Tineretul Liber, mai 1992 (Anul 4, nr. 648-668)
1992-05-13 / nr. 655
ALIANȚA liberală -UNITATE SAU SCIZIUNE TOTALĂ? Relieful mișcător al scenei politice românești s-a îmbogățit, începind de luni, cu o nouă grupare , Alianța Liberală. Constituită din recent înființatul Partid Național Liberal — Convenția Democratică și Partidul Liberal (P.N.L. — A.T.), formațiunea își propune să reprezinte opțiunea liberală în cadrul Convenției Democratice, umplînd astfel golul creat prin desprinderea P.N.L. ■ __ Câmpeanu. In acest sens, noua alianță a și înaintat o cerere de aderare la C.D., cerere despre care este convinsă că va fi satisfăcută. Obiectivul imediat îl constituie succesul opoziției în alegerile legislative și prezidențiale. Pe termen lung, gruparea își propune refacerea unității mișcării liberale, prin crearea partidului liberal unic, „atașat viitorului și construcției unei Românii noi și moderne“. Iată în continuare alte citeva precizări făcute în cadrul conferinței de presă desfășurate luni la etajul 21 al Hotelului „Intercontinental“. Alianța este deschisă tuturor organizațiilor sau persoanelor care subscriu doctrinei liberale și ideii de unitate a opoziției in cadrul Convenției Democratice . In acest sens, să reținem că a fost primită o cerere de aliere din partea Partidului Liberal Monarhist . Organizațiile județene ale FN.L. care la ultima ședință a delegației permanente a acestui partid și-au manifestat dorința să participe la alegeri în cadrul Convenției Democratice nu o pot face decit dacă partidul respectiv face parte din C.D. la nivel național. Dar cum P.N.L. nu face parte din C.D. aceste organizații vor trebui să adere la una din cele două entități care compun alianța . In privința poziției față de monarhie, tandemul liberal pornește de la realități și nu dorește să înceapă prin a nega Constituția, care a fost votată de popor. Eventualele modificări sunt lăsate la latitudinea viitorului parlament . Cele două partide asociate vor susține candidatul C.D. la funcția de președinte al României , Alianța nu exclude dialogul cu P.N.L., cu toate că acesta, in momentul de față, activează potrivit unui statut și într-o manieră total tare . Dacă U.D.M.R. va avea poziții neclare in ceea ce privește problema națională, Alianța Liberală nu va rămâne alături de această grupare. Această atitudine caracterizează, de altfel, întreaga Convenție Democratică. Organismul de conducere al AL. este format din d-nii Vintilă Brătianu, Rene Radu Policrat, Dinu ZamfirrS U, Nicolae Cerveni, Călin Tăriceanu, Radu Boroianu care vor reprezenta gruparea atât în cadrul Convenției Democratice cit și în relațiile cu celelalte partide. MIRCEA FLORIN ȘANDRU "W" i,' Cui aparține „cheia"? (Urmare din pag. 1) P.N.L., de a participa la alegerile generale sub semnul Cheii. Argumentația juridică a P.N.L., susținută luni de către deputatul Ioan Beșe, a fost reluata ieri de domnii Nae Bedros Sorin Botnaru care și-au considentrat intervențiile pe următoarele elemente : Convenția Democratică a fost o coaliție electorală realizată in vederea alegerilor locale prin de voință al părților ; in acordul condițiile alegerilor generale, ea a devenit caducă ; pentru aceste alegeri P.N.L. a propus o altă strategie bazată pe alianța intre partidele istorice și excluderea U.D.M.R. , foștii parteneri nu au acceptat dar doresc acum să exploateze prin menținerea denumirii alianței și semnului electoral, capitalul politic dobîndit cu contribuția PNL . P.N.L. nu mai vrea să meargă aliniat. Dacă vorbitorii P N.L. au insistat asupra aspecitului juridic reprezentanții partidelor rămase in Convenție au recurs la argumente morale. S-au făcut comparații originale și a fost invocat fair-playul Dl. Dinu Patriciu (PL) s-a dovedit unul dintre cei mai inspirați vorbitori afirmând că P.NL. reprezintă doar „sirena locomotivei*4 sau „cimpoi“, că pirofolema discutată este minoră și fa de doua zile pierdem timpul făcînd numai jocul celor care încearcă să amine alegerile“. P.N.L. și-a găsit aliați in P.U.N.R. și F.D.S.N. Votul secret cu bile a dat cîștig de cauză liberalilor maturi , 170 pentru, 104 contra. I SVII r FĂRĂ ANESTEZIE CLAIM IORDACHE, despre un portret al președintelui ! (Urmare din pag. 1) adevărat de excepție ! Căci rămine presantă nevoia identificării in mulțimea celor 23 000 000 de români a acelei persoane providențiale invulnerabile în biografia ei și inexpugnabile prin forțele nale care au consimțit să o sprijine, obligatoriu nemarcat de naționovara unei victorii ori înfrîngeri în cursa prezidențială din 20 mai, acest președinte trebuie să asigure echivalenta politică fundamentală, concomitent cu afirmarea unui program național care să cuprindă, cel puțin, patru puncte distincte : Reconcilierea Națională. Războiul civil dintre comuniștii și necomuniștii români trebuie să înceteze prin declararea unui armistițiu moral, inițiativă extraordinară care nu poate veni decât de la un Președinte ales care a suferit sub comunism ultima expresie a represiunii acestuia ! ‘ Revalorizarea Autorității în Stat. Nu autoritatea Statului repugnă cetățeanului român ci puterea vinovată și sperjură ascunsă în spatele ei ! Viitorul Președinte va trebui să impună, prin autoritatea sa neștirbită, respectul valorilor autorității statale fără de care o democrație nu rămâne decit expresia ultimă a libertăților anarhiei. Cauționarea sinceră, fermă și profundă a actelor unei Reforme a răspunderilor maxime și a suferințelor sociale minime. Numai un Președinte care vine din centrul politic nu va fi prea departe nici de imperativul Reformei, nici de strigătul suferințelor publice. Reîntregirea patriei. Intr-un moment cînd statele vecine României se topesc istoricește văzind cu ochii, România însăși are încă șansa intactă de a se reîntregi în granițele ei firești de la 1 decembrie 1918. Numai un alt Președinte poate angaja total prerogativele sale în reușita acestui demers care este și al onoarei naționale ! Desigur, căutarea Președintelui ideal nu trebuie să împiedice găsirea Președintelui posibil. Un președinte al unui minimum de defecte și al unui maximum de calități nu poate fi un om șovăielnic, laș, indecis, defensiv, ci un bărbat de stat pe care o fostă providență ar putea să-l scoată iarăși în calea destinului României. Cred că poate fi întrevăzută soluția identificării viitorului președinte. Ea trebuie insă căutată de partidele în Serviciu Național, ce nu mai pot rata întilnirea cu el ! Președintele României je mîine, astăzi încă este între nat, fără a ști noi nușine nimic despre el, dar poate că Bunul Dumnezeu a și datorit să-se inifice o pagină a istioriei României numele lui., . Dezbateri politice despre restructurarea industriei întilnirea propusă de ministrul industriei, Dan Constantinescu, șefilor partidelor politice reprezentate în Parlament s-a prelungit ieri, la sediul ministerului, pe parcursul cîtorva ore bune. Dintre liderii prezenți i-am remarcat pe domnii Radu Câmpeanu (P.N.L.), Lucian Cornescu (P.S.D.T.), Otto Weber (P.E.R), Ion Mânzatu (P.R.), Victor Surdu (P.D.A.R), I. I. Brătianu (U.L.B.). Ministrul industriei a expus succint strategia de restructurare a industriei. Vom spicui din intervențiile invitaților, care au punctat preocupări specifice, cu tenta politică și subtil electorală inerentă. Opinii pertinente am sesizat din partea consilierilor economici ai PNL, care au relevat strategiei caracterul oarecum static. Dl. Victor Surdu a făcut o emoționantă pledoarie pentru relansarea agriculturii pe baza suportului industrial autohton. Am aflat că subvențiile bugetare pentru produsele ale căror prețuri au fost liberalizate la 4 mai s-ar cifra la 126 miliarde lei, iar agricultura beneficiază numai de 4 miliarde lei subvenții. Dl. Ilie Șerbănescu, consilier economic P.A.C., deci al Convenției Democratice, a afirmat tranșant : „Programul, deși era necesar, nu răspunde necesității, pentru că el trebuia să derive dintr-un program de restructurare globală a economiei“. Dl. Ion Mânzatu a subliniat că trebuie luate în calcul și evoluțiile configurației politice a viitorului guvern și parlament, pentru a aprecia posibilitățile de concretizare a strategiei. De asemenea, inexistența unor analize de diagnoză structurală la nivelul întreprinderilor pune serioase semne de întrebare asupra șanselor strategiei de restructurare industrială de a fi asimilată la nivelul microeconomic. Cercetarea românească, privatizarea, s-au dovedit alte puncte neatacate în profunzime în lucrarea elaborată de Ministerul Industriei. Contraargumentele ministrului de resort vi le-am prezentat detaliat în relatările sâptămînale. Dl. Ulm Spineanu, consilier al P.N.