Tineretul Liber, mai 1992 (Anul 4, nr. 648-668)

1992-05-13 / nr. 655

ALIANȚA liberală -UNITATE SAU SCIZIUNE TOTALĂ? Relieful mișcător al scenei politice românești s-a îmbogățit, începind de luni, cu o nouă gru­pare , Alianța Liberală. Constituită din recent în­ființatul Partid Național Liberal — Convenția Democratică și Partidul Liberal (P.N.L. — A.T.), formațiunea își propune să reprezinte opțiunea liberală în cadrul Convenției Democratice, um­­plînd astfel golul creat prin desprinderea P.N.L. ■ __ Câmpeanu. In acest sens, noua alianță a și înaintat o cerere de aderare la C.D., cerere des­pre care este convinsă că va fi satisfăcută. Obiec­tivul imediat îl constituie succesul opoziției în alegerile legislative și prezidențiale. Pe termen lung, gruparea își propune refacerea unității miș­cării liberale, prin crearea partidului liberal unic, „atașat viitorului și construcției unei Românii noi și moderne“. Iată în continuare alte citeva precizări făcute în cadrul conferinței de presă desfășurate luni la eta­jul 21 al Hotelului „Intercontinental“.­­ Alianța este deschisă tuturor organizațiilor sau persoanelor care subscriu doctrinei liberale și ideii de unitate a opoziției in cadrul Convenției Democratice . In acest sens, să reținem că a fost primită o cerere de aliere din partea Parti­dului Liberal Monarhist . Organizațiile județene ale F­N.L. care la ultima ședință a delegației per­manente a acestui partid și-au manifestat dorința să participe la alegeri în cadrul Convenției De­mocratice nu o pot face decit dacă partidul res­pectiv face parte din C.D. la nivel național. Dar cum P.N.L. nu face parte din C.D. aceste orga­nizații vor trebui să adere la una din cele două entități care compun alianța . In privința pozi­ției față de monarhie, tandemul liberal pornește de la realități și nu dorește să înceapă prin a nega Constituția, care a fost votată de popor. Eventualele modificări sunt lăsate la latitudinea viitorului parlament . Cele două partide aso­ciate vor susține candidatul C.D. la funcția de președinte al României , Alianța nu exclude dia­­logul cu P.N.L., cu toate că acesta, in momentul de față, activează potrivit unui statut și într-o manieră total tare . Dacă U.D.M.R. va avea po­ziții neclare in ceea ce privește problema națio­­­­nală, Alianța Liberală nu va rămâne alături de această grupare. Această atitudine caracterizează, de altfel, întreaga Convenție Democratică.­­ Or­ganismul de conducere al A­L. este format din d-nii Vintilă Brătianu, Rene Radu Policrat, Dinu ZamfirrS­­ U, Nicolae Cerveni, Călin Tăriceanu, Radu Boroianu care vor reprezenta gruparea atât în cadrul Convenției Democratice cit și în rela­țiile cu celelalte partide. MIRCEA FLORIN ȘANDRU "W" i,' Cui aparține „cheia"? (Urmare din pag. 1) P.N.L., de a participa la alege­rile generale sub semnul Cheii. Argumentația juridică a P.N.L., susținută luni de către deputa­tul Ioan Beșe, a fost reluata ieri de domnii Nae Bedros Sorin Botnaru care și-au con­si­dentrat intervențiile pe urmă­toarele elemente : Convenția Democratică a fost o coaliție e­­lectorală realizată in vederea alegerilor locale prin de voință al părților ; in acordul con­dițiile alegerilor generale, ea a devenit caducă ; pentru aceste alegeri P.N.L. a propus o altă strategie bazată pe alianța in­tre partidele istorice și exclu­derea U.D.M.R. , foștii parte­neri nu au acceptat dar­ doresc acum să exploateze prin men­ținerea denumirii alianței și semnului electoral, capitalul po­­­litic dobîndit cu contribuția PN­L . P.N.L. nu mai vrea să meargă­ aliniat. Dacă vorbitorii P N.L. au insistat asupra aspec­­itu­lui juridic reprezentanții par­tidelor rămase in Convenție au recurs la argumente morale. S-au făcut comparații origi­nale și a fost invocat fair-play­­ul Dl. Dinu Patriciu (PL) s-a dovedit unul dintre cei mai in­spirați vorbitori afirmând că P.NL. reprezintă doar „sirena locomotivei*4 sau „cimpoi“, că pirofolema discutată este mi­noră și fa de doua zile pierdem timpul făcînd numai jocul ce­lor care încearcă să amine a­­legerile“. P.N.L. și-a găsit a­­liați in P.U.N.R. și F.D.S.N. Vo­tul secret cu bile a dat cîștig de c­auză liberalilor maturi , 170 pentru, 104 contra. I SVII r FĂRĂ ANESTEZIE CLAIM IORDACHE, despre un portret al președintelui ! (Urmare din pag. 1) adevărat de excepție ! Căci rămine presantă nevoia identificării in mulțimea celor 23 000 000 de români a acelei persoane providențiale invulnerabile în biografia ei și inexpugnabile prin forțele nale care au consimțit să o sprijine, obligatoriu nemarcat de națio­no­vara unei victorii ori înfrîngeri în cursa prezidențială din 20 mai, ace­st președinte trebuie să asigure echivalenta politică fundamen­tală, concomitent cu afirmarea unui program național care să cu­prindă, cel puțin, patru puncte distincte : Reconcilierea Națională. Războiul civil dintre comuniștii și ne­­comuniștii români trebuie să înceteze prin declararea unui armisti­țiu moral, inițiativă extraordinară care nu poate veni decât de la un Președinte ales care a suferit sub comunism ultima expresie a represiunii acestuia ! ‘ Revalorizarea Autorității în Stat. Nu autoritatea Statului re­pugnă cetățeanului român ci puterea vinovată și sperjură ascunsă în spatele ei ! Viitorul Președinte va trebui să impună, prin autori­tatea sa neștirbită, respectul valorilor autorității statale fără de care o democrație nu rămâne decit expresia ultimă a libertăților a­­narhiei. Cauționarea sinceră, fermă și profundă a actelor unei Reforme a răspunderilor maxime și a suferințelor sociale minime. Numai un Președinte care vine din centrul politic nu va fi prea departe nici de imperativul Reformei, nici de strigătul suferințelor publice. Reîntregirea patriei. Intr-un moment cînd statele vecine Româ­niei se topesc istoricește văzind cu ochii, România însăși are încă șansa intactă de a se reîntregi în granițele ei firești de la 1 decem­brie 1918. Numai un alt Președinte poate angaja total prerogativele sale în reușita acestui demers care este și al onoarei naționale ! Desigur, căutarea Președintelui ideal nu trebuie să împiedice gă­sirea Președintelui posibil. Un președinte al unui minimum de de­fecte și al unui maximum de calități nu poate fi un om șovăielnic, laș, indecis, defensiv, ci un bărbat d­e stat pe care o fostă providență ar putea să-l scoată iarăși în calea destinului României. Cred că poate fi­ întrevăzută soluția identificării viitorului pre­ședinte. Ea trebuie insă căutată de partidele în Serviciu Național, ce nu mai pot rata întilnirea cu el ! Președintele României­­ je mîine, astăzi încă este între nat, fără a ști noi nușine nimic despre el, dar poate că Bunul Dumnezeu a și­ datorit să­-se inifice o pagină a istio­­riei­ României numele­­ lui., . Dezbateri politice despre restructurarea industriei întilnirea propusă de ministrul industriei, Dan Constantinescu, șefilor partidelor politice re­prezentate în Parlament s-a prelungit ieri, la sediul ministerului, pe parcursul cîtorva ore bune. Dintre liderii prezenți i-am remarcat pe domnii Radu Câmpeanu (P.N.L.), Lucian Cor­­nescu (P.S.D.T.), Otto Weber (P.E.R), Ion Mânzatu (P.R.), Victor Surdu (P.D.A.R), I. I. Brătianu (U.L.B.). Ministrul industriei a expus succint strategia de restructurare a industriei. Vom spicui din intervențiile invitaților, care au punctat preocupări specifice, cu tenta politică și subtil electorală inerentă. Opinii pertinente am sesizat din partea consilierilor economici ai P­N­L, care au relevat strategiei caracterul oare­cum static. Dl. Victor Surdu a făcut o emoțio­nantă pledoarie pentru relansarea agriculturii pe baza suportului industrial autohton. Am aflat că subvențiile bugetare pentru produsele ale căror prețuri au fost liberalizate la 4 mai s-ar cifra la 126 miliarde lei, iar agricultura beneficiază nu­mai de 4 miliarde lei subvenții. Dl. Ilie Șerbă­­nescu, consilier economic P.A.C., deci al Con­venției Democratice, a afirmat tranșant : „Pro­gramul, deși era necesar, nu răspunde necesită­ții, pentru că el trebuia să derive dintr-un pro­gram de restructurare globală a economiei“. Dl. Ion Mânzatu a subliniat că trebuie luate în calcul și evoluțiile configurației politice a viito­rului guvern și parlament, pentru a aprecia po­sibilitățile de concretizare a strategiei. De ase­menea, inexistența unor analize de diagnoză structurală la nivelul întreprinderilor pune se­rioase semne de întrebare as­upra șanselor stra­tegiei de restructurare industrială de a fi asi­milată la nivelul microeconomic. Cercetarea românească, privatizarea, s-au dovedit alte puncte neatacate în profunzime în lucrarea elaborată de Ministerul Industriei. Contraargumentele mi­nistrului de resort vi le-am prezentat detaliat în relatările sâptămînale. Dl. Ulm Spineanu, consi­lier al P.N.