Transilvania, 1975 (Anul 81, nr. 1-12)
1975-01-01 / nr. 1
Ca arhitect LIVIU NICULIU, directorul Institutului Judeţean de Proiectări Sibiu — Sibiul este oraşul care se bucură de o tradiţie arhitecturală demnă de toată invidia. A proiecta şi a construi clădiri in spaţiul acesta multidimensional înseamnă nu doar un simplu act conştient, impus de o meserie oarecare ci, in special, artă. Adică o sensibilitate ridicată, o mină de maestru din partea celor care trasează contururi pe hirtie, astfel incit noul să îmbogăţească tradiţia. Deci, vă invităm cu amabilitate să ne vorbiţi despre felul cum îmbogăţiţi dv., prin munca dv. şi a colegilor, frumosul cotidian al oraşului, să ne spuneţi cum reuşiţi să armonizaţi proiectele tip cu tradiţia existentă aici şi cu pretenţiile institutului ce-l conduceţi. — Intr-adevăr, aşa este. Nu poţi vorbi despre Sibiu fără a face referiri la frumuseţea trecutului său, frumuseţe a cărei omniprezenţă te izbeşte, de-ndată ce ai pus piciorul în pragul oraşului. Trebuie să spun însă, cu toată sinceritatea, că subiectul pus în discuţie mă obligă să recunosc că în această temă s-a realizat puţin, chiar foarte puţin. Nu s-au găsit încă instrumentele necesare perntru legarea modernului de tradiţie, de a lega imperiul folosirii — într-o proporţie destul de mare, de 92—95 la sută — a proiectelor tip, directive şi refolosibile, cu această tradiţie. Şi atunci, refugiul nostru, al arhitecţilor (care totuşi avem pretenţia că ne punem astfel de probleme) îl găsim în unele elemente de ansamblu, deci in sistematizare, în modul de integrare a obiectivelor în ansamblu, pe de o parte, iar pe de altă parte, în modul de rezolvare al proiectelor unicat. Adică, în nişte dotări social-culturale nu de largă aplicabilitate — cum ar fi şcolile, grădiniţele ş.a.m.d., la care şi acolo intervine acel 85 la sută sau — ştiu eu — cît este nevoie ca să foloseşti proiectele tip şi refolosibile. La un moment, dumneata ai putea să-mi spui: bine, ţi se dă un proiect de această natură, de ce nu intervii în faţadă, sau în elementele de faţadă, sau în elementele de detaliu ca să aduci culoarea aceea locală despre care vorbim mereu: prin materiale, prin forme etc.? Am să vă spun că acest lucru nu este atît de simplu, pentru că există preţurile plafon, indicele consumului de materiale şi altele. Acum o să mă întrebaţi: bine, dar rămîne aici toată treaba asta? Nu ştiu, eu aş încerca să vă spun că, pe undeva, se poate face totuşi ceva. Şi cred că un interes deosebit, împreună cu priceperea celui care mînuieşte acest lucru pot să aducă cîte ceva, şi cu personalitate şi legat de tradiţie. Mă mai gîndesc, cîteodată, cum s-ar putea lega cele două elemente. Sincer să fiu, m-am preocupat însă aşa de mult de problemele organizatorice şi am dorit să aduc institutul acesta la un liman, să-şi recîştige sau să-şi cîştige încrederea celor din jur (pentru că, în Sibiu, cele mai frumoase lucrări erau făcute de Braşov, de Bucureşti sau de alţii), incit mai puţin am putut să mă ocup şi de aceasta, însă, probabil, că va fi o preocupare pe viitor şi soluţii, categoric că există ! — Nu v-am satisfăcut. Adevărul este că, deocamdată, s-a făcut prea puțin. convorbiri TRANSILVANIA convorbiri°convorbiri