Transilvania, 2012 (Anul 118, nr. 1-12)
2012-09-01 / nr. 9
Jurnalism din spatele gratiilor L u c i a n - Va s i 1 e SZABÓ Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării West University of Timişoara, Faculty of Political Sciencies, Philosophy and Communication Sciencies Bd. Vasile Pârvan, nr. 4, Timișoara, 300223, România tel. +40-(0)256-592111, fax +40-(0)256-592311 Personal e-mail: lvszabo@yahoo.com journalism from Behind Bars Many of the world’s writers were also journalists. They often worked in the editorial board of significant newspapers and magazines and wrote polemical commentaries, on issues that went beyond the literary world. Political journalism was frequendy practiced fiercely, even if it brought reprisals from the part of the state. Mihai Eminescu was under investigation by attorneys from Budapest while he was studying in Vienna, Octavian Goga was sentenced to prison in Hungary, loan Siavici was also jailed, first by the Hungarian authorities, and then by the Romanian ones, and Tudor Arghezi was put behind bars twice in Romania. All these sentences were applied to writers because of their work as journalists. Keywords: Writer, journalists, Eminescu, Slavici, Goga, Arghezi, reprisal, prison, authority - * Ftv - Scriitori şi publicişti uiţi dintre scriitorii români au fost și gazetari. In același timp, abordarea a fost cea de gazetărie politică. Stilul publicistic s-a conturat astfel nu pe latura informativă, ci pe cea de opinie. Recursul este la limbajul satiric ori la cel sobru, al analizei şi demonstraţiei clare. Şi mai este, în foarte multe situaţii, stilul militarnt, când ironic, când propagandistic, când tunător şi plin de imprecaţii. Sunt abordări pentru care vor suferi, unii dintre ei fiind plasaţi după gratii sau „doar” anchetaţi şi supuşi altor forme de presiune. Fenomenul este destul de răspândit însă şi în lume. Daniel Defoe, Jack London, Ambrose Bierce, Ernest Hemingway ca să dăm câteva nume din aria anglo-saxonă, sau Emile Zola, în perimetrul francez, Joseph Roth în perimetrul germanic sau Gabriel Garcia Marquez, în cel hispanic, au activat perioade bune din viaţa lor ca jurnalişti. La noi, trei dintre marii clasici, au fost la rândul lor redactori sau colaboratori la publicaţiile vremii. Slavici, Eminescu şi Caragiale sunt în această ordine autori de articole social-politice, dar şi editori ai unor foi cu impact diferit în epocă. Desigur, cercetarea critică românească s-a aplecat cu osârdie asupra lucrărilor publicate de scriitorii importanţi. Mulţi dintre ei au fost trataţi monografic (unii în mai multe monografii, de autori diferiţi). O imaginea completă asura creaţiei avem însă numai la Eminescu şi Creangă. Una cuprinzătoare, cu unele restanţe identificăm la Caragiale, Macedonski sau Rebreanu. Câmpuri neexploatate şi nevalorizate au rămas însă la alte nume mari, Slavici, Goga, Arghezi, Camil Petrescu fiind cele mai bune exemple. In toate cazurile prioritate a avut producţia literară şi aici cercetătorii şi-au făcut pe deplin datoria. Rămâne însă partea de publicistică generalistă, activitatea de editori, precum şi scrutarea personalităţii fiecărui autor şi a amplitudinii lor ideatice, în postura de caractere, de personalităţi ce au marcat epoca şi influenţează timpurile de după ei. Heliade Rădulescu, Bariţiu, Eminescu, Slavici, Macedonski, Arghezi, Goga sunt doar câteva nume dintre cele ale celor care aveau să se confructe cu sistemul judiciar de la Bucureşti, Budapesta, Cluj. Toţi vor avea probleme din cauza ideilor promovate, promovare care s-a făcut în special prin publicaţii generaliste, deci nu literare. Abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea legislaţia în materie de presă devine mai permisivă şi doar în statele unde regimurile absolutiste începeau să cedeze din puterile autocrate. In Marea Britanie, Statele Unite ale Americii.