Ț.C.D., a avut o intervenție mai lungă, atacînd reglementările bancare, sistemul de prețuri și salarii, managementul industrial, strategia piețelor ș.a.m.d. Din rațiuni de spațiu încheiem aici, citîndu-l pe ministrul industriei, nu înainte de a remarca absența reprezentanților FSN, aripa Roman : „Este bine ca aspectele tehnice, economice să primeze în strategia de restructurare industrială, iar aspectele politice să diminueze sau să amplifice anumite proporții“. liana simion Noi burse pentru Moldova CHIȘINĂU — Reprezentanți ai Comisiei Parlamentare pentru știință și învățămînt, ai Ministerului Științei și învățămîntului, precum și ai unor instituții de învățămînt superior din Moldova s-au întors dintr-o vizită în România, unde au participat la Conferința internațională a rectorilor cu tema „Libertățile academice și autonomia universitară“, desfășurată la Sinaia, sub auspiciile Unesco, Centrului European pentru învățământ Superior, Naționale a României Comisiei pentru Unesco. Dl Nicolae Mătcaș, ministrul științei și învățămîntului, a declarat corespondentului Moldova-Pres, că, pe lingă participarea la acest important for internațional, a avut și o serie de întrevederi la Ministerul învățământului și Științei din România, în cadrul cărora a discutat despre prevederile protocolului de cooperare între cele ministere. Intre altele, a două fost precizat numărul de burse care vor fi oferite Republicii Moldova pentru noul an de învățămînt 1992—1993 — o mie pentru invățămîntul preuniversitar și o mie pentru cel universitar. Guvernul României va mai oferi suplimentar 200 de burse pentru doctoranzi și pentru participanți la cursuri și conferințe, pentru reciclarea cadrelor didactice. Filipinezii trebuie să aștepte cel puțin o săptămână pentru a afla numele noului lor președinte, ca urmare a sistemului primitiv de vot și de numărare a sufragiilor. Primul loc îl deține, conform unor teste neoficiale, fostul judecător, doamna Miriam Defensor Santiago, cunoscută sub numele de „doamna de fier a Orientului", pentru intransigența cu care a luptat împotriva corupției DEMISIA PRIMARULUI DIN MILANO MILANO — Primarul orașului Milano,Gianpiero Borghini, și-a prezentat demisia ca urmare a unui uriaș scandal generat de numeroasele cazuri de corupție ale membrilor de diferite orientări politice ai consiliului municipal al principalului centru economic și financiar al Italiei, transmit agențiile internationale de presă. După ci se pare, mai mulți consilieri au primit diferite „comisioane“ in valoare de peste 125 milioane dolari cu prilejul acțiunilor de concesiune a unor piețe publice sau de activități de construcții. Afacerea a căpătat proporții, organele de anchetă ordonind arestarea mai multor persoane. Se apreciază că jumătate din aceste „comisioane“ au mers spre seifurile Partidului Socialist Italian, ai cărui reprezentanți dețin mai multe posturi, cheie in consiliul municipal milanez. Noi conflicte în Gruzia VLADIKAVKAZ — Potrivit datelor operative furnizate de MAI al Osetiei de Sud, în ultimele zile centrul administrativ republican — orașul Țhinvali și statele de la periferia lui au fost supuse unor atacuri masive cu rachete „Alazan“, obuziere, aruncătoare de grenade, mitraliere de mare calibru. Asupra orașului au fost lansate peste 30 de proiectile nedirijate. In rîndul locuitorilor pașnici s-au înregistrat morți și răniți, au fost avariate și incendiate zeci de locuințe și unele edificii publice Conducerea Osetiei de Sud, îngrijorată de escaladarea conflictului din zona orașului Țhinvali, a adresat o notă Consiliului de Stat al Gruziei, în care cere încetarea imediată a acțiunilor de luptă împotriva locuitorilor pașnici. I Orientul Mijlociu . Se urnește caravana păcii... Optimismul afișat în urmă cu șase luni, la începerea conferinței de pace pentru Orientul Mijlociu, s-a temperat vizibil pe măsură ce s-a înaintat in mecanismul negocierilor, dar nici speranțele nu au fost complet risipite. Săptămână aceasta caravana negocierilor se reia prin intrarea lor intr-o nouă fază, mai concretă. In cinci orașe diferite