Ț.C.D., a avut o intervenție mai lungă, atacînd reglementările bancare, sistemul de prețuri și salarii,­­ managementul industrial, strategia piețelor ș.a.m.d. Din rațiuni de spațiu încheiem aici, citîndu-l pe ministrul industriei, nu înainte de a remarca absența reprezentanților FSN, aripa Roman : „Este bine ca aspectele tehnice, economice să primeze în strategia de restructurare industrială, iar aspectele politice să diminueze sau să amplifice anumite propor­ții“. liana simion Noi burse pentru Moldova CHIȘINĂU — Reprezentanți ai Comisiei Parlamentare pen­tru știință și învățămînt,­ ai Ministerului Științei și învăță­­mîntului, precum și ai unor in­stituții de învățămînt superior din Moldova s-au întors dintr-o vizită în România, unde au par­ticipat la Conferința internațio­nală a rectorilor cu tema „Li­bertățile academice și autono­mia universitară“, desfășurată la Sinaia, sub auspiciile Unesco, Centrului European pentru în­vățământ Superior, Naționale a României Comisiei pentru Unesco. Dl Nicolae Mătcaș, ministrul științei și învățămîntului, a de­clarat corespondentului Moldo­­va-Pres, că, pe lingă participa­rea la acest important for in­ternațional, a avut și o serie de întrevederi la Ministerul învăță­mântului și Științei din Româ­nia, în cadrul cărora a discutat despre prevederile protocolului de cooperare între cele ministere. Intre altele, a două fost precizat numărul de burse care vor fi oferite Republicii Moldo­va pentru noul an de învăță­­mînt 1992—1993 — o mie pentru invățămîntul preuniversitar și o mie pentru cel universitar. Guvernul României va mai oferi suplimentar 200 de burse pen­tru doctoranzi și pentru par­ticipanți la cursuri și­­ confe­rințe, pentru reciclarea­ cadre­lor didactice. Filipinezii trebuie să aștepte cel puțin o săptămână pentru a afla numele noului lor președinte, ca urmare a sistemului primitiv de vot și de numărare a sufragiilor. Primul loc îl deține, con­form unor teste neoficiale, fostul judecător, doamna Miriam Defensor Santiago, cunoscută sub numele de „doamna de fier a Orientului", pentru intransigența cu care a luptat împotriva co­rupției DEMISIA PRIMARULUI DIN MILANO MILANO — Primarul orașului Milano,­­Gianpiero Borghini, și-a prezentat demisia ca urmare a unui uriaș scandal generat de numeroasele cazuri de corup­ție ale membrilor de diferite orientări politice ai consiliului municipal al principalului cen­tru economic și financiar al Italiei, transmit agențiile in­ternationale de presă. După ci­ se pare, mai mulți consilieri au primit diferite „comisioane“ in valoare de peste 125 milioane dolari cu prilejul acțiunilor de concesiune a unor piețe publice sau de activități de constru­cții. Afacerea a căpătat proporții, or­ganele de anchetă ordonind arestarea mai multor persoane. Se apreciază că jumătate din aceste „comisioane“ au mers spre seifurile Partidului Socia­list Italian, ai cărui reprezen­tanți dețin mai multe posturi, cheie in consiliul municipal mi­lanez. Noi conflicte în Gruzia VLADIKAVKAZ — Potrivit datelor operative furnizate de MAI al Osetiei de Sud, în ulti­mele zile centrul administrativ republican — orașul Țhinvali și statele de la periferia lui au fost supuse unor atacuri masive cu rachete „Alazan“, obuziere, aruncătoare de grenade, mitra­liere de mare calibru. Asupra orașului au fost lansate peste 30 de proiectile nedirijate. In rîn­­dul locuitorilor pașnici s-au în­registrat morți și răniți, au fost avariate și incendiate zeci de locuințe și unele edificii publi­ce Conducerea Osetiei de Sud, îngrijorată de escaladarea con­flictului din zona orașului Țhin­vali, a adresat o notă Consiliu­lui de Stat al Gruziei, în care cere încetarea imediată a acțiu­nilor de luptă împotriva locui­torilor pașnici. I Orientul Mijlociu . Se urnește caravana păcii... Optimismul afișat în urmă cu șase luni, la începerea con­ferinței de pace pentru Orientul Mijlociu, s-a temperat­ vizibil pe măsură ce s-a înaintat in mecanismul negocie­rilor, dar nici speranțele nu au fost complet risipite. Săptămână aceasta caravana negocierilor se reia prin intra­rea lor intr-o nouă fază, mai concretă. In cinci orașe dife­rite ale lumii vor fi adunați la