Timpul, februarie 1990 (Anul 1, nr. 25-44)
1990-02-04 / nr. 28
ZIAR SOCIAL-POLITIC-CULTURAL INDEPENDENT 4 pagini — 50 bani ! DECRET-LEGE privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii Consiliul Frontului Salvării Naționale decretează: Art 1. — Adunările generale ale cooperativelor agricole din zonele de deal munte și preorășenești pot hotărî atribuirea, din suprafața proprietatea cooperativei, de terenuri arabile și finețe Ia o folosință agricolă îndelungată membrilor cooperatori din comunele sau satele respective. In cadrul acestor suprafețe pot fi atribuite și vii sau livezi. Suprafețele de terenuri se atribuie persoanelor care le lucrează și obțin producții bune, fără a angaja altă forță de muncă. Suprafețele arabile și fînețele se atribuie în folosință după ce se stabilesc terenurile necesare bazei furajere pentru efectivele de animale rămase cooperativelor agricole, în urma definitivării acțiunilor de cooperare prevăzute la art. 2. Art. 2. — Adunările generale ale cooperativelor agricole din zonele de deal munte și preorășenești pot organiza acțiuni de cooperare, pe bază de contract, cu membrii cooperatori care doresc să preia animale în întreținere. Aceștia vor livra unităților contractante specializate, în numele cooperativei cu care au încheiat contractul de cooperare, cantitățile de produse și produșe stabilite. Unitatea contractantă va plăti contravaloarea produselor cooperativei agricole cu care a încheiat contractul de livrare a acestora la fondul de stat. Condițiile de cooperare, avantajele, drepturile și obligațiile în acțiunea de cooperare se stabilesc prin acordul părților contractante. De asemenea, membrii cooperatori se pot organiza în asociații libere pentru a folosi construcțiile, grajdurile și celelalte utilități disponibile din cooperativele agricole, cu acordul acestora. (Continuare in pag. a 2-a) Reșița dorește j919 o nouă biserică ortodoxă Bisericile ortodoxe din Ia se află pe vatra veche a Reșiorașului. Pe parcurs, apărînd cartierele Lunca Pomostului, Moroasa și apoi Lunca Bîrzavei (Govidariul), accesul credincioșilor spre Sfintele lăcașuri s-a făcut tot mai anevoios. De aceea, începînd din anul 1970, cu toate prilejurile și la toate nivelurile, se punea problema, din partea Bisericii noastre, a construirii unei biserici ln Govîndari. Insistențele au început în anul 1972 deodată cu stabilirea aici a primului paroh, Părintele Gheorghe Țunea, care din mijlocul credincioșilor, prin memorii, încerca obținerea unei autorizații în acest sens. Dar de fiecare dată se răspundea că din moment ce aici nu există încă farmacie, cinematograf, poștă și cimitir nu sîntem îndreptățiți spre o asemenea realizare, ca și cum nu din fondurile proprii ale credincioșilor s-ar fi zidit biserica. In anul 1974, in urma intervenției înalt Prea Sfințitului Dr Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, s-a promis de conducerea județului că se către un Protopop Dr. Vasile PETRICA (Continuare in pag. a 3 a) TIMPUL continuă să aibă I greutăți, în primul rînd de [ hîrtie. Astăzi am redus tirajul la 35 000 de exemplare, ] apelînd la împrumuturi de ] hîrtie. Sîntem asigurați că zilele următoare totul se va re- =glementa, încît să putem mări din nou tirajul. Menționăm, în acest spațiu, echipa de tipografi care a asigurat apariția ziarului : Ilie l Darie și Vasile Vlăduț, linotipiști, Elisabeta Luca și Mariana Ugrai, paginatoare, Crăciun Sabău și Petru Maxim, mașiniști rotativă, William și Günther Weismann zincografi. : «muniui ION LUCA CARAGIALE INIȚIATIVA ' (urmare din numărul trecut) Pe cînd mă gîndeam cum s-a fac chestiunea, iată că mă-ntîlnesc cu un eminent artist dramatic, un om plin de încredere-n sine, așa de plin că asta nimic nu mai poatescăpea. — Teatrul nostru național și literatura noastră dramatică au ajuns într-o stare proastă, domnule, foarte proastă. Statul nu vrea să se gîndească serios ! Nu e nici o încurajare ; ba, chiar putem zice că este o persecuțiune... și, permite-mi să-ți spun, e trist, nu numai pentru noi — căci artistul nu poate niciodată merge pîn-acolo cu egoismul — deși suntem, orice s-ar zice, prea din cale afară desconsiderați, cu toate că se declamă și se cînta pe toate tonurile că fără cultură o țară nu poate-nsemna nimica , și este foarte adevărat: numai cu cereale și cu zarzavaturi, și chiar cu petrol, nu se poate pune o țară față cu cultura europeană, care merge cu pași gigantici — îi mai trebuie să-și manifesteze și mentalitatea , și mai se pare că arta și literatura sunt cele mai înalte manifestațiuni ale mentalității unei națiuni , căci, în