ale lumii vor fi adunați la masa verde negociatori din statele arabe și din Israel pentru a aborda unele chestiuni specifice. Se discută despre chestiunile de securitate regională Și controlul armamentelor, dezvoltarea economică, problema refugiaților, resursele de apă și mediul înconjurător. Dar — pentru că există și un dar — nu toate lucrurile sunt chiar OK. Duminică, oficialitățile israeliene au anunțat că nu se vor prezenta la întrunirea de la Bruxelles privind dezvoltarea economică și nici la cea de la Ottawa în problema refugiaților, absențele fiind motivate de prezența in delegația palestiniană a unor reprezentanți din afara teritoriilor ocupate. La Ierusalim se consideră că o asemenea componență a delegației palestinene ar presupune discutarea dreptului acestora de a reveni pe malul sting al Iordanului și în fișia Gaza și că nu ar corespunde înțelegerilor de principiu de la Madrid. Dar nici discuțiile din celelalte dosare ale păcii nu vor fi lipsite de obstacole, divergențele fiind atât de ordin procedural, cât și de fond. Bunăoară, Siria și Libanul au declarat că nu văd nici un motiv pentru care ar trebui să participe la discuții cu delegații și din afara regiunii, din moment ce acelea cu Israelul nu progresează. Grupurile de lucru ar urma, în baza calendarului aprobat, să-și prezinte concluziile la 27 mai la Lisabona, la o întrunire comună. E greu de presupus însă că ei se vor prezenta cu rezultate concrete, în afară probabil de secțiunea Tokio, privind mediul ambiant. Dar cum drumul spre pace este anevoios — iar acest lucru a fost afirmat chiar la Madrid în noiembrie anul trecut — important este, deocamdată, că mersul caravanei continuă. ȘTEFAN NICOLAE CREȘTE CAPACITATEA NUCLEARĂ A ISRAELULUI WASHINGTON. Israelul este pe cale de a pune la punct rachetă secretă anti-radar, denumită „Star—1“, afirmă revista de specialitate „Defense News“. Potrivit publicației, ar fi vorba de o variantă modificată a rachetei „Delilah“, în prezent abandonată, dar mult mai ieftină. Ea ar fi capabilă să „caute“ sistemele inamice de apărare antiaeriană și să le atace cu o precizie redutabilă. Lectura, un mijloc de dezinformare Nu cu mult timp in urmă atrăgeam, atenția asupra unui articol apărut în revista americană „Newsweek“, care se făcea o prezentare dejanaturală a conflictului din estul Republicii Moldova. De data aceasta ne-am oprit la revista elvețiană „Le veau Quotidien“, a cărui Nouatenție s-a concentrat, în numărul său de la sfîrșitul lunii trecute, asupra situației maghiarilor din țările din jurul Ungariei, evident și din România. Nu dorim să ne transformăm într-un rism al luptei împotriva mecarilor de vînt, și spunînd coacestea ne gîndim la faptul că oricare ar fi poziția noastră este puțin probabil ca ea să ajungă la urechile publiciștilor, în cauză. Suntem conștienți însă că opinia publică română trebuie să cunoască, atut cit este posibil, modul in care este alimentată imaginea , negativă, nici în străinătate de Romasurse de informare considerate „neutre“, dar care lasă corectitudinea informației pe planul al doilea. In publicația amintită a apărut articolul „De la Bratislava la Cluj mnoritățile maghiare se tem de reprimare“, sub semnătura ziaristei Florence Labruyère, din care prima parte este dedicată situației maghiarilor din Transilvania. Din nota ziarului n~flăm : „In 1920, Tratatul de la Trianon impunea Ungariei o reducere severă a teritoriului său. Ungurii care trăiesc în prezent în Slovacia, Voivodina sau România se tem să nu devină victime ale accentuării tendințelor naționaliste“. Vă redăm tinuare câteva pasaje în con„esențiale“ pentru înțelegerea spiritului materialului : „Cluj- Napoca, Koloszvar pentru maghiari (unde în prezent trăiesc 20 la sută din vorbitorii de limbă maghiară) rămâne cel mai mare oraș maghiar din Transilvania, regiune esențialmente rurală, deținătoare de obiceiuri populare ancestrale (...) Asupriți în topul regimului comunist (care a închis Universitatea maghiară în 1939) maghiarii din Transilvania nu sunt convinși că acum trăiesc zile mai bune. Pastorul László Tőkés, eroul revoltei de la Timișoara din 1989, continuă să primească amenințări cu moartea și călătorește numai în mașină blindată. Poliția română percheziționează