masa verde negociatori din statele arabe și din Israel pentru a aborda unele chestiuni specifice. Se discută despre chestiunile de securitate re­gională Și controlul armamentelor, dezvoltarea economică, problema refugiaților, resursele de apă și mediul înconju­rător. Dar — pentru că există și un dar — nu toate lucru­rile sunt chiar OK. Duminică,­ oficialitățile israeliene au anunțat că nu se vor prezenta la întrunirea de la Bruxelles privind dezvoltarea economică și nici la cea de la Ottawa în problema refugiaților, absențele fiind motivate de pre­zența in delegația palestiniană a unor reprezentanți din afara teritoriilor ocupate. La Ie­rusal­i­m se consideră că o asemenea componență a delegației palestinene ar presupu­ne discutarea dreptului acestora de a reveni pe malul sting al Iordanului și în fișia Gaza și că nu ar corespunde înțelegerilor de principiu de la Madrid. Dar nici discu­țiile din celelalte dosare ale păcii nu vor fi lipsite de obsta­cole, divergențele fiind atât de ordin procedural, cât și de fond. Bunăoară, Siria și Libanul au declarat că nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să participe la discu­ții cu delegații și din afara regiunii, din moment ce acelea cu Israelul nu progresează. Grupurile de lucru ar urma, în baza calendarului aprobat, să-și prezinte concluziile la 27 mai la Lisabona, la o în­trunire comună. E greu de presupus însă că ei se vor pre­zenta cu rezultate concrete, în afară probabil de secțiunea Tokio, privind­­ mediul ambiant. Dar cum drumul spre pace este anevoios — iar acest lucru a fost afirmat chiar la Madrid în noiembrie anul trecut — important este, deocamdată, că mersul caravanei continuă. ȘTEFAN NICOLAE CREȘTE CAPACITATEA NUCLEARĂ A ISRAELULUI WASHINGTON. Israelul este pe cale de a pune la punct rachetă secretă anti-radar, de­­­numită „Star—1“, afirmă revis­ta de specialitate „Defense News“. Potrivit publicației, ar fi vorba­ de o variantă modificată a rachetei „Delilah“, în pre­zent abandonată, dar mult mai ieftină. Ea ar fi capabilă să „caute“ sistemele inamice de apărare antiaeriană și să le atace cu o precizie redutabilă. Lectura, un mijloc de­­ dezinformare Nu cu mult timp in urmă atrăgeam, atenția asupra unui articol apărut în revista a­­mericană „Newsweek“, care se făcea o prezentare de­ja­naturală a conflictului din estul Republicii Moldova. De data aceasta ne-am oprit la revista elvețiană „Le veau Quotidien“, a cărui Nou­a­­tenție s-a concentrat, în nu­mărul său de la sfîrșitul lu­nii trecute, asupra situației maghiarilor din țările din ju­rul Ungariei, evident și din­­ România. Nu dorim să ne transformăm într-un rism al luptei împotriva meca­rilor de vînt, și spunînd co­a­­cestea ne gîndim la faptul că oricare ar fi poziția noastră este puțin probabil ca ea să ajungă la­ urechile publiciș­tilor, în cauză. Suntem­ con­știenți însă că opinia publi­că română trebuie să cu­noască, atut cit este posibil, modul in care este alimentată imaginea , negativă, nici în străinătate de Roma­surse de informare considerate „ne­utre“, dar care lasă corecti­tudinea informației pe pla­nul al doilea. In publicația amintită a a­­părut articolul „De la Bratis­lava la Cluj m­noritățile ma­ghiare se tem de reprimare“, sub semnătura ziaristei Flo­rence Labruyère, din care prima parte este dedicată si­tuației maghiarilor din Tran­silvania. Din nota ziarului n~­flăm : „In 1920, Tratatul de la Trianon impunea Unga­riei o reducere severă a teri­toriului său. Ungurii care trăiesc în prezent în Slovacia, Voivodina sau România se tem să nu devină victime ale accentuării tendințelor nați­onaliste“. Vă redăm tinuare câteva pasaje în con­„esen­țiale“ pentru înțelegerea spi­ritului materialului : „Cluj- Napoca, Koloszvar pentru ma­ghiari (unde în prezent tră­iesc 20 la sută din vorbitorii de limbă maghiară) rămâne cel mai mare oraș maghiar din Transilvania, regiune e­­sențialmente rurală, dețină­toare de obiceiuri populare ancestrale (...) Asupriți în t­opul regimului comunist (care a închis Universitatea maghiară în 1939) maghiarii din Transilvania nu sunt con­vinși că acum trăiesc zile mai bune. Pastorul László Tőkés, eroul revoltei de la Timișoara din 1989, continuă să primească amenințări cu moartea și călătorește numai în mașină blindată. Poliția română percheziționează fă­ră nici