iraniano-sovietică; 5. fricțiunile pe chestia Tesche­­nului între Cehoslovacia și Polo­nia, spre a nu vorbi decât de ace­lea, la a căror aplanare ne aștep­tam în luna Martie. Dacă trecem acum de la particu­lar la general și în urma unui tur de orizont, încercăm să ne dăm seama de ansamblul situației inter­­naționale, constatăm că destinde­rea merge și ea cu încetinitorul. La Consiliul de Securitate nu s’a admis amânarea cerută de delega­tul sovietic, dar s’a recurs la ceea ce în matematici, se cheamă metoda aproximațiilor succesive. S’au fixat ședințele la intervale mai mari. S’a dat apoi un termen de cinci zile pentru a se complecta dosarul cu noui informațiuni și se caută, ast­fel, a se ajunge, treptat cât mai aproape de data de 10 Aprilie, la care reprezentantul Sovietelor va reveni la masa unde se va discuta problema iranian­ă. Adică se caută în practică a se realiza ceea ce în teorie și principial s’a refuzat. Ne așteptam, însă, ca aceste con­­cesiuni neformal consimțite New­ York să fie coroborate de con­la­cesiuni sau de compromisuri și în alte sectoare, unde punctele de ve­dere ale marilor imteri net o o îm­­pacă. De pildă, în Bulgaria și Gre­cia, or, în Bulgaria, colonelul Ki­­mon Gheorghieff a reconstituit gu­vernul fără reprezentanții opoziției iar în Grecia, se vor efectua azi alegeri fără participarea stângei, ceea ce arată că atitudinile au ră­mas ireductibile. De aceea nu putem afirma că luna Martie a marcat vreun progres sen­sibil pe calea împăciuirii. Avem, însă, motive să sperăm că în trimestrul al doilea națiunile se vor strădui să treacă examenul greu la care se supune epoca de tranziție spre Pace. I. Flavius A murit Victor Ion Popa Eri a încetat din viață, după­ o grea suferință, scriitorul și dramaturgul Victor Ion Popa, cunoscut atât prin romanele sale, cât și prin piesele ce i-au fost jucate cu succes pe prima noastră scenă. Victor Ion Pop­a a fost vreme director al Teatrului Mu­­­nicipal, înmormântarea va avea loc Luni, la cimitirul Bellu. Victor Ion Popa (de el însuși)

Next