fără nici un preaviz. La 15 „Le Nouveau Quotidien* martie, sărbătoarea națională a Ungariei, pastorul din Toldyszentlaszo, membru al UDMR, a fost victima unei astfel de percheziții : se căutau arme la el acasă și nimeni nu și a cine a dat ordinul“. „Primăria Clujului revenit unui membru al asociației ultranaționaliste Vatra. In programul său figurează închiderea celor citeva școli și licee maghiare care au scăpat pe vremea lui Ceaușescu. (...) Dar lucrul cel mai rău este sărăcia care împinge la exod. Nu un exod masiv, desigur, dar unul continuu. (...) Pe termen lung, mizeria va realiza ceea ce Ceaușescu nu probabil reușise încă să ducă la bun sfîrșit , românizarea Transilvaniei“. In conformitate cu afirmațiile autoarei, aplicînd procentul de 20 la sută la cifra de două milioane de etnici maghiari din România, ar rezulta că în Cluj trăiesc circa 400 de mii de maghiari. De altfel afirmația este cit se poate de clară : „cel mai mare oraș maghiar din Transilvania“. Cum se explică acest caz faptul că primar nu a fost ales un reprezentant al PUNR cînd românii nu par să mai aibă loc în «Koloszvar» este greu de explicat... Despre neutralitatea autoarei aflăm totul în momentul în care vorbește despre „pastorul din, Toldyszentlaszo“. Cu alte cuvinte pentru domnia sa localitățile păstrează doar denumirile maghiare. Mijlocul folosit de Florence Labruyère nu este lipsit de eficacitate. Folosirea unei singure denumiri, cea în limba maghiară creează cititorului (inevitabil) impresia existenței cu adevărat unei regiuni dominată de minoritatea de poliția în cauză, oprimată „perchiziționistă“. In plus, deși nu cunoaștem amănunte despre activitatea poliției în zona respectivă, afirmațiile autoarei ne fac să ne întrebăm oarecum procedează poliția elvețiană, și cu cit timp, inainte de „perchezziții“ trimit preaviz ? Ci despre afirmațiile din final, comentariile sunt de prisos, drept care le lăsăm în sarcina Dacă sărăcia dumneavoastră, în plus pentru este un motiv deznaționalizare și exod, românii par cei dezavantajați. Ei nu au unde să se ducă. Este trist că publicații cunoscute devin purtătoare de cuvînt ale unei politici fără să supună verificării informațiile pe care le oferă cititorilor. Aceștia din urmă devin probabil convinși de „adevărurile“ pe care se află. Va mai dura mult pină cînd vor apărea și articole care să susțină punctul de vedere românesc în reviste occidentale. Iar dacă vreodată se va intîmpla așa, imaginea opiniei publice va fi fost deja formată. VICTOR LUPU (Urmare din pag. 1) nereții. Nu numai la școală, ci și în excursii, pe drumuri nenumărate, in munți ori la moșia părinților lui din Tutova. Aici mergeam deseori primăvara și intîlneam o atmosferă care nu era chiar ca în cartea lui Ionel Teodoreanu, La Medeleni, dar îi semăna acesteia în unele privințe. Erau prezenți acolo prieteni de ambele sexe, erau vizitatori in permanența, erau vînători. Era, în sfirșit, o atmosferă, într-o anumită privință extrem de romantica, iar in altă privință plină de o vitalitate caracteristică viritei tinere. Totdeauna se puneau la cale fel de fel de glume, unele bune, unele proaste, Cutia fiind un neîntrecut specialist în această materie. ' i.% JBRAVO, MOȘ MITICA ! M-AI PRINS !“ _ Ne puteți povesti, o astfel ! Ce întimplare cu haz ? g! _ Au fost extrem de multe fie Întâmplări de acest fel, îmi vine p. acum în memorie una legată de f doctorul Iagnov, venit La Tuto£va să petreacă, împreună cu t noi, citeva săptămâni de vacantață. El era asistent la Anatomie, 8 ij. O catedra profesorului Raineri a devenit peste ani el însuși profesor. Era realmente un om foarte interesant și un foarte bun dascăl. Fiind orășean sadea, el se străduia să se angajeze, deopotrivă cu ceilalți care se aflau acolo, in activitățile vieții de la țară, printre care vânatul, calafitul ș.a.m.d. In sfîrșit, Cuti, specialitatea lui fiind glumele, a pus la punct o chestiune de o veselie teribilă. A cumpărat un rățoi mare și l-a așezat pe baltă, după ce mai Înainte i-a pus sub aripa o carte de vizită pe care scrisese : „Bravo, moș Mitica ! M-ai prins !