un preaviz. La 15 „Le Nouveau Quotidien* martie, sărbătoarea națională a Ungariei, pastorul din Tol­­dyszentlaszo, membru al UDMR, a fost victima unei astfel de percheziții : se cău­tau arme la el acasă și ni­meni nu și a cine a dat ordi­nul“. „Primăria Clujului revenit unui membru al aso­­­ciației ultranaționaliste Va­tra. In programul său figu­rează închiderea celor cite­va școli și licee maghiare ca­re au scăpat pe vremea lui Ceaușescu. (...) Dar lucrul cel mai rău este sărăcia care împinge la exod. Nu un exod masiv, desigur, dar unul con­­­tinuu. (...) Pe termen lung, mizeria va realiza ceea ce Ceaușescu nu probabil reușise încă să ducă la bun sfîrșit , ro­mânizarea Transilvaniei“. In conformitate cu afirma­țiile autoarei, aplicînd pro­centul­ de 20 la sută la cifra­ de două milioane de etnici maghiari din România, ar rezulta că în Cluj trăiesc cir­ca 400 de mii de maghiari. De altfel afirmația este cit se poate de clară : „cel mai ma­re oraș maghiar din Transil­vania“. Cum se explică acest caz faptul că primar nu a fost ales un reprezentant al PUNR cînd românii nu par să mai aibă loc în «Koloszvar» este greu de explicat... Despre neutralitatea au­toarei aflăm totul în mo­mentul în care vorbește des­pre „pastorul din, Toldyszen­­tlaszo“. Cu alte cuvinte pen­tru domnia sa localitățile păs­trează doar denumirile ma­ghiare. Mijlocul folosit de Florence Labruyère nu es­te lipsit de eficacitate. Folosi­rea unei singure denumiri, cea în limba maghiară creează cititorului (inevitabil) impre­sia existenței cu adevărat unei regiuni dominată de mi­n­­oritatea de poliția în cauză, oprimată „perchiziționistă“. In plus, deși nu cunoaștem a­­mănunte despre activitatea poliției în zona respectivă, a­­firmațiile autoarei ne fac să ne întrebăm oare­cum proce­dează poliția elvețiană, și cu cit timp, inainte de „perchez­ziții“ trimit preaviz ? Ci­ despre afirmațiile din final, comentariile sunt de prisos, drept care le lăsăm în sarcina Dacă sărăcia dumneavoastră, în plus pentru este un motiv deznaționali­zare și exod, românii par cei dezavantajați. Ei nu au unde să se ducă. Este trist că pu­­blicații cunoscute devin pur­tătoare de cuvînt ale unei po­litici fără să supună verifi­cării informațiile pe care le oferă cititorilor. Aceștia din urmă devin probabil con­vinși de „adevărurile“ pe ca­re se află. Va mai dura mult pină cînd vor apărea și artico­le care să susțină punctul de vedere românesc în reviste occidentale. Iar dacă vreodată se va intîmpla așa, imaginea opiniei publice va fi fost deja formată. VICTOR LUPU (Urmare din pag. 1)­ nereții. Nu numai la școală, ci și în excursii, pe drumuri ne­numărate, in munți ori la moșia părinților lui din Tutova. Aici mergeam deseori primăvara și in­tîlneam o atmosferă care nu era chiar ca în cartea lui Io­nel Teodoreanu, La Medeleni, dar­ îi semăna acesteia în unele privințe. Erau prezenți acolo prieteni de ambele sexe, erau vizitatori in permanența, erau vînători. Era, în­­ sfirșit, o at­mosferă, într-o anumită privin­ță extrem de romanti­ca,­­ iar in altă privință plină de o vitali­tate caracteristică viritei tinere. Totdeauna se puneau la cale fel de fel de glume, unele bune,­­ unele proaste, Cuti­a fiind u­n­­ neîntrecut specialist în această materie. ' i.­% JBRAVO, MOȘ MITICA ! M-AI PRINS !“ _ Ne puteți povesti, o astfel ! Ce întimplare cu haz ? g! _ Au fost extrem de multe fie Întâmplări de acest fel, îmi vine p. acum în memorie una legată de f­ doctorul Iagnov, venit La Tuto­­£­va să petreacă, împreună cu t­ noi, citeva săptămâni de vacan­­ta­­ță. El era asistent la Anatomie, 8 ij. O catedra profesorului Rainer­­i a devenit peste ani el însuși profesor. Era realmente un om foarte interesant și un foarte bun dascăl. Fiind orășean sa­dea, el se străduia să se an­gajeze, deopotrivă cu ceilalți care se aflau acolo, in activi­tățile vieții de la țară, printre care vânatul, calafitul ș.a.m.d. In sfîrșit, Cuti, specialitatea lui fiind glumele, a pus la punct o chestiune de o veselie teri­bilă. A cumpărat un rățoi mare și l-a așezat pe baltă, după ce mai Înainte i-a pus sub­ aripa o carte de vizită pe care scri­sese : „Bravo, moș Mitica ! M-ai prins !