Transsylvania Nostra, 2017 (Anul 11, nr. 1-4)

2017 / nr. 3

2017/? ■ OVERVIEW ■ RAPORT ■JELENTÉS nies,­­Hystril, ■ Diana BELCI ■ Sorin CIURARU­T Timişoara - despre o viitoare capitală culturală occidentală şi rădăcinile sale orientale ■ Rezumat: Apărut în mijlocul unei mlaştini, la punctul incert de întâl­nire dintre râurile Timiş şi Bega, oraşul Timişoara a crescut, s-a fortificat, a devenit „capitala” orientală a unei bucăţi din Imperiul Otoman, a fost demolat şi reconstruit, pentru ca 300 de ani mai târziu să se pregătească să devină din nou capitală, de data aceasta culturală, a Occidentului. între cele două etape, oraşul medieval a fost adaptat cutumelor urbane otomane, în vreme ce oraşul habsburgic a şters orice urmă anterioară, fiind clădit ex-nihilo printr-o transformare brutală a peisajului. La trei secole distanţă de acest gest fondator, pieţele trasate de urbaniştii vechiului imperiu sunt reabilitate, proces prin care trecutul otoman începe să se întrevadă, ghicit, pe sub epiderma groasă a moştenirii habsburgice, austro-ungare şi româ­neşti. Acest lucru se întâmplă intr-un moment de cumpănă pentru Europa, care pare mai degrabă definită de oraşele sale, ca poli de dezvoltare regi­onală, decât de vechile graniţe trasate de luptele dintre imperii. Articolul de faţă survolează, succint, în paralel evoluţia istorică multistratificată a oraşului şi perspectivele sale de dezvoltare contemporană. ■ Cuvinte cheie: oraş otoman, capitală culturală, evoluţie urbană Oraşul între Orient şi Occident­­­­ ■ Timişoara nu a fost niciodată râvnită pentru bogăţia sa, ci mai degrabă pentru poziţia sa strategică. Oraş pauper, cu fortificaţiile sale de lemn şi pământ, cu casele sale modeste de lemn, construite pe câteva insule de teren stabil printre meandrele nenumărate ale Timişului şi Begăi, reprezenta pentru cuceritorii săi mai degrabă o cheie pentru a stăpâni un teritoriu mai vast, dealtfel fertil şi bogat în resurse. După cucerirea otomană din 1552, Timişoara devine un oraş modelat după cutumele urbanismului oriental, capitală a Banatului (OPRIŞ & BOTESCU 2014, 45) în conştiinţa colectivă, şi sediul administrativ al unei mari unităţi teritoriale otomane, eyalet sau vilayet. Oraşul otoman -­ germenele Timişoarei de astăzi ■ în pragul împlinirii unui secol de administraţie românească, Timişoa­ra se află în faţa unei noi etape. Nu mai vorbim de aşezarea modestă din Timişoara - About a Future­­ Western Cultural Capital and its Oriental Roots ■ Keywords: Ottoman town, cultural cap­ital, urban development The town between East and West ■ Timişoara has never been coveted for its wealth, but rather for its strategic po­sition. A pauper town with its timber and earth fortifications, with its modest wooden houses built on several stable is­lands among the countless meanders of the Timiş and Bega rivers represented, to its conquerors, a key to possess a larger territory, which otherwise was fertile and 1 Diana BELCI, arhitect, dr., şef lucrări (lector), Facultatea de Arhitectură şi Urbanism, Universitatea Politehnica Timişoara, Timişoara, România; Sorin CIURARIU, arhitect, Directorul Direcţiei de Urbanism, Primăria Municipiului Timişoara, România. ÎL­ ■ Abstract: Founded in the middle of a swamp, at an uncertain point of encoun­ter between the Timiş and Bega rivers, the town of Timişoara grew, was fortified and became the oriental “capital" of a piece of the Ottoman Empire, was demolished, then rebuilt, only to be prepared 300years later to become a capital once again, this time the cultural capital of the West. Be­tween the two stages, the medieval town was adapted to the Ottoman urban cus­toms, while in the Habsburg town all pre­vious traces were deleted, being built ex nihilo through a brutal transformation of the landscape. Three centuries later from this founding gesture, the squares drawn up by the urban planners of the old em­pire are rehabilitated, a process through which the Ottoman past begins to reveal itself, lets itself be guessed under the thick layers of the Habsburg, Austro-Hungari­an, and Romanian heritage. This is all happening at a turning point for Europe, which seems to be defined by its cities as poles for regional development rather than by the old borders drawn by the wars between the empires. This article gives a brief summary of the multi-layered his­torical evolution of the town and at the same time its prospects for contemporary development. 1 Diana BELCI, architect, PhD, lecturer Facul­ty of Architecture and Urbanism, Politehnica University of Timişoara, Timişoara, Romania; Sorin CIURARIU, architect, manager at the Di­rectorate for Urbanism, Timişoara Town Hall, Romania.

Next