“. Aceasta era porecla cu care noi îl alintam pe doctorul Iagnov. Am simulat, deci, o vînătoare de rațe în toată regula. Eu trebuia să-l ghidez printre trestii, pentru a ajunge la locul la care putea vedea „prada“, ceilalți prieteni urmârind spectacolul ascunși pe undeva prin apropiere. Am ajuns, așadar, cu „moș Mitică“, la marginea bălții — rățoiul era, săracul, priponit acolo, ca nu cumva să fugă — și acesta a tras, ca orice vînător dornic de afirmare, cu arma inei. Rățoiului i-a căzut capul în jos și un băiețel s-a repezit apoi să-l ia din apă. Intre timp toți ceilalți au apărut alături de noi. Moș Mitică nemaipomenit de fericit că era a reușit el primul să împuște biata pasăre, în momentul in care i-a întins aripa și a găsit sub ea cartea de vizită scrisă de Cuti, a fost un delir. Eram încă foarte tineri, atunci... „REGELE ECHIPEI NOASTRE DE PRIETENI“ — Profesorul Ion Juvara vă face, într-o mai veche evocare, un portret memorabil : „Pe lângă forța sa de teoretician, Palade avea un talent de a se apropia de omul suferind, de a-i vorbi, de a ține cu el o legătură sufletească. L-am văzut întinzind mina și dînd singe bolnavilor care aveau nevoie. Nu l-am văzut refuzind pe cineva sau fiind arogant, sau afișînd superioritatea. Peste ani, revăzîndu-l după o lungă despărțire, l-am găsit neschimbat cînd, în locuința lui din America, depănînd amintiri nopți întregi, ne-am inters parcă amîndoi in copilărie. Lăsînd Nobelul la o parte, profesorul Palade este un om, cu o mare“. Cînd l-ați întîlnit ultima oară ? — In septembrie 1989 am venit în țară și ne-am revăzut. O să-l văd, de altfel, din nou zilele următoare, cînd mă întorc la București. Chiar în perioada aceasta, a regimului comunist, ori de cite ori veneam în România, îl vedeam. Și ori de cite ori venea el în America, mă căuta și mă revedea. N-a venit de multe ori, dar de cite ori a venit ne-am întîlnit. Așa că prietenia noastră este nu numai o prietenie veche, ci și una extrem de durabilă. — Care erau temele dv. de conversație din ultimul timp ? — Majoritatea subiectelor pe care le abordam împreună cu Cuti Juvara nu erau atit de știință, ci de politică. Vorbeam despre situația României, despre perspectivele României. La vremea în care mulți oameni se îndoiau că vreodată România o să poată ieși din sfera influenței sovietice, discutam despre astfel de lucruri. Trebuie neapărat să îți întîlnesc zilele următoare, ca să văd cum se mai simte. Pentru mine, Cuti Juvara rămine regele echipei noastre de prieteni, echipă din care mai făceau parte Dan Gerota, care s-a prăpădit, Titel Vereanu — este vorba de profesorul Dumitru Vereanu — care în momentul de față este la pensie, și Tuți (Ion) Bruckner, care s-a prăpădit. Îmi aduc aminte cum m-am dus pe munte, pe Bucegi, cu Tuți Bruckner și cum l-am luat pe o vale, pe fața Bucșoiului. Panta era foarte abruptă și Tuți a pierdut încrederea în propriile lui picioare și și-a dat drumul să alunece pe hornurile alea de zăpadă. Alt membru al echipei era Vlad Voiculescu, cu care am fost, in parte, coleg de internat, la spitalele Eforiei Civile. „AUTORUL MEU PREFERAT ESTE REBREANU“ — Sora dv. Adriana Israil vă realizează, asemenea profesorului Ion Juvara, un portret de neuitat : „De timpuriu cunoștea foarte bine latina și germana. Avea un talent la desen ieșit din comun, iar cărțile lui rivalizau cu orice atlas. La istorie , era o bibliotecă ambulantă. Ii plăceau literatura, științele naturale. Avea o memorie extraordinară, un ziar citit azi ți-i putea reproduce cuvint de cuvînt peste citeva zile. Ii ajuta o forță de muncă și de sistematizare extraordinară. Cred că tot așa cum a reușit în medicină ar fi reușit in orice domeniu. Am locuit împreună in timpul studenției la București. Stăteam la o soră a mamei. In odăița lui de la demisol luminile erau mereu aprinse. Cînd se stingeau, știam că nu poate fi decit la spital sau la concert“. Și tot sora dv. povestește : „Cind, după mulți ani, s-a întors in țară, I-am condus (era in 1971) la Iași și Suceava. Am rămas uimiți de memoria caldă și exactă pe care o păstrase locurilor. Cunoștea numele fiecărui sat, deal, porți de apă în drumul nostru. La Tîrgu Frumos ne-a reamintit de vremea lui Ștefan și a frumoasei sale. La Iași, unde nu mai fusese de 40 de ani, s-a luat la întrecere cu mine, profesoară de istorie, recapitulîndu-mi detaliile cele mai mărunte legate de Golia, de Trei