“. Aceasta era po­recla cu care noi îl alintam pe doctorul Iagnov. Am simulat, deci, o vînătoare de rațe în toată regula. Eu trebuia să-l ghidez printre trestii, pentru a ajunge la locul­­ la care putea vedea „prada“, ceilalți prieteni u­rmârind spectacolul ascunși pe undeva prin apropiere. Am a­­juns, așadar, cu „moș Mitică“, la marginea bălții — rățoiul era, săracul, priponit acolo, ca nu cumva să fugă — și a­­cesta a tras, ca orice vînător dornic de afirmare, cu arma in­ei. Rățoiului i-a căzut capul în jos și un băiețel s-a repezit apoi să-l ia din apă. Intre timp toți ceilalți au apărut a­­lături de noi. Moș Mitică nemaipomenit de fericit că era a reușit el primul să împuște biata pasăre, în momentul in care i-a întins aripa și a găsit sub ea cartea de vizită scrisă de Cuti, a fost un delir. Eram încă foarte tineri, atunci... „REGELE ECHIPEI NOASTRE DE PRIETENI“ — Profesorul Ion Juvara vă face, într-o mai veche evocare, un portret memorabil : „Pe lângă forța sa de teoretician, Palade avea un talent de a se­ apropia de o­mul suferind, de a-i vorbi, de a ține cu el o le­gătură sufletească. L-am văzut întinzind mina și dînd singe bolnavilor care aveau nevoie. Nu l-am­ văzut refuzind pe ci­neva sau fiind arogant, sau a­­fișînd superioritatea. Peste ani, revăzîndu-l după o lungă des­părțire, l-am găsit neschimbat cînd, în locuința lui din Ame­rica, depănînd amintiri nopți în­tregi, ne-am inters parcă amîn­­doi in copilărie. Lăsînd Nobelul la o parte, profesorul Palade este un om, cu o mare“. Cînd l-ați întîlnit ultima oară ? — In septembrie 1989 am ve­nit în țară și ne-am revăzut. O să-l văd, de altfel, din nou zi­lele următoare, cînd mă întorc la București. Chiar în perioada aceasta, a regimului comunist­, ori de cite ori veneam în Ro­mânia, îl vedeam. Și ori de cite ori venea el în America, mă căuta și mă revedea. N-a venit de multe ori, dar de cite ori a venit ne-am întîlnit. Așa că prietenia noastră este nu numai o prietenie veche, ci și una ex­trem de durabilă. — Care erau temele dv. de conversație din ultimul timp ? — Majoritatea subiectelor pe care le abordam împreună cu Cuti Juvara nu erau atit de știință, ci­ de politică. Vorbeam despre situația României, des­pre perspectivele României. La vremea în care mulți oameni se îndoiau că vreodată România o să poată ieși din sfera influen­ței sovietice, discutam despre astfel de lucruri. Trebuie nea­părat să îț­i întîlnesc zilele ur­mătoare, ca să văd cum se mai simte. Pentru mine, Cuti Ju­vara rămine regele echipei noastre de prieteni, echipă din care mai făceau parte Dan Ge­­rota, care s-a prăpădit, Titel Vereanu — este vorba de pro­fesorul Dumitru Vereanu — care în momentul de față este la pensie, și Tuți (Ion) Bruck­ner, care s-a prăpădit. Îmi a­­duc aminte cum m-am dus pe munte, pe Bucegi, cu Tuți Bruckner și cum l-am luat pe o vale, pe fața Bucșoiului. Panta era foarte abruptă și Tuți a pierdut încrederea în propriile lui picioare și și-a dat drumul să alunece pe hornurile alea de zăpadă. Alt membru al echipei­­ era Vlad Voiculescu,­­ cu care am fost, in parte, coleg de inter­nat, la spitalele Eforiei Civile. „AUTORUL MEU PREFERAT ESTE REBREANU“ — Sora dv­. Adriana Israil vă realizează, asemenea profesoru­lui Ion Juvara, un portret de neuitat : „De timpuriu cunoș­tea foarte bine latina și ger­mana. Avea un talent la desen ieșit din comun, iar cărțile lui rivalizau cu orice atlas. La is­torie , era o bibliotecă ambu­lantă. Ii plăceau literatura, științele naturale. Avea o me­morie extraordinară, un ziar ci­tit azi ți-i putea reproduce cu­­vint de cuvînt peste citeva zile. Ii ajuta o forță de muncă și de sistematizare extraordinară. Cred că tot așa cum a reușit în medicină ar fi reușit in orice domeniu. Am locuit împreună in timpul studenției la Bucu­rești. Stăteam la o soră a ma­mei. In odăița lui de la demi­sol luminile erau mereu aprin­se. Cînd­ se stingeau, știam că nu poate fi decit la spital sau la concert“. Și tot sora dv. po­vestește : „Cind, după­­ mulți ani, s-a întors in țară, I-am condus (era in 1971) la Iași și Suceava. Am rămas uimiți de memoria caldă și exactă pe ca­re o păstrase locurilor. Cunoș­tea numele fiecărui sat, deal, porți de apă în drumul nostru. La Tîrgu Frumos ne-a reamin­tit de vremea lui Ștefan și­ a frumoasei sale. La Iași, unde nu mai fusese de 40 de ani, s-a luat la întrecere cu mine, pro­fesoară de istorie, recapitulîn­­du-mi detaliile cele mai mă­runte legate de Golia, de Trei