Transilvania, 1987 (Anul 93, nr. 1-12)
1987-09-01 / nr. 9
nici de această dată, dovedind că este la înălţimea marilor imperative ale etapei istorice pe care o traversează patria noastră. Nu ne-am aşteptat să fie altfel, pentru că nu putea să fie altfel; lucrările premiate au susţinut cu argumente ştiinţifice şi patriotice cuvintele de adîncă semnificaţie înscrise în Cartea de Onoare de la Ipoteşti de către tovarăşul Nicolae Ceauşescu, secretar general al Partidului Comunist Român: „Cinstim cu emoţie memoria nepieritoare a celui mai iubit poet al neamului nostru — Mihai Eminescu“. Bilanţul actualei ediţii a marcat, prin rezultatele obţinute, o evidentă creştere valorică, un real progres în ceea ce priveşte nivelul de pregătire a elevilor la limba şi literatura română, maturitatea gîndirii lor, originalitatea abordării subiectelor propuse. Media generală a concursului a fost 8,42, 87% din elevi au primit premii şi menţiuni. Ca şi în anii precedenţi, cele mai bune rezultate s-au obţinut la proba de comentariu de text — la prima lectură —, aceasta confirmînd mai buna orientare din ultima perioadă, în activitatea la clasă, de predare-învăţare a limbii şi literaturii române, de la şi prin textul literar. Nivelul ridicat al etapei pe ţară dovedeşte că s-a acordat o atenţie sporită pregătirii elevilor, însuşirii temeinice a cunoştinţelor prevăzute în programe şi manuale şcolare, lărgirii orizontului cunoaşterii, că în tot mai multe unităţi de învăţămînt s-a creat acea atmosferă de emulaţie şi de competitivitate atît de necesară obţinerii unor rezultate de valoare. Frumoasele performanţe sunt încă o dovadă a condiţiilor minunate create de partid şi stat pentru instruirea şi educarea elevilor, sunt consecinţa firească a grijii părinteşti pe care conducătorul partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, o poartă formării tinerei generaţii, viitorul de aur al României socialiste. Rezultatele obţinute constituie, de asemenea, o dovadă convingătoare a faptului că elevii au înţeles şi mai bine că numai prin sîrguinţă poţi răspunde cum se cuvine încrederii care ţi se acordă. Focurile care s-au aprins pe dealurile Ipoteştiului cu prilejul neuitatului spectacol de sunet şi lumină dedicat naşterii, vieţii şi operei lui Mihai Eminescu vor arde mereu în inimile noastre ca un simbol al trăiniciei şi veşniciei „celei mai vii fiinţe care ne vine din timpurile cele mai străvechi şi asupra căreia au lucrat mai multe generaţii — cum spunea Nicolae Iorga— limba românească“. Rememorind ultimele ediţii, constatăm cu bucurie că rezultatele au fost calitativ superioare, de la ediţie la ediţie (1982 — Botoşani, 1983 — Bistriţa, 1984 — Suceava, 1985 — Timişoara, 1986 — Cluj-Napoca şi 1987 din nou la Botoşani). Rămîne deschisă competiţia „competenţei celor mai buni elevi“ atît la limba şi literatura română, cît şi la celelalte discipline şi meserii — calitatea fiind un deziderat permanent şi niciodată încheiat. 