Ierarhi, de Dealul Copoului, își amintea unde fusese cutare casă, unde Regimentul 9 Roșiori... Mi s-a spus că, mai tîrziu, in aceeași călătorie, ajuns pe malul mării cu un grup de prieteni, scanda în mers pagini întregi din Memorialele lui Pârvan, ținute minte după decenii“. Pe Vasile Pârvan l-ați cunoscut ? — Nu, nu l-am cunoscut direct. Pasiunea pentru el provenea din lecturi. Pârvan publicase la un moment dat un volum remarcabil, pe care-l amintește și sora mea, și care se chema Memoriale. Și după lectura acestuia am trecut și la celelalte opere ale lui. Am ajuns la Getica, insă Getica era o carte de știință, de arheologie, pe, altă vreme Memorialele era o carte de filozofie, dacă vreți romantică, în orice caz o carte de natură să entuziasmeze un om tînăr. Și, într-adevăr, eu popularizam multe din paginile sale. Imi dau seama că, pesemne, exageram în reproducerea pasagiilor mai frumoase pină la punctul la care prietenii mei începeau să sufere din motivul acesta. Rezistau insă, în cele din urmă, cu brio acestor probe. Sfîrșetau uneori, este drept, prin a face și haz de chestia asta, dar cred că nu le displă un mare » . V» Ligența cea intru totul efortul meu de a-l rememora pe Pârvan. — Dintre scriitorii români, pe cine preferați ? . — Pe Toârceanu îl știam pe dinafară. Și din Sadoveanu știam multe pagini, dar n-aș putea zice că erau autorii mei preferați. Autorul meu preferat îl consideram, de pildă, pe Rebreanu și cred că am citit toate romanele lui. îmi plăcea, pe urmă, Caragiale, cel bătrân, dar mă atrăgeau și Ion Luca și Mateiu Caragiale. Citeam de asemenea, cu pasiune, Pe Arghezi. — Eminescu ? — Absolut, absolut.. El face pare din bagajul intelectual al oricărui român cu oarecare educație. Cred că am în biblioteca mea, în America, vreo 7—3 volume diferite ale poeziilor lui Eminescu. Cind eram în țară aveam și volumele operelor sale complete, publicate de Perpessicius. LA VÎNATOARE DE DELFINI — Să ne oprim acum, d-le profesor, la teza dv. de doctorat în medicină . Tubul urinifer al delfinului. Studiu de morfologie și fiziologie comparativă, București, iunie, 1940. Spuneați în prefața însoțitoare : „Lucrarea de față, începută din gîndul și îndemnul profesorului, am dus-o la capăt cu sprijinul neprețuit al d-lui dr. I. Popovici, directorul Institutului Oceanografic de la Constanța și al lui Mueddin Efendi, vînător de delfini din Rize-Anatolia. In decurs de aproape doi ani, osteneala mea a fost susținută de atenția plină de înțelegătoare prietenie a tovarășilor mei de vînătoare și lucru, dr. I. Juvara și dr. D. Vereanu“. — Subiectul tezei, neobișnuit intr-adevăr, îndeosebi la acea vreme, l-a ales profesorul meu de anatomie, Francisc Rainer. Acesta era, înainte de toate, un om de bibliotecă. Făcea observații fel de fel, deosebit de subtile, citea și repera totdeauna lucruri foarte interesante, ce meritau să fie analizate în profunzime. Și între diversele lui observații, unele se opreau rinichiul de delfin, care are asiapectul unui ciorchine de strugure. Se punea, prin urmare, problema cercetării științifice a acestui investigării ciorchine. Ca să ajungi însă la un răspuns, trebuia să prinzi întîi niște delfini, să-i secționezi, să le obții rinichiul, să reconstitui în trei dimensiuni un nefron, nefronul fiind unitatea funcțională a rinichiului, ș.a.m.d Lucrarea, nu e greu de prevăzut, a avut de la început aspectele ei interesante și romantice, legate,, înainte de toate, de vînarea, de capturarea acestor mamifere acvatice. Și în această direcție profesorul Reiner a avut o deosebită contribuție, el văzind în aventura pe care o pregăteam, asemenea expedițiilor, explorărilor de anvergură organizate de țările cu tradiție științifică, o expediție veritabilă. Am luat, deci, foarte în serios pregătirea acesteia. Cuti Juvara era vînătorul de delfini, eu eram cercetătorul care trebuia să colecteze specimene. Am luat, de asemenea, cu noi și un laborant. Profesorul Rainer a venit, nu mai încape vorbă, să ne însoțească. Am plecat spre mare pe un barcaj pe care ni l-a dat doctorul Popovici, de la Agigea. Și lucrurile au mers destul de bine la început — profesorul Rainer, așezat frumos lângă catarg, ne recita înflăcărat din Odiseea — pină cînd ne-a prins o furtună și a trebuit să ne refugiem cu toții sub cabină. Pe urmă am început munca Trebuia să fixez propriu-zisă, specimenele, marea era foarte agitată, chimicalele pe care le foloseam aveau un miros foarte greu. Nu era o treabă deloc ușoară. Piperam, stăteam pe spate să-mi revin, pe urmă iar începeam aceleași operațiuni, iar mă așezam pe spate pentru a-mi reveni. Laborantul, aflat alături de mine, se plîngea și el: „Vai «le mama mea, cine m-a adus aice?.?