definitiv, nu se prezintă cineva în lume cu pîntecele și cu organele inferioare, ci cu fruntea, cu acel aparat al gîndirii sublime, care face din om regele creațiunii... Și ce se face pentru arta și literatura naționale ?... Nimic ! E trist ! Ne trebuiesc mai multe teatre... Statul ar trebui să se gîndească serios !... Am ascultat cu toată atenția frumoasa tiradă, și numai cînd m-am convins sigur că s-a terminat, am răspuns : — în fine, dacă trebuiesc, dacă-n adevăr trebuiesc mai multe teatre, asta se poate face prin inițiativa privată... — Și dumneata ești de cei cu inițiativa privată ? Bravo ! Nu umblați cu mofturi, domnule, cu inițiativa privată !... Aici statul trebuie să se gîndească ! — Amice, zic eu, nu înțeleg, decît ce vrei să-ți spun ca publicist alta decît că putem duce o campanie pentru ca statul să se gîndească-n sfîrșit... — S-o duceți, domnule ! și mai ales d-ta ai aici o datorie de conștiință, în calitate de publicist și de vechi suflet, carențelegi durerea și porți o spadă nobilă, care este pana d-tale... Și aici s-o bateți dv. mereu : statul trebuie să se gîndească. (Va urma). 1 Siderurgiștii reșițeni * fată în față cu domnul Petre Roman Acum cîteva zile, un grup de siderurgiști reșițeni și hunedoreni au avut șansa unei întîlniri de lucru cu domnul Petre Roman, primul-ministru al Guvernului României. Pentru Reșița, momentul are o dublă valoare: pe de o parte, pentru prima dată în cei peste 218 ani de existență a acestui centru siderurgic, a fost acceptată imediat, solicitarea muncitorilor săi de a-l întîlni pe șeful unui guvern, iar pe de altă parte, reîntorși acasă, interlocutorii domnului Petre Roman pot fi mîndri că drumul lor în Capitală nu a fost inutil. Dimpotrivă, Ieri, la prînz, am stat de vorbă cu o mare parte dintre oțelarii, luminatorii, jurnaliștii, energeticienii și inginerii care au luat parte la acest dialog : Pavel Radu, Iancu Muhu, Sorin Frunzăverde, Ștefan Toth, Marian Apostol, Iulian Bejat, Petru Felmer, Victor Modan, Ion Velescu. Discuția noastră a avut loc după o ședință comună cu consiliul de administrație al Combinatului Siderurgic, în cadrul căreia numărul clarificărilor dorite — și oferite — de inițiatori a fost destul de mic, în schimb, nedumeririle noastre — și ale multora dintre participanți — s-au mărit considerabil. Cu atît mai generator de optimism ne-a fost dialogul cu interlocutorii primului-ministru. Aceștia au prezentat, la București, o listă cuprinzînd 64 de revendicări. Au încercat, democratic, să o discute mai întîi cu ministrul de resort, domnul Cheșa. Spre surprinderea lor, domnul ministru nu părea deloc solidar cu siderurgia reșițeană. S-a conturat, astfel, că ministrul de resort concluzia încearcă să izoleze problemele titlui de cele ale restului combinaturgiei, dar nu pentru a fi metare- Timotei JURJICA (Continuare în pag. a 3-a) j Ce cerem, cît dăm? X. De cîteva zile, trăiesc un sentiment contradictoriu, amestec de curiozitate și contrarietate, pînă la jenă și revoltă. Nu se poate, îmi zic, prea multă fierbințeală în capul unor studenți, suiți peste noapte pe baricadele revendicărilor zgomotoase. Cerem asta, cerem asta. Și iar cerem. Este de mare mirare cum, în plină sesiune de examene, cînd locul lor de „demonstrație“ ar trebui să fie sălile de lectură ale bibliotecilor, ei au timp să ia cu „asalt“ nu numai piețele, ci și televiziunea. Doar dorința de învățătură pare să le fie străină. Ei vin mereu, de-a dreptul impudic, cu cearceafuri întregi, de revendicări. — Noi sîntem intelectualii ! — strigă, fără pic de modestie și bun simț. — Brava, Halal să-ți fie, intelectualul mămuichii I Pupa-te-artanti Mița și Mammare, cum ți-a mai crescut barba și spiritul revoluționar! Rezon, adevărat intelectual. Lasă că pentru atîta politichie o să capeți și monoclu. Dar, mă rog frumos dumneavoastră, domnii Iliescu și Roman ce sînt ? In neștiința noastră credeam că aceste minți sclipitoare, echilibrate, de un profund patriotism reprezintă adevăratul intelectual român. Ca să vezi cum ne înșelăm cu toții cînd dați voi drumul în piață la iepuri cu zurgălăi să ne spună adevărul și noi simțim că ei au mîncat varză de. . „verzulii“, din importul electoral. Și, în cel mai neaoș stil, vă spunem : ne putem domnilor studenți ! Mai ales că ați început să-i tratați, cu un prost disimulat dispreț, pe muncitori, încercînd să le discreditați nivelul de înțelegere și bună credință. Nu, muncitorii care țin cu Frontul, cu Țara, cu Munca și Omenia, nu sunt cei pe care încercați să nu-i prezentați. Subsemnatul — care întîmplă Nicolae SÎRBU Un fost student (Continuare in paga 2-a)