4. COMPETIŢIA ÎN DIALOG CU COMPETENŢA COMPETENŢELOR „Sunt — sublinia tovarăşul Nicolae Ceauşescu — multe şi apar continuuu noi discipline ştiinţifice. Dar trebuie să ne preocupăm permanent ca ştiinţele de bază — matematica, fizica, chimia, biologia — să se menţină la un nivel cît mai înalt, să se dezvolte continuu. în măsura în care vom şti să facem ca tineretul patriei să-şi însuşească şi să dezvolte aceste discipline vom putea să stăpînim bine toate celelalte discipline tehnice şi, astfel, vom putea ocupă un loc important în dezvoltarea ştiinţei româneşti şi universale“. La iniţiativa României, din anul 1959, deci de 28 de ani, fiinţează competiţii internaţionale ale inteligenţei tinereţii liceale la matematică şi, apoi, la chimie şi fizică, în decursul acestui timp ţara noastră fiind gazda mai multor ediţii. Pe lingă competiţiile internaţionale care sunt acum la cea de a 28-a la matematică, a 18-a la fizică şi a 19-a la chimie, România a iniţiat, cu succes, şi olimpiadele Balcanice la matematică, fizică şi la chimie: matematica la a 4-a ediţie (Grecia, R. P. Bulgaria, România, Grecia — în acest ani), fizica la a 2-a ediţie (R. P. Bulgaria, România), chimia — prima ediţie. Au devenit o tradiţie emoţiile selecţiei şi ale concursurilor. Întrecerea liceenilor, la nivel naţional şi internaţional, scoate în evidenţă faptul că, pe rînd, un număr mare de licee din diferite zone ale ţării concurează cu succes la înscrierea numelui, prin reprezentanţii săi, în palmaresul unei izbînzi de mare prestigiu. Mai mult, deşi nu este uşor, nu este imposibil să fi de două ori pe locul I în lume la matematică şi la fizică! Au dovedit-o Daniel Tătaru, fost elev la Liceul de matematică-fizică „Petru Rareş“ din Piatra Neamţ, în prezent student la Universitatea din Iaşi, la facultatea de matematică, şi Ciprian Necula, fost elev la Liceul de matematică-fizică „Gh. Şincai“ din Baia Mare, începînd cu anul şcolar 1987—1988 student la Facultatea de automatică, Institutul Politehnic din Bucureşti. Daniel, de o statură potrivită, mereu cu zîmbetul pe buze, întotdeauna optimist, a obţinut în anii 1984 şi 1985 medalii de aur la ediţiile olimpiadelor internaţionale de matematică din R. S. Cehoslovacă şi Finlanda, în Finlanda şi Cuba (1987), echipele de elevi ale ţării noastre au ocupat, în clasamentul neoficial, locul I, cu trei premii I şi trei premii II în Finlanda şi cinci premii I şi un premiu II în Cuba. Opus ca temperament, Ciprian, zgîrcit la zîmbet, mereu gînditor, preocupat parcă să observe totul, să cuprindă lumea cu tainele şi preocupările ei, mai ales cu intenţiile ei, găseşte, totuşi, momente de bucurie pentru el şi pentru cei din jur. Stăpîn pe sine, hotărît, cumpătat la vorbă — ca toţi transilvănenii, mai ales cei din nordul ţării — Ciprian are oricînd gesturi de respect faţă de profesorii săi şi de colegi. Nu este uşor să ai ca elevi în clasă pe Daniel şi pe Ciprian, pe ceilalţi olimpici ai noştri. Bucuria de a-ţi vedea elevii pe podiumul biruinţei într-o competiţie innternaţională este la fel de mare ca şi pentru cîştigători. De aceea, profesorul lui Daniel, Gheorghe Dumitreasa, urmăreşte cu emoţie şi acum „ce se întîmplă cu băiatul care pînă acum merge bine cu facultatea“. La fel, profesorul lui Ciprian, Romulus Pop, mereu la fel de emoţionat ca şi elevul său, e preocupat să-i pregătească probleme care să-l ajute în menţinerea „formei“, în anul acesta, şi-a însoţit elevul în R. D. Germană. Emoţiile, chiar după ce în anul precedent Ciprian obţinuse premiul I în Anglia, nu l-au părăsit. E greu să rezişti selecţiei şi competiţiei internaţionale; în acest an, eleva Didina Şerban de la Liceul Industrial Nr. 3 din Medgidia a infirmat „rezervele“ şi a cucerit Premiul II. Şi ea vorbeşte puţin, priveşte mai mult! îi place să se vorbească despre încredere şi pasiunie, este dîrză