“. In sfîrșit, am colectat noi specimenele respective. Cuti fiind, cum am spus, vînătorul. N-am apucat să auzim toată Odiseea, pentru că profesorul meu n-am avut forțele necesare să o termine, ancorând, aproape sfîrșiți, la Mangalia. Dar materialul cîștigat la prima expediție n-a fost suficient pentru terminarea cercetărilor începute. Atunci am făcut o a doua expediție, în vara următoare, la care profesorul n-a mai venit. De data aceasta, vînătorul fost Titel Vereanu. Am folosit a un barcaj turcesc, al cărui echipaj vina delfini pentru industria germană de margarina. Și acolo a fost acel Mueddin Efendi, pe care l-am trecut în prefața lucrării. El avea alături vreo șase-șapte turci, pricepuțitori de delfini, cu ajutorul vînător adunînd grosul materialului de care aveam nevoie. Au fost zile în care efectiv am trăit pe vas cu acei turci, am mlncat împreună cu ei, am dormit unii lingă ceilalți. Acolo, lingă capul Caliacra, regiunile erau splendide, cu siguranță cele mai frumoase de pe întreaga coastă românească a Mării Negre. Revenit la studiul de laborator, prelucrarea acestui material mi-a luat foarte multă vreme. In special reconstituirea nefronului de delfin a cerut muncă migăloasă și de lungă durată. — Va urma — BS Poporul român producător de I MIERCURI 13 MAI 1992 RENAȘTE „BANCA ROMÂNEASCĂ" Dînd curs promisiunii lorprimăveri, Consiliul de consulare la începutul acestei ducere al „Bănciinești“ S.A. a anunțat Româieri, la o conferință de presă, organizarea la sediul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 21, telefon 15 33 90, lansarea unui număr de 100 000 de acțiuni nominative, cu o valoare de 29 000 de lei fiecare, pentru formarea tgiului social. Perioada capide subscripția va fi de 6 luni, din 15 mai plină la 15 octombrie. Depunerile se pot face de către persoane fizice și juridice din țară și din străinătate, în contul „Băncii Românești“ nr.28.01.0002.642.8, deschis la BANKORP — S.M.B., cu sediul în strada Ion Ghica nr. 3, zilnic între orele 8—12,30. Un aspect de mare interes ni s-a părut a fi faptul că subscrierile pot fi, pentru început, de cel puțin 50 la sută din valoarea acțiunilor solicitate, urmînd ca restul să fie vărsat în termen de cel mult 2 ani. Desigur că dividendele ce vor fi plătite acționarilor vor fi în funcție de profitul realizat, proporțional cu cota de participare la capitalul social. Pentru depunerile în valută, echivalentul în loi se stabilește la cursul zilei în care se face vărsămîntul. ANCA MUNTEANU Un chinez in cosmos ? BEIJING — China se pregătește să trimită un om în spațiul extraterestru, înainte de anul 2000. In prealabil, un vehicul spațial va fi trimis în Cosmos, fără personal la bord. Ulterior, astronautul chinez va ocupa cabina de comandă, prin mijloace tehnice care nu au fost dezvăluite. China, care a plasat pe orbită primul său satelit în 1970, a făcut progrese în domeniul lansării rachetelor spațiale, intenționînd să rivalizeze în acest domeniu cu Statele Unite și cu Europa. Imblinzirea leopardului strt BELGRAD — MAE al RF Iugoslavia a apreciat că CEE a avut o reacție exagerată, prin luarea hotărîrii de rechema ambasadorii țărilor a respective din Belgrad. Intr-o primă reacție, calificată de agenția Taning „neoficială“ ministerul a apreciat că CEE, prin atitudinea față de situația din Bosnia și Herțegovina, nu face decit să „bată la o poartă deschisa”, avînd în vedere inițierea procesului de retragere a forțelor armate din fosta federație. MAE a apreciat, pe de altă parte, că Belgradul acceptat deja exigențele CEE a privind „respectarea integrității teritoriale a frontierelor" fostelor republici iugoslave, precum și a drepturilor minorităților. Decizia „celor 12“ se află în studiu și va face obiectul unei reacții oficiale din partea autorităților iugoslave. I