Ierarhi, de Dealul Copoului, își amintea unde fusese cutare casă, unde Regimentul 9 Ro­șiori... Mi s-a spus că, mai tîr­­ziu, in aceeași călătorie, ajuns pe malul mării cu un grup de prieteni, scanda în mers pagini întregi din Memorialele lui Pârvan, ținute minte după de­cenii“. Pe Vasile Pârvan l-ați cunoscut ? — Nu, nu l-am cunoscut di­rect. Pasiunea pentru el prove­nea din lecturi. Pârvan publi­case la un moment dat un vo­lum remarcabil, pe care-l a­­mintește și sora mea, și care se chema Memoriale. Și după lec­tura acestuia am trecut și la celelalte opere ale lui. Am a­juns la Getica, insă Getica era o carte de știință, de arheologie, pe, altă vreme Memorialele era o carte de filozofie, dacă vreți romantică, în orice caz o carte de natură să entuziasmeze un om tînăr. Și, într-adevăr, eu popularizam multe din paginile sale. Imi dau seama că, pesem­ne, exageram în reproducerea pasagiilor mai frumoase pină la punctul la care prietenii mei începeau să sufere din motivul acesta. Rezistau insă, în cele din urmă, cu brio acestor pro­be. Sfîrșetau uneori, este drept, prin a face și haz de chestia asta, dar cred că nu le displă­ un mare » . V» L­igența cea intru totul efortul meu de a-l rememora pe Pârvan. — Dintre scriitorii români, pe cine preferați ? . — Pe To­ârceanu îl știam pe dinafară. Și din Sadoveanu știam multe pagini, dar­­ n-aș putea zice că erau autorii mei preferați. Autorul meu preferat îl consideram, de pildă, pe Rebreanu și cred că am citit toate romanele lui. îmi plăcea, pe urmă, Caragiale, cel bătrân, dar mă atrăgeau și Ion Luca și Mateiu Caragiale. Citeam de a­­semenea, cu pasiune, Pe Ar­­ghezi. — Eminescu ? — Absolut, absolut.. El face pare din bagajul intelectual al oricărui român cu oarecare e­­ducație. Cred că am în biblio­teca mea, în America, vreo 7—3 volume diferite ale poeziilor lui Eminescu. Cind eram în țară aveam și volumele operelor sale complete, publicate de Perpessicius. LA VÎNATOARE DE DELFINI — Să ne oprim acum, d-le profesor, la teza dv. de docto­rat în medicină . Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfo­logie și fiziologie comparativă, București, iunie, 1940. Spuneați în prefața însoțitoare : „Lucra­rea de față, începută din gîn­­dul și îndemnul profesorului, am dus-o la capăt cu sprijinul neprețuit al d-lui dr. I. Popo­­vici, directorul Institutului O­­ceanografic de la Constanța­ și al lui Mueddin Efendi, vînător de delfini din Rize-Anatolia. In decurs de aproape doi ani, oste­neala mea a fost susținută de a­­tenția plină de înțelegătoare prietenie a tovarășilor mei de vînătoare și lucru, dr. I. Juvara și dr. D. Vereanu“. — Subiectul tezei, neobișnuit intr-adevăr, îndeosebi la acea vreme, l-a ales profesorul meu de anatomie, Francisc Rainer. Acesta era, înainte de toate, u­n om de bibliotecă. Făcea obser­vații fel de fel, deosebit de sub­tile, citea și repera totdeauna lucruri foarte interesante, ce meritau să fie analizate în pro­funzime. Și între diversele lui observații, unele se opreau rinichiul de delfin, care are as­ia­pectul unui ciorchine de stru­gure. Se punea, prin­ urmare, pro­blema cercetării­ științifice a acestui investigării ciorchine. Ca să ajungi însă la un răspuns, trebuia să prinzi întîi niște del­fini, să-i secționezi, să le obții rinichiul, să reconstitui în trei dimensiuni un nefron, nefronul fiind unitatea funcțională a ri­nichiului, ș.a.m.d Lucrarea, nu e greu de prevăzut, a avut de la început aspectele ei interesante și romantice, legate,, înainte de toate, de vînarea, de capturarea acestor mamifere acvatice. Și în această direcție profesorul Rei­ner a avut o deosebită contribu­ție, el văzind în aventura pe care o pregăteam, asemenea ex­pedițiilor, explorărilor de anvergură organizate de țările cu tradiție științifică, o expedi­ție veritabilă. Am luat, deci, foarte în serios pregătirea aces­teia. Cuti Juvara era vînătorul de delfini, eu eram cercetătorul care­ trebuia să colecteze spe­cimene. Am luat, de asemenea, cu noi și un laborant. Profeso­rul Rainer a venit, nu mai în­cape vorbă, să ne însoțească. Am plecat spre mare pe un barcaj pe care ni l-a dat docto­rul Popovici, de la Agigea. Și lucrurile au mers destul de bine la început — profesorul Rainer, așezat frumos lângă catarg, ne recita înflăcărat din Odiseea — pină cînd ne-a prins o furtună și a trebuit să ne refugiem cu toții sub cabină. Pe urmă am început munca Trebuia să fixez propriu-zisă, specimenele, marea era foarte agitată, chi­micalele pe care le foloseam a­­veau un miros foarte greu. Nu era o treabă deloc ușoară. Pi­­peram, stăteam pe spate să-mi revin, pe urmă iar începeam a­­celeași operațiuni, iar mă așe­zam pe spate pentru a-mi reve­ni. Laborantul, aflat alături de mine, se plîngea și el: „Vai «le mama mea, cine m-a adus ai­ce?.?“. In sfîrșit, am colectat noi specimenele respective. Cuti fi­ind, cum am spus, vînătorul. N-am apucat să­­ auzim toată Odiseea, pentru că profesorul meu n-am avut forțele necesare să o termine, ancorând, aproape sfîrșiți, la Mangalia. Dar ma­terialul cîștigat la prima expe­diție n-a fost suficient pentru terminarea cercetărilor începu­te. Atunci am făcut o a doua expediție, în vara următoare, la care profesorul n-a mai venit. De data aceasta, vînătorul fost Titel Vereanu. Am folosit a un barcaj turcesc, al cărui echi­paj vina delfini pentru industria germană de margarina. Și acolo­­ a fost acel Mueddin Efendi, pe care l-am trecut în prefața lu­crării. El avea alături vreo șa­­se-șapte turci, pricepuți­tori de delfini, cu ajutorul vînă­tor adunînd grosul materialului de care aveam nevoie. Au fost zile în care­ efectiv am trăit pe vas cu acei turci, am mlncat îm­preună cu ei, am dormit unii lingă ceilalți. Acolo, lingă capul Caliacra, regiunile erau splen­dide, cu siguranță cele mai frumoase de pe întreaga coastă românească a Mării Negre. Re­venit la studiul de laborator, prelucrarea acestui material mi-a luat foarte multă vreme. In special reconstituirea nefro­­nului de delfin a cerut muncă migăloasă și de lungă durată. — Va urma — BS Poporul român producător de I MIERCURI 13 MAI 1992 RENAȘTE „BANCA ROMÂNEASCĂ" Dînd curs promisiunii lor­­primăveri, Consiliul de con­­sulare la începutul acestei ducere al „Băncii­nești“ S.A. a anunțat Româ­ieri, la o conferință de­ presă, or­ganizarea la sediul din Bu­levardul Nicolae Bălcescu nr. 21, telefon 15 33 90, lan­sarea unui număr­ de 100 000 de acțiuni nominative, cu o valoare de 29 000 de lei fie­care, pentru formarea tgiului social. Perioada capi­­de subscripția va fi de 6 luni, din 15 mai plină la 15 oc­tombrie. Depunerile se pot face de către persoane fizice și juridice din țară și din străinătate, în contul „Băncii Românești“ nr.28.01.0002.642.8, deschis la BANKORP — S.M.B., cu sediul în strada Ion Ghica nr. 3, zilnic între orele 8—12,30. Un aspect de mare interes ni s-a părut a fi faptul că subscrierile pot fi, pentru început, de cel puțin 50 la sută din valoarea acțiunilor solicitate, urmînd ca restul să fie vărsat în termen de cel mult 2 ani. Desigur­­ că dividendele ce vor fi plătite acționarilor vor fi în func­ție de profitul realizat, pro­porțional cu cota de partici­pare la capitalul social. Pen­tru depunerile în valută, e­­­chivalentul în loi se stabi­lește la cursul zilei în care se face vărsămîntul. ANCA MUNTEANU Un chinez in cosmos ? BEIJING — China se pre­gătește să trimită un om în spațiul extraterestru, înainte de anul 2000. In prealabil, un vehicul spațial va fi trimis în Cosmos, fără personal la bord. Ulterior, astronautul chinez va ocupa cabina de comandă, prin mijloace teh­nice care nu au fost dezvă­luite. China, care a plasat pe or­bită primul său satelit în 1970, a făcut progrese în do­meniul lansării rachetelor spațiale, intenționînd să ri­valizeze în acest domeniu cu Statele Unite și cu Europa. Imblinzirea leopardului strt BELGRAD — MAE al RF Iugoslavia a apreciat că CEE a avut o reacție exagerată, prin luarea hotărîrii de rechema ambasadorii țărilor a respective din Belgrad. In­­tr-o primă reacție, calificată de agenția Taning „neoficia­lă“ ministerul a apreciat că CEE, prin atitudinea față de situația din Bosnia și Herțe­­govina, nu face decit să „bată la o poartă deschisa”, avînd în vedere inițierea pro­cesului de retragere a forțe­lor armate din fosta federa­ție. MAE a apreciat, pe de altă parte, că Belgradul acceptat deja exigențele CEE a privind „respectarea integri­tății teritoriale a frontiere­lor" fostelor republici iugos­lave, precum și a drepturi­lor minorităților. Decizia „celor 12“ se află în studiu și va face obiectul unei reacții oficiale din par­tea autorităților iugoslave. I

Next